2,955 matches
-
dintr-o perspectivă comunitaristă. Jeder nur sich selbst der Nächste? In der Erziehung Werte vermitteln (Herder, Freiburg, 2001) este o foarte aspră evaluare a situației educativ-sociale din Statele Unite, în care se afirmă că astăzi copiii americani sunt obsedați de consum, egoiști, lipsiți de orice deschidere către Celălalt, violenți. Pornind de la șocantul masacru de la liceul din Littleton, în care adolescenți „de familie” au împușcat cu sinistră premeditare colegi și profesori (în Germania, cartea a fost discutată de comunitariștii locali - Kommunitarier - după incidentul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
-i inscripții cabalistice, cheia de boltă a soarelui pătrunzînd în punctul de echinox în zodia Cumpenei. Tocmai în fața acestei monede ecuatoriale se oprea, nevăzut de nimeni, Ahab. Ă „Culmile munților, turnurile și celelalte lucruri mari și înalte au totdeauna ceva egoist. Iată aceste trei piscuri - sînt mîndre ca însuși Lucifer. Turnul acesta semeț e Ahab; vulcanul acesta, e Ahab; pasărea aceasta vitează, neînduplecată și triumfătoare e tot Ahab, toți aceștia sînt Ahab. Iar acest ban rotund de aur, nu e decît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un Îndemn. Hai să ne luăm la Întrecere, tu mai tânăr, eu mai În vârstă, alături de alții și mai În vârstă; tu mai talentat, eu mai puțin talentat, lângă alții și mai talentați; fără toate acele răsfățuri boeme sau complexe egoiste de odinioară, cu care se concurau „aleșii artei”, ci prietenește, conștienți de limitele și calitățile noastre; - hai să ne luăm la Întrecere, să vedem care va lua mai Întâi premiile ce ne așteaptă 11 (Ă). CONGRESUL INTELECTUALILOR Început la 30
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
rău care orientează comportarea și evaluarea comportării oamenilor în toate comunitățile. Cu greu s-ar putea contesta convergența remarcabilă a unor asemenea reprezentări care sunt caracteristice pentru tradiții culturale și religioase dintre cele mai diferite. Bunăoară, a rezista unor înclinații egoiste mai mult sau mai puțin puternice, a acționa în contradicție cu indicațiile pe care ni le dau ele și a resimți o vie satisfacție că s-a procedat în acest fel este un tip de experiență care va putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
și surorile, părinții și copiii nu doresc, de obicei, să întrețină relații sexuale, ci ei simt că nu au voie să întrețină asemenea relații.34 Împotriva unei opinii adânc înrădăcinate, cercetări în domeniul biologiei evoluționiste evidențiază că nu numai tendințele egoiste de autoconservare, ci și cele altruiste, au o bază genetică. Ultimele nu au, așa cum s-a crezut mult timp, doar o determinare culturală. Din punct de vedere strict biologic, omul, ca și rudele lui apropiate, primatele superioare, nu este o
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ci și cele altruiste, au o bază genetică. Ultimele nu au, așa cum s-a crezut mult timp, doar o determinare culturală. Din punct de vedere strict biologic, omul, ca și rudele lui apropiate, primatele superioare, nu este o ființă pur egoistă. Există o corelație semnificativă între planul predispozițiilor și sentimentelor altruiste programate genetic, care determină ceea ce ne place și nu ne place, și cel al noțiunilor de bine și rău, noțiuni care susțin conștiința datoriei și a obligației morale. Nu există
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
prescripții cu caracter moral va trebui să ținem seama de faptul că „oamenii sunt răi”. Iată de ce purtări, care ar fi condamnabile față de semeni ce urmează glasul rațiunii, pot fi justificate atunci când cei ce ne stau în față sunt ființe egoiste lipsite de orice scrupule În scrierea lui despre religie, Kant va caracteriza „capacitatea sau incapacitatea liberului arbitru de a adopta sau nu legea morală în maxima lui” drept bunătate sau răutate sufletească. Omul rău este o ființă conștientă de legea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a adopta sau nu legea morală în maxima lui” drept bunătate sau răutate sufletească. Omul rău este o ființă conștientă de legea morală, care în maximele acțiunii sale se abate totuși, cel puțin ocazional, de la ea. El face din înclinațiile egoiste condiția urmării legii morale, și nu din legea morală condiția satisfacerii egoismului 39. Din această perspectivă, răutatea sufletească va fi mult mai răspândită, firește, decât bunătatea. În contactul cu oameni pe care nu-i cunoaștem, lasă să se înțeleagă Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
acele maxime de comportare pe care le va urma o ființă omenească în măsura în care comportarea ei va fi dictată numai de rațiune. Aceste maxime sunt imperative ce rezultă din scopuri stabilite de rațiune. În opoziție cu scopurile care exprimă pornirile noastre egoiste, exclusiviste, scopurile stabilite de rațiune sunt universalizabile. Ele vor fi acceptate de toate ființele raționale. Prima noastră impresie ar putea să fie că a cere oamenilor să se conducă după asemenea scopuri și imperative este o probă de naivitate înduioșătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dogme revelate în măsura în care ele nu resping interpretarea morală a acestor dogme și, în acest fel, progresul emancipării religioase. Kant aprobă, bunăoară, rugăciunea dacă prin ea sunt consolidate convingerile morale, dar o respinge de îndată ce rostul ei va fi împlinirea unei dorințe egoiste. Filosoful aprobă cuminecătura ca semn simbolic al unitătii comunității morale, dar o respinge în calitate de garanție a mântuirii sub control preoțesc. Este denunțată cu deosebire tendința de a obține asistența și grația divină prin activități de cult, și nu prin efortul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
religie, Kant deplânge tendința foarte răspândită de a privi practicile religioase nu drept tot atâtea prilejuri de reflecție morală și de îmbunătățire a conduitei, ci drept căi prin care credincioșii încearcă să câștige bunăvoința divinității, în scopul satisfacerii intereselor lor egoiste. Filosoful avertiza în această privință distingând „slujirea morală a lui Dumnezeu” (officium liberum) de „slujirea lui Dumnezeu pentru răsplată” (officium mercenarium). Omul luminat este cel ce îl slujește și îl venerează pe Dumnezeu străduindu-se să dea ascultare legii morale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
altfel, cu franchețe: „În adâncul meu, sunt întru totul convins că dragii mei semeni, cu câteva mici excepții, sunt niște neisprăviți” (Jones, 1957/1975). El admite totuși că, fără influența civilizației, care-l obligă pe om să-și transforme tendințele egoiste în tendințe altruiste, societatea ar fi neîntrerupt amenințată cu dispariția, dată fiind violența spontană a oamenilor unii față de alții. În această privință, porunca biblică, oricât de „irealizabilă” ar fi, constituie, potrivit lui Freud, cea mai puternică apărare împotriva agresiunii umane din
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
politică și până ce condițiunile de viață vor putea permite o activitate în afara gospodăriilor pe scară mai întinsă. Prin această alegere a celor mai demne ca să ne reprezinte, vom înlătura și aprecierea puțin favorabilă ce ni se face că femeile sunt egoiste, invidioase, conduse exclusiv de impresii sentimentale trecătoare. Se apropie vremea activității intense și practice a femeii pe tărâm politic și purtăm convingerea că românca noastră, care s-a dovedit a fi o ființă plină de calități, își va face conștiincios
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
mine fumegânde, în care viața să devină scrum, iar bucuria, vaiet? (...). Concepția burgheză a împiedecat-o pe Nina Cassian să vadă frumusețea construirii socialismului, să-i vadă pe eroicii constructori ai lumii noi (...). Astfel, poezia Cântec în zori exprimă dragostea egoistă, strâmtă, a unei femei pentru bărbatul ei. Acest bărbat doarme și femeia îl privește. Am văzut în Balada femeii care și-a pierdut iubitul în război că poeta este preocupată de portretul moral al celui iubit, dorea să scoată în
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de țărani colectiviști și își închină zilele de odihnă reparării acestei fântâni în folosul gospodăriei colective. Cu multă îngâmfare și dispreț privește această acțiune un alt personaj al nuvelei, Sică, șeful ramurilor anexe, un tânăr cu oarecari însușiri, dar lăudăros, egoist și ambițios, care însă în fața frumuseții morale a lui Andrei ne apare meschin și josnic. În versiunea apărută în volum, autorul a încercat să îndrepte aceste lipsuri ale nuvelei manifestate în textul publicat în Scrisul Bănățean. Dar încercarea a rămas
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
aproape de vârfurile eșafodajului social și decizional. Reperul central în dezlănțuirea unor porniri psihice distructive este Olga, fire romantică, naivă, dar și posesivă. Prim-planul acțiunii este ocupat de inginerul Ion Dragomir, proaspăt îmbogățit, de soția lui, Lili, ființă vicleană și egoistă, și de Cora, doctorița căsătorită cu un personaj cameleonic, Mihai Drăgescu. În volumul al doilea, distribuția se îmbogățește prin câteva personaje ce rezistă vitregiilor din acest microunivers dominat de ban. Între ele se remarcă profesorul savant Dinu Haralamb, supranumit Zeul
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
de spectrul războiului („Să te simți atât de tânără și atât de dornică de a trăi, și totul împrejur să-ți stea împotrivă! Să n-ai ca viitor și perspectivă decât îngrijirea unui bolnav capricios și excesiv, a unei surori egoiste și răsfățate, în plus un război ce pare-se că stă să înceapă”). La ora apariției, romanul a fost înțeles inclusiv în cheie subversivă, războiul de la 1916, cu toate dilemele și suferințele sale, fiind „citit” ca parabolă a ceaușismului. După
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
arestării, era sigur că vor vorbi. „Pentru că eu aș fi făcut-o, dacă aș fi avut acei doi copii...“, a spus el. Am înțeles, de asemenea, datorită distanțării în timp, că povestirea lui îmi îngăduise să-mi uit frica, acea egoistă și umilitoare frică de a-ți pierde viața, atunci când ea promite să devină frumoasă. În sfârșit, în noaptea aceea i-am aflat porecla „Șah“, pe care doar câteva persoane o cunoșteau. Printre care și tu. II Tot ce exprimau în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
îndepărtat? A ce miroase în jur? Gardurile sunt înalte, mijlocii sau lipsesc? Au bănci la poartă sau nu? Forma și înălțimea gardurilor sau banca de la stănoagă pot spune ceva despre modul de viață al țăranilor, despre mentalitatea lor (sunt suspicioși, egoiști, deschiși, ospitalieri, curioși, vorbăreți etc.)? Evitați pasajele descriptive lungi. Elementele de culoare trebuie dozate abil și fără exces. Contează locul unde plasați aceste elemente, dar, mai ales, relevanța lor. Folosiți descriptivul într-un paragraf distinct de început. În rest, reveniți
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
în producții intelectuale, paradigme ideatice, rezonanțe interpretative altfel plămădite decât prin formele educaționale tradiționale. Ea este un rezultat al unei mutualizări a cunoașterii generate de noile tehnologii, ce poate scoate individul din solipsismul actului cognitiv, realizat în singurătate, în chip egoist. Metafora savantului însingurat și retras, bântuit de chinurile facerii, trebuie reevaluată sau înlocuită cu cea a savantului generos, ce scrutează și adaugă noul pe canavaua imensă a cunoașterii în mod colaborativ, cumulativ, rezonant cu alții, dar și relativ anonim, oarecum
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
14; Gal. 3,22). Omul se află hyph’ hamartian („sub păcat”); În același sens, „păcatul Îi stăpânește (basileuein) pe oameni”. Hamartia se asociază cu: ⎯ blasphemia, hulirea, luarea În deșert a lui Dumnezeu; ⎯ apate, „rătăcirea”, „Înșelarea” (Evr. 3,13); ⎯ epithymia, „pofta egoistă, Înclinația spre lucruri pernicioase” (Iacob 1,15); ⎯ anomia, „fărădelegea”; păcatul presupne transgresarea unor norme divine (1Ioan 3,4); ⎯ adikia, „nedreptatea”; păcătosul refuză să fie drept atât față de om, cât și față de semeni (1Ioan 5,17); ⎯ prosopolempsia, „favoritism, părtinire”; insul aplică
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ajute, din economiile lui, cu o sumă de bani. Copiii împart în chip echitabil darurile și, bucuroși că scapă din încurcătură, se grăbesc să-și conducă tatăl până la poarta casei. Scena confruntării dintre cele două mentalități este admirabilă. Copiii sunt egoiști, meschini, fără a fi cu necesitate ticăloși. Tatăl nu aduce ingraților copii nici o imputare. El a pregătit totul, gospodărește, inclusiv încercarea din urmă: moartea. Râsul dă, aici, în plâns, comedia se transformă într-o veritabilă tragedie: tragedia destinului individual înțeles
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
cu ceea ce K. Jaspers a descris, În planul conștiinței, sub numele de situații-limită. Ca și situațiile-limită, situațiile Închise ale vieții au un caracter limitativ. Ele Închid persoana În planul trăirii sale interioare, fiind astfel legate de sentimentele personale, de natură egoistă. Sentimentele personale, cu un caracter strict individual, Își au originea În egoismul individului. Ele pot fi comunicate de către individul respectiv celorlalte persoane, sau pot fi deduse de către aceștia din manifestările și trăirile persoanei respective. Sentimentele personale nu pot fi Însă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
simțite și nici Înțelese de ceilalți. Aceste sentimente, centrate pe individul respectiv și aparținând exclusiv acestuia, se raportează fie la o stare de automulțumire, fie la o stare de insatisfacție față de sine. În oricare dintre aceste situații, prin originea lor egoistă, aceste sentimente fac ca individul să sufere, să se simtă o persoană-limită, izolat În raport cu ceilalți, lipsit de satisfacții și având, În final, sentimentul unei răpiri a libertății sale. Situațiile-Închise ale vieții, strict individuale, sunt trăite de persoană În trei planuri
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
trei planuri: somatic, sufletesc și În câmpul conștiinței, ca sentimente morale. O Încercare de a clasifica situațiile Închise este posibilă numai prin raportarea lor la tipurile de sentimente care le generează. În felul acesta, remarcăm existența unei corelații Între sentimentele egoiste și stările limitative ale individului, după cum urmează (P. FoulquiéĂ: aă Orgoliul, reprezentând tendința individului de a se autovaloriza, dorința de afirmare În raport cu ceilalți, nevoia de a ieși În față, de a se impune. bă Mândria, reprezentând vanitatea, sentimentul atașării față de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]