2,465 matches
-
l-oi trimite, Pe mine să nu mă uite, Ca să vină la portița, Să-mi pună flori în cosita. De-o veni badea călare, Dorul să îi iasa-n cale, De-o veni badea pe jos, Dorul să-i cânte duios Și nici floarea mărului Să nu stingă dorul lui, Să-l aprindă și mai tare Și-n glas de privighetoare, Să îl cânte pe câmpii! Bade,ți-aș spune,să știi, Să nu ai altă mândruța, Doar eu să iți
DORULE de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374028_a_375357]
-
și inimă bogată. Prin Elena Munteanu poezia câștigă în profunzime. Simbolul, metafora, asociația neașteptată, epitetul, ritmurile cele mai felurite capătă, într-o interpretare strict funcțională, adecvată conținutului, capacitatea de a revela un vast univers sufletesc în care răsună acorduri grave, duioase sau gingașe...”( Rodica Elena Lupu). La rândul ei, Elena Munteanu scrie: „Să mă strecor în clipele născânde,/ Când spaime mă colindă dinadins./ Din seva lor să crească mâine, blânde,/ Tulpini de versuri, visul neatins...”. Carmen Melania Munteanu (Germania, poet) scrie
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
sine venind de departe, și parcă-mi vorbește, parcă mă cheamă și vocea lui adânc în mine răzbate. Aud un glas venind de niciunde, și parcă ar plânge, când vorbe-mi șoptește, cu sufletul strâns înfiorată-l ascult- și glasul duios mă cheamă departe. Aud un ecou pierzându-se în noapte și vocea lui în mine frânge petale, vântul îl duce spre tărâmuri uitate, iar dorul plângând îl urmează departe. Referință Bibliografică: vocea ecoului / Nina Dragu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
VOCEA ECOULUI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374080_a_375409]
-
ferestruica strâmtă a ușii, zădărând entuziasmul și hazul copiilor, ce se străduiau să rămână cuminți pe scaunele lor, îndemnați sever de autoritarul lor bunic să-și vadă fiecare de strachina lui. Aparițiile drăgălașe ale iezilor, stârneau chicoteli înfundate și zâmbete duioase. Referință Bibliografică: În ograda bunicilor / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2181, Anul VI, 20 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
zi îmi va fi dor de tine iubeste-ma acum, cănd miezul nopții vine. Te simt atât de tandru, de iubitor și cald, privirea-ti mă absoarbe, mă face să mă scald în ochii tăi cei blânzi, iar vocea ta duioasa mă duce în alt timp, mă simt cea mai frumoasă. M-ai pictat din priviri hai, măi priveste-ma, deloc nu te opri, te rog, iubeste-ma. Referință Bibliografica: Iubeste-ma / Anișoara Gurău : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1996
IUBESTE-MA de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375380_a_376709]
-
mi-ai fost lumină Și atenție, pe timpul nerostit, Eu te-am șoptit, mereu, ca un iubit Mai apoi, te-am învățat, ``limbă divină``! Chiar dacă am plecat, și-astăzi sunt departe, Te-am legănat prin vise și.. cuvântul L-am mângâiat duios, ca vara, vântul Și l-am trecut, cu tot dorul, în carte. Ca pe un timp, cu scuturări de tei, Te-am înfășat în dalii de candoare Că m-am făcut metaforă sub soare De dragul tau, de rugăciune și de
GRAI DULCE ROMÂNESC de LIA RUSE în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375538_a_376867]
-
Acasa > Poezie > Delectare > PAȘI DE IUBIRE Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pași de iubire Pași de iubire trec fremătând Printre frunzele pline de dor, Toamna bate duios iar la geam Cu zâmbetul iubirii nemuritor. Cad frunzele-n susur de ape, În râuri cu ochii în cerul senin. Vara-i cu florile toate în brațe Și glasul ei pare tot mai străin. Nu mă desparte nici toamna Nici
PAŞI DE IUBIRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375607_a_376936]
-
spațiului, se adaptează naturii, se supune sentimentelor celor mai firești, se răzvrătește împotriva amintirilor, cheamă speranțe, inventează nemărginiri. Plâng fântânile de dor, Gândurile dorm în ciuturi Spre adâncuri când cobor, Dăruind fiori și fluturi. Versurile sale au ritm alert și duios în același timp, sunt ca o nesfârșită melodie cântată de o copilă care își oglindește chipul înveșmântat cu straiele bunicii, în apele fântânii din sufletul îndrăgostiților, șoptind cu grație vorbe frumoase și pure, nealterate de întunericul neîmplinirilor zilnice. Poate-o
PATIMI ȘI IUBIRI, DRAGOSTE ȘI RECUNOȘTINȚĂ de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 1952 din 05 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375625_a_376954]
-
Publicat în: Ediția nr. 2336 din 24 mai 2017 Toate Articolele Autorului În serile de Mai, Privighetori șoptesc Prin cânturi cunoscute Cu graiul lor ceresc. Și-n pomii înverziți, Cu flori înmiresmate, Valsând își regăsesc Solfegii reluate, Cântate-n viers duios Pe câmpuri,peste plai, În semn de mulțumire Că este luna Mai . Coca Ecaterina Soare - autor- Membru al Ligii Scriitorilor-Filiala Slatina & al Cenaclului Literar artistic - Dumitru Caracostea Referință Bibliografică: În serile Mai / Coca Ecaterina Soare : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ÎN SERILE MAI de COCA ECATERINA SOARE în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371814_a_373143]
-
-au anii scumpă mamă... Privesc la tine scumpă mamă Și parcă mă trezesc din vis... Ți-e trupul slab și obosit Iar peste părul tău a nins... Când a trecut măicuță timpul? Parcă mai ieri mă legănai Și mă strângeai duios la piept Când despre Domnu-mi povesteai... Atâtea nopți ai stat de veghe La patul meu...când sufeream... Eu te priveam cu ochi uimiți Căci plânsul nu-ți înțelegeam! Când pe genunchi strigai spre ceruri Numele meu era rostit Și mijloceai
OMAGIU DIVIN 5 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371848_a_373177]
-
Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Tăcerea ta îmi spune multe Și sentimentele-mi șoptesc, Sufletu-mi știe să le-asculte Când doar de dragoste-mi vorbesc. Tăcerea ta-i o rapsodie Duioasă, lină, suavă, Tăcerea ta-i o poezie Și două suflete leagă. Tăcerea ta mă înfioară Când trist și rece mă privești. Atunci, pe strune de vioară, Inima-mi plânge, mă rănești... Tăcerea ta mă-nnebunește, De câte ori tu mi-o oferi
TĂCEREA DIN SUFLET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371849_a_373178]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > ÎN PRIVIRI... ALBASTRE Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1431 din 01 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului De-a ta vorbă caldă, cu șoapte duioase, Ce în gând păstrez, îmi este-atât de dor! În vis când îmi apare o pasăre măiastră, Spre tine mă îndrept... pe aripi de condor. Gânduri ce se nasc parcă-ntr-o secundă Toate îmi vorbesc numai despre... tine. Din
ÎN PRIVIRI... ALBASTRE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371852_a_373181]
-
nespusă, copleșitoare, dar animată și de o putere nebănuită de a înfrunta viața pentru cea mai dragă ființă - mama. Evocarea sensibilă a acesteia, trăită cu intensitate, transmite emoții cititorului, precum un balsam pe un suflet rănit. Este de remarcat ”scena” duioasă a întâlnirii mamă - fiică, cea din urmă dorind cu ardoare ca mama să-i șteargă cu ”colțul vechi de la năframă” lacrima suferințelor și a dorurilor nemărturisite. În altă poezie, cu tristețe nemărginită, este sugerată prăpastia timpului ce nu poate fi
CLEPSIDRA VIEȚII – NISIP STRECURAT ÎN SUFLETE… ”43” – OLGUȚA LUNCAȘU TRIFAN DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371856_a_373185]
-
Urcând spre-al cerului tavan Din luminiș de apă, Se zbenguia sau pe tăpșan, Pe malul ca o pleoapă... Și nu dormea, precum ți-am pus, Noapte și zi, ochiosul... Orăcăia: oac jos, oac sus, Oac împrejur... Din dosul Băltișului duios gemând Înșuierându-l vântul, Cânta întruna ca și când, De-ar fi tăcut, pământul Și cerul, soarele în loc S-ar fi oprit și raznă, Prăpăd s-ar fi făcut și foc Fără măiastra-i caznă. Dar frânt ca frunza în furtuni Și-n
BROTĂCELUL CU NOROC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371875_a_373204]
-
îngâmfate, pline de importanța lor...electronică. De aceea au intrat cu bocancii lor lingvistici în viața noastră cea de toate zilele. Monstrul PiSi Am făcut PiPi pe noi când a venit tocmai din America simpaticul monstru PC, alintat atât de duios PiSi...Și nu a venit singur, ci cu suita sa de termeni tehnici, o haită de barbarisme agresoare care ne-au mușcat din limbă și au îmbrâncit cu brutalitate bietele cuvinte românești, rămase cu gura căscată la activitățile lor misterioase
LIMBA ROMÂNILOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371887_a_373216]
-
știau să râdă, să glumească, să joace, să cânte, să fie atenți cu partenera de viață, să o protejeze ori să o alinte, atunci când trebuie. Adică, nu știau sau nu puteau să iubească. Acelor femei le cânta Călin. Le alinta duios cu romanțe și melodii de dor. Atunci, vioara lui plângea cu note picurate în suspinuri, se tânguia la atingerea ușoară cu arcușul. Cu note înalte sau abia șoptite, arzătoare, făcea declarații de iubire, pentru ca apoi, să zvâcnească prin note zglobii
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
copil, tu să copilărești! Ah, nu fi tristă, nu tu ești cea vinovată Că timpul, uite, zboară grabnic, prea ușor, Prin tine năzuința-mi stă înaripată Și-aș vrea ca, pentru tine, să-ntorc timpul din zbor! Te-oi regăsi duios în fiecare VARĂ Și IARNA albul pur ne va îmbrățișa, Vom asfinți-n portocaliu seară de seară Ca-n dimineți de vis să fim uniți așa! Mai mor câte puțin cu fiecare TOAMNĂ Ce-mi trece pragu-ngust cu sânii grei
A N O T I M P U R I L E de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372077_a_373406]
-
prima oară, De a dorului ardoare... Dorul meu de fapt e-o doară Și durând-o dor îmi face Ca feciorul de fecioară Când în depărtări n-au pace... Dorul meu de fapt e-o doară Dragă și de dor duioasă Ca o doină de ușoară Și de grea, de dureroasă... Dorul meu de fapt e-o doară Ce de dor mă-nduioșează Cum și ei la inimioară Doru-mi doru-i furișează... Dorul meu de fapt e-o doară Care-ndură și
O DOARĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372340_a_373669]
-
trece discret peste discul palid al lunii, natura întreagă plutește în alb maiestuos, iar eu visez la gura sobei că beau o cană de vin fiert cu Eminescu, de ziua lui. Și ninge, ninge profund și fecund, ninge armonios și duios peste nepăsarea omului de zăpadă și peste rănile omului din carne și os. Ninge, ninge dureros de frumos... Referință Bibliografică: Ninsoare în luna lui Gerar / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1845, Anul VI, 19 ianuarie 2016
NINSOARE ÎN LUNA LUI GERAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372375_a_373704]
-
din asta o să piară! Făcea și fapte mult mai grave, uitând că va veni o noapte. Dar nu o noapte înstelata, ci o durere nemăsurata. Se făcu că într-un vis, îngerul i-a vorbit, Așa cum nu mai el știa, Duios și cald, si liniștit, Mangandu-i inima să. Ce poate, iubirea, n-o știa. Cei doi au devenit, apoi, Două râuri cu șuvoi, Să curgă neîncetat Spre inima celor îndurerați și-n însingurați. Carmen M. 3.12.2016 ... Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
din asta o să piară! Făcea și fapte mult mai grave,uitând că va veni o noapte.Dar nu o noapte înstelata,ci o durere nemăsurată. Se făcu că într-un vis,îngerul i-a vorbit,Așa cum nu mai el știa,Duios și cald, si liniștit,Mangandu-i inima sa.Ce poate, iubirea, n-o știa.Cei doi au devenit, apoi,Două râuri cu șuvoi,Să curgă neîncetatSpre inima celor îndurerați și-n insingurati.Carmen M.3.12.2016... IV. DÂNSUL VIEȚII, de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372267_a_373596]
-
-n dar îți voi aduce roze De ar vrea gură ta să urle Precum la Lună urlă lupii Reverberând prin mii de surle Eu stau în loc, iar tu te -apropii De ar vrea gură ta să-mi cânte Prin vers duios, de dragoste Zefirul o să te alinte Și nu ți -aș fi o pacoste De ar vrea gură ta să -mi fure Aroma ce tot tu mi-ai dat Te -aș ține strâns, fără oprire; Nu ești femeie de lăsat De
GURA TA de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372484_a_373813]
-
plâns, de dor, peste pământ Frunzele cad unde umbrele vin Împodobite cu tăceri pe vânt... Știu,..mâine pământul va fi spălat De ploi reci uitate-n anotimp... Doamne,..lacom, simplu și complicat, Neputincios, puternic e-acest timp... Toamna-așteaptă-n singurătate! Crâng duios, voi mai avea puterea Să-ndur semnele complicate Ale zodiei ce cântă durerea?! Referință Bibliografică: SEMNELE ZODIEI / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1723, Anul V, 19 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Ruse : Toate Drepturile
SEMNELE ZODIEI de LIA RUSE în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372548_a_373877]
-
într-o dispoziție meditativă furnizându-i grațioase versuri : În ornic foșnesc secundele``, (Vis ceresc) sau ``Timpul macină zilele frumoase/ Acoperind trecutul cu voalul amintirii`` (Plutire). Universul ``de acasă`` este creionat de un timp moral, în care evocarea tradițiilor devine amplă, duioasă, sub pana memoriei afective : Ies chipuri dragi din nebulozitate... Boabe de rouă se-agață de pleoape``... (De Sfintele Paști). Din aceeași linie se desprind portretele : grava imagine a lui Eminescu, Măritul Domn al poeziei românești, jucăușa figură a Emiliei, emblematica
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
potir fiind fecioara aceea curată pe nume Maria și ea a fost vrednică și una între fecioare căruia cel Preaînalt i-a făcut asemenea cinste. Acești trei magi au fost deci martorii acestei taine minunate care era totodată și o duioasă scenă de familie. Acesta nu este însă sfârșitul acestei minunate întâmplări. După ce magii au plecat de la curtea lui Irod, și văzând steaua că se mișcă spre miazăzi, acesta, a chemat pe toți învățații și preoții și le-a dat poruncă
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]