2,768 matches
-
face să te urăsc. Îmi place să am impresia că, după voie, mă pot duce, întoarce, rămâne singur sau sta cu tine, fără să-mi ceară nimeni socoteală. Am anumite secrete, preocupări, în care nu-mi place să intre nimeni. - Egoism bărbătesc. - Cu puțină șiretenie, ai fi izbutit orișice! Dar tu nu poți să-ți tacitriumful tocmai în clipa când mă simt umilit. - Eu nu pot să ascund nimic! Imensul merit al Ioanei, care o face așa de diferită de toate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
clipa importantă și rară pe care o alegi pentru ea. Și poate că păstrez pentru domnul Theodoriu un reproș ascuns și o bănuială, indiferent de prietenia care s-a menținut intactă până la urmă, că părerea lui n-a fost decât egoism, instinctul de a se pune la adăpost de efuziunile altuia, ca să nu-și turbure liniștea sufletească. Ioana adusese cu dânsa o mulțime de idei complicate, cu care nu eram deprins și pe care nu puteam să le neg dintr-o dată
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
stupizi sunt aceia care fac din Bach un abstract! Aici sunt cataclismele cele mai personale, țipetele interioare n-au nici o discreție." - Iarăși n-ai ținut seama de rugămintea mea! - Nu țiu seama când rugămintea nu e decât expresia celui maiferoce egoism! - Crezusem că ne-am înțeles! - Numai ca să închei discuția...- Și cui i l-ai dat? - L-am trimis prin Charles, Arabellei. - Tocmai la Balcic! - N-avea grijă, am rugat să bage de seamă să nu strice placa și,dacă ți-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
presus de puterile mândriei ei ca să tacă, și astfel, la sfârșit, mândria se transformă într-un sentiment exact contrar, în umilință. La Ioana sentimentele contrare se urmează foarte obișnuit. Persoană făcută numai din contraste, totdeauna bine colorate. La un loc egoism meschin și apoi generozitatea cea mai neprevăzătoare. Mîn-dria i se poate numi pe rând dragoste excesivă sau despotism și mă face să am gânduri dornice de eliberare, dar sunt incapabil de a pleca. Uneori îl luăm pe Ahmed pe plajă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pe alta, suprapunîndu-se. - Și eu sunt atât de supărat! Are curajul, umilul Hacik, să se jeluiască, poate pentru că accen tul meu arată că am răbdare să-l ascult puțin sau pentru că el vrea să ne încurajeze pe noi. Omul, în egoismul lui, își găsește o consolare că se mai găsesc și alții în aceeași situație, sau chiar mai rău. - Dar ce-ai pățit, Hacik? - Câte n-am pățit! Este atât de amuzant spunând aceasta, încît îmi vine să râd. Deseori nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a face? Are toate drepturile. Hacik nu poate să fie iubit, dar e necesar în timpurile de deznădejde. Ada știe să se folosească bine de generozitatea lui. - Ce să fac? Întrebare pe care mi-o pun și eu deseori. Am egoismul să cred că numai în mine se petrec cataclisme. Uneori, la Cavarna, rămân singur în antreul de lângă bolnavă; doamna Axente nu poate părăsi pe Viky, domnul Axente citește vreun ziar și fetele sunt duse după cumpărături. Și atunci fac pasiențe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
căzând în mrejele unei femei inferioare, cu care speră relații superficiale, nu izbutește să-și recapete libertatea, stânjenit de milă. Dar Anton Holban nu e în stare a crea femeia vulgară, cu toate încercările lui subliniază mai degrabă snobismul și egoismul eroului. Irina n-ar fi avut spirit critic și ar fi dat asupra oamenilor judecăți superficiale ca: "ce drăguț", "e antipatic", "e bine, vorbește franțuzește". Eroul n-a putut ști niciodată "ce-o fi crezut Irina despre moarte", sufletul ei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
1 ianuarie 2004 CU ȘAPTEZECI ȘI TREI DE COSTURI Am ajuns să tot admir Că sunt unii care știu, Într-o vreme fără mir, Că trăiesc și că mai scriu. Trupu-mi este istovit, Dar creierul mai poate Chiar de-i egoism strivit De cei ce dau din coate. Tot ce-a dat, mai poate da - Cuvinte fără noimă, Triste crezuri în sadea, În simplă uniformă. Sărman gând rămas în joc E văduvit de rosturi, Căci i-am dat doar dor de
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
câtă vreme Va fi rostit: „Doar eu, doar eu”, Când alții plâng sub lungi blesteme Și sub icoana a ce-i greu. Am fost, suntem și fi-vom negri În inimi, suflete, în tot Cât timp mai alergăm alegri Cu egoismul ca suport. 13 mai 2004 OMUL FĂRĂ TOT CE ARE Lumea, plină de sihaștri, Sigur astăzi n-ar mai fi, Cum și cerul fără aștri Visul n-ar mai ispiti. Omul fără de visare N-ar mai fi ajuns un’ este
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
19 decembrie 2004 REFLECȚII (CLXVI) Circulă un vis integru Între cei mai mari „sforari”, Că se va schimba la „negru” Leu pe-o mie de dolari. Nevăzute ziduri groase Se înalță între inși; Sufletele-s tot mai roase, Oameni ’n-egoism cuprinși. * Ieri, „pentru un blid de linte” Te-a vândut în ceas nocturn; Azi, cu miere în cuvinte Te cumpără-n timp diurn. Tot spunând ce vreau să public, Am primit promisiuni De-ajutor, dar care oblic, S-au schimbat
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
a fost - ciulini în jerbe, Pe ce e - spin troienit. * Ca atei și buni de gură Terfeleau pretinși vrăjmași; Azi, pe Biblie se jură, Și se jură pătimaș. * Se clatină cât ai spune doar pește O națiune făr’ elan Când egoismul lung dospește La lideri ce conduc în van. 31 decembrie 2004 Cosește moartea un’ nu crezi - Zadarnică mirare. Ieri mai era, azi nu-l mai vezi Pe cel dorit sub soare. 7 ianuarie 2005 82 Unii se întrec în teme
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Mai curând scădeți din sumă Cu ce nu v-am omenit. Puneți fără să vă pese Doar ciulini peste mormânt, Dâmbul trist să nu v-apese Că-s cu moartea în veșmânt. Pe buza gropii meditați: „Deșertăciuni sunt toate”; De egoism amenințați, Zadarnic dăm din coate. Uitați calea care duce La ciulini pe un mormânt Și nu scriți nimic pe cruce; Este ultimul cuvânt. 29-31 martie 2005 REFLECȚII (CLXIX) Cu puține circumvoluții Vrea să fie mare lider; La probleme e făr
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Precum sună zicala, Alta rămâne pătată Chiar depășindu-și scala. * În tăcere viața-mi trece Ca izvorul lin spre șes, Care-și pierde unda rece, Limpezimea mai ales. 27 mai 2005 Au pe inimă cagulă Și în creier doară eu, Egoismul e-n basculă, Lăcomia în nucleu. Bicisnica natură Se revoltă tot mai des; Omul nu se satură Cu ce timpul drept l-a dres. Rugina pe suflet crește, Nimănui nu-i pasă, nu; Neputința azi dospește Sub regimul de tabú
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
mai e nevoie să o pui la punct. Ea va funcționa de la sine, fără greș. Teama de a fi supravegheat înlocuiește cel mai bun sistem de supraveghere." "Dar, la urma urmei, de ce le repugnă într-atât sinucigașii? Din invidie? Din egoism? Din frica de a rămâne singuri? Pentru că au fost îndoctrinați de mici că nu se cade să te sinucizi? Sau pentru că sunt convinși că sinucigașul prin însuși statutul său, nu mai știe ce e bine și ce e rău pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ani - și ea era prea din altă lume. Ba, pe-atunci, plin de ideea "lumii nouă", pentru care... luptam, în bunică-mea nu puteam vedea decât urmele bine caracterizate ale lumii vechi. În rezumat eu aveam lumea mea și, din cauza egoismului natural omului și, încă din cauză că nu ne putem gândi clar, mai ales la 20-25 de ani, că moartea va răpi pentru totdeauna pe cei bătrâni - din aceste cauze am neglijat-o - n-am vorbit destul cu ea, n-am stat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
puține plăceri", a zis marele nostru poet,repetînd o melancolică banalitate. Și încă mai puține sunt plăcerile pe care i le pricinuiește omului tovărășia aproapelui său, căci fiecare om e o lume deosebită, cu ambițiile și, mai cu seamă, cu egoismul ei... Nu în relațiile personale pune omul ce are mai bun, căci, în ciocnirea dintre suflete, ce are mai bun se duce, adesea, ofensat în fundul cel mai adânc al ființei sale... Și, de aceea, nu poate fi o legătură mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cunoscuta netoleranță a ființei care iubește, gelozia fără motiv, sentimentul de teroare, că ea e ea, că e o ființă de sine stătătoare, asupra gândirii și voinței căreia n-ai nici o putere, toate aceste sentimente care caracterizează cel mai teribil egoism și pe care le simte mai ales bărbatul (cît e de inferior în această privință!) nu-s de natură a împrieteni... Cine nu știe că "amorul" când se are de scop pe sine însuși, când nu este un incident în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
al societății. Societatea îl stilizează numai și, cel mult, îl complică cu elemente care se topesc la cea mai mică ciocnire. De aceea superioritatea sufletească a unui om se cunoaște și după rezistența pe care o pune sufletul lui la egoismul naturii. 14. Te iubesc fiindcă ești bun; Te iubesc fiindcă ești inteligent; Te iubesc fiindcă ești frumos; Te iubesc fiindcă... înseamnă că Te este iubit nu pentru el, ci condiționat, din anumite cauze. O iubire provocată de cauze conștiente, de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
a trăi sau, mai bine, de a nu muri (ceea ce, deși pare același lucru, e cu totul altceva). 16. În strigătul de iubire, bărbatul cere femeii ajutor împotriva morții. De aceea "amorul e tare ca moartea". De aceea nemilosul lui egoism în doi. De aceea senzația fără nici o analogie a realizării lui. De aceea posibilitatea imaginilor voluptuoase de a ținea piept în conștiință imaginii înfiorătoare a morții. De aceea absolvirea minciunii, coruperii servitorilor efracției, crimei, când au ca scop posesiunea femeii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și mai ridicole din punct de vedere realist, este cea mai gravă ofensă pentru ea, numească-se această legătură amor liber, căsătorie liberă, ori alt cuvânt sonor, prestigios mai ales în țările noi și bun ca să justifice în chip ipocrit egoismul brutal al bărbatului. 18. Nefericirea mea, cauzată de mine, ar fi o catastrofă individuală și meritată. Dar nefericirea ei, provocată de mine, ar fi o crimă împotriva ei și o crimă împotriva fericirii, pentru că oamenii înfrumusețează ori urâțesc fericirea... 19
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ar putea fura și rodul acestei munci, desigur burghezii ar spune că așa e bine, așa e armonie. 4. La unii, întrebuințarea podoabelor se tălmăcește astfel:neavînd nimica în sine, pun în schimb pe sine. 5. Altruismul nu-i decât egoismul bine înțeles, priincios individului și unui număr cât mai mare de alți indivizi, a căror bunăstare aduce bine individului de la care purcede fapta. 6. Inteligența nu se poate sulimeni spre a arăta altfel de cum este; deci cei proști n-au
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mă plictisește. Ultima dată, însă, mi-a spus răspicat: "Ești egoist, mon cher maître, ca toți bărbații!" și apoi mi-a luat brațul cu un gest care continua încă, despotic, impetuozitatea mișcărilor ei cu copiii. (O fi înțeles ea complet egoismul meu? O fi înțeles că opririle ei cu copiii mă impacientează pentru că-mi răpesc atenția și timpul ei? Și pentru că-mi dau ocazia să măsor posibilitățile ei pasionale, care nu vor fi niciodată pentru mine?) Când m-a văzut astăzi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
când văd în ea ființa umană, fragilă, vremelnică, supusă la nenorociri posibile: mizerie și boală, și la catastrofe sigure: moartea doamnei M... și a ei. Dar, odată cu izbucnirea în conștiință a imaginii femeii tinere cu brațele albe și talia rotundă, egoismul pasionat ia locul sentimentelor altruiste sau (pentru că acestea nu dispar fără să lase o urmă, ca notele armonice ale unui sunet) le absoarbe în propria-i substanță, devenind și mai devastator, atât e de adevărat că totul concură la exasperarea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de a trăi sau, mai bine, de a nu muri (ceea ce, deși pare același lucru, e cu totul altceva). În strigătul de iubire, bărbatul cere femeii ajutor împotriva morții. De aceea "amorul e tare ca moartea". De aceea nemilosul lui egoism în doi. De aceea senzația fără nici o analogie a realizării lui. De aceea posibilitatea imaginilor voluptuoase de a ținea piept în conștiință imaginii înfiorătoare a morții. De aceea absolvirea minciunii, coruperii servitorilor, efracției, crimei, când au de scop posesiunea femeii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și mai ridicole din punct de vedere realist, este cea mai gravă ofensă pentru ea, numească-se această legătură amor liber, căsătorie liberă, ori alt cuvânt sonor, prestigios mai ales în țările noi și bun ca să justifice în chip ipocrit egoismul brutal al bărbatului. Dar pe o femeie pe care aș înjosi-o și care s-ar înjosi n-aș mai putea s-o prețuiesc. Iar legătura indisolubilă ar duce la nefericire, pentru că, după câțiva ani, voi fi în adevăr bătrân
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]