2,212 matches
-
Klimowicz, Editura Artă Grafică, p. 55.) 70 Ibidem, p. 53. 71 Vezi Mircea Eliade, op. cit., pp. 16-18. 72 "Chiar dacă mă îndoiesc de existența lui Dumnezeu, chiar dacă Îl neg, faptul însuși al îndoielii și al contestării Îi mărturisește prezența". (Corneliu Mircea, Divinul, Editura Paideia, București, 2006, p. 36). 73 Sacrul reprezintă "esența tare și pură a ființei spirituale determinate", în care termenul tare semnifică atributul eternității acestuia. (Cf. Corneliu Mircea, op. cit., pp. 30-31). 74 Divinitatea își regăsește identitatea într-o sumedenie de
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
spirituale determinate", în care termenul tare semnifică atributul eternității acestuia. (Cf. Corneliu Mircea, op. cit., pp. 30-31). 74 Divinitatea își regăsește identitatea într-o sumedenie de noțiuni precum cele de Absolut (Necondiționat, Etern, Infinit), Zeu, Dumnezeu, Spirit etc. În acest sens, "Divinul este, El însuși, răspunsul final al oricărei întrebări. Dumnezeu e totul: tot-ceea-ce-este". (Cf. Corneliu Mircea, op. cit., p. 95). 75 Wilhelm Dancă, Mircea Eliade: Definitio Sacri, Editura Ars Longa, Iași, 1998, p. 145 (respectiv pp. 186-188). 76 Julien Ries, op. cit., p.
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
p. 196. 81 Cf. Wilhelm Dancă, op. cit., p. 143. 82 Expunând modul de problematizare a sacrului în concepția lui J.-P. Audet, Julien Ries subliniază faptul că "natura sacrului trebuie căutată în experiența pe care omul o trăiește în prezența divinului, experiență mediată, inerentă naturii umane", sacrul neexistând ca atare "decât în căutarea divinului prin asociere". (Julien Ries, op. cit., p. 203) 83 Juan Plazaola, Arte sacro actual, Biblioteca de Autores Cristianos, Madrid, 2006, p. 3. 84 Ibidem, p. 5. 85 Pentru
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
problematizare a sacrului în concepția lui J.-P. Audet, Julien Ries subliniază faptul că "natura sacrului trebuie căutată în experiența pe care omul o trăiește în prezența divinului, experiență mediată, inerentă naturii umane", sacrul neexistând ca atare "decât în căutarea divinului prin asociere". (Julien Ries, op. cit., p. 203) 83 Juan Plazaola, Arte sacro actual, Biblioteca de Autores Cristianos, Madrid, 2006, p. 3. 84 Ibidem, p. 5. 85 Pentru conturarea unei imagini mai clare asupra noțiunilor dezbătute în cadrul acestui subcapitol, vezi A
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
fenomenologică, Editura Deisis, Sibiu, 2000, p. 20. Autorul descrie această situație ca pe o stare de paradox, datorată intervenției invizibilului în vizibil, arătând faptul că "în vizibilitate intră ceea ce n-ar fi trebuit să se întâlnească aici focul în apă, divinul în uman". (op. cit., p. 22). 239 Jean-Luc Marion, Crucea ..., pp. 26-27. 240 Având un rol fundamental în cadrul cunoașterii, reprezentările au fost clasificate după mai multe criterii. "Astfel, după analizatorul predominant, ele pot fi vizuale, auditive, kinestezice, gustative, vestibulo-vibratoare-viscerale etc.; după
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
să înțeleagă că nu e totul pierdut. L-aș fi implorat să asculte răsunetul coardelor sufletului meu trist, împătimit de suferințe, cu aripile fanteziei frậnte. Nu reușisem să mă dăruiesc celui drag la momentul potrivit, uitậnd că uneori chiar și divinul trebuie să se umilească și să-și împartă nemurirea cu muritorii. Mă lăsasem intimidată de o femeie stinsă, în loc să sfidez eu însămi moartea, iubindu-l pe Yon. Mă obsedau mereu cuvintele lui: - Dacă nu acuma, cậnd? I-aș fi răspuns
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
îngerul fidel Ce pe cel care iubește ar veghia-n eternitate. Șterge-ți ochii blondă Marta... ochi-ți negri... două stele Mari, profunzi ca vecinicia și ca sufletu-ți senin. O, nu știi cât e de dulce, de duios și de divin De-a te pierde-n ochii-aceștia străluciți în lacrimi grele. {EminescuOpIV 38} O surâzi, surâzi odată! Să te pot vedea... o sântă, O martiră ce surâde printr-a lumei dor și chin, Pe când ochiul ei cel dulce și de lacrimi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
zilele vechi în mintea mea Codrul din munți, râul din vale-mi tace De ce nu pot în praf a mă preface! {EminescuOpIV 80} DOI AȘTRI Am văzut doi aștri, Strălucind albaștri Sub o frunte-n vis; M-a-nnecat seninul Când privii divinul, Blândul lor surâs. Și mi-am zis în mine: Înger cu lumine De-un adânc noroc... Din a vieții tale Înflorită cale Cum nu stai în loc? {EminescuOpIV 81} CÎND CRIVĂȚUL CU IARNA Când crivățul cu iarna din Nord vine în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nespusă, Suflete mii viteze de fii de eroi în Aii Au trimis, pe ei înșii de pradă la câni lăsîndu-i Și la paseri. Astfel se-mplini a lui Zeus voință Din acea zi când cearta făcu desbinare amară Intre mult divinul Achil și fiul lui Atreu, Agamemnon, al neamului tot și al regilor rege. Care din zei ațâță al desbinului foc între dînșii? Fiul Latonei și al lui Zeus, mânios pe rege, El a trimis pierzătoare boli și moarte prin gloate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
porcar Ve Pogoros Spre-a onora pre oaspete taie mai iute purcelul Cel mai grăsuț, cu carnea mai dulce, numit "Dospinelos". Vai, pe altu-aș tăie au zis porcarul Pogoros Dacă aici în Ithaca cea-ncunjurată de valuri Ar stăpâni stăpânul de-altdată divinul Odisseus; Zeii singuri știu dacă el mai este-n viață. Belferii azi pețesc pe mândra Penelopeia, {EminescuOpIV 517} Zi cu zi eu lor trimet din grasa mea turmă Căci stăpâni s-au făcut de spăriat scurmătorilor mascuri 45Pe Samsonachi-l tăiară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
obsesia eternității și cele cu tentația clipei. Marele Inchizitor nu crede în nimeni și nimic. Meseria lui este scepticismul. Savanții se străduiesc să manipuleze și subconștientul, fundamentala noastră bază de date. Marile biografii sunt urzite numai de neliniști. Arta captează divinul prin simboluri. Lasă copilul să sară dintr-o albie în alta, până când o găsește pe cea convenabilă. Mirarea prostului se deosebește prin altitudine de cea a savantului. Progresul este alimentat de ”indiscrețiile” savanților. Între defecte și calități se împielițează în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
interioare. Trebuie să faci ceva. Nu e suficient să ai dreptate. Unele crize se transformă în motoare existențiale. Cel mai mare respect ți - l acordă țăranul când își pune pantofii care îl strâng. O mare personalitate este un amalgam de divin și de diabolic. Era atât de mare aglomerația în birou, încât puteam fi acuzați de adulter. Marele dar primit de om constă în accesul spre zona misterelor. De ce să ne deplasăm în cer ? Infernul e doar pe pământ. La nord
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu distrug lumea. Dar se străduiesc să o facă neinteligibilă. Golul din noi nu se poate entuziasma de plinul din alții. Industrializarea ne ajută să ne turnăm și la propriu cenușă în cap. O mare personalitate este un amalgam de divin și de diabolic. Cu lacrimi în ochi, nu vezi prea bine pe unde mergi. Simțul oportunității este un afluent al inteligenței. Marele dar primit de la om constă în accesul spre zona misterelor. Economia planificată e ca un ou de bibilică
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
să-i cunoască existența, nici chiar prin aportul lucrurilor vizibile». Continuă enciclica, spunând că metoda imanenței este legată de agnosticism. Pusă deoparte teologia naturală, «credința, începutul și temeiul oricărei religii, trebuie repusă într-un sentiment care să genereze nevoia de divin». Aceste idei pentru papa Pius al X-lea sunt pur și simplu deliruri. Și cu delirurile lor, moderniștii «se laudă că reformează Biserica!». Moderniștii ar voi să «acomodeze» dogmele Bisericii «opiniilor filosofiei»; și, în timp ce aruncă vechea teologie, «caută să pună
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
foc catargelor toamnei, ivite la orizont, cu o lentilă tatuată. Și câte și mai câte giumbușlucuri! Dacă există fericire în singurătate, schizoidie, grafomanie, glosolalie, anorexie, apraxie, ataxie, dacă era reală starea de Bardo a meditației concentrate, dacă întîiul dintre chakras, divinul Sahasrara, sfera de foc radiind în creștet din deschiderea brahmanică, este adevăratul ochi cu care construim lumea, eram fericit, trăiam în Bardo și peste mine ardea Sahasrara. Dar de imagini te plictisești, asta-i partea proastă cu imaginile. Când îți
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Ceea ce contează este doar rezultatul, predicția. Așadar, divinația se prezintă ca un rezultat al legăturii ce se stabilește între om și divinitate. În această privință, profetul este cel care reușește să stabilească o "conexiune" cât mai directă cu putință cu divinul, chiar și fără a-și propune acest lucru. El nu are nevoie să mai exerseze sau să provoace anumite experimente precum ghicitorul (cititul în bobi, bețigașe, în foc, în cărți, cafea etc.) sau să studieze dinamica și anatomia cerească asemenea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
în care se regăsește: rural sau urban. Diferențele de acest gen readuc în prim-plan problematica raportului dintre religia populară și religia savantă. "Religiozitatea populară este una vie, trăită căci ea corespunde dorinței oamenilor de a avea o legătură cu divinul, în relații mai simple, mai directe, mai imediate și mai rentabile. Este vorba de o reacție antiintelectualistă care rezultă din necesitatea satisfacerii unei curiozități simple, umane în fața sacrului"47. Lumea sătească mai păstrează și azi ceva din vechile sensuri și
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
atenție, în primul rând, arborii. În registrul interpretării sacre ei ar reprezenta un fel de intermediar între ființe și corpuri inerte. De la "arborele sacru" de a cărui prezență în triburile aborigene vorbește Mircea Eliade 77, până la arbore ca semn al divinului și divinație nu este decât un pas. "Pentru omul religios, Natura nu este niciodată exclusiv "naturală": ea este întotdeauna încărcată cu o valoare religioasă. Lucru explicabil, deoarece Cosmosul este o creație divină: ieșită din mâinile zeilor, lumea rămâne impregnată de
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
este total detașat de actul mantic în sine); 4.4. Clasificarea divinației după claritatea mesajului Orice act divinatoriu se finalizează cu un mesaj. El este formulat de către practician în funcție de semnele avute în atenție. De asemenea, experiența, inspirația și "calitatea" semnului divin 108 vor influența rezultatul final. Mesajul poate fi clar, ambiguu sau încifrat. În funcție de această variabilă, tipurile divinatorii se pot prezenta astfel: a) divinația în care mesajul este încifrat și suportă la rândul său o interpretare din partea beneficiarului. b) divinația în
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
rațională (literar-lingvistică, istorică, filosofică etc. specifică timpului nostru)286. Ceea ce este însă important în toată această ecuație, semn scriere divinație, este faptul că înțelegerea mantică a unui text a generat ceea ce Moshe Idel numea "descoperirea experiențială, prin trăire spirituală a divinului din text"287. Indiferent de situație, scrierea rămâne suport, pretext sau mediator al cunoașterii. Trebiue spus că această hermeneutică a negativului și a cotidianului nu funcționează asemenea unei rețete. Ea nu este în nici un fel teoretizată, cunoscută sau conștientizată de către
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
vecinătatea sacrului, preotul este cel mai în măsură să înțeleagă logica divină și s-o traducă pe înțelesul tuturor. Rolul său este asemenea celui al altor "specialiști ai sacrului" care erau învestiți cu puterea de a face legătura comunității cu divinul. Această putere are o dublă dimensiune: una transcendentă, care face trimitere la harul divin ce se pogoară asupra preotului odată cu hirotonisirea sa, și una socială, prin care preotul are obligația de a-și pune harul la dispozitia comunității (în acest
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
A dezinforma, a nu spune întreg adevărul, era o necesitate vitală de detașare. Selecția naturală îl favorizează întotdeauna pe cel cu imaginație bogată. Însă cînd Steiner, cîteva paragrafe mai devreme, vorbește despre "creativitatea falsului" și sprijină viziunea lui Nietzsche asupra divinului minciunii, el riscă să fie criticat pentru stilul prețios, lucru pe care chiar îl face Max Black (1983:135). În orice caz, trecerea de la refugiul imaginar la, să zicem, Lilliput, este destul de greu de realizat. Totuși, afirmația lui Steiner este
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și nu-ți fie rușine cu ele; e marea avuție sigură a unui artist. Și să nu-ți închipui că omul poate să fie dublu, și artist și porc, și selenar și mocirlos, că poate fi spurcat în aer și divin pe hârtie"177. O asemenea apropiere echivalează, în termenii praxiologiei, cu intenția de a persuada un receptor reprezentat, prin intermediul sfatului, ca formă de intimație 178 secundă și alternativă celei imperative. În acest caz, gestul polemic este îndreptat către un destinatar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
supranatural și dorința de a spera dincolo de ceea ce vedea. Moartea a fost primul mister; ea l-a îndreptat pe om pe făgașul altor mistere. Ea i-a înălțat gândirea de la vizibil la invizibil, de la trecător la etern, de la omenesc la divin"*. Poate că, la vederea morții, faber a devenit, într-o zi, sapiens... O primată femelă, o mamă cimpanzeu, continuă să se joace cu puiul ei care tocmai a murit, ca și cum ar fi viu sau adormit. Când își dă seama că
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
puțină sacralitate decât instantaneul luat pe furiș al unui coolie chinez pe o uliță din Shanghai de către modestul Cartier-Bresson, fiindcă avem sentimentul că primul se crede superior modelelor sale, ori egalul lor în superioritate, și nu cel de-al doilea. Divinul te face să cobori ochii, sacrul te face să ridici capul. Privirea sacrală sau magică, emanând dintr-un diferențial, nu are drept condiție decât existența a două surse distincte, privitorul și privitul, în lipsa căreia nicio relație nu poate "începe". Foarte
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]