KorAP: Find »[drukola/base=doină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...626 >

15,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848

printr-o indiferență bine stăpânită informațiile care-i parveneau din medii diferite. Rareori îi mai spunea lui Teo: Ieri te-a sunat de două ori englezoaica. Ce tot vrea, Teo, de la tine? Știu și eu, trateaz-o ca pe o bolnavă. Doina trecu în bucătărie, unde mai avea de pus în ordine câteva lucruri și, de acolo, cu voce sporită îi comunică soțului: Dacă vii la prânz acasă, găsești mâncarea în frigider. Trebuie doar s-o încălzești. Astăzi sunt liberă! Mă duc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
la prânz acasă, găsești mâncarea în frigider. Trebuie doar s-o încălzești. Astăzi sunt liberă! Mă duc să mă fac frumoasă ca să mă iubești în continuare... Era o săgeată pregătită de mai multă vreme. După ce o slobozi din arcul îndoielilor, Doina urmări efectul scoțând capul pe ușa bucătăriei, numai atât cât îi era necesar să deslușească reacția soțului ei. Teo puse instinctiv mâna în dreptul inimii, ceea ce putea să însemne că numai acolo nu voia să ajungă lovitura soției sale. Văzând capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
ei. Teo puse instinctiv mâna în dreptul inimii, ceea ce putea să însemne că numai acolo nu voia să ajungă lovitura soției sale. Văzând capul blond care-l privea ostentativ, schiță un zâmbet, dar simți săgetarea tocmai în locul pe care îl apărase. Doina se binedispuse atât cât putea să se binedispună o femeie cu un cui purtat de câtăva vreme în suflet. Apoi abandonă arcul și săgețile ce le mai avea în rezervă, spunându-și că s-ar putea să-și facă griji

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
rezervă, spunându-și că s-ar putea să-și facă griji inutile. Avea încredere în soțul ei care nu-i dăduse niciodată vreun semn de suspiciune. Teo spuse un sărut-mâna, în care plana o umbră de vinovăție nemărturisită și plecă. Doina auzi doar mașina demarând, dar renunță de a o urmări. Se pregăti să plece la coafor. Își luă poșeta, controlă dacă are cheile de la intrare și porni. Călca pe trotuar având strania impresie că sub pantofii ei se auzea un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
de la intrare și porni. Călca pe trotuar având strania impresie că sub pantofii ei se auzea un geamăt surd. Întâlnirea cu o colegă, ce urma același drum, o scoase din gândurile negre care erau pe cale să se instaleze. Și zi Doina, astăzi ne facem frumoase!? Cele mai frumoase farmaciste din urbe, ai să vezi! La coafor erau prezente jumătate din cuconetul orașului, de parcă toate aceste doamne simandicoase aveau de întâmpinat chiar astăzi sărbători importante sau voiau să participe la o inedită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
frumoase!? Cele mai frumoase farmaciste din urbe, ai să vezi! La coafor erau prezente jumătate din cuconetul orașului, de parcă toate aceste doamne simandicoase aveau de întâmpinat chiar astăzi sărbători importante sau voiau să participe la o inedită paradă a modei. Doina îi spuse colegei ei: Eu nu stau la coada asta, Viorico, pentru nimic în lume! O coafeză care o cunoștea de multă vreme pe farmacista Teodoru veni lângă ea și-i șopti: Doar zece minute și vă servesc. E rândul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
nimic în lume! O coafeză care o cunoștea de multă vreme pe farmacista Teodoru veni lângă ea și-i șopti: Doar zece minute și vă servesc. E rândul dumneavoastră, spuse apoi aceasta cu glas tare și clipind șiret din ochi. Doina acceptă tacit propunerea. Colega ei se așeză pe un alt scaun și începu să răsfoiască niște reviste de modă. Pentru ea timpul nu purta insemnele zorului. Așa cum îi promisese coafeza, Doina primi invitația de a se așeza pe scaun, chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
aceasta cu glas tare și clipind șiret din ochi. Doina acceptă tacit propunerea. Colega ei se așeză pe un alt scaun și începu să răsfoiască niște reviste de modă. Pentru ea timpul nu purta insemnele zorului. Așa cum îi promisese coafeza, Doina primi invitația de a se așeza pe scaun, chiar mai devreme de cele zece minute, sub privirile întrebătoare ale unor femei care-și așteptau rândul. Coafeza începu printr-o migăloasă șamponare a părului urmând, cu tot dichisul, o suită de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
care-și așteptau rândul. Coafeza începu printr-o migăloasă șamponare a părului urmând, cu tot dichisul, o suită de operații premergătoare coafării. Îi oferi clientei sale un jurnal cu diferite coafuri pentru a opta, dacă dorește, pentru una dintre acestea. Doina îi spuse că-i dă mână liberă să se joace cu părul ei cum crede ea că ar putea să rupă inima târgului. Coafezei atâta i-a trebuit. Voia să-și arate măiestria și în același timp să-și mențină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
spuse că-i dă mână liberă să se joace cu părul ei cum crede ea că ar putea să rupă inima târgului. Coafezei atâta i-a trebuit. Voia să-și arate măiestria și în același timp să-și mențină clienta. Doina se arătă fascinată de strădania acestei fetițe, pentru că în fond era o tânără ce nu depășea cu mult douăzeci de ani, dar care voia să facă din meseria ei o artă. În imediata apropiere a Doinei, de sub căști, două femei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
să-și mențină clienta. Doina se arătă fascinată de strădania acestei fetițe, pentru că în fond era o tânără ce nu depășea cu mult douăzeci de ani, dar care voia să facă din meseria ei o artă. În imediata apropiere a Doinei, de sub căști, două femei necunoscute discutau cu aprindere o veste prinsă din zbor înainte de a intra în imperiul coafezelor. Cum nu avură răgazul necesar să dezbată in extenso deliciile noii știri, găsiră acum cel mai potrivit moment. Încinseră o convorbire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
potrivit moment. Încinseră o convorbire scânteietoare, fără jenă și-și colorau din când în când savuroasele replici cu câte o rafală de râs molipsitor. Cum să nu crezi, Mia? Cea care mi-a spus lucrează la spital. Auzind cuvântul spital, Doina tresări, se prefăcu că nu ascultă, dar urechile ei erau pe recepție. Acestea continuară: Un doctor și o englezoaică au reușit să înmulțească populația orașului, și iar un ropot de râs. Englezoaică, tu? Ei, o profesoară, dar așa îi zic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
fi vorbe în vânt, tu! Ce vorbe dragă, că odrasla seamănă bucățică tăiată cu tatăl... Și soția doctorului ce zice? Ce să zică!? Poate știe, poate nu știe... Cunoști proverbul: ,,Știe tot satul...", în cazul acesta e vorba de nevastă... Doina începu să se agite sub cască. Coafeza intuind o schimbare în starea firească a clientei sale, încercă să o liniștească, neștiind adâncimile adevăratului motiv: Câteva minute, doamnă, și gata! Nu mai pot să stau, te rog să-mi scoți casca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
pardesiul, apoi îi puse ușor cu grijă eșarfa pe cap ca să nu se răsfire părul și, conducând-o până la ușă, îi mai spuse: N-o să țină, nu veți putea rupe inima târgului, glumi ea, dar când veți avea timp, reveniți. Doinei numai de glume nu-i ardea. Cu pas zorit, pe drumul cel mai scurt, ajunse acasă. Pustiu. Domnul ei nu venise la masă. Mâncarea era neatinsă în frigider. Dădu un telefon la spital și află că are niște urgențe. Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
glas tare. Îl aștepta pe Teo, furioasă ca o leoaică căreia i s-au răpit puii, totuși curioasă să vadă ce subterfugii va găsi acesta pentru a ieși la liman. Așteptarea era așa de grea! Venise Beatrice de la școală și Doina nu voia ca fata să fie de față la întâlnirea dintre tată și mamă când, cu siguranță, se vor scoate săbiile și va începe un duel în care se vor ivi scântei incendiare. Este un film bun la Central! Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
casă, intră tatăl ei. Încotro? La un film, flirtă ea, mi-a dat voie mama... Bine, bine, dacă ți-a dat voie mama... zise el conciliant, nebănuind că după ușă îl aștepta o artilerie întreagă cu toate tunurile încărcate. Sărut-mâna, Doina! Ea nu-i răspunse. Îl privi un timp cu ostentație. În mintea ei își făcu loc un gând demolator: ,, Acesta să fie omul căruia i-am dedicat eu viața?" Ce ai dragă, ți s-a înecat corabia? Nu una sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
mai și glumesc, după toate câte mi-a fost dat să aud astăzi. Ce te neliniștește, draga mea? În primul rând, te rog să nu-mi mai spui de azi încolo draga mea! Bine, bine, vom vedea, dar explică-te... Doina trecu direct la subiect, fără a mai face o prealabilă pregătire. Ce sens mai avea? E adevărat ce vorbesc chelnerițele și asistentele din spital, precupețele și câți alții, Teo? spuse Doina pe un ton voit calm, dar în care mocnea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
draga mea! Bine, bine, vom vedea, dar explică-te... Doina trecu direct la subiect, fără a mai face o prealabilă pregătire. Ce sens mai avea? E adevărat ce vorbesc chelnerițele și asistentele din spital, precupețele și câți alții, Teo? spuse Doina pe un ton voit calm, dar în care mocnea un foc în stare să incendieze un oraș întreg. Bănuind că soția lui a ajuns să dețină dosarul incriminării sale, negăsind nici un punct de sprijin, Teo tăcu. Își puse capul între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
spus că e nebună! Teo, căsătoria noastră nu poate continua așa. Să ai un copil în afara căminului e un lucru mai mult decât deplorabil. Sunt dezolată. Suntem doi oameni civilizați. Aici, chiar din această clipă, drumurile noastre se despart. Și Doina izbucni într-un plâns plin de sughițuri, spasmodic. El încercă să o liniștească. Tu trebuie să înțelegi... Ce să înțeleg, că soțul meu se culcă cu prima întâlnită, că viața noastră a devenit un calvar de când a apărut această ființă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
Îți interzic să mi te mai adresezi cu draga mea! Dacă țineai la mine, la familia ta, nu mă umileai în așa grad, nu încălcai conveniențele, legile sfinte ale unei familii respectabile și respectate. Ce a rămas din toate acestea? Doina, am vrut, am vrut de mai multă vreme să-ți mărturisesc acest mare păcat al meu. Recunoști, deci! Recunosc. S-a întâmplat, a fost o clipă de rătăcire... Rătăcire, zici? Voi bărbații vă rătăciți cam repede și de multe ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
Poate era mai bine dacă muream anul trecut... Ce bine era! Acum nu mai înduram o înjosire de nesuportat, nu atât în ochii lumii, ci mai ales în proprii mei ochii care nu au știut să privească dincolo de pragul ușii. Doina invoca tragicul accident petrecut cu un an în urmă când veneau într-o seară cu mașina, pe o ceață s-o tai cu cuțitul, de la o petrecere a prietenului lor, doctorul Tismăreanu, și când fuseseră acroșați de un TIR, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
spus o clipă de nesăbuință pe care o regret și-mi va marca toată viața... Crezi că mie nu-mi pare rău și nu mă consum? Acum îți pui cenușă pe cap. De ce nu ți-ai pus-o înainte... De ce? Doina, discuția noastră nu pare să aibă sfârșit. Ba va avea. Se auzi ușa. Venea Beatrice de la film. Vine fetița. Măcar pe ea s-o cruțăm. Neghiobia care a deschis ușa casei noastre acestei intruse nu trebuie să-i întunece și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
devrem și tata pleacă la spital... Între soți înterveniră priviri ce vorbeau mai mult decât toate cuvintele de până atunci. Eu am plecat, spuse Teo. Nu se știe când vin diseară, s-ar putea să fiu de gardă. În ușă, Doina îi mai spuse șoptit: Poate ar trebui să nu mai vii! Du-te la ea, te aștepată copilul, dragostea. Oricum, pe mine nu mă vei mai găsi în casa asta. Doina, Doina, mai gândește-te, am avea multe a ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
s-ar putea să fiu de gardă. În ușă, Doina îi mai spuse șoptit: Poate ar trebui să nu mai vii! Du-te la ea, te aștepată copilul, dragostea. Oricum, pe mine nu mă vei mai găsi în casa asta. Doina, Doina, mai gândește-te, am avea multe a ne spune... Auzi, domnule, și ce anume? Îmi mai faci și alte mărturisiri... Du-te la un duhovnic, mie mi-ajunge, am aflat unul din păcatele tale; la mine nu găsești iertarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
ar putea să fiu de gardă. În ușă, Doina îi mai spuse șoptit: Poate ar trebui să nu mai vii! Du-te la ea, te aștepată copilul, dragostea. Oricum, pe mine nu mă vei mai găsi în casa asta. Doina, Doina, mai gândește-te, am avea multe a ne spune... Auzi, domnule, și ce anume? Îmi mai faci și alte mărturisiri... Du-te la un duhovnic, mie mi-ajunge, am aflat unul din păcatele tale; la mine nu găsești iertarea pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]