1,567 matches
-
sursă a artei, literaturii, poate și a filosofiei și, cum ne asigură unii prieteni oameni de știință, chiar și asupra științei!Ă Asupra „acelei științe”, Însă, care nu se confundă cu tehnica, oricât ar fi aceasta de „victorioasă” și de dominantă, de spectaculoasă, azi; „acea știință” care Își descoperă legile și concluziile nu numai pe bază logică sau experimentală, dar și pe analogie - instrument al iraționalului! Și, mai știi, poate și pe instinct sau pe acea presimțire din care s-au
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
interpreta în continuitate formele literare de expresie. Astfel, „«mărcile mistice» ca probă a consacrării și apartenenței la zeul celebrat” se vor dovedi comune pentru specii folclorice distincte, ceea ce demonstrează coerența și unitatea desăvârșită a mentalului arhaic românesc. Teatralizarea sacrului, ca dominantă a ritualului inițiatic tribal, s-a refugiat în puterea evocatoare a cuvântului transmis prin datină: desfășurarea evenimentelor din colindele de fecior, spre exemplu, includ pe lângă planul fabulei atât instanța povestitoare colindătorii, cât și auditoriul. În contextul inițiatic sunt implicate concepte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
uniunea Cerului cu Pământul”. Cosmicitatea viziunii justifică așezarea acestui ultim tipar simbolic în încheierea lucrării. Nunta constituie metafora creației înseși, iar mirii - tinerii novici de altă dată - sunt încărcați acum cu energia numenală a cuplului primordial. Mărci ale inițierii masculine Dominanta solară Procesul inițiatic provoacă o coborâre pe axa istoriei până în momentul creației, reiterat acum de flăcăul însuși: „introdus în interiorul sacrului, misterul îl obligă să-și asume responsabilitatea bărbatului”. Motivele inițiatice specific masculine stau sub semnul dinamicului, al eroicului și al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
diavolul sau Iuda răpesc corpurile cerești, iar sfinții cu reprezentare eroică (Ilie, arhangheli) refac ordinea universului. Ca principiu viril, soarele fertilizează universul și, de aceea, fetele nubile aflate în timpul inițierii au interdicția de a vedea lumina zilei. Protagonistul aflat sub dominanta solară se naște chiar din soare, ca în exemplele citate de Lucia Berdan: „Într-un basm din colecția lui I. C. Fundescu (1897), e vorba de fiica unui împărat, ținută închisă într-o casă de fier: «când a văzut Soarele fata
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sunt marcate la intervale bine delimitate de revărsarea sacrului. Protagoniștii „domesticirii” neantului păstrează trăsăturile arhetipale cerute de victoria asupra monstrului etern și cele mai multe date asupra lor le descoperim în baladele fantastice. Dacă în colindele de fecior este pe larg dezvoltată dominanta solară, basmele și baladele întregesc portretul și ritualul parcurs cu alte trăsături fundamentale, privitoare atât la protagonist, cât și la companionul său. În basme, numele protagonistului devine titlu, informatorii identificând textele cunoscute prin intermediul prepoziției cu, care capătă o valoare taxonomică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ascunse în țesătura cuvintelor și a structu¬rilor poetice este exclusiv maritală. Prin puterea urării rituale oamenii imită gesturile arhetipale și re-întemeiază lumea. Scoaterea neofitului din cotidian are un traseu similar în toate speciile folclorice în care apare. Mișcarea, ca dominantă a semnului dinamic masculin, este de ieșire din cercul magic al casei către frontiera lumii, spre spațiul populat de ființele malefice. De acolo haosul se poate revărsa în momentele de cumpănă dintre timpi, așa cum sunt sărbătorile de iarnă, ca intermezzo
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu increatul, monstruosul. Dimensiunea redusă, în comparație cu drumul inițiatic, corespunde unei miniaturizări holomorfice, căci neofitul constituie replica subdimensionată a eroului arhetipal și nunta pe care o va face el repetă unirea principiilor. Nucul de aur din basmul citat în subcapitolul despre dominanta solară are o variantă și în basmul Cu Petrea Făt-Frumos...: „Iel s-o suit on an d’zîli pi copac în sus. O vădzut într-o d’ipărtare o dzari d’i foc strașnicâ mare. Au vinit on an d
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ritual sunt cu atât mai profunde cu cât el s-a fixat în tipare abstracte și întrucâtva absconse, pentru simbolizarea evoluției spirituale. În Coșova, Bulgaria, înghițirea indusă de imprecația maternă are loc la poalele lui axis mundi, și scena exemplifică dominanta solară a eroului: „La un pom mare-nflorit,/ Nu e soare răsărit,/ Da’ e șarpe-ncolăcit;/ Pi-un voinic că mi-l sugea;/ Mi l-a supt de jumătate,/ Jumătate nu măi poate./ (...) Mumă-sa l-a blăstămat,/ Cu mâna țâța
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
meșterii sunt cei care confecționează năvoadele în aur plătite de Jămancrai, soțul însuși trebuie să pescuiască în adâncurile apei fără de sfârșit. Inițierea sa este una de natură dinamică, în timp ce Lina trece printr-un proces static, departe de lumină și sub dominantă acvatică. Toate aceste trăsături au o continuitate neîntreruptă în colindele de fecior și de fată mare, datorită faptului că respectă datele universale sub care inițierea poate avea loc. De fapt, Jăman- crai I (25) este singurul text folcloric în care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în comparație cu ceremonialul menit flăcăilor, inițierea feminină, revelată de textele folclorice românești, se caracterizează prin comple¬mentaritate: fecioara stă sub semnele lunarului, acvaticului, al staticului și al ocupațiilor ritual feminine, în timp ce tinerii de însurat sunt solari (uranieni), dinamici și cu o dominantă eroică. Cele două embleme astrale sunt sintetizate întrun text de Nunească, din Bumbuiești, Vâlcea: „Ce mai soare luminos,/ Ce mai ginere frumos!/ Ce mai lună luminoasă,/ Ce mai mireasă frumoasă!/ Cruciuliță de argint,/ Amândoi v-ați potrivit!”. Egale ca importanță
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
unei realități „perfecte”. Urările din textul folcloric întemeiază o lume în timp ce o descriu, de aceea fetele de măritat își așteptau cu grijă colindătorii, pentru a parcurge traseul inițiatic simultan cu colinda și pentru a ajunge să fie pețite de „împărați”. Dominanta acvatică și simbolul nubil al florilor se întâlnesc circular în declarația fetei înseși: „ -Nu sînt fată, nici nevastă,/ Nici de sus nu sînt picată:/ Dar sînt floare după mare,/ Adusă-n corăbioară” (Bogdănești - Argeș). Dacă în conăcăria de la nuntă floarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
energiile purificatoare acvatice în modul cel mai direct posibil: prin împărtășanie și contact magic. Implicațiile profunde ale cultului lunar și ale principiului acvatic vor fi prelungite și augmentate de alte segmente ale inițierii feminine. Valoarea magică a leagănului în care dominanta statică este recunoscută se conjugă cu acțiunile subsumate legării: fata coase, chindisește, țese daruri de nuntă. Mai mult, recluziunea ei are o dominantă auditivă excepțională, cântecul știut de fecioară putând opri apele din revărsare și tulbura împărații. Recluziunea - formă a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vor fi prelungite și augmentate de alte segmente ale inițierii feminine. Valoarea magică a leagănului în care dominanta statică este recunoscută se conjugă cu acțiunile subsumate legării: fata coase, chindisește, țese daruri de nuntă. Mai mult, recluziunea ei are o dominantă auditivă excepțională, cântecul știut de fecioară putând opri apele din revărsare și tulbura împărații. Recluziunea - formă a morții initiatice. Apropierea critică a momentului inițiatic este marcată de necesitatea îndepărtării fecioarei din planul cotidian, concretizată fie prin închiderea într-un turn
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
abia în timpul inițierii, care nu ar conține ritul ajutorării neofitului, dacă acesta nu ar putea valorifica abilitatea primită. În cursul inițierii, fata doarme în leagănul sustras din profan și capătă darul magic al fertilității contagioase. Starea de somn este caracteristică dominantei statice a inițierii feminine și tocmai ea deschide poarta spre sacrul depozitar de puteri germinatoare. Practica inițiatică a culesului de plante trebuie pusă într-o continuitate simbolică cu imaginea grădinii prădate în colindele de fată mare. Orice agresor al acestui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu rol premarital. Culesul, o funcție ordonatoare, asemenea țesutului și torsului, mâinile dalbe ale fetelor așezând florile gradual în buchete. Cele trei sinonime, mănunchi, vârstă, chită subliniază la nivel poetic gestul de ordonare socială a forțelor germinative, caracterizate de o dominantă estetică. Anteriori¬tatea potopului redat prin perfectul compus indicativ marchează încheierea fazei involutive a creației și, implicit, a celei inițiatice liminare. Imperfectul deschide etapa mitică postliminară, de integrare în lumea revigorată, feciorii și fetele alese pentru a fi pețite au
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Mi-or face păhărele/ Și-or bea boierii cu ele” (OstrovTulcea). Esență a vitalității și forței, oasele și sângele protejează cuplul virtual prin magia unei „locuințe” constituite din însuși animalul mitic. Prin adăugarea ciutei la fauna inițiatică avem o nouă dominantă selenară, dat fiind că cerbul și ciutele sunt considerate a fi animale semi-sacre ce își „manifestă întreaga lor putere în nopțile cu lună”. Mihai Coman notează că textele de tip 67 A și B, Ciutalina, ciuta fără splină, descriu o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dă marmură șî cobori pă nouă stânci dă sticlă” (Voia - Dâmbovița). Fiecare pereche de încălțări, adevărate matrițe pentru ființa nouă ce se naște, și fiecare baston corespund unui spațiu inaccesibil și alunecos, în compunerea unei traiectorii chinuitoare dusîntors. Fierul aparține dominantei umane, supusă distrugerii prin coroziune și este vulnerabil în fața adversităților profane. Tocmai anularea acestor trăsături, biruirea perisabilității prin moartea figurată spațial este cerința pe care neofitul trebuie să o îndeplinească, în încercarea de recuperare a sacrului. Mesajul venit de la instanța
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vulpe și eliberați de incursiunea eroică, într-un basm din Voia, Dâmbovița. Șederea neofiților pe parcursul ritului de trecere în pielea unui animal și adoptarea comportamentului aferent constituie o constantă inițiatică universală. V. I. Propp menționează chiar un ceremonial inițiatic cu dominantă coregrafică: „erau incluse dansuri pentru care oamenii îmbrăcau diferite piei de animale: bivoli, urși, lebede, lupi etc. Capetele acestor animale slujeau ca măști. Tocmai ele simbolizau transformarea omului în animal”. Eroul hotărăște prin gesturile sale încheierea etapei liminare inițiatice, în urma
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de istețime, ba chiar și statutul nefiresc de vulnerabilitate familială (într-un basm din antologia Pop-Reteganul sunt orfani) fiind o caracteristică a imaginarului tradițional românesc. Diavolul este mereu păcălit și ridiculizat chiar cu sadism în poveștile noastre, ceea ce trădează o dominantă psiho-cognitivă puternică, cauzatoare de atitudini neînfricate, ironice și satirice în fața răului vulnerabilizat. Darurile miraculoase definesc cinci tipuri de capacități supranaturale: puterea invincibilă, invizibilitatea ce conferă libertate totală, deplasarea instantanee și prin orice mediu, bogăția absolută și protecția desăvârșită. Puterea eroului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cerându-i fetei însemnele statutului animal, amândouă excrescențe în care se află depozitată forța naturii sălbatice, pețitorii își asigură reușita gestului. Dincolo de supunerea magică, cele două „gajuri” servesc și pentru „împărtășania” rituală din animalul sacru, fapt ce așază căsătoria sub dominantă fastă: „Prin d-unghii să strecurăm,/ Prin coarne să măsurăm,/ Mari boieri ca dumneavoastră” (Idem). Metafora nupțială a vânătorii se decodează cu ușurință în textul ceremo¬nial de iarnă. „Tinerii eroi ai colindelor, cărora li se aplică frecvent epitetul de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ea un traseu ascendent, evoluția semnului feminin supus încercării: de la fiara totem, la floarea simbol al statutului marital și la mireasă. Punctul final al ipostazei feminine se încadrează într-un uman recunoscut, cu drepturi sociale. Imaginea vegetală a fetei păstrează dominanta sacrului: „Unii ziceau că-i floare de rai/ s-o rupă al nostru dulce crai,/ Alții că-i viță de vie/ Să-i fie craiului soție”. În așteptarea flăcăului, floarea fată se veștejește, imagine corespondentă metaforic dorului: „nu-nflorește/ Nici
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de supraviețuitorii dramaticelor evenimente dar mai ales de urmașii lor, atunci la vârsta copilăriei sau adolescenței. Dincolo de experiențele fiecăruia din aceștia, de nevoie dezrădăcinați, simți ralierea lor unitară la același numitor al suferințelor neostoite, determinând profilului lor aceleași dimensiuni și dominante psihologice. Este momentul în care individul și-a pierdut autonomia vieții lui particulare fiind pus la discreția și interferența cu forțele abominabile și de neevitat ale unei nemiloase istorii. A fost drama individului dar și cea a întinselor colectivități umane
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
Est spre Vest, marcând iremediabil cea mai mare „migrație” de etnii din istorie, întrecând-o pe plan european cu mult pe aceea cu zece secole în urmă... Dincolo de coralul uriaș al suferințelor acestora, întâlnim aceleași dimensiuni specifice și definitorii aceleași dominante care creează fizionomia unui prototip, întâlnim, de la bun început, la toți, același sentiment al lumii răsturnate, o lume care și-a ieșit din matcă. Pentru basarabenii sau cernăuțenii refugiați, viața nu le-a mai dat șansa unui “mai apoi” ci
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
sa. Tipărirea postuma a scrierilor lui Creangă a ridicat unele probleme legate de clasificarea acestora, editorii încercând să orânduiască într-un fel sau în altul bucățile publicate de Ion Creangă în manualele școlare, în revistele vremii sau rămase în manuscris. Dominantele scrisului lui Creangă sunt, jovialitatea, umorul, sfătoșenia, stăpânirea inegalabila a limbii. Toate acestea străbat ca niște ape subterane întreaga creație a genialului povestitor, unificând-o fără să o uniformizeze, individualizând-o extrem, făcând-o inconfundabila. Opera lui Creangă evocă un
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
malignitatea sa“. Este cel puțin exagerată această percepție, neîntemeiată pe cunoașterea directă a personajului, contrazisă, iată, și de recent publicatele scrisori către Ion Simuț, de care aminteam la început. Acestea prezintă, între altele, fața umanizată a lui Paul Georgescu, chiar dacă dominanta atitudinii este tot ironia. Dar apare și autoironia, în atâtea rânduri, după cum apar și notele îngrijorării afectuoase pentru necazurile tânărului prieten semiexilat în satul natal din Bihor, unde trudea ca profesor cu prea mici șanse de a-și împlini vocația
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]