2,407 matches
-
noastre moderne”, exprimând și ea „ezitările caracteristice oricărui început”. Eseurile lui T. lansează câteva idei interesante, fie și pentru momentul în care au fost concepute, cum ar fi cele intitulate Metafizica iubirii la Rebreanu (datând din 1969) sau cele despre dramaturgia lui V. Voiculescu ( O gimnastică a sentimentelor). Mai aproape de condiția foiletonului critic sunt comentariile din partea a doua a volumului, unde se abordează problematica și statutul criticii literare. T. este interesat în primul rând de foiletonul critic și de marile nume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290171_a_291500]
-
indiscutabile: Dimitrie Cantemir, întâiul romancier original, C. Negruzzi, creatorul prozei literare, Odobescu, creatorul eseului, Filimon, al romanului, Hasdeu, al dramei istorice. Eminescu, „poetul național”, reprezintă steaua polară a literaturii române. Cei trei prozatori „clasici”, Creangă, Caragiale (la care se omite dramaturgia) și Slavici, aduc nota specifică a celor trei mari provincii românești: Moldova, Muntenia și Transilvania. Tratat cu severitate este Titu Maiorescu, de-a dreptul minimalizat, așa cum vor fi mai toți criticii. În schimb, i se recunosc meritele de mare poet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Călinescu, poet și teoretician al poeziei, București, 1982; Marcea, Varietăți, 77-81; Iorgulescu, Ceara, 95-103; Aurel Sasu, Romanele lui G. Călinescu: o negație a formelor, DFC, 290-331; Grigurcu, Între critici, 102-106; Cotruș, Meditații, 472-488; Sângeorzan, Anotimpurile, 90-98; Dimisianu, Lecturi, 13-40; Faifer, Dramaturgia, 31-37; Trandafir, Dinamica, 220-236; Țeposu, Viața, 108-117; Raicu, Fragmente, 113-118; Cioculescu, Itinerar, IV, 372-384; Ciopraga, Propilee, 253-265; Scarlat, Ist. poeziei, II, 129-132, 176-180, III, 14-16; Leonte, Prozatori, I, 60-78; Adam, Planetariu, 112-134; Ungureanu, Proza rom., I, 91-116; Tihan, Apropierea, 93-100
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
Universității „San Marcos” din Perú (1978). Restrânsă la spațiul iberic, prima carte a lui G., Teatrul clasic spaniol (1967), reprezintă o sinteză istorico-literară concepută în manieră tradițională. Autorul își ordonează materia pe criterii istorist-pozitiviste, timp obiectiv și personalități, urmărind dezvoltarea dramaturgiei spaniole de la teatrul liturgic, mistere, moralități și farse profane din Evul Mediu până la marile realizări clasice din vremea Renașterii și a „secolului de aur”. Momentele biografice, atrăgător relatate, se întrețes armonios în comentariu, participând la susținerea aprecierilor de valoare. Mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
simțind geniu în producțiile acelui tânăr oarecum dezordonat și care-și cheltuia vocația în versuri convenționale, l-a sfătuit să întoarcă spatele influenței franceze și „să meargă la nemți”. (G.E. Lessing, dramaturgul și teoreticianul, autorul, printre altele, al acelei Hamburgische Dramaturgie, i-a sfătuit, cu nici un secol înainte, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, pe tinerii vremii, să întoarcă spatele puternicei, ispititoarei influențe franceze, rococo-ului, și să-și ridice ochii spre „nordici”, spre englezi, cu care, spunea Lessing, „geniul” german
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
literară a șvabilor dunăreni, mai ales a acelora din Banat. Este autorul a două ample monografii despre teatrele de limbă germană din Timișoara (1993) și Oravița (1996), în care, după informate excursuri istorice, sunt prezentate repertoriile (cu frecvente trimiteri la dramaturgia românească) și sunt analizate mijloacele de reprezentare, scenografia, regia, interpretarea actoricească. F. a publicat, din 1967, numeroase studii despre legăturile dintre literatura română și cea germană în „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza», „Anuar de lingvistică și istorie literară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286966_a_288295]
-
ALMANAHUL SOCIETĂȚII SCRIITORILOR ROMÂNI, publicație apărută la București în 1912 și 1913, patronată de Societatea Scriitorilor Români. O Precuvântare nesemnată anunță intenția de a întări „dragostea pentru literatura națională”. Se publică poezii, proză, dramaturgie originală, dar și traduceri din literatura universală. Textele sunt de obicei însoțite de note biografice și de fotografii ale autorilor. Volumul din 1913 este ilustrat cu scene din războiul balcanic. Poeții incluși în almanah sunt George Coșbuc, Octavian Goga, St
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285298_a_286627]
-
sinuciderea tatălui său. Ca să vadă „ce au găsit” bărbații între șoldurile ei. Cum de la episodul nefericit al morții tatălui au trecut peste 20 de ani, ce relevanță poate avea experimentul? O scenă erotică vie, cea mai intensă și complexă a dramaturgiei noastre, este regăsirea de către Alta Gralla a celui care o sedusese și abandonase în tinerețe: Act venețian, actul II. Fixația ei o face să-l dorească din nou. El, Don Juan calificat, e interesat doar de posesiunea tehnică, nu de
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
au dovedit caracterul teatral pregnant. Judecata scăpărătoare, umorul malițios, expresia lapidară până la aforism caracterizează stilul „mușatismelor” din celebra rubrică „10” din revista „Contemporanul” (1965-1970), reunite în Fiecare cu părerea lui (1970) ș.a. Însă ceea ce l-a consacrat pe M. este dramaturgia. În 1932 are loc premiera spectacolului Sosesc deseară (reluat în 1936 cu titlul Chestiuni de familie), comedie ce își propune să amendeze mentalitatea provinciei și a personajelor impregnate de acest spirit, dar dornice să pară altfel de cum sunt. Unul dintre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
iar din verva cu care este atacată farsa electorală a dispărut înțelegerea pentru slăbiciunile umane sau nota sentimentală. Reprezentată pentru prima dată în 1937, Visul unei nopți de iarnă se înscrie în seria comediilor lirice aparținând unor inspirate condeie în dramaturgia interbelică. Maria Panait, vânzătoare într-un magazin de bijuterii, personaj cu o existență cenușie, banală, își vede visul împlinit în noaptea Anului Nou: ajunge să îl cunoască pe celebrul scriitor Alexandru Manea, pe care îl admiră și îl iubește în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
cu o inspirație secătuită. Nici comedia lirică Madona (1947) nu mai atinge fiorul poetic din Visul unei nopți de iarnă. Pe lângă configurarea unor personaje cu valoare de simbol (Spirache, Chiriachița, Doruleț) și stăpânirea desăvârșită a acțiunii dramatice, M. rămâne în dramaturgia românească ca un maestru al comicului de limbaj (sunt exploatate savuros stridența neologismelor, deformarea cuvintelor, retorismul delirant ș.a.) și al comicului de situație (antologice sunt în Titanic Vals scena pălăriei, surpriza apariției moștenirii sau schimbarea testamentului), pe care le mânuiește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
922; Camil Petrescu, Opinii și atitudini, București, 1962, 448-449; Brădățeanu, Comedia, 386-404; Rotaru, O ist., II, 709-713; N. Carandino, Autori, piese, spectacole, București, 1973, 110-113; Crohmălniceanu, Literatura, III, 62-76; Barbu, Momente, 201-203; Brădățeanu, Istoria, II, 344-352; Carol Isac, Permanențe în dramaturgie, Iași, 1982, 87-160; Ileana Dalea, Amintiri despre Tudor Mușatescu, Timișoara, 1988; Tudor Mușatescu, DRI, III, 386-446; Dicț esențial, 542-545. Il.C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
să obțină recunoaștere socială. Epoca hiperconsumului are ca trăsătură specifică faptul că a reușit să împingă în planul secund și, uneori, chiar să excludă confruntarea conștiințelor, odinioară centrală în câmpul consumului. De-acum înainte, acesta oferă un spectacol lipsit de dramaturgia care-l caracteriza în anii 1950: achiziția de lucruri și practicile ținând de petrecerea timpului liber se desfășoară în mare parte în afara logicilor rivalității statutare. E vorba de un consum fără negativ sau miză interumană, fără dialectică sau competiție majoră
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
realitate concretă. În domeniul artelor, în speță al artelor literare, aceste documente au însemnat o infuzie de sevă tânără și curată. Orice lector al literaturii create în acești ultimi 5 ani va observa o revigorare a poeziei, a prozei și dramaturgiei, o orientare mai decisă a criticii noastre literare.“ (Flacăra, 13 mai 19760) BARASCHI Constantin O figură și mai luminoasă - Petru Groza (nota V. I.) „A plecat dintre noi un om adevărat, figură luminoasă de intelectual, personalitate complexă, om politic cu
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
rolul de primă importanță ce revine artei în formarea omului nou. Înțeleasă astfel, creația artistică capătă o nouă dimensiune socială, este înălțată la o valoare inestimabilă, expresie a sensibilității și simțirii întregului popor.“ (Scînteia, 17 ianuarie 1975) BRĂDĂȚEANU Virgil „Înflorirea dramaturgiei și a artei spectacolului în anii socialismului, diversificarea modalităților, valoarea atâtor și-atâtor creații, reprezintă rezultatul politicii culturale a partidului Comunist Român, al îndrumării și condițiilor create pentru activitatea culturală și, firește, al adeziunii artiștilor, al muncii depuse în slujba
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
literare, ianuarie 1978) LEU Corneliu „Generația mea nu va uita că a participat la entuziaste momente de afirmare ale teatrului politic românesc, în care echipe de actori celebri, care au intrat în istoria teatrului românesc, impuneau cu credință și pasiune dramaturgia originală, când autori de mare prestigiu cum au fost Camil Petrescu, Victor Eftimiu se dăruiau cu pasiune tematicii revoluționare, iar, alături de ei, o altă generație de dramaturgi aducea pe scenă problematica începuturilor construcției socialiste.“ (Teatrul, octombrie 1973) „Educația comunistă, vast
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
poporului, Mereu alte porți deschizând viitorului.“ („La mulți ani!“, în Omagiu tovarășului Nicolae Ceaușescu, Editura Politică, București, 1973, p. 448) ULICI Laurențiu „Îngemănate, conștiința comunistă și talentul literar se constituie ca premisă necesară în scrierea unor opere de poezie, proză, dramaturgie cu adevărat vii, valoroase în chip egal și inseparabil prin cantitatea de existență umană conținută, prin realismul reflectării aspectelor, problemelor, chipurilor omenești ce dau măsura materială, afectivă și spirituală a societății noastre și prin realizarea artistică superioară.“ (Contemporanul, 14 mai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
iunie 1973) MĂNESCU Theodor, dramaturg „Istoria modernă și contemporană a României, istoria mișcării muncitorești, a partidului nostru comunist sunt capitole sine qua non ale epopeii naționale, a cărei încununare este epoca revoluției și a construcției socialiste.“ („Istorie și prezent în dramaturgie“, Era socialistă, nr. 16, august 1977) „Fundamentale sunt ideile formulate și cu aceste prilejuri, îmbogățind și acestea vasta operă a tovarășului Nicolae Ceaușescu, uriașa contribuție la dezvoltarea contemporană a socialismului științific, la teoria și practica socialismului și comunismului. Totodată, pentru
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
16, august 1977) „Fundamentale sunt ideile formulate și cu aceste prilejuri, îmbogățind și acestea vasta operă a tovarășului Nicolae Ceaușescu, uriașa contribuție la dezvoltarea contemporană a socialismului științific, la teoria și practica socialismului și comunismului. Totodată, pentru creația literară, pentru dramaturgie, concluziile, aprecierile, orientările formulate de secretarul general al partidului reprezintă inepuizabile teme de o deosebită importanță.“ („Școala muncii, temă esențială a creației literar-artistice“, Teatrul, ianuarie 1987) MĂRGINEANU Ion, scriitor „E Ceaușescu caldul adevăr, Ce inima și fapta ți-o-nveșmântă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
impresia unui profesionist format, deși, după câte știu, se află abia în anul IV la clasa de canto. Rolul capricioasei Norina pune mari probleme atât în interpretarea vocală a unei soprane lirice, cât și în reliefarea numeroaselor ipostaze solicitate de dramaturgia operei. Personajul își prezintă singur caracterul voluntar încă de la prima sa apariție prin conținutul ariei. Toate trăsăturile comportamentale, de care Norina este conștientă, au fost bine urmărite pe tot parcursul operei de către soprană. Urmărindu-i siguranța muzicală, ușurința emiterii coloraturilor
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
în plină ascensiune asasină. Despre Robespierre nu s-a scris teatru pentru că, fiind șeful Convenției Naționale (echivalentul funcției de Președinte de azi), ideologul Teroarei a reușit să șteargă toate urmele vieții lui particulare, "pe piața" restituirii istorice, cu mijloacele specifice dramaturgiei, numai verbul și acțiunile tribunului. Ceea ce nu poate contribui la clădirea unei drame scenice. Nu mă îndoiesc nici o clipă că, dacă mercenarii realismului socialist de la Kremlin și-ar fi procurat un minimum de date existențiale despre idolul hegemoniei roșii, s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
patriarhul armenilor, Katolicosul, era fost cetățean român, că îi făcusem, împreună cu soția, o vizită, că avusesem onoarea de a ni se prezenta câteva din marile valori ale Bisericii Ortodoxe armene, că în calitate de consilier cultural al României în URSS organizasem festivalul dramaturgiei românești și în Armenia, un regizor român punând în scenă o piesă românească cu actori armeni. În acel context, am lansat ideea că sunt în căutare de reședință personală, unde să pot primi alți șefi de misiuni diplomatice, să pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
debutează cu epigrame în „Viața studențească”, iar în 1964 editorial cu un volum de parodii, Singur printre poeți (Premiul Uniunii Scriitorilor). Ca dramaturg, se impune încă de la prima piesă, Iona (1968; Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei Române). În afară de poezie și de dramaturgie, mai publică două romane - Trei dinți din față (1977) și Viziunea vizuinii (1982) -, versuri pentru cei mici, mai multe culegeri de eseuri și de critică literară, dintre care Ușor cu pianul pe scări (1985) va fi distinsă cu Premiul Uniunii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
aici decurge caracterul paradoxal - șocant pentru simțul comun - al unui univers liric contradictoriu, impregnat de o ironie amară, uneori cu iz frondeur. Nu întâmplător, o serie de poeme insistă asupra relației ambigue dintre demiurgie și creația artistului, una dintre temele dramaturgiei și eseisticii lui S.: „Shakespeare a creat lumea în șapte zile/ În prima zi a făcut cerul, munții și prăpăstiile sufletești./ În ziua a doua a făcut râurile, mările, oceanele/ Și celelalte sentimente -/ Și le-a dat lui Hamlet, lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
rom. cont., I, 574-582; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, Craiova, 1980, 288-293; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 75-81; Dobrescu, Foiletoane, II, 100-106, III, 7-15; Grigurcu, Critici, 566-571; Iorgulescu, Critică, 155-160; Brădățeanu, Istoria, III, 265-271; Mihaela Andreescu, Marin Sorescu. Instantaneu critic, București, 1983; Faifer, Dramaturgia, 115-128; Tudor Nedelcea, Un mesager al literaturii române contemporane - Marin Sorescu. Bibliografie, Craiova, 1983; Ion Pop, Un teatru mare cât satul, T, 1984, 8; Nicolae Manolescu, După douăzeci de ani, RL, 1984, 51; Titel, Cehov, 166-169; Constantin Pricop, Marin Sorescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]