2,800 matches
-
fost primul mijloc de informare de mare audiență și, evident, de manipulare a informațiilor destinate publicului. Acestea au apărut În secolul al XVII-lea, iar În secolul al XIX lea cele mai respectate exercitau o influență puternică asupra clasei mijlocii educate care forma “opinia publică”. Puterea enormă a mass mediei, de influențare a opiniei publice, provine din rolul pe care Îl Îndeplinește acela de a formula și difuza pentru societate informațiile, de a ușura, dar și de a orienta percepția socială
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
a găsi o alternativă pentru lumea socială a băieților și a fetelor a căror acceptare Îmi era interzisă? Și oare dorința mea de a scrie nu vine dintr-o tendință spre introvertire care a Început pe vremea când eram mică, educată fiind În lumea de basm a lui Mary Poppins și a Ursulețului Winnie? Toate aceste Îndoieli - naive până la Înduioșare, dar de o gravitate care mimează, inconștient, un mare proiect spiritual - vor modela un caracter care, În anii viitori, va pune
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
discurs insuficient articulat. Sens și lege Limbajul se Întrupează În creație de fiecare dată altfel. Ordonarea operei de artă, compoziția, urmează, la rândul ei, o altă cale. O altă ordine. Între interpretare și știință, adică Între imaginația bine strunită, bine educată și lectura strânsă, aproape tautologică (pentru că scrierea textului este și cea mai fidelă lectură a ei, cea dintâi interpretare acreditată), poetica are de ales Între imanența actului scrierii și deschiderile inductive, ale lecturii constatative. Poetica nu suprimă posibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mediatic, Editura Trei, București, 2007. 15 La rândul său, memoria istorică pe care o invocam aici are mai multe componente, între care putem distinge cultura istorică împărtășită difuz și relativ coerent, de un public larg, mai mult sau mai puțin educat, dar neprofesionalizat în studiul istoriei și memoria culturală (după formula lui Jan Assmann) întreținută de specialiștii care exercită diferite profesiuni legate de producerea și vehicularea autorizată a cunoștințelor despre trecut: cercetători, profesori, muzeografi, arhiviști, bibliotecari etc. Cele două paliere grupează
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
poetului rătăcit, aproape de Keats. Romancierii și poeții au început din nou, așa cum făcuseră în Renaștere, să mediteze asupra dilemei și semnificației simbolice a tinereții. Nici o țară europeană nu părea să fie imună la dominația pe care Antinous o inspira cititorilor educați: cunoscătorii colecționau monede cu chipul lui, iar literații ca Yourcenar au vizitat noile statui descoperite. Romanul lui Adolf Hausrath, întitulat Antinous (1884), era numai unul dintre numeroasele studii. Yourcenar nu a lăsat nici o însemnare despre modul și momentul când a
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cunoștințele și deprinderile și ar învăța să lucreze în mod conștiincios. Făcând această observație, se atrage atenția asupra faptului că particularitățile psiho-fizice ale școlarului la 6 ani impun să se țină seama de puterea de rezistență a copiilor. Familia trebuie educată să respecte timpul liber al copilului. Introducerea unor activități școlare suplimentare la vârsta de 6 ani poate avea un efect contrar celui scontat. Înlocuirea jocului cu o activitate pentru care copiii nu simt nici un fel de interes imediat și care
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
2.1. Finalitățile educației în fața schimbării de paradigmă / 45 2.2. Capacități și competențe versus cunoștințe și priceperi / 48 2.3. Conceptul de competență -nuanțări actuale / 53 2.4. O consecință curriculumul pentru, prin competențe / 58 2.5. Educatorul și educatul în fața competențelor noi roluri / 63 Capitolul 3. Curriculumul: paradigma centrării pe sistemul integrat al elementelor necesare în formarea competențelor versus paradigma centrării pe conținutul informațional / 71 3.1. Nevoia de reconstrucție conceptuală a curriculumului / 71 3.2. Evoluții ale conceptului
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
3. Sensuri semnificative în evoluția abordării curriculumului / 76 3.4. Redefinirea elementelor componente specifice / 82 3.5. Condiții de implementare / 86 3.6. Promovarea unui curriculum centrat pe competențe în profesionalizarea educatorului / 90 Capitolul 4. Actorii educației: paradigma centrării pe educat (pe învățare) versus paradigma centrării pe educator (pe predare) / 97 4.1. Esența paradigmei centrării pe educat schimbarea de priorități în instruire / 97 4.2. Principii psihologice ale explicării eficacității învățării / 101 4.3. Centrarea pe învățare și componentele instruirii
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
4.2. Principii psihologice ale explicării eficacității învățării / 101 4.3. Centrarea pe învățare și componentele instruirii / 108 4.4. Centrarea pe educat și contextul clasei / 111 4.5. Centrarea pe educat și alternanța metodologică / 113 4.6. Centrarea pe educat (pe învățare) versus centrarea pe educator (pe predare) / 117 4.7. Centrarea pe educat și reevaluarea rolului autoeducației 127 Capitolul 5. Metodele de învățare: paradigma priorității metodelor constructiviste versus paradigma metodelor clasice de predare-învățare / 137 5.1. Metodele de învățare
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
paradigma priorității leadershipului versus paradigma managementului educațional / 219 8.1. De la sclavul antic-conducător al copilului (către școală), la educatorul-manager și lider în educație / 219 8.2. Leadershipul versus managementul educatorului în contextul dinamic al clasei actuale / 225 8.3. Implicarea educaților în leadership / 235 8.4. Paradigma autorității versus paradigma libertății în leadershipul educațional / 238 Capitolul 9. Educatorul și perfecționarea educației: paradigma acțiunii-formare-cercetare versus paradigma experienței educaționale / 243 9.1. Practica educațională și schimbarea modului ei de perfecționare de către educatorul practician
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
tratate în volumul anterior, a fost necesară aducerea acum în prim planul analizei a macro și microparadigmelor specifice metodologiei realizării problematicii educației, iar nu doar ale instruirii școlare (de unde nelimitarea la școală și utilizarea termenilor de bază pentru cei implicați: educați și educatori). Opt dintre capitolele demersului (2-9) sunt afectate construirii argumentelor în găsirea unei soluții actuale pentru o eficientă și de calitate metodologie a conceperii și realizării educației, prin ajungerea la un consens privind semnificația schimbărilor de paradigme, în principalele
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Aceasta tocmai pentru a identifica și a interpreta problematica utilizării lor în realitatea practicii educației, mai ales că există astăzi variate paradigme în abordarea esenței educației, ca studiu teoretic al pedagogiei (Joița, 2009). Într-un proiect real de formare-dezvoltare a educaților (cu accent pe instruire sau pe educare sau combinat), din perspectiva diferitelor finalități și așteptări, găsim că sunt articulate într-un sistem dinamic și funcțional elementele complexului demers anticipat, de la scopuri-obiective la evaluare și reglare. Iar acestea pot fi realizate
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
pentru adecvare la finalități, context, situații, experiențe, abordări. Metodologia nu o putem limita la unul sau la câteva dintre aceste elemente operative componente (precum confuzia cu studiul și folosirea doar a metodelor), mai ales în fața așteptărilor puse acum în fața formării-dezvoltării educaților. Ea poate preciza și angaja educatorul la mai mult, pentru a fi profesionist eficient, eficace, rațional, pragmatic, creativ, cel puțin sub trei aspecte fundamentale: ► Studiază, pregătește, acționează constructivist și cercetează, conform criteriilor științifice specifice, conceperea și realizarea proiectului (metodologia ca
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
subiective implicate. Desigur că rezultă posibilitatea reală a conceperii, studierii sensurilor acțiunii, a gradului de intenționalitate, a modului de punere în practică, a modului de comunicare și interpretare. Ceea ce este valabil și pentru metodologia acțiunii educaționale, pentru influențarea intenționată a educaților, deși se aplică aici criterii de evaluare, care să cuprindă și alte elemente ale complexității educației, chiar și ca acțiune. ► Paradigma și modelul multidisciplinar sprijină interpretarea acțiunii educaționale din perspectiva varietății cauzelor care o determină, a implicării multisau interdisciplinare, a
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
clasice, ci să poată primi explicații, argumente, interpretări paradigmatice. ► Paradigma și modelul câmpului real pot fi aplicate și câmpului educativ școlar, unde se pot formula continuu reflecții asupra activităților specifice, a situațiilor concepute și desfășurate, a acțiunilor educatorului și ale educaților, a interacțiunilor promovate de instruirea constructivistă ș.a. Încât regăsim toate acestea în analiza complexității contextului pedagogic, în elaborarea științifică, profesionistă a unui model aplicativ, în proiectarea și proiectul conceput și apoi adaptat în realizarea lui la acest câmp real, iar
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
practica activității. Altfel se ridică probleme particulare ale acestei practici globale pentru scopul dat, privind: obiectivele, realizatorii, resursele variate implicate, informațiile, metodele, instrumentele, timpul, contextul, criterii de evaluare, oportunități și dificultăți așteptate. ► Să precizeze particularitățile, experiențele acționale ale realizatorilor (educatori, educați, alți factori) implicați în practica realizării acțiunilor proiectate și rolurile lor pe acțiuni, ca și interactivitatea, parteneriatul la fiecare acțiune/sarcină. ► Să precizeze și să aplice criterii de eficiență metodologică pentru practica globală a activității și pentru acțiunile ei componente
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
este necesar și educatorilor, pentru a îmbina și exersa achiziția și integrarea cunoștințelor generale de specialitate cu cele procedurale, socio-relaționale, pentru a pune în aplicare două noi concepte: știința-acțiune și praxiologia, ca metodologii ale intervenției de influențare a celuilalt, a educatului. Aprofundarea condițiilor de obținere a eficienței practicii educative a relevat nu numai rolul expertizei și competenței științifice în specialitate, dar și valoarea competenței relaționale, mai ales pentru atingerea eficacității, în orice aspect al rezolvării situațiilor profesionale, mai ales problematice. Atunci
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
însă o altă înțelegere, interpretare: a realității și a abordării organizării experiențelor practice, a perfecționării valorilor și a noii lor utilizări în educație, a conceperii profesionalizării, a leadershipului specific, a diseminării informațiilor despre noile paradigme chiar de către educatori în lumea educaților, a găsirii de noi teme de cercetare, prin implicarea lor ca practicieni reflexivi în acțiune. ► Acceptarea și aplicarea unei noi paradigme sunt de durată, implicând procese progresive de acomodare, de învingere a rezistenței, de convingere, pentru că cer schimbări în procese
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
va fi utilă în definirea, înțelegerea, interpretarea microparadigmelor pe care le considerăm esențiale în schimbările așteptate în fiecare dintre problemele educației practice ce vor fi analizate: În planul metodologiei educației în clasă, se pot aplica: microparadigma educației deschise care permite educaților să-și aleagă sarcinile potrivite lor date în activități, deși sunt ajutați aici să rezolve scopuri realiste, să coopereze în rezolvarea acestora, educatorul stimulând, moderând grupurile de discuții pentru afirmare și verificare a fiecăruia sau microparadigma educației facilitatoare (care exprimă
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
în plan metodologic găsim alte schimbări și la nivelul componentelor-cheie ale noului mod de comunicare în clasă, prin trecerea de la paradigma behavioristă la cea constructivistă (Jacobs și Farrell, 2001), unde se conturează ca microparadigme, aduse în prim plan: • a autonomiei educatului, • a învățării cooperative, • a integrării curriculare, • a focalizării pe rațiune, • a promovării diversității, • a verificării alternative, • a interactivității educator-educat, • a facilitării condițiilor pentru cercetarea directă • a focalizării pe procesele învățării, • a învățării contextualizate, • a focalizării pe diversitate și diferențe individuale
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a unității formelor educației, cea a parteneriatului în educație a factorilor, cea a recursului la "noile educații". În raportarea la metodologia educativă: macroparadigma curriculumului sau a alternativelor educaționale sau a designului instrucțional. În conceperea și realizarea învățării: macroparadigma centrării pe educat (pe învățare), cea a formării prioritare a competențelor, cea a curriculumului, cea a autoeducației, cea a învățării constructiviste. În analiza relațiilor în educație: macroparadigma interactivității educator-educat, cea a învățării prin cooperare și colaborare. În afirmarea noilor roluri ale educatorului: macroparadigma
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
Finalitățile Paradigma priorității formării competențelor versus Paradigma transmiterii și însușirii cunoștințelor Criteriul pedagogic Macroparadigma nouă Schimbarea Macroparadigma veche Curriculumul Paradigma centrării pe sistemul integrat al elementelor necesare în formarea competențelor versus Paradigma centrării pe conținutul informațional Actorii Paradigma centrării pe educat (pe învățare) versus Paradigma centrării pe educator (pe predare) Metodele de învățare Paradigma priorității metodelor constructiviste în învățare versus Paradigma priorității metodelor clasice de predare-învățare Conceperea activităților Paradigma proiectării flexibile, constructiviste versus Paradigma designului instrucțional Evaluarea Paradigma evaluării calitative (formativ-constructiviste
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
variante de modelare, aplicații din diverse perspective implicate în conceperea și rezolvarea educației. Practic, aproape orice problemă a educației tradiționale își poate găsi cel puțin o alternativă, completă sau parțială, argumentată științific sau empiric, oficială sau privată, indiferent de vârsta educaților și se concretizează la nivelul fiecărui element al procesului educațional sau autoeducațional, la nivel școlar sau extrașcolar. Desigur că nu vom confunda alternanța metodologică, ca mod de schimbare rațională, oportună, reflexivă, prin cercetare, cu instabilitatea, nesiguranța, empirismul procedural cauzat conjunctural
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
adapta la prioritățile educației urmărite, obiective, • a nu se abate de la norme etice ale dialogului, • a vedea utilitatea practică în diferite contexte, • a pregăti diferite decizii, • a stimula participarea, afirmarea diferențiată, • a reduce rolul transmiterii în predare și în încurajarea educaților, • a conștientiza criterii de evaluare și critica nivelului atins față de standardele date, • a dezbate diferite modele oferite de practică, • a reduce rezistența în participarea la un dialog și luarea de măsuri specifice. Sau cercetarea psihologică (Reigeluth și Squire, 1998) explică
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ca principiu aplicat la paradigma centrării pe învățare (pe educat), devenită acum prioritară, unde sunt incluse și efectele asupra domeniului afectiv, a metacogniției. Astfel două ar fi consecințele majore asupra proiectării: în stabilirea obiectivelor și în alegerea metodelor folosite de către educați, sub îndrumarea educatorului, ele devenind alternative de organizare, desfășurare. Fiind reluate în contextul paradigmei precizate, acum pot fi doar enunțate cele șapte categorii de teorii ale învățării care oferă câmp aplicativ alternanței metodologice: teoriile asupra înțelegerii, teoriile învățării prin rezolvarea
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]