14,427 matches
-
Aici autorii programului, îi privi pe sub sprîncene, străduindu-se să pară absorbit de text, îl urmăreau la fel de încordați și de interesați în reacții, autorii programului se despărțeau de Mackensen, generalul avea puterea armatei nemțești în mînă și toți supușii erau dușmani, se despărțeau și aruncau cea mai otrăvită momeală toți aveți o parte de vină, dar numai unii vor fi socotiți vinovați și vor plăti. Cine consimte, cine sprijină programul nu că va fi iertat, vina rămîne vină, dar nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
decît de fapte și nici de acelea dacă nu le socotea singur. Cuvintele, discursurile, silogismele și sentințele erau zorzoane pe care le dădea la o parte, e drept, cu grijă, fără să stîrnească resentimente, nu-l interesa să-și facă dușmani din fleacuri, dorea doar să fie corect informat. Basarab Cantacuzino spunea jumătăți de adevăr și se baza pe jumătăți de fapte. Era foarte greu să se hotărască cineva să spună excelența-sa minte! Ori excelența-sa are dreptate! În asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
temi. Cei puțini, cei care asemenea lui nici nu doresc și nici nu se tem, nu au nevoie de explicații ori de momente cinice și, în general, ei apar destul de rar în viața lui, dacă nu cumva se găsesc printre dușmanii săi recunoscuți. Acum, avîndu-l în față pe Șerban Pangratty, nu mai știa ce să creadă. Undeva, în adîncul ființei sale, încolțise o sămînță necunoscută, care încet, dar sigur îl cuprindea cu totul, înfricoșîndu-l. Trecuse prin multe, prin pericole reale, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Popianu era destul de sigur pe vocea lui, nici un tremur, nici o ezitare. Tocmai le spunea că însuși colonelul Stoicescu l-a însărcinat cu aducerea unui mesaj, prin viu grai, pentru a nu putea fi pierdut, înstrăinat ori produs ca dovadă în fața dușmanilor patriei. Aceste cuvinte spuse cu o oarecare emfază valorau cît o scrisoare de recomandare din partea colonelului, fiind o expresie exactă și favorită a șefului întregii acțiuni. Acțiunea devine iminentă în următoarele zile. Aerodromul este pregătit pentru primirea Salvatorului Patriei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
focului, soldații se aciuiau pe lângă ofițerii care citeau cu o voce gravă prorocirile din Conspirație. În pauza dintre două cuvinte se auzea doar foșnetul fulgilor mari, iar uneori, ca de la mari depărtări, nechezatul cailor cazacilor. „Cum orice stat are doi dușmani - răsuna vocea cristalină a ofițerului - și cum statului Îi este permis ca, față de inamicul extern, să folosească orice formă de represiune, cum ar fi ambuscade de noapte sau agresiuni În masă, de ce astfel de măsuri sunt socotite nepermise și nefirești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cristalină a ofițerului - și cum statului Îi este permis ca, față de inamicul extern, să folosească orice formă de represiune, cum ar fi ambuscade de noapte sau agresiuni În masă, de ce astfel de măsuri sunt socotite nepermise și nefirești față de un dușman cu mult mai perfid, distrugător al orânduirii sociale existente?“ Ofițerul lăsă pentru o clipă cartea, ținând arătătorul Între pagini. „Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.“ (Ordonanța folosi prilejul de a scutura zăpada așternută pe foaia cortului de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
bufnitura scurtă, după care se lasă tăcerea. Îmbrățișând în continuare trunchiul copacului, Tapú Tetuanúi aștepta câteva minute, lăsând că respirația să i se liniștească, iar picioarele să nu-i mai tremure, înainte să se ridice și să plece în căutarea dușmanului sau. Lumea părea să-și fi regăsit pacea. În înaltul cerului, stelele străluceau în continuare, dar lumină lor nu reușea să pătrundă până în fundul râpei și nici cel mai slab geamăt nu-i dădea de înțeles că agresorul ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
drept cină unui asemenea monstru. Câteva clipe mai tarziu, cănd rânitul scoase un geamăt ușor, țâșni înapoi, de parcă ar fi fost pe punctul de a calcă pe spatele unui nohú, veninosul peștescorpion, care i-a fost dintotdeauna cel mai mare dușman. Simplă idee că acea fiara ar putea să se ridice din nou în picioare îi îngheța sângele în vine. Rămase tăcut, în timp ce torța se consumă puțin câte puțin, iar cel de-al doilea geamăt și un tremur al corpului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
este să recuperăm pirogile care mai pot fi reparate și să construim altele noi, sublinie Hiro Tavaeárii, fără a da vreo importanță faptului că devenise, dintr-odată, autoritatea supremă din Bora Bora. Un popor fără pirogi este oricând la mâna dușmanilor săi. Apoi, va trebui să încercăm să aflăm din ce parte a lumii au venit sălbaticii aceia. —Cum? întreba Roonuí-Roonuí, care era considerat drept cel mai viteaz războinic al insulei. Marea asta e foarte mare. —Habar n-am, răspunse bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ar trebui ore întregi ca să iasă din râpă aia. Încă e pe insulă, adaugă. Bag mâna-n foc pentru asta. O rază de speranță îi lumină ochii lui Vetéa Pitó. Ar fi fantastic dacă am reuși să-l prindem. Un dușman viu, care ar putea spune de unde-a venit!... Ne-am transforma în eroi... În zori plecăm să-l căutăm. Și dacă fuge în timpul nopții? Scufundatorul cugeta îndelung asupra acestei posibilități și, în cele din urmă, păru să găsească un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
văzând până unde poate ajunge brutalitatea unei ființe monstruoase, doar aparent umane. Ce fel de rasă putea fi aceea care preferă să se automutileze într-un mod atât de barbar, decât să spună de unde venea? Câtă cruzime putea dovedi față de dușmani, dacă se comportă astfel cu sine însuși? Gestul neașteptat îi luase prin surprindere pe cei prezenți, care câteva clipe furăincapabili să reacționeze sau să se miște măcar, si, doar când șuvoiul de sânge care îi izvora din gură îi acoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
insulei, până la ultimul, munceau din zori și până în noapte, construirea Mararei ( Peste Zburător), căci așa hotărâse Consiliul că se va numi vasul, înainta foarte încet. Roonuí-Roonuí și războinicii lui își pierdeau răbdarea calculând avansul aproape irecuperabil pe care îl aveau dușmanii lor, insă impasibilul Miti Matái părea să ia totul cu calm, asigurându-i că doar cu un vas care să se comporte ca un adevărat peste zburător aveau o cât de mică șansă de a ieși cu bine dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apele liniștite ale golfului lui Farepíti și, pentru prima oara în viața sa, Tevé Salmón își aținti ochii nu pe vasul lui, ci, la fel ca și majoritatea celor prezenți, pe tristele rămășițe ale celui care fusese cel mai crâncen dușman al lor. Dintr-odată, vocea răgușita a lui Miti Matái se ridică în tăcerea stânjenitoare de pe plajă și, unul câte unul, bărbații, femeile și copiii din Bora Bora se alăturară rugăciunii lui: Dacă eu îmi conduc piroga peste ape-nvolburate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că pot fi de folos. Da, admise bătrânul. Știu. Te cunosc și n-am nici o-ndoială că istețimea ta poate fi de mare folos, dar trebuie să-ți fie foarte clar un lucru: folosește-ți această istețime în lupta contra dușmanilor, nu pentru a trage ițele printre ai tăi. Îl amenință cu degetul. Dacă mai aflu că sări peste cal, o să am grijă personal să fii pedepsit. Promit că n-o să se mai întâmple. —Bine... răspunse Hiro Tavaeárii, care știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
schimbă atitudinea imediat după ce se îmbarca. În primul rând, în virtutea unei tradiții, vechi de secole, a amabilității marinărești și, în al doilea rând, deoarece era perfect conștient că, până când va veni momentul să pună mâna pe arme și să înfrunte dușmanul, atât el, cât și oamenii lui nu erau decât niștesimpli pasageri pe o navă pe care cei care contau cu adevarat erau membrii echipajului. De aceea, acel puști plin de tupeu care îl irită atât de mult pe insula deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ales in dificilă încercare de a nu se lasă doborați de aparenta imposibilitate de a-și duce la bun sfârșit misiunea, căci descurajarea, nostalgia, depresia și chiar plictiseală se transformau, odată cu trecerea săptămânilor și a lunilor, în cei mai mari dușmani, pe care nu-i puteau învinge decât dacă rămâneau sincer prieteni. Cu toate că știa că acestea erau obiceiurile la bord, pe Tapú Tetuanúi îl surprinse faptul că, puțin înainte de a pleca la culcare, mereu ostilul Roonuí-Roonuí se apropiase de el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ceva, că vom începe tatuajele de întoarcere pornind de la această insulă, care se găsește la unsprezece zile spre nordvest de Bora Bora. Remarcă uimirea celorlalți și adaugă: Prefer să fie astfel pentru că, dacă Vetéa Pitó va cădea cumva în mâinile dușmanilor, aceștia să nu ne poată calcă pe urme decât până aici. Buricul lui va reprezenta așadar Insula Mortului și, dacă vor ajunge aici, nu vor găsi decât o insulă nelocuita. Se întoarse către kahuna. Vreau să-i desenezi un craniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vederea stelelor de-a lungul unei nopți întregi, iar atunci când se întâmplă acest lucru, erau de așteptat ploi abundente și violențe, care lăsau apoi atmosferă mult mai limpede și transparența. Astfel că luna plină continuă să fie cel mai mare dușman al unui pilot, iar Mării Navigatori obișnuiau să folosească cele patru sau cinci nopți în care luminozitatea lunii era maximă pentru a trage undeva pe uscat și pentru a se bucură de o binemeritata odihnă. Continuară în aceeași direcție, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ajunge cât mai curând în locul unde se ascundeau cei care le pricinuiseră atâtea necazuri. Faptul că patru femei dispăruseră fără urmă de pe o insulă care se află în drumul lor îi întărea convingerea lui Miti Matái că și sângeroșii lor dușmani se lăsau împinși tot de alizeul de sud-est, iar timpul trecut de la această întâmplare îi dovedea că Marara înainta mai repede decât cele patru catamarane. Pentru a putea duce la bun sfârșit o călătorie atât de lungă, navele lor trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
această aventură nici pentru zece ani de viață monotona în Bora Bora. Să simtă noaptea vântul în față și să vadă cum ascuțitele prove gemene lasă o urmă fosforescenta în apele întunecoase ale oceanului, să vadă cum câștigau teren în fața dușmanilor, înaintând milă după milă, reprezenta, pentru el, o experiență pe care nici un băiat de vârsta lui n-o mai trăise până atunci, si nu o dată se gândise că, chiar dacă la sfârșitul acestei călătorii memorabile Consiliul nu-i va acorda râvnitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
recifele de coral, care puteau perfora carena groasă, de lemn, a unui vas că pe o simplă frunză de palmier, dar, în curând, oamenii de pe Marara descoperiră, îngroziți, ca în acel pierdut colț al Microneziei se mai găsea ceva: un dușman de temut... Păduchi! Acei semizei, stăpânii atâtor obiecte minunate care erau aruncate peste tot, ai unor bucăți de soare cu chip de om, pe care le dăruiau așa cum se dăruiește o scoică, stăpâni, de asemenea, ai unor vele uriașe, fabricate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-i strige mii de insulte imposibil de înțeles și să o scuipe furioși. Puțin după aceea se strânseră la sfat și ajunseră la concluzia la care și căpitanul Mararei sperase că vor ajunge: cineva care are la bord pielea unui dușman trebuia să fie considerat prieten. Unul după altul, războinicii se întoarseră în liniște și se așezară sub cocotierii de pe plajă, pana cand lângă pielea sălbaticului nu mai rămase decât cel care părea să fie șeful lor, si care se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de idei. Roonuí-Roonuí îi explică motivul expediției Mararei și dorința de răzbunare pe care o purtau în suflete cei de la bord, iar interlocutorul sau îi povești la rândul lui că oamenii care erau acoperiți cu acele oribile tatuaje fuseseră dintotdeauna dușmanii lor cei mai aprigi, ucigași fără scrupule, care la fiecare șase sau șapte ani îi atacau prin surprindere, răpindu-le femeile și copiii și omorându-i fără milă pe cei care încercau să li se opună. Îi cunoșteau sub numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dat ani din viață ca să fie ales pentru această misiune, dar știa foarte bine că era rezervată celor mai destoinici războinici, unor oameni antrenați să se strecoare prin desișuri fără să atingă o frunză sau să îi ia gâtul unui dușman fără să li se întețească bătăile inimii. Nu simți invidie nici atunci când Chimé din Farepíti fu ales printre cei care urmau să vâslească în mica piroga care avea să conducă iscoadele până la recif, deși în orele care se scurseră până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
doar că, dacă marea continuă să se încălzească, se poate forma un taifun. Arată cu capul înainte și adaugă cu umor: Din fericire, ne aflăm în apropierea unei insule. —Unei insule? protesta Oripo. Asta da insula. Insula celor mai crânceni dușmani ai noștri. —Cel mai mare dușman al nostru continuă să fie Teatea Maó, observă Miti Matái. Și după aceea taifunul. Dar, în același timp, ei sunt și cei mai mari dușmani ai Te-Onó, iar cel mai bun lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]