1,425 matches
-
Sfântul Ioan Gură de Aur să fie detronat din demnitatea de patriarh al Constantinopolului și exilat în anul 403. A urmat o revoltă a cetățenilor capitalei și împăratul a fost nevoit să îl recheme pe Ioan, câteva zile mai târziu. Dușmănia de moarte a împărătesei față de patriarhul Ioan a continuat și, în anul 404, Sfântul Ioan Gură de Aur a fost exilat din nou, de data aceasta definitiv. În ianuarie 400, Eudoxia a primit titlul de "Augusta", o distincție acordată pentru
Arcadius () [Corola-website/Science/299890_a_301219]
-
din urmă, când fratele său Ieremia Movilă moare, el îi ia locul pe tronul Moldovei în iulie 1606. Făcând daruri bogate, Simion reușește să fie recunoscut și de sultan. Cât timp a fost domnitor în Moldova, a avut relații de dușmănie cu polonezii, care, încercând zadarnic să-l detroneze prin intermediul turcilor, reușesc să-l otrăvească în 1607. A fost înmormântat la Mănăstirea Sucevița. După el, Moldova ajunge teatrul luptelor civile dintre fiii săi și ai fratelui său Ieremia. Simion a fost
Simion Movilă () [Corola-website/Science/299287_a_300616]
-
răspândind educația și cultura greacă de-a lungul Orientului. A început chiar să recruteze perși în armata macedoneană. Aceasta în timp ce el adopta obiceiurile și chiar și vestimentația persană. Chiar dacă prin aceste acte a atras simpatia perșilor, el a atras și dușmănia propriilor săi generali macedoneni. Stateira a II-a, cunoscută și sub numele de "Barsine", era fiica regelui Darius al III-lea și a Stateirei I. După înfrângerea tatălui ei în bătălia de la Issos, Stateira și surorile ei au fost capturate
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
polonezi. Această armată se complicase luptele din jurul orașului Lwów. La insistențele lui Tuhacevski, Înaltul Comandament Sovietic ordonase Armatei I de cavalerie să mărșăluiască către nord, spre Varșovia și Lublin, dar Budionnîi nu s-a supus acestui ordin, în principal datorită dușmăniei dintre Tuhacevski și comandantul frontului de sud-vest, Alexandr Egorov. În plus, jocurile politice ale comisarului politic al frontului de sud-vest, Stalin, au influențat în mod decisiv insubordonarea lui Budionnîi și Egorov. Stalin, în cautarea propriei măriri, se concentrase pe cucerirea
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
întâistătătorul BRU, arhiepiscopul Lucian Mureșan, a adresat în data de 7 iulie 2011 o scrisoare deschisă patriarhului Daniel, în care și-a exprimat nedumerirea față de faptul că ierarhii ortodocși "au reluat aceeași retorică împotriva Bisericii Greco-Catolice care a creat numai dușmănie și conflicte între români în ultimii 20 de ani." În document este arătat faptul că în pofida dorinței exprimate de BOR în sensul demarării unui dialog constructiv, în practică lucrurile au rămas neschimbate. Biserica Ortodoxă Română a programat pentru data de
Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică () [Corola-website/Science/298828_a_300157]
-
încercare; la banchete era un conviv vesel și agreabil, care bea la fel de mult ca tovarășii săi, dar fără a se cufunda vreodată în beție, așa cum li se întâmplă acestora, ispravă ce-l umplea de admirație pe Alcibiade. Mânia, ieșirile violente, dușmănia îi sunt necunoscute. Primind de la cineva o lovitură de picior, iar oamenii mirându-se de resemnarea sa, Socrate se justifica: Dacă un măgar m-ar fi lovit cu copita, l-aș fi dat în judecată?"" Îmbrăcămintea lui Socrate era întotdeauna
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
propria lui școală - Liceul Lykeion (școala peripatetică), școală ce va rivaliza cu Academia lui Platon. Va preda aici timp de treisprezece ani și își va continua neobosit cercetările. În 323 î.Hr., odată cu moartea lui Alexandru, la Atena a răbufnit vechea dușmănie față de macedoneni. Aristotel s-a refugiat la Chalkis, în insula Eubeea, unde a murit un an mai târziu. La conducerea școlii îi succede Theofrast, cel mai important discipol al său. Ca și magistrul său, Aristotel a scris foarte mult, iar
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
În anul 326, Constantin l-a ucis pe fiul său mai mare, Crispus, care a fost acuzat (pe nedrept) de adulter cu Fausta. Trebuie subliniat faptul că Crispus, ca și Fausta, rămăsese păgân, fapt ce ar fi putut crea o dușmănie între el și tatăl său. Execuția a fost săvârșită la Pietas Iulia, în Istria. În același an, dându-și seama de greșeala făcută, la scurt timp după moartea lui Crispus, Constantin a omorât-o și pe soția sa, Fausta, după
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
acesta o purtase împotriva turcilor. Furtună izbucnește. Corabia apare la orizont, dar se apropie cu greu de țărm. În sfârșit, acostează și aclamat de mulțime, Otello debarca și anunță victoria împotriva turcilor. Mulțimea ovaționează, dar doi oameni îl privesc cu dușmănie pe Otello: Rodrigo, îndrăgostit de Desdemona și Iago, care își urăște de moarte comandantul fiindcă nu a fost ridicat la rangul pe care socotea că-l merită. Se aprind focuri și petrecerea începe. Nebănuit de nimeni, Iago urzește un plan
Otello (Verdi) () [Corola-website/Science/307626_a_308955]
-
lui Dumnezeu”. Cuvîntul este folosit și cu sens peiorativ, ca atunci cînd fariseii îl acuză pe Iisus că e prieten al vameșilor și păcătoșilor (Luca 7, 34). În același sens se folosește cuvîntul cînd se spune că „prietenia lumii” este „dușmănie față de Dumnezeu, Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș lui Dumnezeu” (lacov 4, 4). Sfinții Părinți sfătuiesc în nenumărate rînduri despre necesitatea prieteniei. Pe lîngă ἀγάπη, iubirea universală adresată oricui, φιλία este prietenia individualizată. Alegerea
Termeni grecești referitori la iubire () [Corola-website/Science/306526_a_307855]
-
citadelei. Este de presupus că francii din nordul Franței, cei din Provence sau din Normandia se considerau "națiuni" separate și fiecare încerca să obțină un statut mai important, dar mult mai probabil ambițiile personale au dus la asemenea fragmentări și dușmănii. La scurtă vreme în oraș a izbucnit o epidemie, (cel mai probabil de tifos), iar pe 1 august legatul papal a murit. În septembrie, liderii cruciați i-au scris Papei Urban al II-lea, cerându-i să preia personal controlul
Asediul Antiohiei () [Corola-website/Science/306558_a_307887]
-
nordică, care avea ca scop convertirea forțată a triburilor păgâne la creștinism, luptă care avea să dureze mai multe secole. Formarea statelor latine în Orientul Apropiat, prezența unui număr mare de străini, a unor trupe străine au fost întâmpinate cu dușmănie de populația autohtonă. Cronicarul Guillaume din Tyr consemna, în veacul XII, vrăjmășia și dorința de răzbunare care pusese stăpânire pe turci și pe arabi, mai ales pe aceștia din urmă: "Ei erau cei mai aprigi dușmani-spunea Guillaume-ai poporului nostru și
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
Manuel a cerut lui Conrad să lase ceva trupe în urmă, care să-l ajute pe împărat să respingă atacurilor lui Roger al II-lea, care se dedase la atacuri de jaf împotriva orașelor grecești, dar Conrad a refuzat, în ciuda dușmăniei sale cu Roger. În Asia Mică, Conrad s-a hotărât să nu-i mai aștepte pe francezi și a plecat către Iconium, capitala Sultanatului Rüm al turcilor selgiucizi. Conrad și-a împărțit armata în două coloane, dintre care una a
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
de frumusețea ei prin frecvente picturi, în special cele realizate de François Boucher, care a subliniat trăsăturile deosebite și i-a ascuns semnele de îmbătrânire. Nu a repetat greșeala altor metrese regale, ca rivala să fie bruscată și tratată cu dușmănie, ci va face totul pentru a-i câștiga simpatia. Madame Pompadour reușește să realizeze iscusit la curte un nod de relații cu aliați influenți, ea va lega regele nu numai prin relații sexuale ci și ca prietenă, damă de conversație
Madame de Pompadour () [Corola-website/Science/308315_a_309644]
-
și de simpatizanții acestora, pătrunzând și în narativul de neo-emancipare islamică față de expansionismul modernist reprezentat de „Diavolul cel Mare”, adică SUA și „Diavolul cel Mic”, adică Israelul. Drept critică la adresa antisemitismului camuflat ca antisionism se poate argumenta că de fapt dușmănia gratuită față de țara unui popor nu poate fi separată de dușmănia gratuită față de acel popor. Această observație nu delegitimează însă critica obiectivă, chiar aspră, de pe poziții echilibrate, față de politica, acțiunile și chiar declarațiile liderilor unei țări. ul nu se confundă
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
față de expansionismul modernist reprezentat de „Diavolul cel Mare”, adică SUA și „Diavolul cel Mic”, adică Israelul. Drept critică la adresa antisemitismului camuflat ca antisionism se poate argumenta că de fapt dușmănia gratuită față de țara unui popor nu poate fi separată de dușmănia gratuită față de acel popor. Această observație nu delegitimează însă critica obiectivă, chiar aspră, de pe poziții echilibrate, față de politica, acțiunile și chiar declarațiile liderilor unei țări. ul nu se confundă cu teritorialismul, o altă mișcare naționalistă evreiască, astăzi de domeniul istoriei
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
sfârșitul deceniului al șaselea al secolului al XVI-lea, Ivan a început să fie tot mai ostil cu sfătuitorii, Divanul și boierii săi în general. Istoricii nu au reușit să descopere dacă a fost vorba de instabilitate mentală sau de dușmănii personale. În 1565, el a împărțit Rusia în două părți: domeniul public și domeniul său personal. Pentru domeniul personal, Ivan a ales câteva dintre cele mai prospere și importante regiuni ale Rusiei. În aceste zone, agenții țarului atacau boierii, negustorii
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
protestanți. Sărbătoarea a fost umbrită de atentatul neizbutit (22 august) asupra amiralului hughenot Gaspard II de Coligny, care începuse să-l influențeze pe regele Carol IX-lea, lucru ce-a declanșat dezaprobarea catolicilor în frunte cu Caterina de Medici. O dușmănie care mocnește între cele două tabere și care, din porunca regelui Carol (sfătuit de mama lui, Caterina), duce la masacrul hughenoților invitați la Paris (3000 - în Paris și 30.000 - în Franța), în Noaptea Sfântului Bartolomeu (24 august) . Capii hughenoți
Henric al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/302275_a_303604]
-
finlandezi se mutaseră în Uniunea Sovietică în deceniul al patrulea al secolului al XX-lea să participe la "construirea socialismului". Cei mai mulți dintre ei sfârșiseră ca victime ale marilor epurări staliniste, ceea ce a dus la o deziluzie totală și chiar la dușmănie fățișă împotriva Moscovei printre socialiștii din Finlanda. Alt factor a fost stadiul înalt de dezvoltare al societății și sistemului judiciar finlandez, care au făcut ca prăpastia dintre diferitele clase sociale să se micșoreze. Această vindecare, cel puțin în parte, a
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
însă nu au venit de nicăieri. Siracuza, unde domnea tiranul Gelon, era ea însăși amenințată de un atac din partea cartaginezilor, la instigația perșilor. La Atena, construcția corăbiilor necesare luptelor navale se desfășoară acum din plin iar Temistocle, uitând de vechile dușmănii politice, admite ca Aristide și Xanthippos să fie rechemați și numiți în posturi de conducere militară. Pe când Xerxes se mai afla încă în regiunea Hellespontului, unele cetăți din Tesalia au trimis un mesaj comandamentului suprem aliat cerând ca să trimită ajutoare
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
La vremea aceea cardinalul Richelieu interzise duelurile, ceea ce însă nu le făcea mai rare, ci poate mai discrete. Prin primejdioasa confruntare se dovedește începutul unei trainice prietenii: surprinși de gărzile cardinalului (cu care mușchetarii, gărzile regelui, se aflau în permanentă dușmănie), cei patru se unesc și își înfruntă curajos adversarii. Faptul că trei mușchetari, dintre care unul deja grav rănit, însoțiți de un tânăr neexperimentat, „un copil”, au reușit să îi înfrângă pe cinci dintre cei mai de seamă soldați ai
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
lovitură de cuțit în spinare”", Bulgaria fiind atunci atacată simultan de Serbia, Grecia și Turcia, după ce dusese principalul efort militar anti-otoman în Primul război balcanic. În România, Constantin Dobrogeanu-Gherea a protestat vehement împotriva acestei politici care, afirma el, va provoca dușmănia vecinilor sudici ai României pe o frontieră de peste 700 de km. Dacă populația turcească, majoritară în cele două noi județe Durostor și Caliacra, a primit alipirea la România cu indiferență sau chiar favorabil (România fiind pentru Turci un stăpân mai
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
rețineri în atingerea obiectivelor lor, oameni care nu au nicio reținere în a sacrifica persoane care nu iau parte la conflict și persoane nevinovate, fiind dispuși chiar să se autosacrifice. Se ajunge la sfera conflictelor "totale" și astfel în domeniul "dușmăniei absolute". Este vorba despre cei pe care Schmitt îi numește "partizani", care conform etimologiei latine a cuvântului înseamă "susținători ai unui partid". După Schmitt, acești partizani ar avea patru trăsături esențiale: Schmitt face o diferență între următoarele forme de ostilitate
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
acceptat de toate părțile, "inamicul real" pune la îndoială acest cadru însuși, pe care încearcă să-l modifice într-o anumită zonă geografică. În momentul în care partizanul nu mai este legat de un anumit teritoriu se creează forma de "dușmănie absolută" (absolute Feindschaft), care marchează trecerea la un "război total" ("Totaler Krieg"). Schmitt consideră că,la nivel mondial, trecerea de la partizanul autohton la partizanul agresiv începe din punct de vedere istoric cu Lenin. În noile războaie, care sunt impregnate de
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
absolută" (absolute Feindschaft), care marchează trecerea la un "război total" ("Totaler Krieg"). Schmitt consideră că,la nivel mondial, trecerea de la partizanul autohton la partizanul agresiv începe din punct de vedere istoric cu Lenin. În noile războaie, care sunt impregnate de "dușmănia absolută" a partizanilor, nu mai este vorba despre cucerirea unor teritorii, ci despre distrugera unei forme de existență din cauza aparentei sale lipse de valoare. Schmitt consideră că primul tip de dușmănie are un caracter contingent (prin faptul că este determinată
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]