10,409 matches
-
fost construite casele noi, din materiale rezistente în timp. S-a folosit cimentul pentru temelii, centuri, buiandrugi, tabla pe acoperișurile aproape plate, cu înclinație mică, apărate de vânturile puternice, cărămida pentru zidiri, teracota pentru sobe. Spațiul interior a fost altfel dispus; nu mai avem tindă, avem hol, camere separate, loc pentru cămar și baie. Intervin elemente de modernitate: lumina electrică (1964-1965), pietruirea oselei, televiziunea, folosirea aragazului, accesul la oraș cu autobuzele, câștiguri bănești din alte activități decât cele agricole. După evenimentele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
putea ea vedea În mine ca să-mi ofere prietenia ei, decît, eventual, un palid reflex al ei Înseși, un ecou de singurătate și de rătăcire. În visele mele de licean Întotdeauna aveam să fim doi fugari călare pe o carte, dispuși să se salveze prin lumi de ficțiune și vise la mîna a doua. CÎnd Barceló s-a Întors schițînd un zîmbet felin, trecuseră două ceasuri care mie mi se păruseră două minute. Librarul Îmi Întinse cartea și Îmi făcu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
subiectul. Avea să ne povestească el singur Într-o bună zi, cînd i se va părea oportun. În fiecare dimineață, la ora șapte fix, Fermín ne aștepta În ușa librăriei, cu o Înfățișare impecabilă și Întotdeauna cu zîmbetul pe buze, dispus să muncească douăsprezece sau mai multe ore, fără pauză. Își descoperise pasiunea pentru ciocolată și pentru rulade, cu nimic mai prejos decît Înaltul său entuziasm față de marii tragici greci, drept pentru care luase ceva În greutate. Se bărbierea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la foc domol, a spus el, dar chiar și asta mă tem serios că se va întoarce împotriva noastră, De ce, Pentru că ei vor fi cei care vor orienta fierberea, Atunci încrucișăm brațele, Să vorbim serios, domnule ministru, este oare guvernul dispus să termine cu farsa stării de asediu, să ordone avansarea armatei și a aviației, să treacă orașul prin foc și sabie, să rănească și să omoare zece sau douăzeci de mii de oameni ca să dea un exemplu, iar apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
atât de adevărat, încât, după o dură bătălie dialectică între prim-ministrul și ministrul apărării, în care argumentele de o parte și de alta țâșneau ca niște tiruri încrucișate de trasoare, ministrul sfârși prin a capitula. Contrariat, da, foarte prost dispus, da, dar a cedat. Firește, cititorul va dori să știe ce argument decisiv, din acelea fără replică, a folosit prim-ministrul ca să-l aducă la ascultare pe recalcitrantul interlocutor. A fost simplu și a fost direct, Dragul meu ministru, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
indiciile de critică demolatoare a planului pe care-l avea, dar pentru noi e mai bine să cunoaștem cât mai mult despre el înainte să ajungem în contact direct, Am o idee, spuse al doilea adjutant, Altă idee, întrebă prost dispus comisarul, Garantez că asta e din alea bune, unul dintre noi se deghizează în vânzător de enciclopedii și în felul ăsta va putea să vadă cine apare la ușă, Trucul ăsta cu vânzătorul de enciclopedii s-a fumat demult, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sugeră inspectorul, Ar fi contraproductiv, nu trebuia să observe nimeni, Mă tem că e deja prea târziu pentru asta, domnule comisar, dacă serviciul ar dispune de alt loc în oraș, cel mai bine ar fi să ne transferăm acolo, De dispus, dispune, dar, din câte cred că știu, nu este operativ, Am putea încerca, Nu, nu e timp și, pe lângă că ministerul nu s-ar bucura deloc de idee, chestiunea asta trebuie rezolvată cu toată rapiditatea, cu maximă urgență, Îmi permiteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu are nici cea mai mică îndoială că ministrul, în cazul în care știrea va ajunge să iasă la lumină, și chiar dacă nu va ieși, îi va fi comunicată, va ști către cine să îndrepte imediat degetul acuzator. Imaginația părea dispusă să meargă mai departe, ajunse chiar să facă un prim și neliniștitor pas, dar comisarul o luă de gât, Azi e azi, doamnă dragă, mâine o să vedem, spuse el. Se hotărâse să se întoarcă la providențial, s.a., simți că brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spus lui Strickland: — Dirk Stroeve te socoate un mare artist. — Și de ce naiba crezi că-mi pasă? — Îmi dai voie să privesc și eu tablourile? — De ce aș face-o? — Poate aș fi dispus să cumpăr vreunul. — Poate nu sunt eu dispus să vând vreunul. — Îți câștigi ușor existența? l-am întrebat zâmbind. Mi-a răspuns chicotind: — Așa ți se pare când te uiți la mine? Pari pe jumătate mort de foame. Chiar sunt muritor de foame. Atunci hai să mergem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
destul de des pe Strickland și din când în când făceam câte o partidă de șah cu el. Avea un temeperament destul de imprevizibil. Uneori ședea tăcut și dus pe gânduri fără să bage în seamă pe nimeni. Alteori, când era bine dispus, vorbea în felul său greoi, cu multe întreruperi. Niciodată nu spunea vreun lucru inteligent, avea o vână de sarcasm brutal care nu era lipsit de efect și întotdeauna spunea numai ceea ce gândea cu adevărat. Nu-i păsa de susceptibilitățile altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
-și primească hrana. Nu-l irita niciodată mitocănia acestuia. Dacă era doar morocănoasă, Stroeve părea că nici n-o bagă în seamă, dacă era agresivă, nu făcea decât să râdă. Când Strickland, revenindu-și în oarecare măsură, fu mai bine dispus și începu să se amuze râzând de Stroeve, acesta începu să facă anume lucruri absurde pentru a-i stârni râsul. Și pe urmă îmi arunca mie priviri încântate făcându-mi cu ochiul ca să observ că pacientul e într-o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de consolare nu slujește la nimic și l-am lăsat să zacă acolo în tăcere. M-am temut că o să-i par un om fără inimă dacă citesc, așa că am stat la fereastră fumându-mi pipa până când a fost el dispus să vorbească: — Ai fost foarte bun cu mine, a zis el într-un târziu. Toată lumea a fost foarte bună. — Fii serios, i-am zis, puțin stânjenit. — La spital mi-au spus că am voie să aștept. Mi-au dat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nemiloasă sfărâmase în bucăți acest cămin. Dar lucrul cel mai crud dintre toate era faptul că nu prea conta. Lumea mergea înainte și nimeni nu se simțea mai rău din cauza acestei nenorociri. Aveam o vagă idee că Dirk, un om dispus mai degrabă la reacții afective puternice decât la sentimente profunde, avea să uite curând. Iar viața lui Blanche, începută cu cine știe ce speranțe luminoase și visuri, parcă nici n-ar fi fost trăită vreodată. Totul părea inutil și de o stupiditate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și de o stupiditate absurdă. Strickland își găsise pălăria și stătea în picioare uitându-se la mine: — Vii sau nu? De ce-mi cauți societatea? l-am întrebat. Doar știi că te urăsc și te disprețuiesc. A început chicotească bine dispus: — De fapt singurul motiv pentru care ești supărat pe mine e că nu-mi pasă nici cât negru sub unghie ce părere ai despre mine. Am simțit brusc cum mi se urcă tot sângele în obraji. Era imposibil să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
veni fuga într-acolo. Se cățără într-un copac și imediat aruncă o nucă de cocos coaptă. Ata îi dădu o gaură și doctorul trase o sorbitură lungă și înviorătoare. Apoi își răsuci o țigară și se simți mai bine dispus. — Ei, unde e roșcatul? întrebă el. — E în casă, pictează. Nu i-am spus că ați venit. Duceți-vă să-l vedeți. — Dar ce-l supără? Dacă e destul de sănătos ca să picteze înseamnă că ar fi putut perfect să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
chipul lui, cu trăsăturile sale adânci și lipsite de sânge. Îl văzu cum pleacă ducând cu sine un fascicol de pergamente și caseta de scris. Părea suferind și obosit și Înainta cu un pas Încet și anevoios. Totuși, nu părea dispus să cedeze la asaltul căldurii. Din când În când, se oprea, sprijinindu-și piciorul pe câte o piatră, și Își scotea din traistă tăblițele cerate, unde scrijelea ceva cu un vârf metalic. La o fântână publică, se repezi spre țeava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
două soiuri de aripi. Dante continua să observe obiectul, căutând un posibil răspuns. - N-ar putea face parte dintr-un aparat mai mare? - M-am gândit și la asta. Dar nu e așa. Tot lanțul de angrenaje interne este perfect dispus pentru a obține acest singur efect, iar pe cutie nu mai există nici o deschidere care să ne permită să o punem În legătură cu vreun alt mecanism. Iar partea exterioară aflată În mișcare, la rândul ei, nu prezintă nimic care să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
oraș. O vizită a sa la sediul Comunei ar căpăta o valoare oficială care e mai bine să se evite. Și apoi... - Și apoi? - Chestiunea te privește pe domnia ta, priorule. Personal. Dante Își mușcă buza inferioară, gânditor. Celălalt nu părea dispus să mai spună și altceva. Pentru o clipă, Îi surâse ideea de a-l arunca În temniță și de a-l supune aceluiași tratament ca al bietului Fabio, ca să afle mai multe. Dar se Îndoia că un vulpoi cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
N‑ar strica să iei și niște lecții de dans. Dar așa cum arăți, băieților le e silă de tine. Annei, la rândul ei, îi e silă de tot. În fine. Cei patru adolescenți decăzuți se deosebesc net de oamenii bine‑dispuși aflați în zonă în căutarea unei distracții nocturne și care de cele mai multe ori nu găsesc nimic, fiindcă acesta nu este orașul potrivit pentru așa ceva. De obicei tineretul se caracterizează printr‑o anumită prospețime, nu însă și acești tineri. Atâta timp cât ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
eșapament - asta amenință să devină un pericol dacă mașinile se vor înmulți în continuare. Deocamdată, în zilele noastre, n‑are toată lumea mașină. Păcat că trebuie să suportăm prezența lor, când natura în sine e așa de curată, spune tata bine dispus. Ca și când n‑ar fi proferat amenințări cu moartea, puțin mai înainte. Acum e inofensiv și neajutorat, la discreția fiului său de la volan. Doar ești băiețelul meu, un altul Gretl n‑a mai fost în stare să facă. Bărbații ceilalți fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
albe, așa cum bine a spus mai înainte. Astfel, trăiești în două stări de agregare, în două stadii diferite, care alternează permanent și ambele reprezintă fericirea. Apa e în stare de agregare lichidă, iar Rainer în stare de agregare semisolidă. Prost dispusă, soră‑sa stă ghemuită la picioarele lui și nu spune nimic, nu întreabă nimic, doar decide în liniștea mormântală din sufletul ei să nu mai meargă prea curând la bazinul de înot, fiindcă nu apa e elementul ei, ci mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că nu‑i cu Sophie, sau poate că da. Sophie nu și‑o trage niciodată și Rainer, fratele Annei, vede, de asemenea, în actul sexual o degradare a femeii și a bărbatului. Însă dacă Sophie ar fi totuși, contrar așteptărilor, dispusă s‑o facă, atunci Rainer n‑ar mai vedea asta ca pe o degradare, ci ca pe o înălțare pe cele mai înalte culmi. Oricum el are încă perspective de avansare, iar pe viitor îl mai așteaptă încă unele lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
intră un doctorat și mai multe premii literare. Anna icnește tare și urât. Doar n‑ai de gând să‑mi borăști iarăși, după ce adineauri abia te‑am scos la timp din mașină pentru primul vomitat, se răstește fratele ei, prost dispus, care numai de o chestie așa dezgustătoare n‑are nevoie acum, când Sophie îl consideră laș, în timp ce el e doar extrem de chibzuit. De fapt cine a plănuit și a pus în aplicare toate tâlhăriile, Sophie sau el? El, bineînțeles. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cutia de cafea Mexico Mixture care servea drept scrumieră și m-am așezat din nou la masă. Se așteptau să încep să mă neliniștesc. Voiau să le simt puterea. În felul ăsta, Heydrich avea să mă găsească cu atât mai dispus să fiu de acord cu el atunci când în cele din urmă se hotăra să-și facă apariția. Probabil că încă dormea dus în patul său. Dacă asta se așteptau să simt, am decis să fac pe dos. Așa că, în loc să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cum să-ți spunem? întrebă exasperat Dromiket 4. — Spuneți-mi Tilde. Sau Larionovna. Episodul 23 Mărturisirile lui FELIX S 23 Păhăruțele cu antigel îi mai încălziră pe pământeni. În special comandantul Felix S 23 părea acum mult mai uman, bine dispus și, dacă ar fi fost programat să râdă, cu siguranță ar fi făcut-o. Din păcate, râsul, zâmbetul în general fuseseră scoase de mult din cartelele de serie, de când se constatase că roboții programați în acest sens cum primeau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]