2,528 matches
-
lui Mariam. Într-un fel îi reamintea de revelația din noaptea nunții. Prima lor noapte. Se oprise dinaintea ușii, conștient că nu simțea nici o atracție pentru cea care îl aștepta dincolo de ea. Fusese o căsătorie aranjată. După un an de doliu pentru Avet, prima lui soție, cineva i-o arătase de departe pe fata lui Hagi Haritium. Aruncase o privire indiferentă. I se păruse că arăta decent și acceptase invitația tatălui ei de a veni într-o vizită. Mersese însoțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Senatului pregătește o ceremonie de încoronare a moștenitorului vostru. Cu tot fastul și toate lingușirile imaginabile, bineînțeles. ― Ha, ha! Lingușirile! Bine zis! Doar de asta sunt buni. ― În rest, nu s-au schimbat prea multe lucruri la Paris. În afară de moda doliului maraton, toate celelalte sunt așa cum au fost. ― Ba nu! Ba nu! Este inadmisibil ce s-a petrecut acolo. Nu mai e nici o autoritate imperială! Nici o ordine! Doar incapabili care nu sunt în stare de nimic și nu mai pricep nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
prieteni conștienți de sfârșitul relației lor. Zâmbi, privindu-l din coada unicului ochi, și îi șopti cu o caldă ambiguitate. ― Dacă o fi și-o fi... oricând, mon petit-gris! Prin transparența perdeluței de la fereastra trăsurii, prințul vedea totul în culorile doliului. Frisonă. Pândea, mai ales, intrarea cabanei. Undeva, în spatele acelei uși, se afla marele Napoleon. Dante Negro fusese chemat printr-un curier special. Omul ajunsese la Paris mai mult mort decât viu. Călătorise zi și noapte, așa cum îi ordonase împăratul. Manuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aflat În sărbătoare, o femeie Îndrăznește să plângă: soție a hanului care triumfă, ea este, de asemenea, și mai presus de orice, fiică a sultanului Înjunghiat. Desigur, soțul a venit să-i prezinte condoleanțe, a poruncit Întregului harem să poarte doliu, a pus să fie biciuit În fața ei un eunuc care arăta prea multă bucurie. Dar, la Întoarcerea În divan-ul său, hanul n-a șovăit să repete În jurul său că „Dumnezeu a Împlinit rugăciunile oamenilor din Samarkand“. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
s-au străduit În zadar să prescrie sângerări și cataplasme, după două nopți s-a stins. S-a spus că era vorba de deochi, poate chiar de cine știe ce otravă insesizabilă. Disperată, Terken și-a venit, totuși, În fire. Odată trecut doliul, a făcut să fie desemnat ca moștenitor cel de-al doilea dintre fiii ei. Malik Șah s-a lăsat repede convins, l-a copleșit cu titluri cu totul surprinzătoare pentru cei nouă ani ai lui, dar epoca e pompoasă, ceremonioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la Început, când Încă puțini știau că moartea utiliza serviciul poștal public ca mesager al notificărilor sale funebre. În câteva zile culoarea violetă avea să devină cea mai execrată dintre toate culorile, chiar mai mult decât negrul, cu toate că acesta Însemna doliu, ceea ce e ușor de Înțeles dacă ne gândim că doliul Îl poartă cei vii, și nu morții, chiar când aceștia sunt Îngropați Îmbrăcați În costum negru. Imaginați-vă tulburarea, năuceala, perplexitatea celui care se Îndrepta spre serviciul său și vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
poștal public ca mesager al notificărilor sale funebre. În câteva zile culoarea violetă avea să devină cea mai execrată dintre toate culorile, chiar mai mult decât negrul, cu toate că acesta Însemna doliu, ceea ce e ușor de Înțeles dacă ne gândim că doliul Îl poartă cei vii, și nu morții, chiar când aceștia sunt Îngropați Îmbrăcați În costum negru. Imaginați-vă tulburarea, năuceala, perplexitatea celui care se Îndrepta spre serviciul său și vede dintr-odată ieșindu-i În drum moartea sub chipul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
obișnuit, un fapt de pură rutină, episod al interminabilei moșteniri din tată-n fiu, cel puțin de la adam și eva, și guvernele din toată lumea ar face mult rău precarei liniști publice dacă s-ar apuca să decreteze trei zile de doliu național de fiecare dată când moare un bătrân nenorocit În azilul săracilor. Și e negativ pentru că nu ar fi posibil, chiar și cu o inimă de piatră, să rămâi indiferent la demonstrația palpabilă a faptului că săptămâna de așteptare stabilită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sunt încântată, aceeași lumină care însoțește o iubire tânără, sentimentul de ușurare concurează cu durerea unei pierderi, cât de ușor mi-ar fi să îl iubesc după ce va muri, îmi imaginez cum voi urca treptele spre mansardă după ce zilele de doliu vor lua sfârșit, voi sta pe hol cu fața spre tablouri, fără un cuvânt îmi voi scoate hainele, goliciunea mea plină de nuanțe îmi va încălzi întreg trupul, iar acolo, pe fotoliul acela vor fi anulate toate jurămintele ca și când nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
unul pe altul, pune cu grijă fetița în coș, iar eu nu mă pot abține, cât a făcut? Exact treizeci de zile, răspunde ea mândră, iar eu sunt uimită să aud vârsta exprimată în zile, ca și când ar număra zilele de doliu. Și deja te-ai întors la lucru, întreb eu cu o răceală abia simțită în tonul vocii, dar ea răspunde, nu chiar, cele mai multe solicitări le refuz, dar când m-ai sunat, nu am putut să îți spun nu, și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
rău că-ți spun toate astea. Bine-ar fi să nu să întâmple, dar așa mi-arată ghiocul. — Ce mi-s datoare? Nimic, că nu-i bine ce-am văzut. După câteva luni Brândușa s-a-ntâlnit cu mama băiatului. Era în doliu. Niculăiță murise. Să fi fost o coincidență, o întâmplare sau chiar puterea de previziune a Brândușii? Destul și bine că cele spuse de ea s-au adeverit. În cel de al doilea an de când venise Prințesa în șatră, a fost
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
În penumbra noptatică întârziată, din capela cimitirului, la mijloc, pe un mic piedestal de năsălie, pavoazat ad-hoc cu pânză neagră, între două postamente-sfeșnice, cu lumânări aprinse, trona sicriul deschis, drapat cu horbotă, al lui Lucică Puță Mică, având steagul de doliu la căpătâi. Defunctul, îmbrăcat și el la repezeală și după posibilități (cu o bluză hawaiană din fibră lucioasă de poliester, pantaloni albaștri din tergal și teniși albi, cauciucați), afișase un aer indiferent, necooperant, probabil ca o reacție strict personală la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ardă în flăcări... ― Că bine zici, nea Matei, aprobă repede Petre. Că oamenii și-au pierdut de tot mințile! Tocmai atunci Ileana ieșea din casa primejdiilor, ținând în brațe pe Nadina, învelită într-un cearșaf alb. 5 Drapelul părea în doliu. Când veni, joi dimineața, pe la zece, la redacție, Titu Herdelea nu văzu nici măcar pe Roșu la faimosul birou încărcat de ziare. Află, ce-i drept, că a fost și a plecat adineaori, lăsând vorbă că se întoarce într-o jumătate
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mult... Pentru cină, atât Baloleanu cu Grecescu cât și ofițerii au fost invitații lui Grigore Iuga la conac. Prefectul improviză un mic discurs pentru proslăvirea memoriei celor două victime ale răzvrătirii criminale care a umplut țara de ruine și de doliu. Pe urmă, spre a menaja pe amfitrion, nici nu mai pomeniră de cei morți. Se vorbi mult despre cruzimile și prădăciunile țăranilor... Observând că tânărul ziarist bucureștean tace ca și Grigore, Baloleanu se simți dator să facă un apel la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
asta ar fi vorba... Site-ul mi a fost semnalat de către o fostă studentă („tot vă interesează pe dumneavoastră moartea online !”). Nu, nu mă interesează, dar nu m-am putut abține și mi-am aruncat totuși un ochi pe www. doliu.ro. La prima vedere, este pur și simplu trecerea anunțurilor mortuare din diversele ziare prin care pensionarii își căutau cunoștințele pe un suport electronic comun. Mult mai comod, mult mai eficient, dar pentru cine ? - a fost și prima mea reacție
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mod ușor, modern și foarte elegant”. Condoleanțe moderne și elegante deci... Sună a publicitate la pantofi ! Mai departe : „dată fiind colaborarea cu cotidiene importante din județele vizate, în cazul articolelor care surprind felurite accidente soldate cu decese, site-ul www.doliu.ro va cuprinde link-uri către articolele respective, cu posibilitatea de a se posta comentarii și acolo”. Asta deja sună a jurnalul de la ora cinci sau altele asemenea. Parcă văd postări de genul : „Ce ai simțit, dragă X, cînd ți-
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sună a jurnalul de la ora cinci sau altele asemenea. Parcă văd postări de genul : „Ce ai simțit, dragă X, cînd ți-ai văzut copilul strivit de mașina aia ?”. Serviciile site-ului merg însă mai departe : „Pe de altă parte, www.doliu.ro se adresează și românilor care, lucrînd în străinătate, au astfel posibilitatea să-și exprime de la distanță condoleanțele pe marginea unui anunț de deces care privește o rudă sau persoană apropiată. Totodată, se pot găsi și telefoanele firmelor de servicii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
țară. Anunțurile de deces sau comemorare pot fi căutate după nume, data postării sau județ”. Ei, serviciul acesta se va bucura, cred, de un mare succes ! Ingeniozitatea supremă vine la sfîrșit : „Site-ul mai cuprinde eseuri despre sociologia și psihologia doliului, cît și sfaturi de suflet pentru cei care rămîn, brusc, fără o ființă dragă”. Am deschis deci ferestrele respective ca să mă luminez. Din „sociologia doliului” am aflat, în esență, următorul lucru : „Consecința negării colective a morții este faptul că mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
succes ! Ingeniozitatea supremă vine la sfîrșit : „Site-ul mai cuprinde eseuri despre sociologia și psihologia doliului, cît și sfaturi de suflet pentru cei care rămîn, brusc, fără o ființă dragă”. Am deschis deci ferestrele respective ca să mă luminez. Din „sociologia doliului” am aflat, în esență, următorul lucru : „Consecința negării colective a morții este faptul că mai nou viața noastră nu se sfîrșește, ci se întrerupe, însă încheierea vieții este un subiect atît de important încît merită deschiderea și comunicarea despre această
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Da, îmi răspund singur, dar exact această constatare mă pune pe gînduri... Pentru a nu rămîne însă prizonierul propriilor mele simțiri, am căutat să văd ce spun și alții. Și iată ce am găsit, de pildă : Blasfemie de la Informmedia pe Doliu.ro 25.02.2009 by Emil Trifa Oare nu se întorc morții în groapă cînd apare despuiata aia lîngă pozele în chenare negre ? Oare capetele luminate cu lanterna de la vînzări sau „maiștrii” de la IT (aiti) nu s-au gîndit că
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Înmormîntarea lui Ion Rațiu : ardelean și englez prin adopție, cu șarmul de a fi imperfect în ambele. Un frig alb și neiertător îngheța și încetinea totul, chiar și emoțiile celor de acolo. Elizabeth Rațiu era întruchiparea văduvei nobile britanice în doliu. Cu greu puteai să discerni pierderea pe mina ei. Doar uriașul efort de a-și stăpîni emoțiile trăda sentimentele ei profunde. În fața morții trebuie să arăți demn. în Anglia, sentimentele puternice se exprimă doar în intimitate. Nouă ani mai tîrziu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
-o în camera de sus” (Fap 9,37). Pe lângă aceasta, de obicei, cadavrul era parfumat (Josephus, Antichități iudaice 15,16; pentru arome, vezi Antichități iudaice 17.196-199; In 19,39-40). Ziua îngropării constituia și prima din cele șapte zile de doliu (Semahot 12.1). Istoricul evreu din primul secol, Josephus Flavius, când vorbea despre moartea, îngroparea și funeraliile lui Irod cel Mare (mort în anul 4 î.C.) pomenește acest obicei: „Acum, Arhelau [fiul cel mai mare al lui Irod, care
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
evreu din primul secol, Josephus Flavius, când vorbea despre moartea, îngroparea și funeraliile lui Irod cel Mare (mort în anul 4 î.C.) pomenește acest obicei: „Acum, Arhelau [fiul cel mai mare al lui Irod, care a supraviețuit] a ținut doliu șapte zile din respect pentru tatăl său - obiceiul țării prescria acest număr de zile - și apoi, după ce a dat de mâncare mulțimii și a pus capăt doliului, a urcat la templu” (Josephus, Antichități iudaice 17.200). Cutuma doliului de șapte
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Arhelau [fiul cel mai mare al lui Irod, care a supraviețuit] a ținut doliu șapte zile din respect pentru tatăl său - obiceiul țării prescria acest număr de zile - și apoi, după ce a dat de mâncare mulțimii și a pus capăt doliului, a urcat la templu” (Josephus, Antichități iudaice 17.200). Cutuma doliului de șapte zile vine chiar din Scriptură: Iosif „a ținut un bocet de șapte zile pentru tatăl său” (Gen 50,10); cu privire la rămășițele regelui Saul și ale fiului său
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
a ținut doliu șapte zile din respect pentru tatăl său - obiceiul țării prescria acest număr de zile - și apoi, după ce a dat de mâncare mulțimii și a pus capăt doliului, a urcat la templu” (Josephus, Antichități iudaice 17.200). Cutuma doliului de șapte zile vine chiar din Scriptură: Iosif „a ținut un bocet de șapte zile pentru tatăl său” (Gen 50,10); cu privire la rămășițele regelui Saul și ale fiului său, israeliții „au luat oasele lor, le-au îngropat sub tamariscul din
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]