9,274 matches
-
se adresa în această formulă civilă, însemna că vizita era foarte personală și nu protocolară, după cum se arătase la început. Nu gustase niciodată prăjiturele cu nuci de cocos. A gustat și nu i-a plăcut. Dar nu i-a arătat domnișoarei. S-a străduit și a zîmbit cu toate că știa că felul lui de a zîmbi nu-l avantajează deloc. "Și ceai, domnule Popianu, e ceai verde, știți, ceaiul verde..." A dat aprobator din cap, și-a încrețit fruntea și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știți, ceaiul verde..." A dat aprobator din cap, și-a încrețit fruntea și s-a străduit să se arate încîntat și mai ales cunoscător în secretele ceaiului verde. Avea gust de leșie și îi făcea gura ca de tablă. Dacă domnișoara K.F. continua tot așa o să o șteargă cît se poate de repede și îi va face o vizită adevărată lui Hariton. O să găsească el ceva prin beciul personal al ticălosului ăluia! Nu era deloc ticălos Hariton, dar Radul Popianu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atunci cînd se vor afla în culmea fericirii pe care adjutantul Radul Popianu le-a dăruit-o încetișor, încetișor. A împins cu vîrful degetelor farfuria cu prăjiturele, îi părea rău de acum, începuseră să-i placă, n-avea gusturi proaste domnișoara!, adică nu ea, ci prințul, tot ce era acolo se datora lui și numai lui, a privit într-o doară pe fereastră și i s-a părut că acolo se află ceva neobișnuit, tulburător, de o frumusețe indescriptibilă. De aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe fereastră și i s-a părut că acolo se află ceva neobișnuit, tulburător, de o frumusețe indescriptibilă. De aceea s-a și speriat. Sperietura s-a simțit în glasul său, dar părea mai mult o îngrijorare legată de intenția domnișoarei K.F. "Ce să-mi propuneți? Ce puteți dumneavoastră să-mi propuneți?" K.F. a zîmbit. Era bine educată ori numai vicleană. Cu un zîmbet ieși din orice situație neplăcută ori neclară. "Și dumneavoastră ați observat?" Era clar că se referea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rest era un perete de sticlă dacă nu ai fi sesizat lipsa de mișcare a aerului din odaie, era o fereastră bine închisă, dar extrem de curată, de străvezie. Cu siguranță se afla ceva acolo, nu fusese doar o părere. Altfel domnișoara K.F. nu și-ar fi dat seama de tulburarea lui. Sigur că observase, dar nu știa ce anume! De parcă l-ar fi înțeles deplin, K.F. continuă singură, fără să aștepte răspunsul: "E fascinant dealul ăsta, domnule Popianu. Am stat zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu știa ce anume! De parcă l-ar fi înțeles deplin, K.F. continuă singură, fără să aștepte răspunsul: "E fascinant dealul ăsta, domnule Popianu. Am stat zile, săptămîni de-a rîndul, exact în locul unde te afli dumneata, privind la el împreună cu domnișoara Sofie, fie-i țărîna ușoară. Am încercati să-mi dau seama ce anume o tulbura atît de mult, încît nu-i mai trebuia nimic, nici pîine, nici apă, de cum se lumina și începea să se deslușească, venea aici în salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făcut doi pași către fereastra imensă, de jos din uliță nu părea chiar așa, a privit din nou la dealul verde-pal, peste care, putea jura, ochii lui vedeau deja petele albastre-fumurii ale scaieților. Îi plăcea. Îl vrăjea. Cu siguranță răposata domnișoară Sofie era un suflet deosebit dacă reușise să înțeleagă ceva atît de important, încît să stea zile întregi nemișcată, privind asemenea lui acum, în același loc, cu un ochi mai exersat, de profesionist, ar putea spune. "Și în ce constă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
niciodată, chiar și cînd umbla în cămașă, vara, tot îl purta. Îi dădea o senzație strașnică de putere, de bărbăție, era nemaipomenit de înviorător dimineața cînd îl strîngea cu încă o gaură, chiar dacă peste zi trebuia să-i dea drumul. Domnișoara K.F. nu s-a grăbit cu răspunsul. Auzea cum soarbe încet din ceașcă, un țăcănit aproape metalic, a pus ceașca la loc în farfurie, un foșnet, și-a aranjat rochia albastră, trosnetul nuielelor uscate, s-a așezat mai bine, lăsîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
domnule adjutant, o alianță !" S-a întors uimit. La multe s-ar fi putut gîndi, e drept, n-a făcut-o, dar la așa ceva, nu. S-a întors greoi, a ridicat sprîncenele roșcovane a mirare. "Alianță? Ce fel de alianță, domnișoară? Și cu ce scop?" Domnișoara K.F. avea o expresie de gheață, nici un mușchi nu tresărea pe fața ei, ochii albaștri se făcuseră rotunzi, ceva între naivitate și indiferență, era frumoasă, n-aveai ce zice, dar o frumusețe decorativă care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a întors uimit. La multe s-ar fi putut gîndi, e drept, n-a făcut-o, dar la așa ceva, nu. S-a întors greoi, a ridicat sprîncenele roșcovane a mirare. "Alianță? Ce fel de alianță, domnișoară? Și cu ce scop?" Domnișoara K.F. avea o expresie de gheață, nici un mușchi nu tresărea pe fața ei, ochii albaștri se făcuseră rotunzi, ceva între naivitate și indiferență, era frumoasă, n-aveai ce zice, dar o frumusețe decorativă care nu găsea nici un ecou în sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a fost preocupat de fericirea cetățenilor ei, de liniștea, de pacea, de ordinea, într-un cuvînt de fericirea lor și a considerat că doar discreția totală poate asigura un cît de mic succes intențiilor sale. Și acum, hodoronc-tronc, apare această domnișoară bătrînă, nu era deloc în vîrstă K.F., ba era chiar și foarte atrăgătoare la prima vedere, dar tot fată bătrînă era, el se pricepea bine la oameni, mai ales la femei!, vine și se vâră cu ciubotele în cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că un val de căldură, de nestăpînit, de necontrolat în amplitudinea și viteza sa, se ridică din adâncul pieptului, cuprinzîndu-i, împurpurîndu-i obrajii. Nimic mai dizgrațios decît un roșcat, și pe deasupra pistruiat ca el, care roșește. Fusese convins pînă atunci că domnișoara K. F. nu era decît o fîță oarecare, în anumite privințe, iar în altele, o ambițioasă și o închipuită, care trăia fără să-și pună prea multe întrebări. Din generozitatea, dacă nu risipa, lui Șerban Pangratty, încercînd să fie ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prea multe întrebări. Din generozitatea, dacă nu risipa, lui Șerban Pangratty, încercînd să fie ceva mai mult decît era cu adevărat, își făcuse o moșie, iar acum, cînd el reușise să-l scoată din Vladia pe prinț, se vedea că domnișoara K.F. era ceva mult mai mult decît atît. Cine știe, poate că nu doar dorise ca prințul să plece din Vladia, poate chiar contribuise în felul ei, de neobservat, încîlcit, dar pînă la urmă eficient, cam cum e mintea muierească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de neobservat, încîlcit, dar pînă la urmă eficient, cam cum e mintea muierească, la sfîrșirea cu bine a acțiunii lui. Să fie dator cuiva, asta nu și-ar fi permis niciodată Radul Popianu! Nu putea fi dator nici măcar pentru admirația domnișoarei K.F. "Să lăsăm, mai bine să lăsăm, domnișoară. Concret, care este propunerea?" K.F. atinse cu degetele ceașca. Ceaiul se răcise. S-a scuzat că nu are pe nimeni în casă, "după plecarea prințului nu mai avea rost să mai țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cam cum e mintea muierească, la sfîrșirea cu bine a acțiunii lui. Să fie dator cuiva, asta nu și-ar fi permis niciodată Radul Popianu! Nu putea fi dator nici măcar pentru admirația domnișoarei K.F. "Să lăsăm, mai bine să lăsăm, domnișoară. Concret, care este propunerea?" K.F. atinse cu degetele ceașca. Ceaiul se răcise. S-a scuzat că nu are pe nimeni în casă, "după plecarea prințului nu mai avea rost să mai țin servitori, mă descurc bine singură. De altfel, singurătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ei. Trebuie să știi și cum bate toaca-n cerul lor, să ții socoteala tuturor faptelor și, desigur, a intențiilor. Eu știu că o faci cu dragoste față de ei domnule Popianu!" "De unde știți?" Aproape se răstise. Nu-i plăcea că domnișoara K. F. înțelegea din ce în ce mai multe din felul său de a fi. Și, chiar dacă nu știa, era o femeie cu multă intuiție și mai ales îndrăzneală în imaginație. Trebuia să recunoască domnișoara K. F. era o fată bătrînă dar mai primejdioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
De unde știți?" Aproape se răstise. Nu-i plăcea că domnișoara K. F. înțelegea din ce în ce mai multe din felul său de a fi. Și, chiar dacă nu știa, era o femeie cu multă intuiție și mai ales îndrăzneală în imaginație. Trebuia să recunoască domnișoara K. F. era o fată bătrînă dar mai primejdioasă decît toate femeile pe care le cunoscuse el, și nu fuseseră puține, chiar dacă asta s-ar fi datorat numai și numai uniformei. "Ei, asta-i bună. Dacă nu v-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
decît o femeie pripășită, venită de unde și-a înțărcat dracul copiii, de o sărăcie evidentă, cum se spunea, cu o cămașă ruptă-n gît, o însoțitoare aproape inutilă a logodnicii prințului Pangratty. Iar acum, dintr-o dată, își dădea seama că domnișoara K.F. e o adevărată stăpînă, poate chiar stăpîna adevărată din Vila Katerina, de o inteligență ucigătoare, cu o minte instruită și o hotărîre în suflet care inspira respect și chiar teamă. Îngăimă "cum o să... mă măgulește" și după ce a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spun nu atunci cînd el dorește ceva. Iar ceea ce dorea el nu avea nici un scop anume, era un scop în sine. Să-i facă fericiți nu pentru anume ceva, ci pentru fericire în sine. De parcă i-ar fi ghicit gîndurile, domnișoara K. F. tuși ușurel, pomeții obrajilor nițel ridicați se roșiseră, de parcă ar fi fost emoționată sau i s-a făcut cald. Dar tot atît de bine putea fi din cauza ceaiului, ceaiul este la fel de tare, poate chiar mai tare decît cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bălăcăreala asta, domnule Popianu. Să-i scoatem de urechi, cu picioare în dos, dacă nu vor de bunăvoie." Dacă n-ar fi fost șeful postului din Vladia, Radul Popianu s-ar fi îngrozit de ce scotea pe gură delicata și înghețata domnișoară K. F. Vorbea ca un plutonier fără să fie în nici un fel un plutonier. Adică nu se agita, nu ridica vocea, nu se strîmba. Dacă nu luai în seamă ușoara roșeață a pomeților, n-ai fi descoperit niciodată ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
devenise din plutonier o filosoafă. Era bine că nu-și pusese mintea cu ea. De fapt K. F. era o viperă. O viperă și o înșelătoare. "Ei, ce spui domnule Popianu, accepți?" S-a uitat atunci cu multă atenție la domnișoara K.F. Nu mai semăna deloc cu guvernanta pe care o știuse, timidă și cumva cam prostuță, care se ținea ca o umbră după prinț și ca o mamă în preajma răposatei Sofie. Era o adevărată stăpînă, avea o lumină aurie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
este nevoie de o relație sufletească în care devotamentul cîinelui face parte din ordinea emisă de conductorul său." Radul Popianu era omul ordinii și nu credea în nici un fel de alianță. Dar spusese că acceptă alianța numai și numai pentru că domnișoara K. F. îl uluise, nu prea mult, dar îl uluise, iar pe deasupra îl rodea și o curiozitate omenească, mai ceva decît aceea profesională ce naiba voia cu adevărat domnișoara K. F.? "Accept, și de aceea vă întreb direct, acum puteți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fel de alianță. Dar spusese că acceptă alianța numai și numai pentru că domnișoara K. F. îl uluise, nu prea mult, dar îl uluise, iar pe deasupra îl rodea și o curiozitate omenească, mai ceva decît aceea profesională ce naiba voia cu adevărat domnișoara K. F.? "Accept, și de aceea vă întreb direct, acum puteți să-mi spuneți, doar sîntem aliați, ce așteptați de la mine? Înțeleg propunerea, dar vreau să știu ce anume vreți?" Domnișoara K. F. a avut un moment de neliniște, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai ceva decît aceea profesională ce naiba voia cu adevărat domnișoara K. F.? "Accept, și de aceea vă întreb direct, acum puteți să-mi spuneți, doar sîntem aliați, ce așteptați de la mine? Înțeleg propunerea, dar vreau să știu ce anume vreți?" Domnișoara K. F. a avut un moment de neliniște, a observat asta din licărirea ochilor ei albaștri, a strîns din buzele și așa subțiri, pînă cînd au devenit tăioase ca lama unui cuțit, și-a frămîntat cîteva secunde palmele în poală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prințul să nu mai pășească niciodată, înțelegeți, niciodată în Vladia. Și mai vreau ca orice s-ar auzi despre mine în tîrg să nu fie contrazis ori comentat de dumneavoastră, domnule adjutant." Era uimit. La așa ceva nu se așteptase. Dorința domnișoarei K. F. venea împotriva a tot ce se petrecuse pînă atunci în fiecare vară și toamnă la Vladia. Venirea prințului era într-un fel ca revărsarea anuală a Nilului, aducea prosperitate, veselie și încredere în Vladia. Dacă el îl făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]