11,261 matches
-
un senzualism frust semnalează voluntarismul personajului. Regăsim și atmosfera provincială, un fel de liniște aparentă, prăfoasă, care deschide uneori spre imaginea unei străzi pustii sau traversate singuratic. De aici provine și senzația de atemporal, sentimentul că lucruri vechi își transmit ecourile; acest fapt face deodată posibilă conviețuirea pașnică a viilor și morților, ultimii vizitați la locul lor de odihnă. Cînd Abuela Irene o pregătește de culcare pe Agustina, aceasta a acceptat deja prezența ei și firul morții și al vieții se
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
de dinainte, măcar suprafața. Contururile încă umede de cerneală ale literelor, amprenta întreruptă ici-colo, pătată alteori, așa cum rămîne ea pe sugativa aplicată etanș. Erau ziare, evenimente (de Șerban Foarță, Brumar, 2000), pe foiță mulatră, sustrasă din rotativă, e, ca și Ecou tîrziu, spațiul înfricoșătoarei coerențe a absurdului. Acela în care trăim, despre care citim, naiv convinși că toate se-ntîmplă pe o altă planetă, și de care încercăm să ne salvăm indexîndu-l, ca specie, în cartoteca literaturii. Fatalul strigăt cu care începe
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
îți inhibă mușchii zîmbetului. Ca să nu mai spunem că iubirea se măsoară în cifre (ani, înălțimi și, vai, conturi) și se află dezlegînd șarade. Capcane pentru oameni fericiți, după scripturi (și după citatul din Eminescu...). În stilul tautofoniilor e rescris Ecou tîrziu: "Orice ziar e eveniment, e,/ 'n grafemuri grave, un van portret:/ suspectă umbră, - al zilei Z.../ Orice ziar e, -n aieve, niente." Absurdul și nimicul, un cuplu gazetăresc amintind de urît și sărăcie, fac cît de cît suportabilă, prin
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
prin faptul că egalitarismul în societatea turcească era baza de pornire a concepției sale. Se poate vorbi, chiar de un precursor al comunismului, în secolul al XV-lea. Cu toate că mișcarea a fost înăbușită, masacrul celor din jurul șeihului Bedreddin fiind cumplit, ecoul acesteia se va auzi în Dobrogea, Deliorman și chiar în alte regiuni de la nord și sud de Dunăre. Sultanul Mehmed I a avut șase feciori, dar predilecția pentru Murad, desemnat ca succesor este cât se poate de evidentă. Moartea sultanului
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
Profitând de această abdicare, principii creștini au încălcat tratatul de la Seghedin, încheiat între Iancu de Hunedoara și sultan, declanșând cruciada antiotomană de la Varna. Împotriva acestei coaliții antiotomane a fost papa Eugeniu al IV-lea, dar efortul său a rămas fără ecou. Conducătorul cruciadei a fost regele Ungariei, Vladislav, în perioada 18-22 septembrie 1444, cruciații trecând fluviul și îndreptându-se către Varna. Printre cei care se aflau în cotegiul cruciat se afla și Cesarini, trimisul papei Eugeniu al IV-lea. Este curioasă
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
InfoArt Media, Sibiu, 2010; Puncte de reper, volum colectiv, Ed. Ardealul, Târgu Mureș, 2011; Vânare de vânt, versuri, Iași, Ed. Tipo Moldova, 2012; Visând viața, proză scurtă, Iași, Ed. Tipo Moldova, 2012; Singurătatea pământului, roman, ed. a II-a, Ed. Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2013. Premii literare: Premiul pentru debut acordat de Filiala Sibiu a Uniunii Scriitorilor pe anul 1978, pentru romanul Nisipul memoriei; Premiul național pentru creație literară pentru copii pe anul 1986, pentru cartea Prietenii lui Arthur; Premiul Opera omnia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
noi sau altcineva trăit-a în noi exultând? atâta sunt sunt doar lumina ce mă miruie în creștet, atâta mi-e rostul și arătarea. ascuns în înalt, în taină se deapănă tâlcul. tot ce ajunge la mine sunt zvonuri și ecouri prelungi ce mă cutreieră de nebune, din pace mă scot, mă înseamnă cu vagi rune. de încerc să citesc din povestea în grabă-ngropată, mi se face a somn, a privire ce-ngheață opacă, mi se face a foame și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
ce grădini de subacvatice plante străbateți pentru a ajunge la turbăria ce ne încinge ca o cunună de spini? ce universuri lichide va încarcă de mătăsoase atingeri, de sonuri halucinate, cu trup de pești săgetând labirintic și-n gurile mute ecoul adânc ascunzând? ce gușă de pasăre vă leagănă expert, înainte de-a vă vărsa ca pe un foc ce topește zăpezi și geruri învârtoșate? peste toate, soare sunând înfundat, în căderi neverosimile de cascadă, neclintire de albastru, cum luciul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
râs sau de plâns și-l drămuiam iscusit având grijă de celălalt. din când în când, ne speria urletul de lup ce se auzea dinspre pădurea din noi, pe care o tot ocoleam, încredințați că acolo nu-i nimeni, doar ecouri întemnițate, întuneric ce n-are drept la lumină, sunete despre care nu doream să auzim. ne concentram pe durerea de-a fi unul, același, chiar dacă, era limpede, creșteam din două rădăcini separate. spontane ca noi, vorbele se întâlneau uluite, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
îmbie, dar nu-i ca mângâierea în care te adun. mâini disperate poloboc de cuvinte vărsat din greșeală jilăvește pământul ce ne desparte. aburi umezi de vânt își trimit evantaiul lor colorat. tăcerea din noi stă zid împotrivă, le întoarce ecoul ca pe-o beregată tăiată. chircit ca o frânghie udă plânsul lăstărește în noi mlădițe de tristețe, cu cât avânt le decojim, ca să le stoarcem seva peste rana zâmbetului ce-l scoatem la comandă, găunos explodând, salvatoare, expirată petardă. ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în ochiul împăstat lacrima putrezește și îngroașe orbita, de cerul coșcovit de nori se-mbată marea, în lanul secerat lentorile pământului își scuipă sarea. din urletul de lup rănit, pustiul iernii se-ndesește și umple aerul de scrum ce vătuie ecoul. din trupul vămuit de ani, ca dintr-un flaut părăsit, se-nalță sunete ce-au adăstat în el, sperând în întrupări visate, în lungi vibrații ce rănesc lumina și o înghit ca pe-un nectar, menit să le-ndulcească vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
să fac , doamne, cu ființa mea, am întrebat netoata de mine, și mi-am tocat glasul mărunt, de parcă ar fi fost praf pentru adormirea gândacilor. când să mi-l iau înapoi, glasul mi se topise, mai rămăsese din el doar ecoul jelaniilor celor zadarnic executați, atât de mic, de neauzit, că se putea închide într-un expir. vrei tu? vrei tu să fii lintiță pe apă iar eu să te port lin, somnolent? vrei tu să fii țipăt tăcut iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
scuipa producția intimă de frustrări ne caracterizează mai bine de trei sferturi din activitatea cerebrală. Nu o facem însă ca să fim iertați de instanța divină, înnoiți, curățiți, ci pentru că altfel nu ne putem situa: fără o astfel de confirmare în ecou suntem bolnavi. Dacă am ignora această terapie isterică, anonimatul firesc în care ne zbatem ne-ar îngrămădi pe toți în spitalele de nebuni. Pătrarul de activitate mentală necontaminat de logoree trebuie că ne ține în echilibru, ne ferește de punerea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cât mai mult, aforismele de față poartă pecetea etică, au drept scop a găsi și fixa claritatea și distincția normativă a actului uman, a cărui normalitate și criteriu totodatătinde spre Ideal. În acest demers, evocarea înseamnă să treci dincolo de amnezia ecoului; cu vocația de a fi semen, să surprinzi coerența de cristal a răspunsului din chiar propria lui întrebare (de felul: „Ce înseamnă azi să fii om?” ori „Unde se îndreaptă omenirea?”); cu virtuozitatea înțelegerii, să faci din abruptul „dacă” o
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
de șefii locali de opinie". Cum am putea să nu ni-l amintim, într-un asemenea context, pe Lucian Blaga? Mai aflăm că aceiași literatori comuniști care stigmatizau scrierile lui Régio pe motiv că sînt "estetizante", "mistice", "reacționare" (ce sinistru ecou au pentru noi astfel de epitete!) au încercat și discreditarea lui Fernando Pessoa, însă uriașul succes al operei sale peste hotare le-a zădărnicit tentativa. Cît privește viața politică a Portugaliei actuale de după 1975, cînd comuniștii au fost înlăturați de la
Epistolar portughez (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9423_a_10748]
-
social, o frenezie a concretului". Realul și fantezia se scurtcircuitează. Episoade epice pe caniculă găsim, în proza noastră contemporană, la Marin Preda, Ștefan Bănulescu, Fănuș Neagu, Nicolae Velea, Ștefan Agopian. E normal să le găsim la prozatorii sudici ai câmpiei. Ecoul din Caragiale e, după caz, mai mult sau mai puțin important. Paul Georgescu dezvoltă o adevărată simptomatologie și enciclopedie a caniculei, descriind cea mai amplă gamă de senzații și construind în marginea ei o sociologie a provinciei, o politică a
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
ce Părintele Pop rostea în limba română cuvintele liturghiei, îi răspundea un cor straniu, de o forță ce amintea vuietul mării. Iar cînd cuvintele Hristos a înviat! s-au auzit sub cupola bisericuței, cîntarea a răsunat în românește cu un ecou vibrant, rostogolit din sute de piepturi, acoperind toate zgomotele naturale și umane din preajmă; locuitorii cartierului trebuie să fi tresărit speriați. S-a văzut atunci că peste nouăzeci la sută din mulțimea adunată era formată din români - majoritatea lor ardeleni
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
fi interesant de știut cum percepe fiecare vizitator aceste istorii în timpul nostru, de ce unii stau mai mult în fața tablourilor în care trecutul parcă ar rezona cu prezentul. Cel mai des întâlnim imagini din călătoriile artiștilor, noutăți în spiritul acelui timp, ecouri neliniștitoare amenințând pacea lumii, dar și povestea iubirii pasionante dintre doi creatori: Sigrid Hjerten și Isaac Grunewald, care s-a sfârșit tragic, precum și sclipiri cu umbre din viața excentricului Nils von Dardel, autorul tabloului Muribundul dandy. Expoziția mai cuprinde și
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
viitorul mare scriitor "racordat la polul sincerității (când scrie) și la cel al pierderii de sine (când trăiește)" (p. 103). Prin mărturisire și printr-o continuă terfelire a eului, Tolstoi se purifică. "Discordia profundă cu lumea" e, până la urmă, un ecou al ostilităților purtate cu propria natură. Se poate face o împărțire a autorilor analizați de critic, în funcție de temperamentul lor, blindat cu trăsăturile de caracter. Unii vor să învingă, să reușească în viață, ca și în scris; sunt firi luptătoare, ambițioși
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
fără probleme de sincronizare. Însă nu comediile, ci un fel de neo-momente și schițe cuprinde volumul din 1990, de la editura Eminescu (reeditarea unuia din '45, de la Universul), Doresc ca micili mele rîndulețe... * Ale vieții valuri. Prima jumătate de titlu are ecouri de poezie începătoare și se așază în capul unor texte despre oameni care tatonează viața, așa cum Văcăreștii tatonau literatura. Ce văd, și ce înțeleg din ce văd, se apucă, stîngaci, să scrie. Stilul este al Leancăi Văduva, amestecat, șovăind între
Poetic și prozaic by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9482_a_10807]
-
tă. Apropo de Bulgakov: cele două Nocturne de la TVR1 realizate de Marina Constantinescu cu autorii volumului Sadovaia 302 bis (patru scriitori clujeni pe urmele lui Bulgakov la Moscova în 2005, dintre care unul semnează textul de față) continuă să aibă ecouri: deunăzi, Teresa Leitao - traducătoarea poemelor lui Dinu Flămând în portugheză - mi-a mărturisit că a fost încântată de cele două emisiuni și că e pur și simplu cucerită de șarmul Marinei (cine n-ar subscrie acestei opinii?). Începe să se
Frânturi lusitane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9484_a_10809]
-
datorită afilierilor sale hispanice; ajuns la etatea de aproape o sută de ani, Manoel de Oliveira, cel mai important cineast autohton, turnează un film bazat pe recentele teze asupra originii lusitane a lui Cristofor Columb. Însăși actualitatea politică se face ecoul valului de "protocronism lusitan": președintele brazilian Lula da Silva, împreună cu liderul Uniunii Europene, Durao Barroso, și cu primul ministru portughez José Sócrates, au pus la cale prima întâlnire la nivel înalt Brazilia-EU, desfășurată la Lisabona în 4 iulie 2007. Discursul
Frânturi lusitane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9484_a_10809]
-
mai important scriitor disident al nostru, pierde din aură prin oficializarea unui gest ce fusese singular în anii '70. O atitudine de opoziție la regimul comunist ca societate închisă (controlată de partidul unic și de securitate), atitudine ce avusese impresionante ecouri în presa internațională, se banalizează, simultan cu literatura care a însoțit-o. Paul Goma, un Soljenițîn român, cum a fost numit acum trei-patru decenii, s-a multiplicat la scară națională: toți suntem anticomuniști. O singură împrejurare (esențială) s-a schimbat
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
Iar aceasta atât la nivelul vieții muzicale înseși, cât și la acela al circuitului imprimărilor discografice; ambele aspecte fiind strâns legate în definirea imaginii artistice a formației, a percepției publice a acesteia. Trebuie apreciată promoția bună făcută concertului bucureștean, precum și ecoul acestuia stârnit la nivelul unui public pe cât de divers pe atât de numeros. Indiscutabil, pot fi apreciate, pot fi analizate, diversele aspecte ce concură la definirea nivelului performanței membrilor formației "Belcea". Mă pot referi la cultura stilistică, la cultura expresiei
Impresionant final de stagiune by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9504_a_10829]
-
o expresie a dezgustului și a revoltei provocate de condiția umană în totalitarism, mai bine articulată ca atare decît la șaizeciști. Prezumăm că printr-un soi de metonimie morală poetul ajunge la viziunea compactă a unei umanități sinistre, precum un ecou fie și tardiv ori măcar prelungit al unor orori istorice (la un moment dat, notează: "tu știi că în fiecare clipă ne întîlnim cu istoria" - Cititorul). Unele versuri apar amprentate de aluzii la adresa acestora: Stăm la coadă la Apocalipsă pîinea
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]