1,494 matches
-
Domnul”. Între anii 1792-1802 funcția de stareț este preluată de ieromonahul Sava care era originar din Bulgaria. Deoarece s-a mărit numărul călugărilor, în acest timp, s-au mai construit încă niște chilii. În anul 1802 stareț a fost ales egumenul moldovean - Iezechil. El a reconstruit biserica de iarnă, care era încă din lemn, și a schimbat catapeteasma din biserica de vară. Este necesar de a sublinia faptul, că pînă în anul 1808 în posesia schitului se afla toată averea moștenită
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
Hâncu este legat de anul 1816 cînd, din cauza creșterii numărului de viețuitori, prin hotărîrea Mitropolitului Chișinăului și al Hotinului Gavriil Bănulescu-Bodoni, Schitul Hâncu devine Mănăstire. În anul 1816 -1819 stareț al mănăstirii este ales un moldovean de origine și anume egumenul Antonie. În anul 1817 toți călugării din mănăstirea Hâncu erau moldoveni. Din 1819, în mănăstire se remarcă prezența a trei monahi ruși refugiați de pe timpul împărătesei Ecaterina II-a. În acei ani, după datele de arhivă, gospodăria mănăstirii era constituită
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
-a. În acei ani, după datele de arhivă, gospodăria mănăstirii era constituită din: 768 oi, 40 berbeci, 20 berbecuți, 242 mieluți mici, 22 boi, 39 vaci, 6 cai, 33 țapi. În anul 1819 este ales un stareț de origine rusă - Egumenul Sinisie. Sub conducerea sa Mănăstirea Hâncu devine prima așezare monahală din Basarabia unde s-a introdus oficial viața de obște. Mai apoi, în 1821 Mitropolitul Gavriil îl numește pe arhimandritul Sinisie supraveghetor asupra mănăstirilor și schiturilor, cu sarcina să introducă
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
origine, născut într-o familie de preot, a absolvit seminarul din Cernăuți cunoscînd limbile rusă, germană, română și poloneză. Pe parcursul stăreției acesta ocupă funția de protopop al mănăstirilor din Basarabia. Din 1827 pînă 1830 stareț al mănăstirii Hâncu este numit Egumenul Silvestru. El a fost rus de origine, dar se spune că, știa bine și limba “moldovenească” . Cel mai de seamă stareț al mănăstirii este considerat a fi ieroshimonahul Dorotei. Acesta a condus mănăstirea de la 8 iunie 1832 pînă în anul
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
moldovenească” . Cel mai de seamă stareț al mănăstirii este considerat a fi ieroshimonahul Dorotei. Acesta a condus mănăstirea de la 8 iunie 1832 pînă în anul 1843. Pe lîngă faptul, că starețul Dorotei este considerat cel mai de seamă conducător și Egumen al Mănăstirii Hâncu, el a fost și unul dintre cei mai activi slujitori ai bisericii ortodoxe în Basarabia, în timpul păstoririi Arhiepiscopului Chișinăului și a Hotinului Dimitrie (Sulima). Între anii 1832-1840 fiind de asemenea, protopop al mănăstirilor din Moldova, el alcătuiește
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
care veneau la ascultare în Mănăstirea Hâncu, creștea zi de zi. În această perioadă Mănăstirea Hâncu devine una din cele mai mari și vestite mănăstiri din Moldova. Alți stareți din sec. XIX La 23 aprilie 1843 stareț al mănăstirii devine egumenul Inochentie, care, pînă în 1848, ocupă totodată funcția de protopop al mănăstirilor din Moldova. Pentru lărgirea gospodăriei mănăstirirești el a cumpărat în comuna Iurceni 6 desetine de vie. Pe timpul starețului Inochentie, în mănăstire își duceau traiul 20 monahi și 20
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
Moldova. Pentru lărgirea gospodăriei mănăstirirești el a cumpărat în comuna Iurceni 6 desetine de vie. Pe timpul starețului Inochentie, în mănăstire își duceau traiul 20 monahi și 20 ascultători (anul 1847). La 13 noiembrie 1848 stareț al Mănăstirii Hâncu este numit egumenul moldovean Nectarie care a condus mănăstirea pînă în 1851. În această perioadă crește și mai mult numărul călugărilor ajungînd la 38 de viețuitori: un egumen, 5 ieromonahi, 1 ierodiacon, 13 monahi și 19 ascultători. În perioada de conducere a starețului
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
și 20 ascultători (anul 1847). La 13 noiembrie 1848 stareț al Mănăstirii Hâncu este numit egumenul moldovean Nectarie care a condus mănăstirea pînă în 1851. În această perioadă crește și mai mult numărul călugărilor ajungînd la 38 de viețuitori: un egumen, 5 ieromonahi, 1 ierodiacon, 13 monahi și 19 ascultători. În perioada de conducere a starețului Nectarie, în anul 1849 un țăran răzeș pe nume Niță, care trăia în preajma mănăstirii a dăruit călugărilor o livadă. La 12 martie 1851 este numit
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
ierodiacon, 13 monahi și 19 ascultători. În perioada de conducere a starețului Nectarie, în anul 1849 un țăran răzeș pe nume Niță, care trăia în preajma mănăstirii a dăruit călugărilor o livadă. La 12 martie 1851 este numit stareț al mănăstirii, egumenul Isidor, iar la 7 iulie al aceluiaș an, acesta este înaintat în funcția de protopop al mănăstirilor și schiturilor din preajma mun. Chișinău. În anul 1831 Egumenul Isidor a absolvit Seminarul din Chișinău. El este primul stareț al mănăstirii, cu studii
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
a dăruit călugărilor o livadă. La 12 martie 1851 este numit stareț al mănăstirii, egumenul Isidor, iar la 7 iulie al aceluiaș an, acesta este înaintat în funcția de protopop al mănăstirilor și schiturilor din preajma mun. Chișinău. În anul 1831 Egumenul Isidor a absolvit Seminarul din Chișinău. El este primul stareț al mănăstirii, cu studii teologice. În timpul lui, în anul 1851, în urma revizuirii bunurilor materiale, mănăstirea mai poseda în or. Chișinău o casă din piatră, cu 6 camere, pe str. Haralampie
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
1100 ruble de argint. În anul 1868, Ștefan Toma și Ioan Radu au dăruit mănăstirii o livadă, iar în 1870, Ioan Cursov împreună cu poetul Ioan Sîrbu i-au mai dăruit încă o livadă. Între anii 1870-1873, starețul mănăstirii a fost egumenul Ghedeon (Ștefîrță). Între anii 1873-1876 starețul mănăstirii este numit un ucrainean - arhimandritul Irineu. În anul 1879 stareț al mănăstirii devine egumenul Gherasie, care a făcut studii la Seminarul Teologic din Chișinău. El este amintit în documente ca o personalitate severă
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
Cursov împreună cu poetul Ioan Sîrbu i-au mai dăruit încă o livadă. Între anii 1870-1873, starețul mănăstirii a fost egumenul Ghedeon (Ștefîrță). Între anii 1873-1876 starețul mănăstirii este numit un ucrainean - arhimandritul Irineu. În anul 1879 stareț al mănăstirii devine egumenul Gherasie, care a făcut studii la Seminarul Teologic din Chișinău. El este amintit în documente ca o personalitate severă și exigentă. În această perioadă, un mare proprietar, Alexandru Russo, dăruiește mănăstirii 65 desetine de pămînt, iar ieromonahul Paisie care, în
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
puduri; 20 puduri; 8 puduri; 5 puduri; 5,30 puduri; 1,15 puduri și un clopot de 8,23 puduri. De asemenea, Ieromonahul Erax a zidit un arhondaric pentru oaspeți. Începînd cu 6 aprilie 1905 la conducerea mănăstirii a ajuns egumenul Ioachim. La 21 mai 1906 acesta este ridicat la treapta de arhimandrit și decorat cu ordinul “Împăratul Alexandru” clasa III. El a condus mănăstirea timp de 13 ani. Între anii 1906-1911, mănăstirea Hâncu este vestită, datorită ieromonahului Sava, care tămăduia
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
Nicolae Mavrocordat (1709-1710, 1711-1716) a extins terenurile mănăstirii, dându-i un teren cu ""pomeți, paragini de vii, locuri de grădini și pădure"". Acest teren se întindea pe valea râului Căcaina, de la iazul Mănăstirii Dancu spre nord. În anul 1809, Serafim, egumenul Mănăstirii "Trei Ierarhi" a restaurat această biserică, fiind așezată atunci o a treia pisanie. Pe atunci, de biserică se ocupau egumenii greci de la Mănăstirea Trei Ierarhi, care trimiteau aici călugări pentru a se îngriji de biserică. În anul 1850 s-
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
la Mănăstirea Putna cu numele de Anastasie și a fost hirotonit preot la scurtă vreme. Ca urmare a meritelor sale cărturărești, dar și duhovnicești, a primit titlul de arhimandrit (1588) și a fost numit, la cererea voievodului de atunci, ca egumen la Mănăstirea Galata, unde a format o obște bine organizată, cu ucenici buni. După intrarea în Moldova a lui Mihai Viteazul (iunie 1600), arhimandritul Anastasie Crimca este numit în scaunul de episcop de Rădăuți, iar la 19 iunie 1600 el
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
Sf. Duh", sub o lespede de piatră fără nicio inscripție. Neinscripționarea pietrei de mormânt este atribuită de unii autori vremurilor tulburi care explicau un asemenea gest de discreție. Domnitorul Miron Barnovschi-Movilă nu a reușit să termine lucrările la mănăstire. Astfel, egumenul mănăstirii vindea la 9 august 1635 un sat pentru 350 lei pentru finalizarea lucrărilor de construire a mănăstirii ""findcă este neterminată de Barnovschi vodă"". În primele decenii ale secolului al XVII-lea, Mănăstirea Dragomirna a reprezentat un puternic focar de
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
cuvinte din prima limba au intrat prin intermediul celei de-a doua. Direct din greacă provin, de exemplu, "livadă" „pajiște” și "miris" „miros”. Din slavă bisericească provin cuvintele slave "pričati" „a povesti” și "văzduh" „aer”, precum și cuvintele grecești "idol" și "iguman" „egumen”. Cuvinte din limbi romanice au început să intre în limba sârbă începând cu Evul Mediu, de exemplu din limba veneta "siguran" „sigur”. Cele mai multe sunt relativ recente, fiind internaționale: "literatura", "interesantan", "etimologija", "poezija", "telegram", "geografija" etc. Sunt și câteva cuvinte din
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]
-
cele ascunse adânc în cornișe, asigurând, aprinse, o senzație de feerie. Crucea de deasupra turlei principale este și ea iluminată electric, putând fi observată noaptea de la distanță. Pictura interioară a fost restaurată și completată în perioada anilor 2002-2004 sub coordonarea egumenului Andrei Berega .
Catedrala Sfinții Împărați Constantin și Elena din Bălți () [Corola-website/Science/312655_a_313984]
-
aduși aici starețul Sofronie, împreună cu câțiva călugări. După înființarea seminarului, toate veniturile mănăstirii au fost întrebuințate numai pentru buna funcționare a școlii. Hrisovul domnesc preciza în acest sens următoarele: Și veniturile acestei mănăstiri Socola vor fi pentru trebuința școalei, fiind egumenul cu purtare de grijă spre deșteptarea dascălilor și spre îndemnarea ucenicilor, după povățuirea ce va avea de la ... părintele mitropolitul"". Acest seminar teologic a fost prima instituție de învățământ secundar din Moldova în care s-a predat în limba română (până
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
construiască biserică din temelii. Documentele istorice unanim recunoscute afirmă că mănăstirea a fost ctitorita de căpitanul Adam la mijlocul secolului al XVII-lea și sfințită la 14 octombrie 1652. La 1685, Mitropolitul Sava și mării boieri confirmă dorința ctitorilor și a egumenului Leontie că mănăstirea să fie închinata Muntelui Sinai. Mai tarziu, la 5 iulie 1759, egumenul Iorest Movila scrie domnitorului Teodor Calimach că, după ample lucrări de refacere, hotărăște să închine această mănăstire Mitropoliei de la Iași, deoarece părinții din Sinai nu
Mănăstirea Adam () [Corola-website/Science/311625_a_312954]
-
căpitanul Adam la mijlocul secolului al XVII-lea și sfințită la 14 octombrie 1652. La 1685, Mitropolitul Sava și mării boieri confirmă dorința ctitorilor și a egumenului Leontie că mănăstirea să fie închinata Muntelui Sinai. Mai tarziu, la 5 iulie 1759, egumenul Iorest Movila scrie domnitorului Teodor Calimach că, după ample lucrări de refacere, hotărăște să închine această mănăstire Mitropoliei de la Iași, deoarece părinții din Sinai nu o considerau trebuincioasa. Domnitorul va întări această închinare printr-un document din 12 august 1759
Mănăstirea Adam () [Corola-website/Science/311625_a_312954]
-
cu litere chirilice tipărite în perioada anilor 1830 - 1865, actul original ce atestă dezgroparea moaștelor Cuviosului Onufrie pe 9 mai 1846, în prezența domnitorului Moldovei Mihail Sturdza, o copie după Tomosul Sfântului Sinod pentru proclamarea canonizării Sfântului Cuvios Onufrie. Printre egumenii și stareții acestei mănăstiri s-au aflat următorii: Aici și-a început viața monahală Teoctist Arăpașu (1915-2007), viitorul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1986-2007). El a plecat în 1928 din satul natal Tocileni și a străbătut absolut la întâmplare codrii
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
a străbătut absolut la întâmplare codrii Voronei, ajungând la poarta Mănăstirii Vorona. Fiind minor (avea doar 13 ani pe atunci) și neavând armata făcută, nu a fost primit acolo. A fost îndrumat la Sihăstria Voronei unde a fost primit de egumenul Ghedeon Verenciuc. El a viețuit un singur an la Sihăstria Voronei, până în 1929, când a fost primit la Mănăstirea Vorona. A îndeplinit ascultarea de paracliser, iar egumenul Ghedeon l-a învățat notele psaltice și slova chirilică. Cu mâinile sale, fratele
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
primit acolo. A fost îndrumat la Sihăstria Voronei unde a fost primit de egumenul Ghedeon Verenciuc. El a viețuit un singur an la Sihăstria Voronei, până în 1929, când a fost primit la Mănăstirea Vorona. A îndeplinit ascultarea de paracliser, iar egumenul Ghedeon l-a învățat notele psaltice și slova chirilică. Cu mâinile sale, fratele Toader a cărat pietre de râu pentru construirea bisericii-paraclis, după cum amintește o placă de marmură amplasată în anul 2005 pe zidul lăcașului de cult. Textul complet al
Mănăstirea Sihăstria Voronei () [Corola-website/Science/311210_a_312539]
-
este scris anul 7089 (1580-1581) a cărui însemnătate nu o cunoaștem, dar se poate presupune o reparație mai semnificativă. Prima schimbare importantă în structura bisericii de care avem știre datează din 1778. La inițiativa arhimandritului mănăstirii Putna, Vartolomei Măzăreanu, a egumenului Ioasaf și a sătenilor, lăcașul a fost modernizat și transformat în biserică parohială. Cu acel prilej, vechea structură planimetrică a monumentului a fost în bună măsură modificată. Astfel, s-au efectuat următoarele lucrări: Absidele au fost adăugate lateral naosului vechi
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]