1,905 matches
-
putea face o antologie numai cu ele. Un volum puternic, cu multe versuri memorabile; și un poet, atât de original, ilustrând un socialism uimitor, reacționar. Să fie acesta singurul mod în care sintagma ,comunist cinstit" se poate adeveri? Ion Gheorghe, Elegii politice, ediție integrală, Editura Cartea Românească, București, 2002, 204 p.
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
face atunci că tristețea și solitudinea sînt o realitate atît de bogată din care artele extrag, de secole, o paradoxală plenitudine? Cum de poate Schubert în acea "Călătorie de iarnă" (Winterreise) să suprapună peste versurile unui poet amator, Wilhelm Müler, elegia implacabilă a unui sfîrșit mai bogată decît începutul lumii? Orice pedagogice estetică știe că trebuie să renunțe la analize savante atunci cînd dă peste filonul autenticității. Nimeni nu poate explica prin ce miracol reușesc marii deprimați și disperații neconsolați să
De la interdicția de a fi trist la obligația de a fi singur by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/12462_a_13787]
-
în protecția asigurată de o linie Maginot cu un flanc deschis. Numai că, uite, Epicur n-a absolvit Academia militară. (Editura Humanitas, Colecția Memorii/Jurnale) 1 Bază militară franceză de pe platoul Larzac, unde se făceau manevre și exerciții militare. 2 Elegie despre pădurea de la Gâtine, trad. Alexandru Rally (în volumul Ronsard, Antologie lirică, ELU, București, 1967).
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
odihni an oricare scenariu al vieții,/ an cotloane diverse și simple, cinstite,/ unde să nu existe decât un pat an care să dorm/ și un lighean an care să vomit/ tot ce dăndu-mi mi-ai luat, Doamne,// să tot vomit" (Elegie). Lirismul e, până la urmă, o astfel de "vomă" eterica ce expulzează lumea care, ăn fond, n-a putut fi asimilată. Prin urmare, atât an primul cât și an al doilea caz, al aparentei substituții și al aparentei resorbții, transpare neputința
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
pentru cei aidoma mie/ la marginea universului rămași ănghetati/ an tristețe și bâlci" (Casă). Prin exaltare, se ajunge la o virtuozitate a expresiei uratului: "cârja de pește e falsă,/ ruginit, cercul rostogolit/ ămi strânge tâmplele că un cor de bocitoare? (Elegie balcanică). Că și: "Din când an când un foșnet abia auzit,/ - că pleoapele mortului/ sub mâna ta mai uscată/ decât aerul pe rue Saint-Nicolas/ la orele 10 și mereu dimineață" (Ruletă). Sau: " Și, mai ales, voi avea un curaj nebun
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
de vreo 11 operații efectuate de Ernest Juvara”.v Despre acest avocat care, uneori, pleda gratis pentru frumusețea cazului mai aflăm că, în tinerețe a cochetat pentru scurtă vreme cu literatura: „În tinerețe, tata a făcut și pe poetul; scria elegii pe care le publica la „Sămănătorul” și traducea din simboliștii francezi și germani. Le-a repudiat însă destul de repede și toată viața a râs cu cruzime de propriile «opere», pe care le considera nătânge și ridicole, din care cauză adoptase
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii (II) by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6737_a_8062]
-
care nu discutăm despre personaje și acțiuni de genul celor cu care suntem obișnuiți din romanele istorice. Cartea Șoaptelor va rămâne una dintre marile cărți ale genocidului armean, parte din scrierile sfinte, ca proclamația profetului distrugerii care prevede capitole din elegia poporului său, încearcă să înțeleagă secretul existenței străbunilor săi, urmărește masacrele comise de turci, grozăviile care se petrec în convoaiele deportaților, toate scrise într-o limbă reținută, cu o durere care frânge inima. Scriitorul încearcă să explice sensul întâmplărilor și
Cartea Șoaptelor – un strigăt al suferinței by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/4214_a_5539]
-
Ezra Pound și la alți mari poeți ai lumii. Și, desigur, putem depista acești germeni ai sublimelor revelații și în opera lui Nichita Stănescu, de la a cărui naștere, iată, s-au scurs de curînd optzeci de ani, în cele 11 Elegii Laus Ptolemeu, în Oul și sfera etc., etc. Ceea ce l-a preocupat pe Nichita au fost cuvintele, dar și necuvintele. Nedefinitul, negînditul. Vidul. El și-a deschis ochii spiritului spre un univers aflat dincolo de acest univers pe care îl putem
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
pătrunde în lumea de dincolo, simple zgîrieturi pe retina timpului în care ne-a fost dat să trăim. O picătură într-un ocean. Uneori însă această picătură conține încrustată în ea imaginea adevărului absolut. Dar iată cum începe, de pildă, Elegia întîia a poetului: „El începe cu sine și sfîrșește cu sine./ Nu-l vestește nici o aură, nu-l/ urmează nici o coadă de cometă.// Din el nu străbate-n afară/ nimic; de aceea nu are chip/ și nici formă. Ar semăna
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
întîlnim și în altă poezie, Somnul cu ferăstraie-n el: „Somnul cu ferăstraie-n el/ taie capetele cailor/ și caii aleargă nechezînd cu sînge,/ ca niște mese roșii, fugite pe străzi/ de la cina cea de taină.” Să revenim însă la Elegia întîi de la care am plecat. După enunțul ipotezei, apare și demonstrația, învăluită în aburii hipnotici: „Aici dorm eu, înconjurat de el./ Totul este inversul totului...”. Acest „el” de care vorbește poetul poate fi divinitatea sau însuși universul cuprins de somn
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
poate fi divinitatea sau însuși universul cuprins de somn: „Șirul de bărbați îmi populează/ un umăr. Șirul de femei/ alt umăr.//...// Bat din aripi și dorm/ aici,/ înlăuntrul desăvîrșit/ care începe cu sine și se sfîrșește cu sine...”. Decriptînd această elegie stănesciană, gîndul ne duce la celebrul vers al lui Eminescu „și somnul morții e viața lumii-ntregi.” Desigur, în cazul lui Nichita Stănescu somnul morții are alte conotații. Nu zăbovim asupra lor, tocmai pentru a nu da naștere la interpretări
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
nostru profund în momentul revenirii la starea de veghe. „Dacă te trezești,/ iată pînă unde se poate ajunge:// Deodată ochiul devine gol pe/ dinlăuntru/ ca un tunel, privirea/ se face una cu tine.” Cu astfel de enunț debutează A treia elegie. Și continuă pe un ton abrupt, rău prevestitor „/ Deodată devine gol pe dinlăuntru (e vorba de acel misterios el, n.n.)/ ca o arteră/ fără sînge/ prin care peisajele curgătoare ale somnului/ se văd.” Se intră apoi direct „în criza” de
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
pictura lui William Blake sau din frescele lui Bălașa, bîntuite de creaturi mitologicoarhetipale. Nu știu care fizician sau alt om de știință ar fi putut defini mai bine relativitatea timpului și spațiului, și limitele cunoașterii, decît a făcut-o Nichita Stănescu în Elegii și în alte poezii adiacente. Închei citînd din Transparente aripi: „Aici sînt odăi, camere, culoare/ săli de tron./ Regele păsărilor (timpul, n.n.) nu are aripi./ El nu are aripi/ pentru că prin el se zboară și se dă din aripi...” Magnific
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
subiacenta a poetului, despre a cărui calificare de semiotician "la propunerea mariei corti" aflăm din abia strunitul discurs amoros de la pag. 19. Elocinta poetica se află la granița cu proza solemn-ludică, psihanalitica, uneori contorsionista, si totusi cu interstiții pline de elegie și gratitudine epigonica: "ne împroșcam cu idei antrenându-ne veseli pe darele invizibile trasate anterior de alti alergători de cursă lungă (...)". Cand și când primim mesajele unui nou decalog poetic și moral, prevestind o vită nova. Dovadă stă chiar depoziția
Poezie virilă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17659_a_18984]
-
toată viața care doare așa,/ zi cu zi pe întinderea stepelor/ între arborii neajunși la cer,/ între apele ce-și urmează albia,/ între turmele ce-și pasc soarta pe cîmp/ și între frunzele care se dau în vînt" (Declin). Această elegie alcătuiește poate inima poeziei lui Vinea. Ieșit din turnul său de ivoriu, emblematic însă oarecum convențional, bizuit pe prefabricate, poetul își încarcă acum tropii mai mult decît cu propriul lor sens aleatoriu sau cu unul prestabilit, cultural, cu înseși semnificația
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
John Woodbridge și o suită de „Versuri introductive”: poeme și anagrame inspirate de numele „Bradstreet” și „Bartas”, compuse de mai mulți clerici, pastorii și învățătorii bisericilor fiind inventivi la potrivirea cuvintelor, după cum stă deja mărturie Psaltirea de la Golf, cât și elegiile sau rimele de la începutul cărțuliilor cu predici. Tipărit „departe în Londra abrutizată, pentru o coroană ce sun-a gol”, cum spune Berryman, textul poeziilor era viciat de erori, motiv în plus ca autoarea, în maniera sa smerit-ironică, să deplângă, de
Începuturile poeziei culte pe pământ nord-american: Anne Bradstreet (1612-1672) by Geta Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/4174_a_5499]
-
de la un volum la altul, decât este, iată, acum de la o operă la câteva poeme disparate. Privind în urmă, se observă că poetul a fost un original în pas cu vremea lui. (E și motivul pentru care, astăzi, unele dintre elegiile de dragoste din volumele de început sună desuet. Nu rău, desuet doar.) Cum face, nu știu, dar și de data asta îi iese: ineditele sunt de o actualitate frapantă. N-ai crede, citindu-le, că autorul lor a debutat în
Editura Timpul a avut răbdare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5765_a_7090]
-
enciclice ale frumuseții duhovnicești, vânate de prihana și cruzimea istoriei. Prozodia fără cusur a lirismului ancien style este reabilitată ca descântec muzical și metafizic ("Vino, tu, arsură") devenind un involucru de incantație, vrajă și rugăciune, sub care fenomenele înseși rostesc elegia răscumpărării: Urechile ne sunt deschise ca niște flori carnivore/ Fă-ne să nu ne mai știm./ Nesfârșite înfricoșări în ore/ Ne unge pâinea/ Când te privim/ Dă-ne sîn lumea/ Din țintirim/ îmi culc obrazul pe o pulpă/ De regină
Estetica mântuirii by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12185_a_13510]
-
și pe ciudatul altoi de îngîndurare blagiană operat pe un trunchi esențialmente nemetafizic. Sau și mai exact: o inspirație în gamă minoră, în prelungirea mai degrabă a lui Șt. O. Iosif (frecventat și în prelucrările de motive folclorice), mai aproape de elegie și lied, de molcomeală și resemnare, contrastînd violent cu jovialitatea excepțional de productivă în situații burlești, cu bogate implicații ludice ale personajului". Materia e prizată cu finețe, evaluată de degetele experte ale artizanului-exeget, în stările sale diverse, de la densitatea inertă
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
Boileau, La Bruyère, Bossuet, Racine, din patriarhul literar, prieten cu Perrault, care punea pe Maman Gâscă să povestească naiv și cu bătrânul filozof Fontenelle, care, înainte de a relativiza, în spirit modernist, cu „Discuțiile asupra pluralității lumilor" scrisese Amorul înecat și Elegia rîului către o pajiște. Este foarte ciudat cum această mediocră mișcare artistică a moderniștilor de la 1687, acest „anti clasicism" practicat cu mijloace uneori ridicole se lupta cu un Boileau, La Bruyère, Racine... Această dereglare a simțurilor va da, după ce disputa
Modern ești cât nu devii clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6097_a_7422]
-
din sudul sărac și socratic, / prin burguri cățărate pe coame de deal;/ calabrez m-a crezut femeia fidelă Fidenței, / îmbiindu-ne în măruntu-i negoț să intrăm, să gustăm;/ hirsut, păduros, silvan, transilvan/ sunt, totuși, parte din tine, măcar prin adopție" - Elegie pentru țara oprită)? În mitica, în ,,lina" Bucovină paternă? În Clujul natal? - Toate cele trei provincii, Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior. Le iubesc deopotrivă, toate poartă amprentele Creatorului. Oamenii acestor coline cu măslini sau ținuturi
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]
-
vedea altfel. Specialistul - întrucât, stimulate de nervuroasele note, care leagă, în volute, vaste (totuși, temperate!) comentarii, propriile lui interpretări sunt puse implicit în cauză și verificate. Cum ne-am aștepta mai puțin, nu erosul ocupă suprafața cea mai întinsă a elegiei grecești arhaice, dacă privim evoluția speciei chiar și numai între hotarele Antichității. Tematica erotică, dominantă doar la un singur poet (Mimnermos), se alătură altora, și în rând cu ele. Tonul pare a-l da dialogul parenetic cu potențialul cititor, pe
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
și în rând cu ele. Tonul pare a-l da dialogul parenetic cu potențialul cititor, pe succesive, în fond mozaicate teme: de la cetatea în pericol și răspunsul sperat în atari circumstanțe de la cetățenii ei, până la bucuriile și tristețile zilei curente. Elegia arhaică greacă se vădește, prin aceasta, a fi complementul unui răspuns - uman, simplu, nepretențios - la persistentele și niciodată sațiatele întrebări ale filosofiei contemporane ei. Dar prima vârstă a elegiei grecești apare mai mult decât o colecție de întrebări și răspunsuri
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
atari circumstanțe de la cetățenii ei, până la bucuriile și tristețile zilei curente. Elegia arhaică greacă se vădește, prin aceasta, a fi complementul unui răspuns - uman, simplu, nepretențios - la persistentele și niciodată sațiatele întrebări ale filosofiei contemporane ei. Dar prima vârstă a elegiei grecești apare mai mult decât o colecție de întrebări și răspunsuri alternative, pe același teren, căutării filosofice. Ea este artă. Greacă. Doamna Băluță-Skultéty a știut să deschidă, pentru inițiați ca și pentru începători, secretele compoziționale ale tehnicii muzicale elegiace. Să
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
să deschidă, pentru inițiați ca și pentru începători, secretele compoziționale ale tehnicii muzicale elegiace. Să arate, concret și palpabil, ce rafinate îmbinări de sunete și timbre, silabe și cuvinte, durate și pauze, secvențe frastice și lanțuri metrice fac din rostirea elegiei o muzică. Adică, repetăm, o artă. Pentru elegie, ca și pentru oricare artă autentică, mesajul ideatic în sine, pe care creatorul nu urmărește decât să îl comunice, dobândește un sens, cel așteptat de autorul lui, doar scos din ascunzișurile latente
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]