1,319 matches
-
oameni luminați în perimetrul bucureștean de ruralitate ancestrală, la cheremul unui... Dar mai poate fi luat în discuție discernămîntul megalomanului ignar? (Aproape uitatul) Brucan nu-și dezminte, din cînd în cînd, vocația de confecționer de grenade fumigene. Cînd vede că efigia-i pălește pînă la dispariție, aruncă grenada. Grenadă pentru uzul politologilor dezafectați. Ultima: Ceaușescu, cică, ar fi dus o catastrofală politică economică, dar a avut, în schimb, sclipiri de geniu în politica externă. I-auzi! Să regrete, oare, Brucanul, lipsa
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ia în primire un personaj care mă trimite înapoi cu ani. Ține cu dinadinsul să-mi dea autograf pe ultima lui carte de versuri. Îmi întinde cartea și, politicos, o iau, neputînd ocoli o repede ochire a ultimei coperte, cu efigia autorului (ceva între ancestralul muscal cu mandibulă proeminentă și omul cu șapca gărzilor roșii). Parcurg fulgerător curriculum-ul, să aflu ce știam. Nimic. Nici un cuvînt despre cel care, ani și ani, sub zîmbetul flasc-onctuos, stătea cenzorul mai perspicace decît Popescu-Dumnezeu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
secrete. Suverană părăsind curte nordică și asumîndu-și dragostea pentru poporul adoptiv, dragoste împărtășită cu monarhul auster și eficace. Totul în onestitate ireproșabilă. Ambasadoare fermecătoare în marile cancelarii. Ființă meditativă în dens-femininul său jurnal. Numai și cu rost rememorativ, ce stenică efigie! Anulînd impostura intruselor de joasă extracție comunistă. Și reamintindu-ne originea noastră nobilă. Foaierul Teatrului Național. Spațiul în care poți lua pulsul civilizației locale. În postura ei demonstrativ-mondenă. Tînăra pereche își consumă antractul în traversarea calmă și ușor emoționată a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de astăzi nu este altceva decît (în mic, dar extrem de semnificativ) parte a voinței de a pune ordine în dezordinea postcomunistă. De a demonstra că Iașii nu sînt ținutul retardat al lobby-urilor neocomuniste, agitate acum electoral, și că de pe efigia lui de noblețe trebuie înlăturată definitiv pecinginea. Mai rezistă în cîteva puncte cardinale ale orașului (printre ele, Casa tineretului, Prefectura, Casa sindicatelor, cu ale lor "lucrări monumentale", în cel mai pur stil proletcult) însemne ale dezonoarei noastre, dar sîntem din ce în ce mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu "Iliescu președinte permanent", credeam că secvența face parte din umorul negru al postcomunismului. Urmase crahul năucitor al pierderii alegerilor, dar au fost de-ajuns doar patru ani ca umorul să devină tristă realitate: "carismaticul" își pregătește acum, meticulos, o efigie în eternitate, renunțînd (nu de tot) la stropșelile umorale ale începutului și colorîndu-și masca tătucului națiunii cu tonurile, ușor degradate, ale unui roșu oricum congenital. Cu sacii în căruță cum zice plastic popolul suveran personajul tine să confiște mai tot
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Luminișul" Marucăi Cantacuzino, revederea sălii cu mare pian negru, la care, rugat de fascinanta lui soție să încînte invitații, același Enescu punea seratei diadema genială. Din nefericire, prea tînărul rege Mihai a avut parte de cu totul alte serate. Încîntătoare efigie a generației sale, copilul-rege a mai prins ceva din fastul discret al Peleșului. În schimb, impozantul palat bucureștean l-a confruntat cu seratele... protocolare ale tragicului moment postbelic. Asezonate cu kazaciocurile polkovnicilor invadatori și cu sîrbele proaspeților politruci autohtoni de-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
meu album Uși ieșene celebre, a trebuit oroare! să străbat culoarele din Casa pătrată, pentru a ajunge la ușile "puterii"; înainte de toate, revulsiva impresie că pe bătutele preșuri ceaușiste mărșăluiesc aceleași fantome late-n funduri, care au deturnat pentru totdeauna efigia nobilă a Iașului; așa-mi trebuie! mi-am zis spăsit în fața refuzului perfid-grobian al apartcicilor de modă nouă; - magnolia din curtea Primăriei, altădată explodînd sublim în invoaltele corole, s-a asfixiat subit, înainte de termen, în momentul în care s-a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lingău de dosare și un scormonitor în gunoaiele securimii patriotice, incomoda instituție devine, hop, demnă de tot respectul (partidului și guvernului); și, ca bonne bouche, apostatul dă o fugă și pînă la Sighet, să se prosterneze (tupeu, nu glumă!) în fața efigiei martire a unui Maniu ucis de înaintașii torționari. Ar fi extrem de comod să depistăm în invizibilul profesor de fitness al noilor gimnaști talentul cutărui antrenor de club occidental (bănuiala nu e lipsită total de temei), dar tare ne bate gîndul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar eu însumi am... comperat, anul trecut, într-un amurg palladyan, un astfel de... spectacol de sunet și lumină. Deschizîndu-mi ușa atelierului din Armeană și primindu-i, afabil, pe cei invitați. Cine erau aceștia? Erau cei care conferă azi Iașului efigia-i de neconfundat: poeți, prozatori, critici literari și de artă, muzicieni, popor. Atît cît să încapă într-un atelier. După ce mi-am prezentat atelierul, oprindu-mă, inițiatic, la obiectele-simbol ce mi-au marcat/ marchează viața aici, în această edenică (și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
auzim cornul de vînătoare și foiala gîfîită a droaiei de cîni. Rar ne aducem aminte de superbe imagini, de cîinele cafeniu plîngînd la moartea Procridei, de potăile arcuite misterios printre picioarele armatelor lui Carol cel Mare, de buldogul Tump, păzind efigia bătrînului Hogarth, de cîinii eleganți ai lui Bruegel, de cățelușa albă a donei Goya, de cîinii savanți ai lui Tiepolo, de năstrușnicul cîine al lui Giacomo Balla... Sîntem puternici și am uitat de cîini. Am crezut că dacă ne descotorosim
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spirit a junimii din sinistrul interstițiu. Restrîngînd aria la un Iași care, oricum, nu fusese un oraș oarecare, sînt de rememorat secvențe stenice, sustrase cu perspicacitate activismului și securismului local, în stare, acesta, a mai păstra ceva dintr-o strălucită efigie. Restaurantele încă își mai ofereau generozitatea gastronomică și etilică ultimilor boemi, unor Mărgăriți, aflați cîndva în preajma unor Călinești, festinurile terminîndu-se în brumate exoduri cu birje luate din Piața Unirii și terminate în casele unor Cuciureni, gata de plecare la pescuit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gras nutrită de Kremlin își găsise port-drapel nu în mustățoasele figuri autohtone, ci în exoticii Mao sau Troțki, tot așa, probabil, și junii înmaieuați în roșu la recent consumata lor tabără de vară și-au ales prin reacție exotică inversă efigia unui Che mitizat dincolo de rațiune. Că majoritatea pinocchiștilor din tabără habar n-aveau cine fusese Che ăsta, e altă mîncare de pește. Și, iarăși,probabil, veniseră nehaliții chiar să halească ceva berică, ceva mititei. Că aceiași pinocchiști n-ar fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
similitudo, figura (Wunenburger 18, 58-66). Latinescul imago este utilizat în mod indeterminat, pentru a include forme circumscrise conceptului de reprezentare și procesului de simbolizare: semn, simbol, metaforă, alegorie, emblemă, tip, arhetip etc. sau forme în care există o imagine: sigiliu, efigie, emblemă heraldică, portret etc. Această retorică ambiguă, moștenită de altfel din textele antice, se regăsește astăzi nu doar în critica de text, ci și în teoria și în analiza imaginii vizuale. Mai mult chiar, o regăsim și în studiul imaginarului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
tendință de integrare a modelelor vetero- și neo-testamentare, precum și a apărătorilor ulteriori ai credinței, cel mai nimerit ar fi poate Psalmul 11 ("Cum veți zice sufletului meu: Mută-te în munți, ca o pasăre?") în prelucrarea lui Dosoftei, în care efigia regelui David poate fi echivalată atât cu un sfânt-martir, cât și cu un voievod român: ... Zică cât le place ceia ce n-au minte,/ De vor să mă sparie cu a lor cuvinte,/ Să fug pre la munte cu pădure
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
menționate totuși aici câteva chipuri de mame de domnitori, nu pentru a inaugura însă vreo răsturnare de situație socială și nici pentru o reconsiderare a femininului. Preluând modelul suprem constantinian, regalitatea locală, vrând cu orice preț a da toată strălucirea efigiei pământene a descendentului domnesc, nu putea înlătura o relație ce avea menirea să sensibilizeze profund, în lumina dublului sacru Iisus-Fecioară: aceea dintre stăpânul autocrat și mama sa. Iată că masculinitatea dominatoare acceptă o abatere de la cutuma de castă și impune
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
biblice utilizează însă un amplu vocabular pentru a indica obiectele de cult: pesel, reprezentare divină cioplită sau sculptată; massekâ, reprezentare executată prin topire (Ex 32,4; 2Reg 17,16); semel, „idol”, „statuie” (Dt 4,16; Ez 8,3), ‘ășabbîm, „idoli”, „efigii” (Mih 1,7; cf. Is 2,8); gillulîm, și altele. Așadar, nu este ușor să înțelegem corect extensiunea interdicției. În plus, unii autori consideră că această poruncă este o adăugare inserată între Ex 20,3 și 20,5 (și respectiv
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
-și alăture toate populațiile din jurul Mării Negre. Tranșat de către aorși în anul 49 d.Hr., conflictul are ca rezultat o hegemonie nord-pontică a acestora, punctată de înființarea unui regat puternic care, începând cu acel an, bate propriile monede la Olbia, cu efigiile regilor Farzoios și Inismeus și cu tamgaua proprie acestor dinaști. V.I. Grosu considera că aceste evoluții determină punerea în mișcare a unui al patrulea flux migrator sarmatic, datorat alanilor și aorșilor, cercetătorul amintit legând plecarea iazygilor în Pannonia, înlocuirea lor
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
mai redusă. Toate aceste tipuri sunt caracteristice pentru etapele medie și respectiv târzie ale culturii sarmatice. În mod aparent surprinzător, în complexele funerare sarmato-alanice din spațiul pruto-nistrean nu s-au descoperit tezaure monetare, cu toate că monede din aur și argint cu efigiile regilor aorși (sau roxolani) Farzoios și Inismeus, bătute la Olbia, au fost găsite în alte puncte ale acestui teritoriu și - de asemenea - în pofida faptului că astfel de tezaure există în spațiul carpato-dunărean, de exemplu. În privința periodizării monumentelor sarmate din
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
-se în legendă: „Sara purpurie-i schimbă/ Zeghea-n mantă triumfală...” Aceasta e scenografia. Erotica, în spațiu ozonat, nu poate fi decât puritate: „Și să te iau cu mine sus,/ Departe unde lacrimi nu-s,/ În zări în veci senine.” Efigia lui Coșbuc din pasteluri stă ca model, pulberi din Noapte de vară fiind discernabile în al doilea panou din Icoane din Carpați. Nu în partitura propriu-zisă cu elemente precise, ci în melodia interioară. Structură fundamental lirică, I. abordează totuși poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
gândirii axiologice românești, București, 1970, 69-80; Todoran, Secțiuni, 266-288; Balotă, Ion, 86-117; Onisifor Ghibu, Amintiri despre oameni pe care i-am cunoscut, îngr. și pref. Crișan Mircioiu și Șerban Polverejan, pref. Crișan Mircioiu, Cluj-Napoca, 1974, 258-276; Al. Zub, Vasile Pârvan. Efigia cărturarului, Iași, 1974; Al. Zub, Vasile Pârvan. Biobibliografie, București, 1975; Balotă, Arte, 241-255; Lucian Boia, Evoluția istoriografiei române, București, 1976, 269-287; Vartic, Spectacol, 12-32; Al. Piru, Vasile Pârvan, MS, 1978, 2; Micu, Lecturi, 168-177; Mircea Anghelescu, Pârvan, scriitorul..., T, 1980
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
artificial, așa cum e întotdeauna mobilierul la fotograf, pe un fel de măsuță rotundă, foarte înaltă - Charlotte, copil de doi ani, purtând o bonețică împodobită cu dantele și o rochie de păpușă. Poza aceea pe carton gros, cu numele fotografului și efigiile medaliilor pe care le obținuse, ne intriga foarte tare: „Ce are în comun femeia aceea fermecătoare, cu chipul pur și delicat, încununat de bucle mătăsoase, cu bătrânul cu barbă albă, despicată în două fuioare țepene, asemănătoare cu colții unei morse
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
adapta așteptărilor publicului și presiunii unor factori conjuncturali. Ea este, deci, o sursă de inovație și schimbare. A doua abilitate presupune capacitatea de a păstra și reactualiza bagajul de motive epice, de personaje și semnificații considerate de acea comunitate drept efigii ale identității ei, repere simbolice. Ea este, deci, o sursă de conservatorism. Mitul nu este Însă unicul tip de povestire tradițională, transmisă prin viu grai, care circulă Într-o societate. Această constatare a generat o bogată literatură de specialitate, marcată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de grup sunt mărturisite În public sau sunt denunțate de cetele rituale de tineri (ca purtători ai energiilor vieții) În fața Întregii comunități. Ucideri ritualice de tipul țapului ispășitor sau alte ofrande și sacrificii sunt oficiate În locurile consacrate. Nu o dată, efigii ale răului (mici statui, măști, obiecte care Îl reprezintă sau manechine) sunt arse, aruncate pe ape, sfâșiate În mod ritual. Alteori, distrugerea este Înlocuită prin gonire - zgomote asurzitoare făcute de clopote sau alte instrumente, pocniturile produse de artificii sau arme
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
jocului combinatoriu, ce creează diverse configurații („bizarerii terifiante”) cu ajutorul cărora oamenii pot Închipui moduri alternative de a fi ale lumii sociale și naturale: Cel de-al doilea proces, fabricarea de fantezii și monștrii, focalizează atenția asupra componentelor din măști și efigii, care sunt atât de radical nepotrivite, Încât ies În evidență și pot să fie gândite autonom. Caracterul monstruos al unor asemenea configurații permite scoaterea În relief a elementelor componente. Puneți un cap de om pe un trup de leu și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
simbolic utilizat de o societate pentru a regla raporturile de autoritate și de conduită morală, prin recursul la forme teatralizate precum procesiunile, paradele, prezentarea publică a actului justițiar și a iertării, execuții și pedepse publice, dansul, etalarea unor embleme și efigii. Dar charivari se distinge de asemenea forme ritualice prin caracterul său popular și autonom și prin faptul că inițiativa este luată, de obicei, fără acordul autorităților și adesea, Împotriva lor. (E.P. Thompson, 1981, p. 277) Pornind de la descrierile etnografice și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]