2,306 matches
-
particulare să nu aibă semnificația absolută pentru intuiție de a fi reale, ci numai să indice o semnificație. Pentru imaginația indiană, maimuța, vaca, un brahman oarecare etc. nu sînt simboluri înrudite ale divinului, ci sînt considerate și reprezentate ca însuși divinul, ca existențe concrete adecvate acestuia. Dar, aici rezidă contradicția care împinge arta índică la un al doilea fel de concepție. Fiindcă, pe de o parte, ceea ce este absolut nesensibil, absolutul ca atare, semnificația pur și simplu, sînt sesizate ca ceea ce
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
petrece inactiv un întreg an, pînă cînd, prin puterea simplului gînd, jumătățile oului se desfac. În afară de obiectele naturale sînt ridicați și indivizi umani și evenimente omenești pînă la semnificația unei acțiuni divine reale și aceasta în așa fel, că nici divinul ca atare, nici omenescul nu poate fi menținut ferm, ci ambele acestea se înfățișează totdeauna trecînd unul în celălalt și amestecîndu-se unul cu altul. În această categorie intră îndeosebi încarnările zeilor, mai cu seamă acelea ale lui Visnù, zeul
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
abandona, în fața abstracției unice, în chip cu totul negativ, orice mod determinat de-a fi, totuși, pe de altă parte, se întîlnește și la ei felul mai pur de reprezentare al panteismului adineaori amintit, panteism care scoate în evidență imanența divinului în individualul dat intuiției și pieritor. Fără îndoială, în acest fel de a cunoaște am putea crede că regăsim mai mult o asemănare cu acea unitate nemijlocită a gîndului pur și a sensibilului pe care am întîlnit-o la parsi; dar
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
16 td]. La p. 101, apropo de Dumnezeu și baiadera a lui Wolfgang Goethe, Hegel reliefează că povestirea este concepută ca o istorie creștină a Magdalenei și a lui Isus dar "în manieră de concepere indiană", adică reunind umanul cu divinul. Hegel notează încă o diferență între Oriental și Occidental în p. 124, unde începe să vorbească despre "Asemănare". La p. 161-162, Hegel observă lipsa "degradării animalicului" la inzi, pe care în schimb o găsim în arta și literatura occidentală. La
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
toate, mulțimea sensibilă, nesfîrșit multiplă a infinitului este, în toate aceste reprezentări, determinată drept ceea ce accidental, drept ceea ce nu este în-și-pentru-sine, ci își are adevărul său în substanță, în Unul care este deosebit de acest accidental și el este singur, este divinul și este Dumnezeu. Religia índică, de altfel, trece mai departe la reprezentarea lui Brahma, a unității pure a gîndului în sine însuși, în care totalitatea empirică a lumii, ca și acele prime substanțialități care se numesc zei, dispar. Colebrooke și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
spiritului, și nu este idealizat în spirit, în așa fel încît ceea ce se obține prin simțuri să nu fie decît auxiliar și expresie docilă a spiritualului. Dimpotrivă, senzorialul este dezvoltat pînă la proporții uriașe, lipsite de măsură, ceea ce face ca divinul să capete un caracter bizar, confuz și copilăros. Visurile acestea nu sînt povești deșarte, ele nu sînt un joc al imaginației, în cadrul cărora spiritul și-ar îngădui capricii [195]; cufundat în ele și zvîrlit încoace și încolo de aceste visări
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
totul Soarele, Luna, stelele, Gangele, Indusul, animalele, florile -, totul este pentru spirit un Dumnezeu și, întrucît tocmai în acest caracter de divinitate finitul își pierde ființa și consistența, orice înțeles al său dispare și invers, deoarece prin această formă inferioară divinul este pentru sine schimbător și nestatornic, el este cu totul lipsit de puritatea sa și absurd. În cadrul acestei îndumnezeiri universale a tot ce este finit și, o dată cu ea, a deprecierii divinului, reprezentarea întrupării omenești, a încarnării lui Dumnezeu nu mai
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
său dispare și invers, deoarece prin această formă inferioară divinul este pentru sine schimbător și nestatornic, el este cu totul lipsit de puritatea sa și absurd. În cadrul acestei îndumnezeiri universale a tot ce este finit și, o dată cu ea, a deprecierii divinului, reprezentarea întrupării omenești, a încarnării lui Dumnezeu nu mai este o idee prea importantă. Papagalul, vaca, maimuța etc. sînt și ele încarnări ale lui Dumnezeu, fără a deveni însă prin aceasta superioare naturii lor. Divinul nu este individualizat ca subiect
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
și, o dată cu ea, a deprecierii divinului, reprezentarea întrupării omenești, a încarnării lui Dumnezeu nu mai este o idee prea importantă. Papagalul, vaca, maimuța etc. sînt și ele încarnări ale lui Dumnezeu, fără a deveni însă prin aceasta superioare naturii lor. Divinul nu este individualizat ca subiect, ca spirit concret, ci este degradat pînă la platitudine și pînă la ceva lipsit de sens. Astfel se prezintă în linii mari situația în concepția indiană despre lume. Obiectele sînt tot pe atît de lipsite
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
conceptul. Considerat pentru sine, acesta constituie temelia oricărui adevăr, dar cu privire doar la reprezentare, devine o extravaganță. Trebuie să observăm dacă reprezentarea acestei unități este pe deplin universală, dacă este divinizat în egală măsură fiecare lucru sau dacă, dimpotrivă, divinul este concentrat într-un punct prezent imediat. Aceasta [196] determină o diferențiere în interiorul popoarelor. Prima dintre concepții aparține indienilor brahmani, iar cea de-a doua budiștilor; la cea din urmă se alătură și popoarele care îmbrățișează cultul lamaist. Dacă, în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
o anumită clasă, o anumită castă. Întrucît prima și cea mai mare îndatorire [a statului] este, după cum am spus, aceea care are drept scop realitatea universală de care omul devine conștient, mai cu seamă în religie și în știință, Dumnezeu, divinul fiind în mod necesar universal. Prima castă este cea a brahmanilor, cu ajutorul cărora divinul se produce și este făcut să reacționeze. A doua castă o reprezintă cea a războinicilor (ksatriya). A treia este casta vayśia. A patra este casta
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
statului] este, după cum am spus, aceea care are drept scop realitatea universală de care omul devine conștient, mai cu seamă în religie și în știință, Dumnezeu, divinul fiind în mod necesar universal. Prima castă este cea a brahmanilor, cu ajutorul cărora divinul se produce și este făcut să reacționeze. A doua castă o reprezintă cea a războinicilor (ksatriya). A treia este casta vayśia. A patra este casta śudra. A cincea castă este cea mai de jos, a disprețuiților: paria. În diverse
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
limitat. El trăiește, într-adevăr, în contemplarea unității individului cu universalul; dar, în timp ce la noi această unitate este produsul meditației care distinge lumea senzorială de cea spirituală și în diferențiere surprinde unitatea, la indieni unitatea nu este urmarea meditației, iar divinul se transformă imediat în determinarea naturală, în realitatea senzorială. [...] De aceea lucrurile lumii senzoriale sînt venerate ca divinități: soarele, luna, stelele, un om. Există desigur și la indieni reprezentări care aparțin într-o mai mare măsură gîndirii: însă [205] ele
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
divinități: soarele, luna, stelele, un om. Există desigur și la indieni reprezentări care aparțin într-o mai mare măsură gîndirii: însă [205] ele nu sînt gînduri pure, ci, însă o dată, gînduri ce se raportează imediat la realitatea sensibilă. Acum, în ceea ce privește divinul, ceea ce are valoare a devenit aici ceva pămîntesc și fix: astfel și raporturile omenești, mai ales diferențele de castă, sînt strict determinate într-o manieră absolut religioasă. Oamenii sînt cu divinul și cu animalele în același raport ca și cu
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ce se raportează imediat la realitatea sensibilă. Acum, în ceea ce privește divinul, ceea ce are valoare a devenit aici ceva pămîntesc și fix: astfel și raporturile omenești, mai ales diferențele de castă, sînt strict determinate într-o manieră absolut religioasă. Oamenii sînt cu divinul și cu animalele în același raport ca și cu lucrurile naturale: astfel viața lor toată este un necontenit serviciu religios. Se observă cum și cea mai înrădăcinată superstiție își găsește un loc într-un principiu universal precum "Dumnezeu este în
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
domeniu [208] aparținînd realului, ea este în pericol, în nesiguranță, ajungînd să se autodistrugă. În aceasta găsim, cel puțin, ceea ce am văzut și la magii africani, și anume faptul că spiritul este reprezentat ca o realitate superioară față de natură, iar divinul este conceput în mod esențial ca gîndire pură. În aceasta există cel puțin acest adevăr, că gîndirea este considerată ca realitatea supremă și nu există acea opoziție prin care se crede că se spune ceva suficient de pios cînd se
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
moment, este parțial exprimat prin reprezentări cît se poate de materiale. În codicele lui Manu se spune: Primul creat nu poate fi perceput prin simțuri; el este și nu este totodată, este etern. Din el s-au creat puterea divină, divinul, masculinul, care în întreaga lume se cheamă Brahmă. Acesta a stat timp de o mie de ani într-un ou; la sfîrșitul acestei perioade, prin singură puterea gîndurilor sale, a făcut să crape oul și din acesta a făcut cerul
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Cea de-a doua cale constă în acțiunea pozitivă prin care ne transferăm în această stare. Sînt ciliciile, penitențele îndîrjite ale indienilor, suprimarea vieții. Sînt cunoscute multe detalii în această privință. Brahmanii, așa cum s-a mai spus, sînt în posesiunea divinului chiar prin naștere. Este adevărat că și membrii celorlalte caste pot de asemenea avea parte de renaștere, dar ei trebuie să se supună unui șir infinit de renunțări, chinuri și ispășiri. Disprețul pentru viață și pentru om constituie trăsătura caracteristică
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
Dumnezeu vrea să faciliteze posibilitatea acestui răspuns, pentru că dorește ca dialogul la care îl invită pe om să-i fie accesibil. Pentru a fi într-o relație cu Dumnezeu, este necesar a fi conștient mai întâi de prezența Sa. Prezența divinului poate fi recunoscută în mai multe feluri. Ea poate fi găsită în sfințenia din inimile oamenilor, în paginile Sfintei Scripturi, în trăirea unei vieți sacramentale sau în rugăciune. Deși există toate aceste posibilități, din punct de vedere teologic, se recunoaște
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
în mod original, într-un raport cu penitentul. În aceste condiții, confesorul devine doar o „cale” prin care omul comunică și construiește un proces dialogic cu Dumnezeu. Prin concretețea sa, mărturisirea face posibilă crearea unui spațiu în care umanul și divinul se pot întâlni. Comunicarea realizată în mod verbal este ajutată și de alte semne și simboluri (semnul Sfintei Cruci, îngenuncherea, garantarea intimității, a securității și a anonimatului, etc.), conturând un limbaj concret prin care omul își mărturisește păcatele și primește
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de O 2. În caz de ICA, istaroximul crește presiunea arterială sistolică și scade frecvența cardiacă. Omecamtiv mecarbil interacționează cu filamentele de actină favorizând creșterea contractilității pe model experimental. Este necesară verificarea eficacității în trialuri clinice înaintea introducerii în practică. Divinul administrat i.v. îmbunătățește hemodinamica în caz de ICA fără a se însoți de activare neurohormonală și fără a afecta perfuzia miocardică sau TA. Deși pare a avea calitățile ideale pentru a fi folosit în ICA, nu se află printre
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Daniela Bartoș, Cristina Tîrziu () [Corola-publishinghouse/Science/91944_a_92439]
-
modelul englez 25 de construcție a scenelor dramatice în romanul postum Geniu pustiu. Explicit shakespeariană este secvența audiției unei romanțioase bucăți muzicale executate de o tânără angelică pe un melancolic clar de lună (Dumitrescu Bușulenga: 2000, 239): "părea că geniul divinului brit Shakespeare expirase asupra pământului un nou înger lunatec o nouă Ofelia" (Eminescu: 2011, II, 109). 3.5. Eminescu și literatura franceză Plecând de la apropieri care pot fi stabilite între modul de organizare a inconștientului și construirea structurilor verbale, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
intelectuale. Experiența ambivalentă a puterii misterioase este transcrisă într-un limbaj filosofic și teologic, vocabularul sacrului. "Numinosul servește deci ca matrice pentru semnificații destul de variate, cum este cea a transcendentului, a infinitului, a absolutului, a supranaturalului, într-un cuvânt, a divinului" (Wunenburger: 2000, pp.44-45). Întregul repertoriu de conotații ale divinului enumerate mai înainte se regăsește în proza eminesciană. În ceea ce privește sentimentul infinitului, incipitul kantian al nuvelei actualizează una din cele două accepțiuni asupra noțiunii. În Critica facultății de judecare (1790), I.
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
limbaj filosofic și teologic, vocabularul sacrului. "Numinosul servește deci ca matrice pentru semnificații destul de variate, cum este cea a transcendentului, a infinitului, a absolutului, a supranaturalului, într-un cuvânt, a divinului" (Wunenburger: 2000, pp.44-45). Întregul repertoriu de conotații ale divinului enumerate mai înainte se regăsește în proza eminesciană. În ceea ce privește sentimentul infinitului, incipitul kantian al nuvelei actualizează una din cele două accepțiuni asupra noțiunii. În Critica facultății de judecare (1790), I. Kant distinge în natură două feluri de mărimi care trezesc
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
1."O formă sacră este întotdeauna rechemarea altor forme analoge; ea nu este deci niciodată unică, nici izolată, ci își găsește locul într-o serie de corespondențe, într-o rețea sau un sistem hierofanic, de revelații convergente și sincrone ale divinului"6. Principiul analogiei se verifică inclusiv pentru mecanismul intertextual, însă dificultatea rezidă din a stabili măcar aproximativ corespondentul, în configurația acestui mecanism, pentru divin. Există un pattern care suferă un fel de metempsihoză livrescă, de la o reeditare intertextuală la alta
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]