12,502 matches
-
totuși puncte de vedere interesante pentru perioada 1864-1871. Analizând atent intervențiile sale publicistice, I. Oprișan concluzionează că B. P. Hasdeu "este unul dintre cei dintâi critici care fac distincția clară între textul poetic (drama) și reprezentarea lui scenică (teatrul)." Față de dramele istorice din vremea sa, B. P. Hasdeu manifestă o atenție sporită, o exigență de istoric, argumentând: Pe lângă adânca cunoștință a artei dramatice în genere și pe lângă un mare fond înnăscut de gust și de imaginațiune, pe lângă ceea ce se cere de la
Opera literară a lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8450_a_9775]
-
atît mai mare cu cît cititorii au apucat să se regăsească în el, împrumutîndu-i viziunea și preschimbînd-o în grilă proprie de înțelegere a lumii. Iar dacă pe deasupra textul va ajunge să fie considerat drept o pecete a identității autorului, atunci drama va fi dublă, căci orizontul de așteptare iscat de rîndurile lui va exercita un efect constrîngător asupra celui care le-a scris. Restricția acestui orizont poate merge pînă la pierderea libertății, căci un eseist care dezminte așteptările năpîrlește la propriu
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
cumplită": "Cînd trăiești pe același teritoriu cu un învingător care, grație statutului său de învingător, nu numai că ți-a uzurpat toate drepturile, dar, pe deasupra, îți mai cere și să te pocăiești pentru îndrăzneala de a fi luptat împotriva lui, drama pe care o trăiești e uriașă. Și atunci cum să nu spui că Ťistoria face pipiť pe tine, cum spunea Noica?" Însă ne mai separăm o dată de exeget cînd acesta afirmă: "Cei care îl învinuiesc pe Noica de colaboraționism pe
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
simbolic al unui eveniment tragic cum a fost masacrul de la Katyn trebuie gerat cu atenție. O opțiune firească a lui Wajda a fost să confere și o tentă documentară filmului său fără a-l rigidiza, prin intermediul afișării momentelor esențiale ale dramei începînd cu atacarea Poloniei din două părți de către Germania și Rusia sovietică aliate în urma pactului Ribbentrop-Molotov, decizînd împărțirea Poloniei (o clauză a acestui pact prevedea și dezmembrarea României). Tot din sfera documentarului însă într-o notă dramatică stă și jurnalul
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
unde regizorul a suplinit, a potențat prin discurs trăirea în dimensiunea firescului cu notele sale relativizante. Filmul este înschis în paginile jurnalului, ceea ce se întîmplă ulterior lichidării ofițerilor polonezi amînă într-un fel scena execuției, documentul istoric apare sensibilizat de drama familiilor care așteaptă o veste, care se hrănesc cu speranțe oarbe, și, în final, ca o lovitură de grație execuția cu sînge rece. Nu căderea trupurilor, nu ultimele cuvinte, frînturile de rugăciune, nu groapa comună deschisă la picioare, ci eficiența
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
Astăzi, sufocate de cacofonia traficului haotic, de amplificarea demențială a zgomotelor de motociclete, de boxele din mașini date la maxim, de schelălăiturile tramvaielor pe șinele prost întreținute, de frânele și accelerările isterice, de țipetele și urletele cetățenilor ce-și trăiesc dramele în plină stradă, clopotele s-au scufundat într-o stranie muțenie. Trebuie să fii în preajma lor, ca la poalele unor vulcani noroioși, pentru a le auzi sunetele. Născut și crescut în apropierea unor biserici, n-am găsit nimic excepțional în
De ce trag clopotele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8486_a_9811]
-
doar prin mici fante, ceva ce s-a petrecut cândva, în altă lume, dar se va petrece mereu, zbuciumul și chinul unui etern Iov, greu încercat de Dumnezeu, pe care puteau să-l înțeleagă cu atât mai ușor, cu cât drama lui era pusă în pagină într-un limbaj contemporan - și în dans, Giselle-ul lui Mats Ek, spectacol în care, la sfârșitul primului act eroina înnebunea de durere, dar nu murea, cel de-al doilea act ne mai desfășurându-se în
Riscul de a reconfigura o capodoperă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8502_a_9827]
-
părți. În drum spre happy-end e o încercare, plauzibilă cât cuprinde, de a oferi un răspuns problemei ridicate de Inspecțiunea lui I.L.Caragiale. Văzută din unghiul unui "nenea Anghelache" al anilor '80, care se sinucide stupid din pricina unei citații judecătorești, drama se relaxează numai sub raport intelectual. Încordarea rămâne aceeași, dar e subțiată puțin prin existența unui precedent major. Implicat ca parte civilă, și nu ca inculpat, personajul se trezește pe caldarâm o secundă mai târziu decât ar fi fost oportun
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
efemer -, o întreagă pleiadă de inși altminteri dotați au preferat să jure Zeului-clipă, în loc să ambiționeze să se înhame la înălțarea unor monumente rezistente în timp. Știu, meseria de editor e prost plătită. Dar aceea de "jurnalist cultural" chiar te îmbogățește? Drama e că, obligat să freci aceleași și aceleași cinci sute de cuvinte (că altfel nu faci rating, știut fiind că "generația Pro" se plictisește ușor, că dacă nu-i dai hamburgerul gata mestecat nu e capabil să-l înghită!), te
V-ați făcut testamentul? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8507_a_9832]
-
Aimez-vous Brahms? Titluri, într-adevăr, percutante. Apoi, nu se știe cum, în pliurile memoriei s-au cuibărit și câteva scene picante: problemele (și triumfurile) în amor, marile prietenii, textele pentru muzica unor staruri ale șansonetei și rock-ului galic, mașinile, dramele financiare. Un număr recent al revistei "Lire" dedică un documentar substanțial scriitoarei a cărei faimă a rivalizat cu aceea a vedetelor de cinema, politicienilor și cântăreților vremii. N-am să trec în revistă biobibliografia acestui "enfant terrible" al scenei culturale
Vă place Sagan? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8526_a_9851]
-
planificării sociale (cu clasa muncitoare, chipurile, în postură conducătoare), ci și unei repetitivități biologice, la nivelul diferitelor generații. Cu diferențele de rigoare, tot mai șterse pe măsură ce romanul avansează, copiii vor reitera greșelile părinților și vor retrăi, când va veni vremea, dramele lor. Sistemul socio-economic, regimul politic și, pe de altă parte, legile implacabile ale eredității îi vor aduce pe junii de azi exact în punctul de perspectivă și de suferință al tinerilor de ieri; și bătrânilor de mâine. Interpretez în exces
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
literare. Cuvîntul cu care începe rechizitoriul pedanților este onoare (fostă onor). Cum nu există rațiuni de alfabet, sau de sistematizare a dicționarului - autorul lui amestecă, fără prea multă grijă, cuvinte, sufixe și sintagme - care să-l propună pentru primul loc, drama efeminatului onor arată, fără îndoială, rădăcinile unei probleme care rodea secolul XIX, trăgînd o punte de la româneasca "eretică" a lui Negruzzi la vederile Junimii. Onorul, acela al lui Budai-Deleanu (în a cărui țiganiadă onoru-i lipsește celui "născut la robie"), al
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
Liviu Dănceanu Să fii loial ! Retorica postmodernistă, se știe, e una la vedere, francă, manifestă. Chiar dacă își demonstrează egolatria, compozitorul exhibă, de multe ori cu voluptate, mecanismele elaborării opusului, după toate regulile unui material sonor animat de drame, conflicte și, eventual, rezolvări, fie dispuse într-o cursivitate logică, rațională, fie orânduite printr-o discursivitate onirică, iluzorie. Creația lui Tiberiu Olah e ca o inimă preparată pentru a fi monitorizată, gata oricând de operație. Și nu orice fel de
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
s-au petrecut fapte de artă care ar merita să fie menționate în contextul general al istoriei dansului? Proiectul internațional "What to affirm? What to perform?", inițiat de Tanzquartier Wien și de Centrul Național al Dansului București, împreună cu Centre for Drama Zagreb și Revista Maska din Ljubliana, în colaborare cu Allianz Kulturstiftung, urmărește să acopere petele albe ale dansului din România, Austria, Croația și Slovenia. Întrucât recuperarea memoriei dansului se va realiza printr-o asiduă cercetare a arhivelor, bibliotecilor și a
Ce se mai întâmplă la Centrul Național al Dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8561_a_9886]
-
sufletească. Mă refer la pianistul Vladimir Ashkenazy, artistul maturității aureolate de înțelepciunea unei temeinice relații cu cei tineri. Este artistul care a trecut prin vămile timpului. Și nu a trecut oricum. în anii tinereții, în calitate de celebru pianist concertist, a trăit drama exilatului în propria țară, în Rusia Sovietică. De anii teribili ai perioadei ce a urmat războiului își amintește cu discreție. Dar și cu nostalgie. Cu câteva luni în urmă - când venise în țară pentru a pregăti turneul actual al Orchestrei
Ateneul Român Muzică academică renăscută în compania tinerilor by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8585_a_9910]
-
cuplu beton este mai fragil decît și-a închipuit fragila Juno, el se destramă sub ochii ei punînd în ecuație întrebări cu mult mai grave decît, spre exemplu, ce se întîmplă cu copiii care încap pe mîna unei familii dezbinate. Drama sau dramoleta familiei Loring o face să constate că îl iubește cu adevărat pe adolescentul cam tăntălău și dezorientat, la rîndul lui un copil ceva mai mare agățat de chitara și propriile întrebări. Filmul ne oferă un personaj emancipat, o
Maternitatea pe înțelesul copiilor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8589_a_9914]
-
pictură, etalată fastuos în Tabloul flamand, se adaugă și fotografia, simptom al timpului contemporan. Mulțimea detaliilor tehnice, legate de aparatele de fotografiat și de secretele meseriei este eclipsată de sugestiile privind forța uluitoare a imaginilor, mai ales când ele transfigurează drama în creație artistică. Numeroase pasaje ale cărții se pot citi și ca omagii aduse uneia dintre cele mai riscante meserii din lume, cea a corespondenților și a fotografilor de război. Ce-i face să aleagă o asemenea viață? Dorința de
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
un Karl May, despre aventurile lui Winnetou și Old Shatterland în Vestul Sălbatic? Oricum, au urmat autorii "serioși". Trei clasici germani, dintre volumele cărora bunicul meu patern avea mereu câte unul în buzunarul hainei: Goethe (Faust I), Schiller (poeme și drame istorice), Heine (Buch der Lieder și Deutschland. Ein Wintermärchen). Apoi, romancierii francezi: Romain Rolland, Anatole France, Roger Martin du Gard, Jean Giono, după aceea Marcel Proust, André Malraux, André Gide și alții. Poeți maghiari: Arany János, Petöfi Sándor, Ady Endre
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
malul mării, dar nu se mânca pește, fiindcă nu exista cultura peștelui, oamenii erau deprimați, copiii se luau după mine și mă atingeau ca pe o arătare. Experiența trăită acolo m-a făcut să fiu mai bună, mai înțelegătoare cu dramele individuale. L.V.R.: Credeți că există tineri ca Wilson Cervantes, care se resemnează cu soarta lor, acceptând moartea? N.A.: E foarte interesantă întrebarea. Cred că există doar două categorii de oameni care acceptă moartea. Primii sunt sfinții - martirii și victimele torturii
Nuria Amat Sîntem aleși pentru anumite lucruri by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8614_a_9939]
-
asta? Un rău nu vine niciodată singur. Dacă asta te consolează cu ceva, pot să te asigur de un lucru: pentru mine rămâi mereu colonel. Așa am să-ți spun: colonele." (pp. 175-176, 181). Colonelul își începuse bine rolul din drama lui Cazane. O imagine perfectă a omului de succes, cadru activ în Securitate, anchetator experimentat, cu funcție și grad aducătoare de multiple avantaje. Însă roșiile cât dovleceii pe care reușește să le cultive Ilie Cazane (un urmaș al lui Chirică
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
Camerei, în zilele de ședință. Gestul prin care Rosetti reușește alegerea lui Maiorescu la colegiul I de Iași e o probă de prestanță, în ape politice neliniștite pînă azi. Șah și mat are tensiunea care se răsuflă a fiecărei schițe, drama oricărui moftangiu. Republica de la Ploiești și războiul de pe Rin, istorică întîlnire de interese! Totul e urgent, stare de asediu, dejunuri iepurești. Prezidentul așteptat cu înfrigurare la consiliu se pierduse la o partidă de șah. Marile mize iau mat în jocuri
Atelier by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8666_a_9991]
-
astăzi despre poet, ajungem, practic, să găsim în poeme sensuri diferite. În cazul în care viața lui Ion Chichere nu s-ar fi curmat în anul 2004, cu totul alta ar fi fost astăzi lectura acestor poeme. Puse în contextul dramei, ele dobândesc alte semne, ironia, atâta câtă este, se transformă în gravitate, tensiune existențială și spirit premonitoriu. Să încercăm să recitim aceleași poeme imaginându-ne că Ion Chichere este bine-merci, un poet din generația lui Florin Iaru, Mircea Cărtărescu sau
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
într-un mod ideal, poate chiar utopic. V.D.: Nu aș spune că există o clară demarcație, dar nici nu cred că aș fi scris tot așa cum am făcut-o după 1982 dacă aș fi rămas în România. Cred că lipsa dramei din viața mea în privința plecării (căci nu am suferit de dor!) se poate explica simplu prin faptul că am luat muzica cu mine.... Căci muzica nu am lăsat-o în spate, ci m-a însoțit dincolo de frontiere... Pe de altă
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
oprea la Viena pentru câteva ceasuri; vreme în care poetul-diplomat îi prezenta "un fel de rapoarte verbale rezumative asupra stărilor politice". Într-o astfel de întâlnire, când trenul pornea, Lucian Blaga i-a întins, "cu multă sfială", un exemplar din drama Avram Iancu, proaspăt tipărită. Ministrul i-a surâs: "Să știi că am s-o citesc". "Pentru mine - rememorează poetul - promisiunea lui Titulescu, că va citi, era suficientă satisfacție, cu toate că mă stăpânea convingerea că nu va avea niciodată răgazul pentru așa ceva
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
de ultim moment al lui Bertrand de Billy! În fine, la 22,30 urma să te instalezi confortabil, în fotolii, sau...studențește, pe scările Ateneului Român, ca să savurezi până târziu, după miezul nopții, povestea lui Orfeu și a Euridicei, ascultând drama muzicală L´Orfeo, de Claudio Monteverdi, în viziunea ansamblului ”La Venexiana” sub bagheta lui Claudio Cavina! O situație similară s-a petrecut în 8 Septembrie când publicul a fost nevoit să aleagă între concertul Cvartetului Miguet, care a propus lucrări
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]