1,794 matches
-
însă fantomatice ale nălucirilor. Acolo, la marginea universului intangibil își simțeau umbrele, ușoare, parfumând pâcla înserării. Îi răvășea apropierea, dar îi calma certitudinea că nu se vor despărți. Ea își aplecă capul spre el în tăcere. Se sprijini, răsucindu-se domol și transformându-se într-o liră. Supus, abia atingându-i corzile se întinse spre ea cu-n sărut. În timp ce ofta surprinsă... mulțumită de pacea ei, simți cum își clasifică viața însă același gând irepresibil o tulbură adânc. Brusc, într-o
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
două pagini deodată. Șterg foarte puțin din ce scriu tocmai fiindcă, migălind la buclele și buclișoarele literelor, am destul timp să reflectez la ce fac. Și totuși, a existat un moment în care am încercat să schimb macazul vieții mele domoale și "s-o bag în viteză", întîmple-se ce s-o-ntîmpla. Tentativa mea de a deveni, măcar în anumite privințe, un Speedy Gonzales a fost contemporană cu aselenizarea și s-a soldat cu construirea unui tahistoscop. Nu a fost primul obiect pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
reală) au fost trimise, pe rând, la ghilotină, pe când obscurul Club al celor opt din Iași (ca să dau doar un exemplu) a fost elogiat cum n-ar fi sperat el niciodată. Și tot așa, număr de număr, încît în curând domolul și pântecosul galion al revistei (dar lentoarea e și noblețe, și majestate...) a fost silit să meargă atât de repede, că amatorii de schi nautic n-au mai avut de ce să se plângă... Partea proastă este... De fapt, sânt mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ce vedeau și de a nu lăsa să iasă din ei nimic. - Nu știu la ce să mă gândesc, stăpîne! zise sclavul. - N-ai întrebat pe nimeni? - Numai pe înțeleptul Tefnaht. Privindu-l cu aceiași ochi nemișcați, Marele Preot spuse domol. - Și înțeleptul Tefnaht te-a sfătuit să te mulțumești cu ceea ce este la îndemînă, pe pământ. Auta îl cunoștea bine. Totuși, poate fiindcă nu-l văzuse de mult, rămase mirat și tăcut. Marele Preot se aplecă ușor și-i mângâie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Foc! Dimineața abia se revărsa și cerul era încă vânăt. Apele mării erau liniștite și călătorii se bucurau de priveliște, când deodată Mpunzi le arătă cerul, rostind cu glas înăbușit de tulburare: - Vine zeul! Și toți văzură lunecând ușor și domol pe cerul din ce în ce mai limpede, un trup lung și argintiu ca de pasăre ciudată strălucind în razele soarelui care abia se ridica din mare. Cu toții cunoșteau pasărea aceea și știau că în ea vine cel pe care-l socoteau zeul lor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Era o dimineață cu ceață, pe cărăruie era plin de frunze moarte, căzute de pe crengile sălciilor și a altor arbori care umbreau vara malul acelui pârâu. îi plăcea mult foșnetul frunzelor moarte și susurul apei care șerpuia sub o colină domoală. Radu iubea mult toamna: cu liniștea, melancolia și nuanța culorilor ei sobre. îi plăcea să se identifice cu acest anotimp și se considera chiar rupt din peisajul tulbure al acestuia, numindu-l oază de liniște și grație divină. Ajunse la
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
așezată în plin podiș moldovenesc și se întinde de o parte și de alta a pârâului Racova, pe cursul inferior fiind străjuită de dealuri de altitudine până la 437 m în “Dealul Ursoaiei” sau 418 m “Dealul Magura”. Dealurile se scurg domol din Colinele Tutova. Alte dealuri împrejmuitoare cu altitudine de până la 400m ar fi Burcatul, Vlădenii, Zalarii, Zarea, Costișa, Pruna, Cetatea, Mănăstirea, Curatura, Iezerel etc. De la poalele acestor dealuri se deschid văi mai largi sau mai înguste care șiau dat întâlnire
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
te cîștigă prin atmosfera tihnită care emană din imaginea domestică a unei Îndeletniciri străvechi. Întreaga sa recuzită evocă acea viață patriarhală pe care unii dintre noi am mai prins-o și căreia acum Îi ducem dorul. Torsul, cu ritmul său domol și monoton, firul subțire și fragil Înfășurat Încet-Încet pe fus au căpătat din vremuri imemoriale o simbolistică intim legată de cursul vieții. Torsul pare să furnizeze fibra cea mai potrivită pentru povestea vieții. Citind poemul fără a-l rupe În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
plină de morminte, care amintesc de eroii moldoveni din vremea veche. Pământul din Lunca Prutului era frământat de copitele cailor, ce foiau mai tot timpul anului, călăriți de războinici aprigi. E ceva blând, duios și resemnat în curgerea acestei ape domoale, ale cărei valuri arareori le vezi Anuca, fata pădurarului răzvrătite. Ea întrupează parcă, sufletul poporului nostru. Prutul e o apă moldovenească, măi Fanachi!... Se aude uneori plânsul înăbușit al cavalului plin de un fior misterios, ce răsună pe aceste văi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de aburi. Greabănul trupului lor trăgea plugul, răsturnând brazda. Alături, omul îi îndemna cu o închipuire de bici, mai mult dintr-un simțământ fratern, pentru ființele care susțin cu jugul plugul, și cu spatele nevoile unei vieți obidite. Țăranul pășea domol și rar, cu toată liniștea și măsura ce le pune în toate; în munca și viața lui. Pășea cu capul plecat, nu numai în fața Cerului ce-i zâmbește ...dar, plecat în fața atâtor lucruri care cer ascultare și tăcere. În ochii
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ieșire din greaua încercare la care erau supuși locuitorii sălașului. Vremea se anunța îmbietoare drumului parcurs de cei doi tineri. Soarele de abia se ridicase de vreun stânjen, iar roua nu se risipise de pe firele adormite ale imașului. Cărarea urca domol spre Sângeap și se afunda, întortocheată, în valea pârâuașului, care răcorea setea oilor, păscute de ciobanii locului. Băieții, călări, se întreceau și cântau din frunză, pentru a le mai trece pustiul de urât. Păsările susurau zgobii în întinderea neclintită a
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
eu iarăși neastâmpărată îi pun întrebări, dar răspunsul îl primește în locul meu Theo, și ochii lui luminoși n-au întâlnit încă privirea mea, despre sfintele moaște descoperite sub asfaltul de pe aleea ce duce spre biserica mare ne povestește cu aceeași domoală patimă, despre cele unsprezece clopote, și tu îi ceri cu nevinovăție să-ți acorde câteva minute pentru a-i schița trăsăturile, înroșindu-se ușor, nu te refuză, ne face, îți face semn să-l urmezi, vă urmez și eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fel de litere are Cartea, n-am cum să văd, e deasupra mea și sub patrafir îmi amintesc că atunci când am deschis-o am înțeles numai că literele erau diferite, în ce fel n-aș putea spune, îi aud glasul domol, dar cuvintele îmi rămân neînțelese, și am la paisprezece ani strania senzație că în acea clipă de început când eu am deschis Cartea și i-am văzut o fracțiune de secundă semnele necunoscute ar fi trebuit să aflu adevărul despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
biserica cea nouă, se duce să picteze oare?! Iar eu nu pot să scap de vraja acestei lumini ce s-a aprins peste pădurea de fagi, ce a vrut oare să-mi spună părintele, inima mea de atunci îmi vorbea domoală, sfătuindu-mă, dar astăzi bătând nebunește doar la auzul unui glas anume, o rochiei albă cu buline roz oprindu-se deasupra genunchiului, cum pot avea încredere în inima asta ce-aleargă mânzește, cum să las inima asta de acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nouă, nouăzeci, nouăzeci și unu, nouăzeci și doi, nouăzeci și trei, nouăzeci și patru, nu mai e mult până în vârf, doi bătrâni, corect înbrăcați în culori deschise, cuvinte în limba germană, trec pe lângă mine, liniștiți, transfigurați, cei doi bătrâni coboară domol, cum au putut oare urca atâtea trepte?! Nouăzeci și opt, nouăzeci și nouă, o sută, Désolée mais, o sută trei, o sută patru, pentru moment Parisul mă face să sufăr, ochii ei verzi-albaștri, albaștri-verzi coboară pentru o clipă spre ceașca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ai venit, L-am necăjit într-atât încât l-am băgat în spital, Nu spune asta, n-ai de ce să-ți faci o vină care nu există, Dacă va muri să știi, părinte, că eu l-am ucis! Theo, glasul domol al părintelui Ioan peste vocea mea ce-și asumă cu atâta ușurință moartea, Meșterul Luca nu va muri acum, nu mai are mult de trăit, dar nu va muri acum, înțelegi?! Da, înțelegeam! Iar noi, fiul meu, suntem prea mărunți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu o tărie ce, aplecându-se ușor din umărul stâng pentru a putea tăia mai bine bucata de pizza rămasă îi zăresc pentru o clipă pe sub rochie, pe umăr, firul subțire al, înfiorându-mă, gestul încetinit prin care își atinge domol cu șervetul buzele, despre nerăbdarea de a mă urca pe schelă îi vorbesc, despre, eu mai am încă în farfurie pizza cu ananas, numai eu vorbesc, ea tace acum privindu-mă, cuțitul și furculița ei împreunate în câmpia plată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
bătrânul mă oprește îngrozit, să nu faci asta, nu-i voie de ce? întreb neștiutor, dar știu, fiindcă, măști de urât prinse-n cui pe perete, de moși și babe, de cuci și cucoaice, pe toate mi le descrie cu glas domol bătrânul, le știe pe fiecare în ce an i-au servit, cine le-a purtat și-mi mai spune despre viața unor purtători de măști, cine au fost, ce s-au ajuns, mi-amintesc cum un flăcău, pe când eram eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
revenim acasă. Sub clar de lună Andrei-Dan Crăciun Este o frumoasă seară de vară, la mijloc de iulie. mă aflu cu părinții în vacanță la mare. Am decis să petrecem momentul răsăritului de luna plină pe dig, mângâiați de clipocitul domol al valurilor, dezmierdați de adierea vântului. Pe nisipul cald încă al plajei se plimbau liniștiți nenumărați turiști. Întunericul, precum o pelerină catifelată a nopții, cobora ușor peste noi toți. Încetul cu încetul, obiectele începeau să-și piardă conturul și atmosfera
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
văzu că pe mare, în dreapta, dincolo de promontoriul Misenum, se întindea insula Prochita, lungă și verde, iar mai departe - vârful muntelui Epomeus, pe insula Aenaria, care peste secole avea să se numească Ischia. Muntele era acoperit de copaci; privind coastele lui domoale și fertile, nimeni nu și-ar fi închipuit că era un vulcan. Gajus privi mai departe, dar nu se vedea nimic în ceață; în cele din urmă, se gândi că nu avea rost să caute să zărească insula cealaltă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a expresului venit din sens opus, pomii arzând de toamnă În amurg... Din crevasele Înghețate ale unei planete Îndepărtate, de sub grosimile de mii de kilometri ale acestor ghețuri veșnice, de undeva din adâncuri, din apa prielnică și călduță, În lumina domoală a vulcanilor submarini, un delfin se gândește la celălalt delfin de care Îl despart distanțe astrale, de mii de ani, se gândește, dar numai o clipă și după aceea, obosit de acest duios gând, Își reia starea lui de cumplită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
dezvoltării În continuare a forțelor de producție În Iakuția și a asigurării fluxului crescând de pasageri spre această regiune. Totul aproape. Ca și cum ai fi pe lună. O altă relație cu depărtarea. Câmpia plată, cu orizontul scurtat, Înconjurată de dealuri line, domoale. Tu, printre brusturii și buruienile vechiului cimitir din Hobița În vara anului 1985. Osemintele lui Brâncuși, departe de țară, nava Voyager atât de departe În Univers. Totul aproape, totul În zbor. Tu, În iarba Înaltă până la brâu. Buruieni. Nimicind la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prietenos, onest și că te puteai baza pe el. Mai era și ieftin. Abia când Ivan s-a apucat de treabă, și-a dat și Ruby seama de ce lucra așa de ieftin. Făcea treaba extrem de Încet. Și nu era doar domol. Ivan lucra Îngrozitor, Înfiorător, de Încet. Era atât de Încet Încât ar fi putut să sape un tunel până În Ucraina mai repede. Se părea că prietena lui Ronnie nu fusese prea deranjată de treaba asta din cauză că era o femeie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Dumnezeu știa cât urma să-i ia bucătăria În cazul ăsta. Ruby se gândise că poate ar trebui să caute pe altcineva care să se ocupe de bucătărie, dar se hotărî să nu facă asta. O fi fost Ivan extrem de domol, dar ceea ce făcea era extrem de bine. Înainte să-l angajeze, fusese să se uite la noua bucătărie a vecinei lui Ronnie și fusese extrem de plăcut impresionată. Mai era Înca un avantaj la chestia asta. Odată ce bucătăria și baia aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ceilalți, de cel pe care i-l dă Margarita, portăreasa? Cum să-i spun?“ — Poți pleca - îi spuse el valetului. Se ridică din balansoar, se duse în birou, luă tocul și începu să scrie: „Domnișoară: Chiar azi de dimineață, sub domoala burniță din cer, ați trecut, nălucire întâmplătoare, prin fața porții casei unde încă locuiesc, dar unde nu-mi mai aflu căminul. Când m-am trezit, am ajuns la poarta casei dumneavoastră, unde nu știu dacă vă aveți sau nu căminul. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]