1,499 matches
-
teatru sau filme, scrise uneori de notorii „colaboraționiști”, împrăștiau în cercuri și mai largi aceste viclene forme de distanțare față de trecut, o parodie de sorginte locală a acestui proces necesar (numit de germani Vergangenheitsbewältigung; în Est, diferența mare constă în distanțarea simultană de mai multe trecuturi). Era neîndoielnic o uriașă operațiune de propagandă, orchestrată de Partid, și deosebit de profitabilă pentru autorii „angajați” (fie că aveau sau nu scrupule sau remușcări; eventualele lor frământări interioare nu au nici o importanță pentru experiența colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cultural-academice, în care unii dintre participanții cei mai interesanți intervin din cele mai diferite colțuri ale lumii. Distanța nu ajută întotdeauna, fiindcă multe dispute culturale au o dimensiune informală și vernaculară greu de urmărit de pe alt continent; dar „exercițiul distanței”, distanțarea empatică, favorizează, pe de altă parte, judecata critică. Poate că dreapta cumpănă și luciditatea aduse de cartea lui Mark Lilla în interpretarea câtorva episoade celebre de „tiranofilie”, despre care au curs deja râuri de cerneală, vor contribui cumva la orientarea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pe care le vor desțeleni. Frecvența de apariție a temei crește după 1975. - Părăsirea țării pentru Occident - o trădare de sine, cu rele consecințe, dar oricând există cale de întoarcere. - Propaganda prin filme istorice. Declanșată în anii ’60, odată cu începutul distanțării de URSS, va fi menținută până în ultimul an al dictaturii, cu speranța că exemplele alese, Tudor, Decebal, Gerula, Mihai Viteazul, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân pot mobiliza masele în jurul lui Ceaușescu. - Filmul istoric militar elimină, începând cu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
acestor adunări care transced sistematic toate categoriile societății reale în beneficiul imaginii ideale a Poporului strâns unit în jurul Partidului. O imensă butaforie pseudo-istorică și pseudo-folclorică face din "vizita de lucru" un tablou vivant care reprezintă istoria pentru a legitima prezentul. Distanțarea față de tradiția stalinistă a liderului invizibil, ale cărui rare epifanii semănau cu un grup statuar pietrificat la tribuna oficială a manifestațiilor, e evidentă: Ceaușescu circulă în toată țara, televiziunea proiectează la nivel național fiecare dintre aceste evenimente regionale sau sectoriale
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Tranziția de la stalinism la național-comunism e însoțită de o de-sovietizare masivă nu doar a temelor, ci și a vocabularului și modalităților oficiale de expresie: începând cu "Tezele din aprilie" (documentul plenarei CC a PRM, care, în aprilie 1964, oficializa distanțarea echipei Dej-Maurer de linia dură sovietică în relațiile cu China), neologismele importate din limba rusă de lemn, tipice pentru ședințele de tip sovietic din primul deceniu, scad vertiginos, concomitent cu afirmarea unei noi generații de lideri autohtoni, mai educați, cu
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
cărții sale de debut, un optzecist tipic, asemănător, de pildă, cu Mircea Nedelciu ori cu Gheorghe Crăciun. Scriitura lui este dotată totuși cu o dicție și o „tactică” proprii, care o individualizează. Pătrunsă de un discret umor sec, autoreflexiv, caracteristic distanțării ironice, prozei îi lipsesc atât frenezia carnavalescă ori ludică, cât și grandilocvența ori exploziile sumbre. G. cultivă un anumit patos auster, implicit, aproape criptat: cel al cotidianului prozaic, observat cu autenticitate, într-o viziune predominant „rece”, ușor înflorită de o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
roman, Dosarul cu bârfe (2000), autorul-personaj se amuză, privind, ca la un spectacol, la tinerețea petrecută în țară, rememorată odată cu parcurgerea dosarului de la Securitate, dăruit de un prieten din copilărie, „fost și rămas inițiat în intrigile perioadelor pre- și posttotalitare”. Distanțarea de evenimente, alura evocatoare, conștiința că totul s-a petrecut cândva și nu mai poate înrâuri prezentul dau curgerii epice un calm narativ egal cu sine, lipsit de tensiune, cu un dramatism bine strunit. P. și-a reunit în cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288850_a_290179]
-
Unirea din 1918 ca triumful suprem al românismului. Această viziune celebrativă eclipsează însă tensiunile interne, rezistențele regionale și dificultățile domestice provocate de "întruparea mădularelor românești" în același trunchi statal. Beneficiind de avantajul epistemic al "detașării implicate" (Elias, 1956), dobândit prin distanțarea spațială de contextul românesc combinată cu implicarea cognitivă în sensul înțelegerii realității istorice românești, I. Livezeanu (1998) a propus o abordare neortodoxă a României Mari. În loc să vadă o teleologie istorică împlinindu-se în făurirea întregirii naționale, Livezeanu privește analitic într-
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
daco-getică fără a-i răpi originalitatea" (ibidem). Ambele elemente distinctive ale paradigmei rolleriane cu privire la chestiunea originii (slavizarea etnogeniei românești și antagonizarea clasială daco-romană) sunt revizuite. Schimbarea de paradigmă este observabilă încă din anii '60, sincronizându-se în deplină armonie cu distanțarea politică a statului român de sub tutelajul sovietic. Pe planul simbolic al originii, această evoluție politică s-a soldat cu eliminarea slavilor din etnogeneza românească, declarată încheiată înainte de contactul cu slavii. Spre exemplu, manualul de Istoria Patriei (un titlu cu reminiscențe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aceste teritorii și până la formarea statului dac, sub conducerea lui Burebista; • Epoca veche (antică) - circa 80 î.e.n.- aprox sec VIII e.n.; • Epoca medie - sec. VIII e.n.-1821, Revoluția lui Tudor Vladimirescu fiind considerată uvertura epocii moderne în istoria patriei. Dincolo de distanțările de vechea conceptualizare a trecutului, manualul lui Daicoviciu et al. (1991) rămâne, în esență, același manual din 1987, cu diferența că nu mai menționează o serie de expresii ritualice, adevărate clișee ale discursului comunist: "comuna primitivă", "orânduire socială" etc. De
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
deosebiri profunde și ireductibile de orientare a gândirii între Tractatus și acea „reformă a filozofiei“ care a fost proclamată de Cercul de la Viena și promovată ulterior de empirismul logic. Nici programul reducerii enunțurilor cu sens la enunțuri empiric verificabile, nici distanțarea în spirit pozitivist de metafizica tradițională nu pot găsi sprijin în Tractatus. Impresia că lucrurile stau altfel a fost favorizată de citirea „Introducerii“ lui Russell drept o expresie fidelă a gândurilor lui Wittgenstein și amplificată apoi de interesul acordat Tractatus-ului
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
principial și oferă răspunsuri la aceste întrebări. Autorul va scrie în „Cuvântul înainte“: „Sunt, așadar, de părere că, în esență, am rezolvat problemele în mod definitiv.“ După primii ani de la reluarea preocupărilor filozofice, însemnările lui Wittgenstein atrag atenția printr-o distanțare tot mai clar marcată de acest stil de gândire. Aspirația filozofică nu mai este să pună în evidență ceva de ordin principial cum este, să zicem, „forma logică a propoziției“, ci o înțelegere mai bună a modului cum funcționează expresiile
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
didactic, vechimea în învățământ a profesorilor și profilul liceului. Rezultatele obținute prin corelarea metodelor științelor sociale, statistice și semiotice demonstrează influența reactivității accentuate la stres a profesorilor asupra apariției disfuncțiilor în comunicarea didactică și efectele negative asupra elevilor (intimidare, frustrare, distanțare, complex de inferioritate, antipatie, anxietate etc.), comparativ cu celelalte variabile ale cercetării, care nu au amprentă semnificativă asupra comunicării gestuale. În acest context, am elaborat un Program de eficientizare a gesturilor în comunicarea didactică, care cuprinde elemente curriculare ce pot
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
și atenției acordate interlocutorului prin intermediul privirii, gesticii și posturilor corpului. Pe de altă parte, în lumea contemporană a inovațiilor tehnologice, oamenii sunt reținuți din ce în ce mai mult în fața calculatoarelor (hipnotizați de internet, jocuri online, e-mail-uri, site-uri etc.), declanșând astfel fenomene de distanțare fizică și înstrăinare umană (lipsa vizitelor, privirii face-to-face, îmbrățișărilor etc.). Lucien Sfez21 subliniază prezența comunicării om-mașină în detrimentul comunicării om-om și ne atenționează asupra conturării formei de comunicare ,,autistă", în care oamenii vorbesc mai mult cu sine decât cu ceilalți
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mare/mic (așezarea mâinilor pe șolduri/așezarea degetului mijlociu peste degetul arătător); • după forma gestului: rectiliniu/curbiliniu (mișcarea pe verticală a degetului arătător/unirea în formă de cerc a degetului mare cu cel arătător); • după natura relației cu interlocutorul: apropiere/distanțare (gesturi de uniune: salut, sărut, rugăciune/gesturi agresive și de batjocură). De cele mai multe ori însă, sintagma gestuală (gestul în sine) nu apare ca un cuvânt morfem, ci ca o silabă fără sens sau ca un fonem inert. În acest caz
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
se înclină ușor spre umăr (gest ce exprimă interes, plăcere, admirație), exact ca și pisica ce observă un șoricel sau un ghem mișcător. Ulterior, femeia ,,mustrată de conștiință" începe să transmită bărbatului mesaje ambivalente formate din gesturi de apropiere și distanțare, de încurajare (privire provocatoare, zâmbet ușor) și respingere (evitarea privirii, colțurile gurii întoarse în jos). În concluzie, gesturile joacă un rol esențial în transmiterea și recepționarea mesajelor de seducere, în activarea și dezactivarea flirtului. Cu privire la exprimarea atitudinii de amenințare și
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
două mărci dimensionale: ,,longitudinea" (este mai lung decât lat) și ,,extremitatea" (se oprește în vârful unghiei); b) două mărci kinezice: ,,mișcarea către" (o marcă întotdeauna prezentă) și ,,accentuarea dinamică". Ultimele două mărci sintactice vehiculează mărcile semantice de apropiere, direcție și distanțare 87. În cazul chemării interlocutorului cu degetul arătător, mărcile kinezice (mișcarea de la receptor la emițător și accentuarea dinamică ce poartă marca semantică de apropiere) domină mărcile dimensionale pentru a sugera mai bine intenția emițătorului și faptul că gestul este imperativ
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
în sensul (re-)construirii cunoștințelor. Importantă este viziunea asupra elevului ca subiect al propriei sale formări, la care se adaugă rolul comunicării didactice ca intervenție semnificantă. Impactul unei comunicări didactice eficiente pe parcursul anilor de studiu se observă și în perioada distanțării elevului de profesor pe plan spiritual, când găsim în căile proprii de gândire sau de acțiune ale discipolului ecouri (mai mari sau mai mici) ale intervenției educative. 2.2. Analiza semiotică a discursului didactic a) Analiza structurală a discursului didactic
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mare în sala de clasă. În activitatea de predare, predomină orientarea palmelor și brațelor deschise către elevi și susținerea contactului vizual cu toți elevii. Prin urmare, recomandăm evitarea atitudinii de închidere sau apărare semnalată prin încrucișarea brațelor și picioarelor, prin distanțare de elevi și prin evitarea contactului vizual. * În funcție de intensitate, descifrăm în comunicarea didactică gesturi expresive (de exemplu, ridicarea umerilor elevului care nu știe să răspundă) și gesturi inexpresive (cum ar fi orientarea palmelor profesorului în jos pentru calmarea elevilor indisciplinați
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
transmite semnale clare: acordul sau dezacordul, interesul sau dezinteresul. Dacă profesorul duce mâinile la spate și, în același timp, se apleacă pentru a putea să citească un text după manualul unui elev, poate să transmită două sentimente contradictorii: dominare/ superioritate/distanțare (prin poziționarea mâinilor la spate) și sumisivitate/ interes/apropiere (prin aplecarea trunchiului și apropierea de carte și de elev). De regulă, înclinarea trunchiului profesorului spre elev denotă faptul că-i acordă atenție, iar retragerea sau răsucirea corpului atunci când i se
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
când reflectă amenințarea sau oboseala, îndeplinește o disfuncție, descurajând elevii să inițeze sau să păstreze un dialog. • Din perspectiva proxemicii, există diferențe semnificative statistic în funcție de reactivitatea profesorilor la stres în ceea ce privește deplasarea acestora în sala de clasă și, implicit, apropierea sau distanțarea de elevi. Profesorii cu reactivitate accentuată la stres au tendința fie de a nu se deplasa, păstrând distanța față de elevi, fie de a se mișca prea mult, provocând agitație, comparativ cu cei care au reactivitate scăzută la stres și se
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
reactivitate accentuată la stres care îndeplinesc disfuncții în comunicarea didactică (de exemplu, postura rigidă sau încovoiată, expresia facială amenințătoare sau apatică, indicarea cu degetul arătător, baterea cu palma în catedră, încruntarea sprâncenelor etc.) produc efecte/sentimente negative asupra elevilor: intimidare, distanțare, umilire, antipatie, descurajare, inhibare, agresivitate, complex de inferioritate, anxietate, frustrare etc. • gesturile profesorilor cu reactivitate scăzută la stres care îndeplinesc funcții (de exemplu, postura relaxată, expresia facială sociabilă, orientarea corpului către elev, înclinarea capului spre elev etc.) provoacă efecte/sentimente
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
rezonanță puternică asupra elevilor, influențându-le în mod deosebit starea afectivă. Prin intermediul Grilei de observare, am constatat faptul că gesturile profesorilor cu o reactivitate accentuată la stres care produc disfuncții în comunicarea didactică au efecte negative asupra elevilor (intimidare, frustrare, distanțare, complex de inferioritate, antipatie, descurajare, inhibare, respingere, agresivitate, anxietate etc.), iar gesturile profesorilor cu reactivitate scăzută la stres care produc funcții în comunicarea didactică determină efecte pozitive asupra elevilor (apropiere, receptivitate, interes, siguranță, sinceritate, cooperare, respect, stimulare, participare, înțelegere, încredere
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
II descrie umilințele regelui. Autorul, Tobias Rustat, pentru a da credibilitate informațiilor furnizate, afirma:„Nici unul dintre servitorii regelui nu a fost mai răsplătit după restaurație decât Tobias Rustat“. Remarcăm persoana a III-a singular folosită în această frază, care accentuează distanțarea autorului de cel despre care povestește. Tobias relatează în continuare:„Carol a fost chiar bucuros să primească o cămașă veche de la Lordul Jermyn, care, deși trăia în lux, avea mare grijă ca să nu fie nimic oferit servitorilor regelui, astfel încât Rustat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
În continuare, În sistemul rusesc) rolul procurorilor dintr-un proces. Dacă argumentele acestora În favoarea respingerii tezei sunt de necombătut, teza poate fi Într-adevăr amânată sau chiar respinsă. În România s-a renunțat la acest sistem, pe măsură ce s-a produs distanțarea de Uniunea Sovietică. În ultimii ani ai regimului comunist, și instituția doctoratului a avut de Înfruntat rigorile cenzurii și ale regimului totalitar. Existau, de pildă, subiecte tabu, care nu puteau fi abordate (Bucovina, Basarabia, războaiele balcanice etc., dacă ne referim
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]