14,797 matches
-
coada musculoasă, mare și plată, propulsându-l către noi, totul uriaș și cenușiu și de nestăvilit. — Vine drept spre noi, m-am auzit strigând. Atacă barca. Scout, apucă-te de ceva. Eu m-am prins de marginea punții de control. — Dumnezeule, strigă doctorul. Țineți-vă bine. Vup. Harponul nimeri rechinul în înotătoare, dar ludovicianul nu încetini deloc, înaintă mai repede, ajunse mai aproape, tot mai aproape... Zgomotul sfâșietor de lemn zdrobit și Orpheus înclinat tare la babord. M-am prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dupé asta spune cé are o pédure a Lui În care cresc copaci atît de mari. Dar Șasa știa cé așa ceva nu se poate. Se duse În tufiș sé-l pîndeascé. Stétu În tufiș vreo doué ore, dar nu vézu nici un Dumnezeu sé viné cu toporul. Hotérî sé mai aștepte puțin. Acum era bucuros cé l-a prins și știa cé El este În aceasté pédure și n-a plecat nicéieri. Cred cé hoinérea prin pédure cu toporul În mîné sé-și caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
fereastré, si fugi În grédiné, iar de acolo séri În rîpé și se duse pe ocolite spre pédure. Se temea că Dumnezeu sé nu fi terminat scară În acea noapte și acum sé fie gata suit În cer. Cine știe cum dorm Dumnezeii éștia? Poate dorm ziua și noaptea lucreazé că sé nu-i vadé nimeni? Se ascund În niște tufișuri și dorm, iar noaptea ies și-și terminé scară. Cine știe ce fel de om o mai fi și Dumnezeu? „Dar nu cred sé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Coperta: Vasilian Doboș Foto: Răzvan Voiculescu CARTE APĂRUTĂ CU SPRIJINUL MINISTERULUI CULTURII ȘI CULTELOR DIN ROMÂNIA (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA, 2003,2009 MAGDA URSACHE RĂU DE ROMÂNIA EDITURA JUNIMEA IAȘI 2003 Litera i "Am stîrpit lupii ca să urlăm noi, Dumnezeule!" Marin Sorescu, Au! Au! luni, 30 iulie, 2001 Tele Next. O să intrăm întro emisiune culturală "laif", după ce se termină telenovela. Cum sună replicile, pare gata să se termine: " Barbarita trăiește?" " Da, Santiago." Plouă cît poate să plouă. Nu știu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și va rămîne la fund? Că deasupra va ajunge ce-i pur, în stare pură? Atunci! Acuma, la aproape 12 ani distanță, am certitudinea că nici în juma' de secol nu va fi posibilă curățirea morală. Mă pedepsești dumneata? Ești Dumnezeu? se enervează reportera. Mi s-a acrit de indicații. Talk-show-ul are legile lui. Nu întrerup o frază despre V. Voiculescu cu reclama la tampoane igienice. Îl întrerupi ci pe Pavarotti dacă trebuie. Dacă trebuie, trebuie! Ș-urile și ț-urile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
64 nu-s chiar 65!"); eu nu aveam încă 35, dar între noi, bătute pe muchie, erau trei decenii. "Ești ca o iederă. Și neajutorată, și puternică. Zidul în care-ți înfigi tu gheruțele e vremelnic. Vremelnic mai e, Doamne, Dumnezeule!" Tano a apărut din fundul curții, leoarcă de rouă și ține, cît e de mare, să-mi sară-n poală. Îl împing, dar insistă să-și lipească botul ud de gleznele mele și să-mi spună ("Na că vorbesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
deget cu deget, celulă cu celulă, pe de rost. Tot face exerciții și exerciții pe pereți de biserici: cu buzele ei biruitoare, cu sînii somnoroși, cu tot ce este ea pe lumea asta, din glezne-n tîmple. Fleacuri or fi? Dumnezeu știe. Dar viața noastră ce-i fără fundamentalism (da, ăsta-i cuvîntul) afectiv? Zi de zi, iubire activ-creștină și duminică de odihnă ortodoxă întru Măria. O, dar atunci ar trebui să descopăr tragedia din comediile lui Chaplin și comedia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
perfecție. Șeful de turmă majoritară nu semna condica de prezență, iar avantajele materiale nu erau de disprețuit. Merita să cureți scame ideologice, să faci răul, ca să-ți lustruiești pantofii cu cremă franțuzească. Hada, în delir scriptic pentru Dumnezeu-Popescu și alți dumnezei de roșu, convenea. Ce încăpea în el, umflat ca un cauciuc de tir cum era? Păi citate din "Scînteia", mult Gherea, toate "temele majore" trasate de PCR, o baghetă de șuncă și o palincă pînă se crăpa de zece, orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e, nu-i nevoie să mi-o șuiere vocea cealaltă, dar l-am auzit, luat de somn: " Fără tine n-aș fi decît sicriu". Jaluzelele tăiau geamul în felii înguste, așa cum tai eu acuma felii subțiri de viață amintită. "Doamne, Dumnezeule, cît am mai dormit. Hai la Dorobanț. Foc, grătar, plajă". Înviase. El regiza, el făcea scenariul, el interpreta. Casa bunicilor mei se mai ținea în picioare, dar vechea casă a familiei Pop nu mai exista. Coama dealului era goală. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
fapt firesc apariția fenomenelor paranormale la maimuță, ca ființă mai evoluată a regnului animal, de ce ele să se manifeste numai la oameni?! În timp ce o categorie religioasă nedogmatică și cinică explică cum, dimpotrivă, existența lui M.M. este întocmai o probă a Dumnezeului atotputernic ce din când în când trimite semne, dovedindu-și prezența pentru a trezi conștiințele adormite ale oamenilor. Prin urmare, M.M. nu este decât o epifanie, afirmație ce avea să incite la agresiune și violență gruparea religioasă fundamentalistă. Ei vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din lumea astrală a urletelor sau un castron de aur în care puteai să oferi mogulului gunoier săracele tale bucate. Acești magicieni care trăiau fără a fi văzuți, doar auziți, strigau în Dumnezeu și Dumnezeu se pulveriza în spațiu, în Dumnezei. Chemau pe Diavoli, care se înstăpâneau în spațiul urlat și clădeau alt urlet, al neputinței de a nu fi putut să se autocreeze, slabi și colorați după viața strigătelor, erau la mâna acestor gunoieri, strigați la rândul lor de alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
roman în coasta Ta stângă, de unde a țâșnit sânge și apă, eu te împung, Doamne, fără să te rănesc, cu întrebarea: de ce exist? Pentru că Eu exist! De unde vin? Din Mine. Unde mă duc? La Mine. Și după aceea vei fi Dumnezeu al unei Lumi aleasă de tine. Așa de importantă sunt? Dăruirea, celula ta, Mama, mă fac să Exist. Nu e egoism, e singurătate umplută cu timp. E acțiunea plină, e viață eflorescentă, moartea e un voal prin care mă văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o vorbă, fixând pe catedră un videoproiector cu obiectivul îndreptat spre ferestrele deschise ca să putem viziona întreaga noastră existență de elevi, de la fumatul în toaletă până la privirile pe furiș spre cer. Din cartea lui Dumnezeu Tatăl, citim cele scrise de Dumnezeul lui Gustav, actor, de Dumnezeul lui Nicu Hagiu, prozator, al lui Prunilă, poet, al lui Kirilă și Halipa, pescari, al lui Hugo Mărăcineanu, pictor, al lui Năsuc și Samaliot, bețivi, Dumnezeului lui M6 Stoian și Teodor, pe care se sprijinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un videoproiector cu obiectivul îndreptat spre ferestrele deschise ca să putem viziona întreaga noastră existență de elevi, de la fumatul în toaletă până la privirile pe furiș spre cer. Din cartea lui Dumnezeu Tatăl, citim cele scrise de Dumnezeul lui Gustav, actor, de Dumnezeul lui Nicu Hagiu, prozator, al lui Prunilă, poet, al lui Kirilă și Halipa, pescari, al lui Hugo Mărăcineanu, pictor, al lui Năsuc și Samaliot, bețivi, Dumnezeului lui M6 Stoian și Teodor, pe care se sprijinea M3, Mioara Alimentară, al muzei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Din cartea lui Dumnezeu Tatăl, citim cele scrise de Dumnezeul lui Gustav, actor, de Dumnezeul lui Nicu Hagiu, prozator, al lui Prunilă, poet, al lui Kirilă și Halipa, pescari, al lui Hugo Mărăcineanu, pictor, al lui Năsuc și Samaliot, bețivi, Dumnezeului lui M6 Stoian și Teodor, pe care se sprijinea M3, Mioara Alimentară, al muzei inspiratoare Any Palade și Dumnezeul lui Moș Eveniment, profesor. Ei și-au dat obolul, măsurat și cântărit în talerele vremii fiecăruia pentru cernerea de mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
al lui Prunilă, poet, al lui Kirilă și Halipa, pescari, al lui Hugo Mărăcineanu, pictor, al lui Năsuc și Samaliot, bețivi, Dumnezeului lui M6 Stoian și Teodor, pe care se sprijinea M3, Mioara Alimentară, al muzei inspiratoare Any Palade și Dumnezeul lui Moș Eveniment, profesor. Ei și-au dat obolul, măsurat și cântărit în talerele vremii fiecăruia pentru cernerea de mai târziu a nimicului rămas. Pe atunci luminau stele, dacă ora de sport era singura în care trecutul, prezentul și viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aflu pentru prima dată, Angelina știa? — încet-încet a început să vină lumea, să se calce în picioare, nu mai încăpeau în biserică, a fost nevoie să scoatem două difuzoare afară ca să se audă vocea peste tot, ești ca un mic Dumnezeu mi-a spus într-o zi Angelina și eu m am cutremurat de parcă m-ar fi lovit un trăsnet, n-am știut ce să-i mai spun, tu mi-ai făcut asta, nu trecuseră decît cîteva săptămîni și devenisem mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dovedește la fel de greu de descifrat ca un papirus egiptean: „Să trebăluim ultim, n’oscuro, șleampăt-euforic, a râde-hârc, mă, ce nud, satanic, intersex pe loc, nature, numai patologie religiozitate, pe sucombă, ne-om da inteligenței clonzheimer la cap-capitol. Și încercarea lui dumnezeu alegător spre pleazna alesului, cu încărcarea culesului, obezi gârbace-pleure, geno imperiu-apus, păi halbă calpă, mai furăm nedeșertic, nepomană.“ În cuprinsul cărții apar numeroase referiri la oameni politici de azi, la scriitori la modă, dar în zadar. Numele lor intră în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Grapho Press, Tecuci, 2007. Mai exact, la ceva care seamănă cu poezia. Este vorba, de fapt, de glume proaste versificate, care nu fac pe nimeni să râdă: „Niciodată nu a existat / o unanimitate de gusturi. / Ar fi fost și monoton. / Dumnezeu a cumpănit excelent / ca întotdeauna. / Și ne-a răsfirat mofturile. / Așa că vulpea / continuă să critice strugurii / iar moșnegii - minijupa.“ (De gustibus) Autorul are în mod evident o predilecție pentru judecățile simpliste și prozaice. Se scaldă voluptuos în vulgaritate ca vrabia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că și întreaga concepție a cărții este puerilă. Autorul își reprezintă viața ca pe o călătorie cu metroul. Personajul principal, un tânăr, având drept trăsătură distinctivă „ochii lui albaștrii cuprinși în cadrul feței“, stă de vorbă, întâi, pe peronul metroului, cu... Dumnezeu. Acesta i se înfățișează... iată cum i se înfățișează: „Pe bancă se așează un domn. Costumul lui alb și misterul din ochii lui captează atenția. Se pune lângă băiat. Tânărul, speriat, se uită fix în ochii lui, sperând să găsească
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și, în timp ce ea îl reclamă, el își găsește refugiul la toaletă. „Doamna se întoarce cu spatele la mine, scoate telefonul din poșetă și formează un număr. Pur și simplu mă piș pe mine. Alerg spre toaletă descheindu-mă la prohab din mers. Dumnezeule! Zece secunde sunt fericit.“ Aceeași activitate de excreție este invocată pentru tachinarea unei colege de serviciu: „— Geni, de ce nu faci pipi niciodată aici, la serviciu? Nu te-am văzut niciodată mergând la baie. — Alexandruuu...“ Subiectul nu este interzis, nici un subiect
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
iar ofta. Și cum de v-au dat atît de mult? Patru ani, dar este atît de nedrept! Ce puteam face? Am fost tentat de un cojoc, pe care l-am dat mamii, că suferea de plămîni și scuipa sînge. Dumnezeule, cîtă suferință pentru un cojoc! Rupt în spate și nu-l cumpăra nimeni... Și acum ce faceți? Unde vă veți duce? Cine angajează un hoț pușcăriaș? Nu vă autoflagelați. Se va găsi în țara asta un suflet ales... Avem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ce i se cuvenea și utiliza un lăcătoi uriaș care nu se închidea. Banditul s-a furișat prin beznă, a intrat în biserică exact la țanc, cînd îl căuta un trăsnet pe afară. Își face cruce și se roagă. Doamne, Dumnezeule, ajută-mă și mă păzește. Un trăsnet cade la cîțiva metri de biserică și Vasile înțelege că fapta sa nu-i agreată de Cel de Sus. Ajunge la icoană, o sărută și se roagă la Iisus. Ajută-mă, Iisuse Hristoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
aceea. De data asta lacrimile curg mai ușor și mai abundent. Pe măsură ce remușcările deveneau mai intense, Simion face judecăți noi, judecăți care îl prezintă ca principalul vinovat. Era un om corect, cinstit cu toată lumea. L-am determinat să fure... Doamne Dumnezeule! Simion jr. nu știa că în sat tatăl său a căpătat rapid pseudonimul "păgînul". De cînd se furase Icoana Făcătoare de Minuni, toți, absolul toți, s-au îndreptat cu bănuiala spre Simion cel Bătrîn. Unii au auzit cîte ceva de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
plase de sîrmă, cu lanterna. Trebuie să se facă o expertiză. Să se facă! Concluzia a fost că fosa este etanșă și Vasilică a triumfat. Dar noaptea se mai aud bocănituri de ciocan în daltă. Măcar un pic, o găurice, Dumnezeii mamii lui! Mare șmecher este Vasilică ăsta! Între confrați Spre asfințit cerul devenise rozaliu și soarele cobora obosit, ascuns de nori anemici, striați și pîclișiți. În partea de est nu era zare de nor, doar dincolo de Holboca, pe la basarabeni, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]