1,466 matches
-
pe jumătate împletit. Așa, ca o laudă, ca o cunună a faptului că fetița ei de șase anișori știe să facă un lucru deosebit. Nimic mai mult. Atât a putut să-i ofere ea la plecare. Nu avea altceva. Doar duioșia cu care a îmbrățișat-o. Cei doi frați ai ei, simțindu-se într-un fel defavorizați, nu reușeau să știe dacă pentru Mura va fi o bucurie sau nu. Și-au strâns toți mânuțele, ca atunci când, singuri fiind, au bătut
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
a trăi. Ni s-a dat să ne naștem a doua oară și șansa nu trebuie ratată. Ni s-a dat privilegiul de a ne naște încă o dată și trebuie să ne pregătim să-l întâmpinăm cu cea mai mare duioșie pe acest al doilea nou-născut. Crede-mă că este un privilegiu. Nu este un privilegiu ca tu, cu o biografie mediocră, anonim ca cei mai mulți, de serie, lipsit de destin, previzibil, finit ca potențialitate fizică și sufletească, odată intrat în purgatoriul
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
eu. Nu, tot timpul cel care era a fost el. Dar a tăcut tot timpul. Fidel ca un cal. Venise momentul ca trufașul călăreț să-și poarte calul în spinare. Sosise momentul respectului și al iubirii. Cu cea mai mare duioșie, mi-am botezat corpul: l am numit Calu. De multe ori am fost surprinși pe alei, vorbind unul cu altul. Calule, cum îți mai merge astăzi? Și oamenii ne priveau șocați. Cum poate un om să se adreseze propriului corp
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
femeile mai în vârstă șpihnițe, iar pe cap tulpane. Eram mândri că ne păstram limba, portul și datinile. Unele din aceste amintiri sufletești sunt mai șterse, altele mai vii, dar toate se trezesc și le retrăiesc puternic, emoționândumă prin farmecul, duioșia și chiar aspectul copilăresc și sentimental. Nu voi uita niciodată obiceiurile de iarnă, când mergeam cu prietenii mei la joacă, să colindăm de Crăciun prin sat, iar de Anul Nou cu plugușorul, unde de obicei aveam rolul de urător, de
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
conjugal tipic - bărbatul ruginit și femeia în pas cu moda. „Eu am stat în pension șapte ani întregi - declară Pistimița -, n-am luat educația și studiul ca d-ta prin falangă, ha! ha! și panachidă.“ Scoarță tocmai făcuse, cu multă duioșie, teoria panachidei: „iacă o scândură lățită și spălată bine, în urmă ceruită, toată ziua scriam cu un condei de fier sau de lemn slovele: azi, buche, vede, glagore, dobro, iest, juvete, zialo, kethalipa [= etc.]; apoi iar o ceruiam, și prin
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
sfîrșit, o patimă așa sfîșietoare că însăși plăcerea de a-l asculta era amestecată cu suferință. De îndată ce coardele încălușate porniseră să îngîne amara destăinuire, sub vraja adîncă a melodiei, întreaga sală amuțise. Tot mai învăluită, mai joasă, mai înceată, mărturisind duioșii și dezamăgiri, rătăciri și chinuri, remușcări și căințe, cîntarea, înecată de dor, se îndepărta, se stingea, suspinînd pînă la capăt, pierdută, o prea tîrzie și zadarnică chemare.” (Op. cit., p. 52) „Primul dans modern” (Remi Hess), valsul a fost introdus în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
microuniversul; - transmigrarea sufletelor;condiția geniului și a artei; - călătoria cosmică; - Îngerul și demonul; - zburătorul;natura și dragostea; - luna, codrul, floarea albastră, lacul, lumea siderală, muzica sferelor, dublul, nebunia, speranța, visul (după cum a afirmat G. Călinescu) Dispoziții lăuntrice: - exaltarea; extazul; visul; duioșia; luciditatea; satira; revolta; sarcasmul. Eminescu poate fi socotit și un precursor al poeziei moderne alături de Ch. Baudelaire, P. Verlaine, A. Rimmbaud, Al. Macedonski, G. Bacovia, L. Blaga. Alte teme și motive romantice eminesciene: facerea și desfacerea; luna; lumile siderale; muzica
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sau Brătescu-Voinești și-o leagă pe mama de o familie de guguștiuci. Deși păsăretul care și-a pitulat cuibul în caprifoiul de pe terasă e un turturel și-o turturică, prefer să le spun guguștiuci. Guguștiuc mai stâmpără un pic din duioșia pășunistă, pe când turturică însiropează orice poveste. Ca și ghiocel, lăcrămioară sau liliac (deși, pentru a respecta adevărul, să adaug că întâmplarea cu guguștiuci s-a desfășurat pe fond înmiresmat de liliac și lăcrămioare - zeci, sute! - care împânzesc curteaă. Deci mama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
criteriu, exemplificare 4. Identificați și precizați grupurile de sunete din cuvintele: miere, aidoma, lăcrămioară, ploaie, aer. 5. Precizați numărul de litere și numărul de sunete din cuvintele: geană, chihlimbar, cheie, gintă, maci. 6. Precizați modul de formare a cuvintelor: CFR, duioșie, aceeași (persoană), floare-de-nu-mă-uita, inutilitate. 7. Exemplificați: a) sinonimele neologice ale cuvintelor copilăresc, trist; b) sensurile verbului polisemantic a trece; c) un adjectiv pronominal negativ; d) un substantiv articulat cu articol posesiv-genitival și cu articol nehotărât; e) un pronume demonstrativ de
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
numesc de parcă l-aș fi cunoscut personal, ca și cum s-ar fi putut să-l cunosc. Într-adevăr, directorul Conservatorului din Viena, Joseph Hellmesberger-senior, al cărui tată fusese contemporan cu Beethoven, îmi vorbea cu familiaritate despre Beethoven, îmi descria mâinile lui, duioșiile, felul său de a dirija. Gândiți-vă că în orchestra Conservatorului din Viena cântam, copil fiind, anumite simfonii ale titanului din Bonn după notele scrise chiar de mâna compozitorului. Pentru mine, atunci, Beethoven nu era de loc ceeace este el
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
muștele albastre, insistente... și coama țeselată cochet de vizitiul spitalului, Ghiță... Era un deliciu al vieții mele de doctor plecat la vaccinări... Culmea e că nu-mi amintesc cum o alintam... numele ei... știu că o înjuram lung, înflorat, cu duioșie... iar ea ițea urechile a pricepere și acceptare... *** Cred totuși că Lișca o chema... Eu o îndemnam, hățuind-o abia simțit (era extrem de sensibilă la semnale!), hai Lișca! hai Frișca!!! Avea o înspumare indecentă și parfumată... Am hălăduit cu ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
că-și verifică motorul mașinii sau circulația lăuntrică. Sunt atât de absorbiți de condusul lor în doi timpi, repede înainte-brusc pe loc, încât n-au vreme să vadă că omul de lângă ei e alb ca varul și se gândește cu duioșie la transportul în comun. O secvență terifiantă, care m-a și făcut să-mi rememorez cronologia curselor mele cu taxiul, s-a suprapus cu noaptea zilei celor ce muncesc: 1 spre 2 mai anul curent. Pe la 2 dimineața, luând un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
realizat foarte multe! Of, iar modestia... bine, să recunoaștem, totuși, că sunt câteva lucruri pe care nu multe trupe le-au făcut. Mereu când am fost rugați să scriem despre noi, LUNA AMAR|, ne-au ieșit pagini de o remarcabilă duioșie și nostalgie, ca și cum tocmai urma să ne desființăm... Nu mai facem aceeași greșeală și de această dată și vă spunem că avem de gând să continuăm cât de mult se poate, că în această toamnă vrem să scoatem al treilea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
să nu tragă concluzia cea dreaptă.“ Nu-l interesau banii, îl lăsau rece valorile materiale. Ținea numai la acele obiecte cu o anumită rezonanță afectivă. Fascinat de spațiile închise, își făcuse din camera de lucru unul familiar-odihnitor, uitându-se cu duioșie la un tablou (nereușit) de demult și mângâind un presse papier la fel de urât, care însă lui îi spunea ceva. Ceva important. SCRISOARE PENTRU MELOMANI Toamnă și discuri Victor ESKENASY Maria Callas, de la dispariția căreia se împlinesc 30 de ani, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
și Eifel. Peste tot întâlnești amintiri istorice: peisajul, însuflețit și variat, este admirabil". Născută în 1843, prințesa Elisabeta, viitoarea Carmen Sylva, a crescut aici între o mamă austeră și un tată laborios, alături de frații pe care i-a iubit cu duioșie a scris în Es ist vollbracht o emoționantă Viață a fratelui meu Otho, mort la 12 ani (1862). Rinul, colinele, burgurile și pădurile lui, colțurile romantice din parcul palatului Monrepos, "norul care sărută bătrânul arbore", "valul ce dansează pe nisip
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
lui machiată și aproape goală e în permanență îndreptată spre trecutul plin de răni și fantome. Și, ca pe orice om cu spirit, nici pe Schnier nu-l părăsesc de tot puterile, el continuă să se afunde în ironie și duioșie de fiecare dată când vorbește, privește și judecă. Își întoarce propria viață, dar și propria țară pe toate fețele, o iubește, o alungă, îi zâmbește trist, o ceartă, dar niciodată nu o părăsește. Iar în această relație absurdă, viața îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Loesberg, ca și de noi mărturii ale unor mari muzicieni despre Viorica . Părinților mei, Luminița și Nicolae Constantinescu, pentru că mi-au dăruit Muzica Cuvânt înainte Din pruncul cu ochi angelici a crescut bărbatul de azi. El Greco al cuvântului, cu forță, duioșie, profunzime, Marius Constantinescu s-a hrănit cu laptele vorbelor și dulceața virilă a sunetelor, pentru ca, mai apoi, să-și forjeze cu tenacitate și ascuțime a minții vederea unică, clară asupra tuturor lu crurilor ce-l înconjoară. Viața m-a pus
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
împărtășită? — Da, dar ceva atât de fin, de subțire! El avea 20 de ani, eu mai puțin, dar a fost o splendoare, una dintre cele mai frumoase povești din viața mea! Una dintre cele mai pure, prima, probabil! Privesc cu duioșie la timpurile acelea, parcă total rupte de mizeria care era peste tot în jur. Plecam seara de la Bucium, la lumina lunii, pentru că aveam școală în Iași a doua zi, mergeam mult pe jos... Ați avut o copilărie idilică! — Datorită părinților
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Română; • a încerca schițarea portretului unui pilot de vânătoare; • a da mărturie despre una dintre cele mai importante și extraordinare bătălii aeriene, importantă prin numărul de avioane implicate, extraordinară prin desfășurarea ei impresionantă; • a reaminti cu mândrie, respect, emoție și duioșie rolul jucat de toți camarazii mei, vii sau dispăruți, aducând un viu omagiu memoriei tuturor celor ce au participat în luptă. Dacă am reușit, cu atât mai bine! În orice caz, a fost un prilej de a împărtăși punctul meu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
avionul și "răcorește-te" bine! Am citit în ochii lui satisfacția de a fi fost înțeles. S-a apropiat de mine, mi-a strâns mâna prietenește și s-a îndreptat spre hangar. I-am urmărit silueta cu inima plină de duioșie, sentiment pe care numai o asemenea personalitate îl poate inspira. După câteva minute, tot aerodromul era la curent. Bâzu zboară cu Avia...!!! Avionul a apărut și s-a îndreptat spre pista de decolare. A încerca să descrii ceea ce s-a
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ele. Trăiam în lumea lor mai intens și mai adevărat decât în cea reală: printr-însele m-am îmbolnăvit de literatură. Mă descoperisem pe mine însumi în romanele doamnei Bengescu, pentru că asta-mi era patria. Conștiința propriei mele urbanități (lipsa duioșiei față de sat și țărani m-a caracterizat întotdeauna) s-a limpezit definitiv în mine. Citisem Crimă și pedeapsă (romanul fascinantului Petersburg), Idiotul, Frații Karamazov cu cel mai mare interes, dar Dostoievski îmi era străin (multă vreme, l-am preferat net
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
spargă pe ale altora și să și le însușească ca pe niște trofee, și-a amintit că a fost și el copil. A lăsat totul și a fugit după mine să mă elibereze. M-a strâns la piept cu o duioșie rar exprimată la el și mi-a zis doar "Du-te, măi băiete, și te joacă". În toate cele trei zile nu a mai trimis pe nici unul dintre noi cu vitele, a făcut-o singur zi de zi, căci, rețin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
peste care am trecut razant și care, un capitol mai târziu, se dovedește cheia unui incident altfel inexplicabil. Unii autori se aventurează în efuziuni lirice, alunecă în poezie, visare, compătimirea personajului, atragerea lectorului în emoție. Există pagini care aduc nostalgie, duioșie, compasiune, în proza Desperado. Scriitura sensibilă face textul vulnerabil, o bună capacană pentru sensibilitatea unui lector obosit de mistere, descifrări ingenioase și victorii intelectuale. Ishiguro e un autor hipersensibil. Până și ironicul Barnes are un roman de participare afectivă (Staring
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sunt adolescenți, elevi încă, provenind din familii simple și nu tocmai înstărite. Ei au complexele și timiditățile tipice vârstei lor, pe care Brownjohn le sesizează cu mare acuitate și le redă neiertător, dar cu o înțelegere care sugerează o oarecare duioșie. Ei se cunosc la o petrecere pentru tinerii "reds" (roșii) din cartier. Brownjohn nu discută nimic despre părerile lor politice. Demonstrația, pregătirile pentru petrecere sunt simple pretexte de a-și petrece vremea cu alți tineri. Îmbătrânirea este pentru ei o
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Între florile lui din Tătărași. Ștefan a păstrat intactă moștenirea: asprimea frumoasă a muncii țărănești, demnitatea dascălului fruntaș În toate ale satului, finețea sufletească a profesorului-scriitor, pentru care modestia constituia prima calitate. Din toate a rezultat o artă de neasemuită duioșie, filtrată prin sensibilitate bogată În armonii interioare. De aceea, Ștefan Hotnog nu pictează flori după sezon, ci floarea ca existență vegetală și necesitate a vieții noastre cotidiene. Gamele sale Închise sugerează un monumental durabil construit prin evitarea efectelor cromatice, aerul
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]