2,734 matches
-
fost deportați la Auschwitz, de unde mama lui nu s-a mai întors. Tânărul Aharon Lustiger viitorul cardinal a găsit refugiu într-o mănăstire, iar la vârsta de treisprezece ani s-a convertit de bună voie, adoptând religia catolică. Cariera lui ecleziastică a cunoscut în continuare o linie ascendentă, s-ar putea spune fulgerătoare. În anii petrecuți la ambasada noastră din Paris, cardinalul Lustiger a întreținut legături strânse cu conducerea politică a comunității evreiești din Franța și a contribuit direct valorificând simpatia
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
a patra, critica violent jaful cruciaților: "... ei au furat vasele din argint din altare, le-au făcut bucăți... Au violat locurile sfinte și au răpit cruci și relicve... ''. Tot Papa a spus cu amărăciune "că s-a pus cruce uniunii ecleziastice...'' De fapt Cruciada a IV-a nu a avut o țintă religioasă ci o țintă a nobilimii, sărăcite de desfrîu, făcînd din superbul Constantinopol o victimă bună de jefuit. Capodoperele care ni s-au transmis, foarte puține, au fost scăpate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
între părerile timpurilor precedente, pe tărâm politic și cultural-bisericesc, și între spiritul iluminismului, cu tendințele de secularizare și laicizare, pe de altă parte"85, pornea să înlăture, pe calea reformelor imperiale, o parte din tarele lumii medievale, particularismele, spiritul îngust ecleziastic. El tindea spre instalarea în practică a principiului dominării bisericii de către stat (Staatskirchentum) și cel al statului-națiune (Staatsnation)86, care să reunească într-un tot naționalitățile existente în monarhia habsburgică. La bază stătea dreptul popoarelor de a fi puse pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
erau subordonați un secretar, care purta toată corespondența oficială cu organele superioare și inferioare ierarhic și un registrator 50. De altfel, chiar din primele momente ale pătrunderii trupelor imperiale în nord-vestul Moldovei, atât populația, cât și autoritățile politico-administrative și cele ecleziastice au fost somate, prin proclamația lansată de generalul Spleny, să se supună noii stăpâniri habsburgice 51. Ordinul dat tuturor locuitorilor, sub amenințarea unor aspre pedepse, de a nu se mai supune poruncilor Porții otomane sau ale Divanului și implicit ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Imperiului otoman și ale celui țarist, a cerut Consiliului Aulic de Război din Viena să ia măsuri în vederea reorganizării Bucovinei, în conformitate cu ideile reformismului iosefin. În legătură cu reorganizarea noii provincii, care își păstrase până în acel moment, în chestiunile politice, administrative, sociale și ecleziastice, statu-quo-ul momentului anexării la imperiu, președintele consiliului, contele Hadik, la jumătatea lunii ianuarie 1780, raporta împăratului despre necesitatea chemării la Viena a generalului-maior Enzenberg, în calitate de șef al Administrației militare interimare a Bucovinei, și a lui Wagmuth, comisar superior de război
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
luminare, binele public etc., ca și formula bunului monarh, specifici vocabularului politic iluminist, comparabili cu cei ce apar în scrierile românești din Transilvania 124. Totodată, memoriile bucovinene sunt mai deschise aspectelor sociale și acțiunilor de modernizare a structurilor administrative și ecleziastice, fără a neglija însă problematica statutului politic. Ca atare, textul acestor documente, ce se constituie în prima manifestare politică importantă a românilor din Bucovina, după 1775, este semnificativ pentru mentalitatea unui mare boier, racordat pe deplin la ideile reformismului iosefin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
corupția și abuzurile stareților mănăstirilor care, nefiind siguri de durata funcției lor, căutau ca prin mijloace necinstite să își sporească în timp scurt propriile venituri, în dauna bunei administrări a averii mănăstirii. Pentru îndreptarea acestei stări de lucruri din domeniul ecleziastic, în acord cu episcopul Dosoftei de Rădăuți și în consens cu ideile reformatoare iosefine, el propunea organizarea unei episcopii ortodoxe a Bucovinei, căreia să-i fie supus, atât clerul de rând, cât și cel monahal, existent în provincie. Conducerea episcopiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
prin discuții purtate cu mitropolitul din Iași și cu patriarhul din Constantinopol, să fie întreprinși pașii necesari pentru punerea în practică a patentei imperiale de organizare a clerului bucovinean într-o episcopie aparte a provinciei, scoasă de sub ascultarea unui centru ecleziastic din afara monarhiei 166. Un prim rezultat în această direcție se va vedea în scurt timp când, pe 24 aprilie 1781, în urma insistențelor autorităților habsburgice, mitropolitul din Iași a consimțit să transmită episcopului de Rădăuți conducerea spirituală asupra mănăstirilor ortodoxe existente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
introducă o biserică de stat. În acest mod, ideologia iluministă, transpusă în practica politică, afirma ideea limitării bisericii la domeniul pur religios, trecând asupra statului celelalte aspecte laice ce țineau de domeniul școlii și al educației sau al administrării bunurilor ecleziastice 25. Împăratul Iosif al II-lea a început, la nivelul Monarhiei de Habsburg, șirul reformelor ce vizau transformarea bisericii într-o biserică a statului, cu ordonanța asupra presei, din iulie 1781, prin care cenzura a fost scoasă din competența clerului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ordonanța asupra presei, din iulie 1781, prin care cenzura a fost scoasă din competența clerului, fiind încredințată unei comisii laice, în frunte cu Van Swieten, un iosefinist convins 26. Apoi, a urmat una din cele mai importante reforme în domeniul ecleziastic, anume "Patentul de toleranță", din 13 octombrie 1781. Prin acest patent, cu putere de aplicare în toate provinciile Imperiului habsburgic, s-a acordat comunităților creștine necatolice, precum cea luterană, calvină și ortodoxă, egalitatea civică cu majoritatea catolică și libertatea cultului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
decreta reducerea numărului de mănăstiri la scara întregului imperiu, iar prin ordinul împăratului din 11 martie 1782, averile și moșiile mănăstirești au fost secularizate, trecând în administrarea așa-numitelor Fonduri religioase. Veniturile rezultate urmau a fi folosite pentru plata personalului ecleziastic, pentru întreținerea învățământului și pentru opere de caritate 29. Mai mult, reformismul iosefinist pătrunde până la structurile aflate la baza ierarhiei ecleziastice, parohia și preotul parohial 30. Acestuia i se cerea să fie nu numai un educator moral-religios, ci și civic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
au fost secularizate, trecând în administrarea așa-numitelor Fonduri religioase. Veniturile rezultate urmau a fi folosite pentru plata personalului ecleziastic, pentru întreținerea învățământului și pentru opere de caritate 29. Mai mult, reformismul iosefinist pătrunde până la structurile aflate la baza ierarhiei ecleziastice, parohia și preotul parohial 30. Acestuia i se cerea să fie nu numai un educator moral-religios, ci și civic, atât al tinerilor, cât și al tuturor poporenilor aflați în parohia sa. Educația urma să se realizeze în conformitate cu dezideratele statului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
oficiale care au mai luat cuvântul cu ocazia festivităților de inaugurare a noii Episcopii ortodoxe a Bucovinei s-au mai numărat boierul Vasile Balș și vicarul Mitropoliei Moldovei, Meletie, care, în discursurile lor au subliniat importanța momentului creării noii instituții ecleziastice prin strădania noilor autorități statale austriece, a consistoriului ca instituție, a cedării de către mitropolitul din Iași a jurisdicției asupra întregului cler din Bucovina către episcopul Dosoftei etc50. Pentru a înlătura suspiciunile și a da o asigurare credincioșilor ortodocși că prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
publică organizarea, a doua zi după instalarea episcopului în Cernăuți, a consistoriului episcopal, sub conducerea lui Dosoftei, stabilind liniile generale de activitate în plan dogmatic, disciplinar, juridic și economic, precum și faptul că în subordinea și administrarea acestuia intrau toate proprietățile ecleziastice din Bucovina. Prin proclamație se cerea egumenilor și călugărilor din mănăstirilor, ca și protopopilor și preoților să se supună și întregul cler bucovinean să dea ascultare tuturor poruncilor împărătești ce vor fi primite prin episcop și consistoriu 52. Pe linia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
la 27 martie 1784, Consiliul Aulic de Război din Viena, pe baza propunerilor făcute de concepistul Vasile Balș, comunica episcopului Bucovinei că administrarea acestuia urma a fi făcută sub conducerea episcopului și a Consistoriului, dar că, pentru sporirea veniturilor bunurilor ecleziastice, vor fi folosiți economi laici, astfel încât clerul să se poată dedica numai sarcinilor sale religioase 106. Egumenilor și călugărilor din mănăstirile ce au fost desființate li s-a dat voie să plece individual din Bucovina în Moldova, însă fără a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
compensație, mărirea salariului acestuia la 1.000 de guldeni, așa după cum acest lucru fusese stabilit anterior de însuși împăratul Iosif al II-lea109. Pentru viitor, Consiliul Aulic de Război decidea că întreaga corespondență cu episcopul ortodox al Bucovinei, privitoare la chestiunile ecleziastice provinciale, urma să fie purtată în limba română, prin intermediul concepistului Balș110. Una din problemele ce frământau autoritățile austriece, dar și biserica ortodoxă bucovineană era recuperarea moaștelor, documentelor și odoarelor duse în Polonia de mitropolitul Dosoftei în 1685. În primul rând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
școală, ca și al tuturor locuitorilor. În oficiul parohial trebuiau ținute la zi, pe lângă situațiile de venituri și cheltuieli, și așa numitele "protocoale ale poruncilor", de fapt niște registre în care se înscriau toate ordinele primite pe linie politico-administrativă și ecleziastică, menite a fi aduse la cunoștința locuitorilor din cadrul parohiei. Toată activitatea de cancelarie a parohiilor era îndeaproape controlată de Consistoriu, prin protopopi, și de autoritățile politico-administrative. Pentru viitor, tot clerul urma să fie salarizat din veniturile fondului; până atunci, pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
coroana maghiară, împăratul a reintrodus vechea constituție a comitatelor, precum și limba latină, ca limbă de cancelarie, păstrând totuși limba germană pentru corespondența cu autoritățile centrale. Competența Cancelariei Aulice Ungare (Ungarische Hofkanzlei) a fost extinsă asupra agendelor ungare privitoare la probleme ecleziastice, școlare, de cenzură și de fundații. Totodată, au fost despărțite problemele camerale, comerciale și montanistice ungare și transilvănene de cele austriece, primele fiind puse toate sub ascultarea Cămării Aulice Ungare (Ungarische Hofkammer)4. Pentru a înfrânge opoziția stărilor din Ungaria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Oglindind încercarea de conciliere, prin compromis, a statului cu biserica, în materie școlară, "Instruction"-ul din 1797, în conformitate cu prevederile decretului Curții din Viena din același an, stabilea un condominiu în materie de supraveghere a școlii între autoritatea laică și cea ecleziastică, precizând că "în orașe mari și în târguri, asemene parohul și șoltuzul, iară prin sate parohului și stăpânului (de moșie) se hotărăște privighere și căutare asupra școalelor", după cuprinsul celor 13 "ponturi" incluse în instrucțiune 128. "Ponturile" noului regulament școlar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
acelor care ar căuta "a ridica pe locuitori spre tulburare" și ar vorbi de "slobozenie și de sminteală din toate datoriile și dăjdiile stăpânești" 141. Or aceasta reprezenta un îndemn la încălcarea principiului tradiției și al legitimității pe care autoritatea ecleziastică și cea laică le apărau cu strășnicie, în spiritul conservatorismului politic austriac, parte integrantă a contrarevoluției europene 142. În anul 1794, în condițiile în care revoluția franceză își propaga tot mai pregnant ideile pe continentul european, printr-o nouă înștiințare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
pe lângă împiedicarea accesului individului la fericire, unul din țelurile doctrinei luministe, produceau societății destule neplăceri și disfuncționalități. În acest sens, constatând din actele de stare civilă înainte de preoți o creșterea îngrijorătoare a numărului de copii născuți nelegitim, autoritățile laice și ecleziastice au intervenit pentru ameliorarea acestor stări de lucruri, cerând parohilor să devină educatorii comunităților rurale, spre a-i lumina pe părinți în ignoranța lor și a-i determina să-și crească și să-și educe copiii "în frica lui Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
și întru deprinderea năravurilor celor bune"153. În anul 1796, în urma încălcării "poruncilor și pravilelor referitoare la cununie", mai ales a celor privitoare la vârsta minimă pentru căsătorie, stabilită la 19 ani pentru băieți și 15 pentru fete, capul ierarhiei ecleziastice bucovinene, episcopul Daniil Vlahovici, revenea asupra patentei împăratului Iosif al II-lea, din 6 mai 1784, prin care se trecuse obligativitatea ținerii stării civile asupra preoților, accentuând faptul că toți protopopii și preoții trebuiau să o respecte "cu strășnicia cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ai lor"155. Prin noua decizie politică se realiza o restrângere a libertății individuale anterioare, conform cu politica dusă în acea perioadă de reacțiune conservatoare la scara întregului Imperiu habsburgic. Realizarea multora din dezideratele politice promovate de Vasile Balș în domeniul ecleziastic, în calitate de căpitan al Bucovinei, impuneau creșterea gradului de cultură și educație a clerului ortodox din provincie, drept condiție esențială. Pentru formarea și educarea viitorilor preoți fusese înființată anterior o Școală clericală, al cărui sediu a fost stabilit mai întâi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
autoritățile centrale din Viena 174, la începutul secolului al XIX-lea, în urma participării sale la ancheta deschisă contra căpitanului Bucovinei, Vasile Balș, între altele, și ca urmare a conflictului de interese cu episcopul Vlahovici. Raportul recuza mai ales corupția ierarhiei ecleziastice, ce determina o manieră arbitrară de primire a elevilor în școală, bazată pe cu totul alte criterii decât gradul de pregătire și moralitate. Apoi era acuzat modul și maniera în care se desfășura procesul instructiv-educativ, ceea ce făcea ca viitorii preoți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
podani stăpânilor de pământ 217. În condițiile în care căpitanul Bucovinei, animat de aceleași idei iluministe din tinerețe, a căutat să îngrădească fenomenul simoniei și alte abuzuri practicate în cadrul bisericii ortodoxe bucovinene, mai ales de cei aflați în vârful ierarhiei ecleziastice, el a intrat în conflict cu aceștia. Din raportul întocmit la începutul secolului al XIX-lea de Ion Budai-Deleanu, cu ocazia anchetei deschise împotriva lui Balș, rezultă că, și atunci, în conducerea Consistoriului Episcopiei Bucovinei domnea corupția. Episcopul Daniil Vlahovici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]