1,717 matches
-
privire care spunea multe. Ca urmare, părintele Bernhard se apropie pe neobservate din fundul estradei și-l căută cu privirea pe ministerialul Hilde brand. Când Îl descoperi, Îi făcu un semn aproape neob ser vat. Bătrânul cavaler dispăru după o draperie grea de bro cat și-i dădu strajei un ordin scurt. Apoi apăru din nou În ușă și Începu să privească mulțimea cu aceeași ex presie nepăsătoare. și părintele Bernhard Își reluă locul În spatele estradei, după ce Înclină ușor capul spre
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Roagă-te Sfintei Fecioare, cumnată Sophie. Ea ascultă totdeauna rugăciunile sufletelor curate. Să nădăjduim că totul va fi bine! Își luă rămas-bun de la femeia Înlăcrimată și dădu să plece. În timp ce se Îndrepta spre ușă, ochii lui ageri vă zură o draperie care se mișca ușor. Își continuă drumul și, de În dată ce ieși, se opri, pășind pe loc și zornăindu-și pin tenii ca și cum s-ar fi Îndepărtat. Apoi căută cu ochii de jur Împrejur și descoperi ușa ascunsă sub
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
care se mișca ușor. Își continuă drumul și, de În dată ce ieși, se opri, pășind pe loc și zornăindu-și pin tenii ca și cum s-ar fi Îndepărtat. Apoi căută cu ochii de jur Împrejur și descoperi ușa ascunsă sub draperie. Trase fulgerător draperia, deschise ușa din spatele ei și se po meni Într-un budoar tapițat cu aceeași mătase vișinie. O femeie Încerca să părăsească ascunzătoarea, pășind de-a-n dăratelea. Când se Întoarse și dădu cu ochii de tânărul prinț, țipă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ușor. Își continuă drumul și, de În dată ce ieși, se opri, pășind pe loc și zornăindu-și pin tenii ca și cum s-ar fi Îndepărtat. Apoi căută cu ochii de jur Împrejur și descoperi ușa ascunsă sub draperie. Trase fulgerător draperia, deschise ușa din spatele ei și se po meni Într-un budoar tapițat cu aceeași mătase vișinie. O femeie Încerca să părăsească ascunzătoarea, pășind de-a-n dăratelea. Când se Întoarse și dădu cu ochii de tânărul prinț, țipă speriată. Conrad fu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Totul era spus. Trebuia să plece. Ce să mai aștepte? "Ce să aștept să vie și ce să înțeleg, Când peste mine timpul se prăbușește-ntreg." (T. Arghezi) Am întins mâna cu palma desfăcută și am tras, ca o alinare, draperiile peste ferestrele sufletului său chinuit. Dumnezeu să-l odihnească! Atât. M-am dus la bunica și i-am spus: Bunicul a adormit. Undi o adormit bunicu-tău, măi, țâcî? Hai di-ni aratî sî-1 videm. Am traversat ulicioara și am trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
stăteau așezate unele lângă altele într-o succesiune respectând ordinea descrescătoare a dimensiunilor. În fața noastră se afla un geam mare, dublu, prin care lumina pătrundea nestingherită în vastul atelier. De o parte și de cealaltă a geamului se aflau niște draperii mari din catifea grena, care aveau menirea să micșoreze ori să mărească spațiul de pătrundere a luminii în atelier, în funcție de dorința artistului. Pe șevalet era pregătit un suport material dreptunghiular, cu pânza deja întinsă, aptă să primească îmbrățișarea dătătoare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Iar Miller o va supraveghea pe cea din camera de zi, cu cel mai mare câmp vizual, incluzând holul de la intrare și scara care ducea la etaj. Fiecare cameră era dotată cu un detector de câmp electromagnetic - un DCE. Toate draperiile și jaluzelele din casă au fost trase - n-am întrebat de ce - și interiorul casei s-a întunecat considerabil, dar cu suficientă lumină filtrându-se de afară. Îndată ce Sam și Dale s-au postat la etaj, Miller m-a rugat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
l-am auzit pe unul din asistenți strigând de la etaj. Piuitul instrumentelor deveni brusc insistent. Camerele continuau să pâlpâie în timp ce se roteau. Încuietorile ferestrelor din camera de zi produceau un soi de pârâit. Altă pârâitură și ferestrele săriră înspre afară, draperiile umflându-se, deși era o după-amiază rece de noiembrie. Apoi au încetat să se mai umfle. Draperiile nu erau acolo noaptea trecută, zise scriitorul. Nu le recunoști? întrebă scriitorul. Amintește-ți. Curentul de aer zbârnâi deasupra noastră și sunetul vag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să pâlpâie în timp ce se roteau. Încuietorile ferestrelor din camera de zi produceau un soi de pârâit. Altă pârâitură și ferestrele săriră înspre afară, draperiile umflându-se, deși era o după-amiază rece de noiembrie. Apoi au încetat să se mai umfle. Draperiile nu erau acolo noaptea trecută, zise scriitorul. Nu le recunoști? întrebă scriitorul. Amintește-ți. Curentul de aer zbârnâi deasupra noastră și sunetul vag al unui fel de puls rezonă în toată casa. Pulsul persista. Se auzea prin pereți și apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
orice urmă de reticență agresivă care emanase din el ori de câte ori intram în câmpul lui vizual. Dar nu m-am putut concentra prea mult asupra câinelui din moment ce camera de zi se schimbase atât de miraculos. Verdele flocos redevenise bejul gazon, iar draperiile din 1976 din dreptul ferestrei (doar cu câteva zile în urmă) dispăruseră, iar mobile era aranjată ca atunci când ne mutasem aici. Am închis ochii și am gândit: mulțumesc. Exista un viitor (deși nu în această casă - plănuiam deja să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se va găsi la familie. Eu voi Încerca a Întreba prin telefon, pe Horia Lovinescu. O dată cu cartea vă mai trimet ceva fotografii, cari poate vă interesează. În pictura „batic” , poate s-ar mai găsi În casa fostului avocat Gavrilescu (...), o draperie cu motive de vânătoare pentru o cameră cu obiecte de vânătoare. Am lucrat și În ceramică pictată decorativ, fie lucrate arse În foc, smălțuite la olar sau numai aplicat emailul În compoziție. Poate la D-na Tomovici din Fălticeni, s
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
la zece minute de noi și este situată în fostul Palais Royal (o manifestare a republicanismului extrem). Traversăm o piață interioară, îngrădită de jur-împrejur cu coloane. E frumos, nimic de zis. La etaj, sclipesc candelabre de preț, catifeaua roșie a draperiilor îți fură privirea, lume multă - o fojgăială de nedescris. Evident, noi, scriitorii, suntem doar o parte, aproximativ jumătate, poate mai puțin, dintre cei prezenți. Se fac probe de microfon, invitații formează un semicerc, la o distanță respectuoasă, în fața vorbitorilor. Figura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
văd, în locul ruinilor, case nouă de curând construite; dar niște case cochete și artistice cum n-am mai văzut în nici unul din orașele ori orășelele noastre. Păreau prevăzute cu tot confortul și erau însoțite de grădini înflorite și acoperite de draperii de plante acățătoare. În imaginație am mers mai departe, cu ochii deschiși. Subt dealul Pașcanilor, care formează prima terasă deasupra văii Siretului și unde sunt pretutindeni, până dincolo de Fântânele izvoare puternice, mi-am închipuit că îmi voi clădi o casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prețul lumânărilor s-a dublat (de la 50 de bani, la un leu), candelele de la iconostas au dispărut, fiind Înlocuite cu un sfeșnic, amplasat În apropierea catapetesmei, În stânga Icoanei Maicii Domnului, veșmântul transparent de la ușile Împărătești a fost Înlocuit cu o draperie ornată cu decorațiuni specifice, dascălul tinerel și-a lăsat... „cioc“ și nu-i exclus să fi fost și altele. Surprinși de prezența mea au fost doar scriitorii Dumitru Brăneanu și Petru Cimpoeșu, care știau sau au auzit că am plecat
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
oraș al morții, cam așa cum Georges Rodenbach prezintă sumbra cetate flamandă. "Cântecul delirant al ploilor putrede, răgușit de vânt și de frig, înfășoară de la bariere și până în centru toate zidurile, toate acoperișurile și toate turnurile bătrânei capitale a Moldovei în draperiile unei singure obsesii: moartea". Pentru că nu vor s-o contemple triști, ieșenii petrec..." "Petrec așa cum, până în clipa cufundării vasului și biruind panica, petrec naufragiații marilor transatlantice..." Citatul e din romanul Turnuri în apă de Sandu Teleajen. Apărându-se de acuzarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mână. Se uită la ceas și observă că nu întârziase. Cofetăria la care lucra se afla în centrul orașului, într-o casă naționalizată. Era prin anul 1970 când orașul era într-o explozie de construcții. Camerele erau despărțite prin niște draperii groase de catifea grena, pereții erau ornați cu reclame comerciale. Două galantare, unul lângă altul, erau pline cu tot felul de prăjituri iar rafturile erau dominate de dulciuri și băuturi alcoolice, în proporții mici. Înghețata se vindea direct dintro casoletă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fusese aceea de a aștepta să simtă plăcerea de dinaintea actului. Sfâșiat de patima iubirii îi șopti : „Carlina, ești a mea, mi-ai promis să-mi fii soție! Ești iubirea mea, a vieții mele”, mai spuse cu măreție în glas. Cu draperiile trase în dormitor, cei doi făceau dragoste și nu se auzea decât gâfâitul lui nerăbdător și suspinele ei. Era șocant, dar era îngăduit și de unul și de celălalt. El o săruta, ea gemea sub sărutul lui, sub buzele lui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
celălalt voi pune o canapea, iar mai spre fereastră, două fotolii lîngă o măsuță joasă. Aproape întreaga suprafață a camerei va fi acoperită de covorul de lînă, țesut de mama, cu frumoase motive populare stilizate. Plafoniera, perdeaua de nylon și draperiile plușate le am deja cumpărate, acasă, împachetate și puse la capătul patului, lîngă geamantane. Pe perete, deasupra biroului, în spațiul lăsat de rafturile inegale, voi pune portretul mamei, sub care, ca o candelă, va sta tot timpul o glastră alungită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Consiliului Popular Municipal Valea Brândușelor, pentru semnarea formelor. Oricum, mult nu mai poate să dureze. Important e că voi primi. Și-n ziua cînd voi primi cheia, împreună cu doi-trei amici aduc mobila, frigiderul, instalez biblioteca și biroul, apoi perdeaua și draperiile. Cînd totul va fi pus la punct, o voi invita pe Livia la mine. Acum, nu, n-o pot face. Pentru prima oară mi-e rușine unde locuiesc. Livia este o fire sensibilă, un caracter ales, care mi-a oferit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
blocul-turn unde trebuia să primesc garsoniera, mă uit la ceas e ora trei, deci Biroul Executiv e în plină ședință -, clatin din cap a pagubă, admir ferestrele mari ale garsonierelor de la biocul-turn, îmi amintesc de perdeaua de nylon și de draperiile cumpărate, mă gîndesc la banii cheltuiți și-mi propun să-l conving pe Dinu Zaharia să mi le cumpere, măcar la jumătate de preț. I-aș vinde și biblioteca dimpreună cu biroul, care va fi gata peste cîteva zile, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
noștri care n o mai lăsau să se întoarcă. A țipat și a urcat la Mirona, gâfâind și speriată. Casa Mironei e clădită de curând. E cel mai fermecător interior mangaliot, plin de gust, de personalitate. Statuete provenind de la săpături, draperii, perne și un macat de cânepă cu firul gros, lespezi neregulate, divane de lemn alb și multe bibelouri alese cu gust. M-am dus astăzi acolo de două ori. În grup era și Marcu de la Studio 42, care e un
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în splendide culori vișinii, pe care se sprijinea o etajeră oarecare cu cărți; pe aceeași etajeră, cutii cloisonné [și] un vas de preț; pe celalt (sic) perete, deasupra unui divan învelit cu o blană făcută din blănițe de iepuri, o draperie venețiană; între cei doi pereți, soba caldă; în fața sobei, fotoliul ei de un rips fraise écrasée passée cam uzat. Vis-à-vis de pat, un divan-canapea de aceeași culoare pentru suivanta ei și în colțul de lângă fe reastră un mic biurou alb
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
alor mei. În clipa în care mami răspunde, aud în fundal sonorul de la Crimewatch și mă apucă o nostalgie subită pentru locul în care m-am născut. Mi-i și imaginez pe mami și pe tati stând în sufragerie, cu draperiile trase și șemineul electric pâlpâind plăcut. — Bună, mami! — Becky! exclamă ea. Ce bine îmi pare că m-ai sunat! Am tot încercat să-ți trimit niște meniuri de la firma de catering, dar vezi că nu-ți merge faxul! Tati zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
la Țel Aviv”, scrie el, „dar nu a putut fi distribuit În ț)rile arabe”2. „O Încredere exagerat) În puterea rațiunii”? Profesorul ar fi trebuit s)-i spun) mai degrab) credință evreiasc) sau aspirația evreilor sau chiar transcendentalismul evreiesc. Draperiile duble de la fereastr) nu Împiedic) lumină dimineții s) p)trund). M) trezește și m) duc s) umplu ceainicul. De-a lungul coridorului de la Mishkenot Sha’ananim se afl) flori de interior. Fereastră buc)ț)riei d) Într-o gr)diniț
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
eleganți și cred c) nu as fi un adev)rât american dac) nu as Împ)rt)și aceast) sl)biciune - deci „suprafețe estetice”. Ins) Prall vorbea despre viața obișnuit) și experiențele banale, despre o ceașc) de cafea sau faldurile unei draperii, despre o g)leat) pus) sub un burlan: „Savurând, iubind contemplarea” gusturilor, culorilor, formelor, miresmelor. Cred c) aceast) capacitate de a contemplă a fost și ea afectat). Ceea ce Îmi reamintește remarcă f)cut) de A.B. Yehoshua despre dificultatea (mai
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]