2,971 matches
-
una / din sângele tău), consecințele (după ce-l bei / ai să poți trăi în voie tragedii) și, de asemenea, îi motivează statutul: îndoiala face din dragostea lumească / un dulce infern / spre care se precipită mulți. Auspiciile Odei (în metru antic) sunt elocvente, oximoronicul dulce infern fiind omologul voluptății morții. În aceeași notă ironică, poetul oferă, totuși, o speranță: elixirul dragostei se bea o singură dată. O realitate care angoasează sau, măcar, blazează este responsabilă și de prezența / absența virgulelor în textul poetic
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
desemnează acest câmp semantic, larg răspândiți, cât și imaginile artistice care sugerează complicitatea transcendentului în armonizarea zvâcnirilor vieții în toate formele ei. În această privință, Smerenie și mântuire, Umbra paradisului, Rugă albă, Marea noapte a Fecioarei sunt doar câteva titluri elocvente, dar, în conținuturi, conexiunile cu sacrul sunt mai numeroase, tămâia, smirna, mirtul, clopotnița, prohodul, litaniile, clopotul, paradisul, ruga, ceara etc. constituind o secvență a lexicului poemelor, antidot în fața efemerului, fiindcă omul a dobândit conștiința viețuirii prin pasul făcut deasupra celorlalte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
stric totul printr-o nechibzuință. Mihaela, Mihaela pe care a strânsesem în brațe și fusese una cu mine, mă intimida acum, ca o augustă față. Apoi... (și aici vine o ciudățenie) mi se păru că tăcerea mea e poate mai... elocventă decât vorbirea însăși. Ce aș fi putut să-i spun mai mult decât îi spusesem de rândul trecut? M-aș fi repetat, repetând și rezultatul până la urmă. Tăcând însă, îi stimulam închipuirea, lăsîndu-i câmp liber să se întrebe orice despre
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Și iată cum începeam să descopăr în mine dulci vise de asuprire. Îmi dădeam astfel seama că nu eram de partea a celor vinovați, a celor acuzați, decât exact în măsura în care lucrul nu-mi pricinuia nici un neajuns. Vinovăția lor mă făcea elocvent pentru că nu eu îi căzusem victimă. Când eram amenințat, nu numai că, la rândul meu, deveneam judecător, ci mai mult decât atât, mă preschimbam într-un despot mânios care voia, în afara oricărei legi, să-l doboare pe făptaș, silindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
când vreuna dintre prietenele mele, obosind să tot aștepte clipa când pasiunea noastră va izbucni în toată splendoarea ei, îmi spunea că ar fi mai bine să nu ne mai vedem. Pe dată începeam să fac concesii, deveneam îngăduitor și elocvent. Deșteptam în ele dragostea și dulcea slăbiciune a inimii, dar eu însumi mă prefăceam numai a le simți, fiind doar ațâțat de acel refuz și alarmat de faptul că eram în primejdie să pierd o afecțiune. E drept că uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
o oarecare măsură pe tinerii mei confrați. După o clipă de tăcere, s-au hotărât să izbucnească în râs. Și-au recăpătat cu totul liniștea când am ajuns la concluzii, în care invocam, într-un chip cât se poate de elocvent, persoana umană și presupusele sale drepturi. În acea zi, până la urmă a învins totuși obișnuința. Am repetat aceste plăcute extravaganțe, dar n-am izbutit decât să dezorientez puțin opinia publică. Nu să o dezarmez, și nici, mai cu seamă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
era pustie. Un porc guița pe lângă gard. Cu glas plin și autoritar, o femeie groasă dădea instrucțiuni unui individ cu obrazul triunghiular și urechile pleoștite ca două frunze. Am așteptat timid căci, în acest templu al afacerilor publice atât de elocvent ilustrate de autoritatea vocii ce răsuna în curte, eu veneam cu daraveli sentimentale. - Vă rog...! Când s-a întors, am simțit deasupra mea un trăsnet. Era Margareta, groasă, lată, cu priviri în care clipea oficial amabilitatea. S-a bucurat. - A
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
bine că orice dubiu asupra titlului de Mesia va fi risipit de glorificarea sa prin pătimire”. 4. Preotul și măgarul de la Paști 1. Ca și măgarul, preotul este un purtător al lui Cristos. Acum, considerația noastră asupra simbolului măgar-preot devine elocventă în cel mai înalt grad și severă în același timp. Am spus că Isus vrea să se prezinte ca un rege umil. De aceea, alege măgarul. Umil, dar el este regele. Umil, dar intră în Orașul sfânt în triumful poporului
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
la prea multe segmentări. În timp ce elimina diferența dintre armonie și contrapunct și reducea importanța basului față de celelalte părți intermediare, se obținea o mai mare omogenitate a stilului și o mai amplă dezvoltare tematică. Însăși orchestra era mai mare și mai elocventă. Misa-simfonie a reprezentat, pentru muzicianul clasic și romantic, „locul muzical” în care își putea etala propriile resurse și tehnicile componistice pe care le poseda. Textul, după cum am subliniat, era cel care suferea, în sensul că cele cinci părți din Ordinarium
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
grădina ce alcătuia un decor plăcut. Curînd îl pierdu din vedere în mijlocul unei adevărate jungle de clădiri comerciale care se ridicau ca ciupercile în toate părțile. Hedrock văzu că Neelan cercetează cu atenție comenzile. Din privirea lui scrutătoare reieșea mai elocvent decît dacă ar fi rostit cineva în cuvinte noțiunea de "specialist". Simți la rîndul lui privirea lui Hedrock și-i spuse: ― Văd vreo două noutăți pe-aici. Drăcia asta ce e? Și arătă către sistemul de detecție. Acest dispozitiv constituia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
un anume sens, termenii de comparație. Și numai cu timpul, observând creșterea deceselor, opinia publică a căpătat conștiința adevărului. A cincea săptămâna dăduse într-adevăr trei sute douăzeci și unu de morți și a șasea, trei sute patruzeci și cinci. Creșterile, cel puțin, erau elocvente. Dar ele nu erau suficient de puternice pentru concetățenii noștri ca să păstreze, în miezul neliniștii lor, impresia că era vorba de un accident fără îndoială supărător, dar la urma urmelor temporar. Astfel continuau să circule pe străzi și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și nu există bunătate adevărată, nici iubire frumoasă fără toată clarviziunea posibilă. Iată de ce formațiile noastre sanitare care s-au realizat datorită lui Tarrou trebuie să fie judecate cu o satisfacție obiectivă. Iată de ce naratorul nu va deveni cântărețul prea elocvent al voinței și al unui eroism căruia el nu-i acordă decât o importanță potrivită. Dar el va continua să fie istoricul inimilor sfâșiate și exigente ale concetățenilor noștri pe care ciuma le adusese atunci în această stare. CEI CARE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
noi”. (p.150) în discuțiile pe care le are cu membrii familiei, căpitanul se întreabă “la ce miau folosit avansările și decorațiile obținute pe câmpul de luptă, conchizând lapidar: comunismul mi-a distrus cariera, familia și viitorul.” Opiniile căpitanului sunt elocvente prevenindu-i pe apropiați să fie prudenți, îndârjiți, să nu uite cine sunt, că regimul imbecilizează tineretul obligându-l să învețe limba cuceritorului în detrimentul limbilor occidentale. Căpitanul relatează că scrisorile trimise de el familiei și cele primite de la familie erau
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
În timp ce goneau spre Ierusalim, lăsând în urmă drumuri despre care știa că sunt pline de palestinieni ce se mișcau cu un sfert din viteza lor, dacă se mișcau vreun pic, încerca să se concentreze asupra întâlnirii cu Shapira. Păruse destul de elocvent: Guttman îi spusese lui Shapira ce aflase - „Nu vreți să știți ce știu eu“ - și, credea Shapira, guvernul Israelului îl omorâse pentru asta. Dar Shapira era un lăudăros înfumurat. De ce nu îi spusese lui Uri ce descoperise tatăl său? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe toți nou-veniții dacă aveau armă, percheziționându-i pe cei pe care îi suspectau - cu toată hotărârea și fermitatea de care era în stare. Ajunsese să înțeleagă că, dintre toate elementele importante de limbaj corporal, mersul era adesea cel mai elocvent. Negociatorii de mâna a doua pun întotdeauna accent pe indicatorii obișnuiți ai bărbăției: fermitate de fier în strângerea mâinii, privire neclintită. Dar uită că prima luptă poate fi deja câștigată în momentul în care cele două tabere își fac apariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pentru Bellarmino o muncă strălucită, contribuind la prestigiul lui). În cazul lui D4DR, Bellarmino era capabil să își adapteze comentariile în funcție de convingerile auditoriului său, vorbind despre noua genă fie cu entuziasm, în fața grupurilor progresiste, fie depreciativ, în fața celor conservatoare. Era elocvent, profetic și neinhibat în predicțiile sale. Mersese până acolo încât sugerase că era posibil ca, într-o zi, să apară un vaccin care să prevină infidelitatea. Absurditatea unor astfel de comentarii îi enervase atât de tare pe Charlie și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
bucură de înfrângerile altora chiar când nu au nici un profit de pe urma lor. Pretextând că le-ar trebui ore ca să-și facă treaba și că îngreunau descărcatul altor furnizori, meschinul individ încercă să împiedice încărcarea camionului, dar Cipriano Algor puse, așa cum elocvent se spune, piciorul în prag și întrebă cine își ia răspunderea pentru cheltuiala cu închirierea mașinii în caz că trebuie s-o ducă înapoi, ceru caietul de reclamații, și, ca finală și disperată lovitură, amenință că nu pleacă înainte de a vorbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
A venit, și apoi să închidă ușa și să-i lase înăuntru până când ar fi putut vorbi, de vreme ce tăcerile, bieții de ei, nu sunt altceva decât tăcere, nimeni nu ignoră că, de multe ori, chiar și cele care au părut elocvente au dat prilejul, cu consecințe dintre cele mai serioase și uneori fatale, unor interpretări greșite. Suntem prea temători, prea lași ca să ne aruncăm într-o aventură din astea, se gândi Marta, contemplându-și tatăl care părea adormit, suntem prea prinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
numai ai anarhismului lui Bakunin, dar și ai marxismului Însuși. Pueril. Iluminații erau niște provocatori pe care baconienii Îi infiltraseră printre teutonici, dar la cu totul altceva se gândeau Marx și Engels când Își Începeau Manifestul din ’48 cu fraza elocventă. „O stafie bântuie prin Europa“. De ce oare tocmai metafora aceea, atât de gotică? Manifestul comunist face aluzie sarcastic la fantomatica goană după Plan care agită istoria continentului de câteva secole. Și propune o alternativă, atât baconienilor, cât și neotemplierilor. Marx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
transfigurării, transformării...<footnote Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, Ediția a III-a, Editura Humanitas, București, 2007, p. 83 footnote>, pe când beția apolinică suprasolicită simțul vederii în așa măsură încât acesta dobândește precizia viziunii<footnote Ibidem footnote>. Într-un mod concis și elocvent Nietzsche face în câteva rânduri o apologie a extazului creator fără de care, în aserțiunea sa arta nu poate exista: Ca să existe art, ca să existe o îndeltnicire și o contemplare estetică oarecare, e indispensabilă o condiție preliminară fiziologică: beția. Trebuie ca
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
De-a lungul anilor, Fran ajunsese să-I cunoască pe dinafară garguiele și arcurile butante. Garguiul ei preferat avea o față lungă, lugubră, și arăta de parcă avea o mahmureală perpetuă. Din gură îi țâșnea întruna apă de ploaie, un comentariu elocvent la adresa nesăbuinței oamenilor moderni ce se înghesuiau la câteva sute de picioare dedesubt, la coadă la McDonald’s sau la multiplex. Totuși, pentru Fran, biroul înghesuit era compensat din plin de faptul că se aflau în inima agitației. Express, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Revues litteraires ephemeres paraissant a Paris entre 1900 et 1914. Repertoire descriptif, Corti, 1956. Alături de mai vechea Mercure de France (1890), La Revue Blanche, La Plume, Vers et prose, L’Ermitage, La Nouvelle Revue, Les Cahiers de la Quinzaine oferă indicii elocvente cu privire la „tranziția” de la cultura Decadenței la Avangardism. În 1911 apare cea mai importantă și mai longevivă revistă simbolistă ieșeană. O publicație neexclusivistă, aflată în treptată - și discretă - evoluție spre modernism: Versuri, devenită de la al șaptelea număr Versuri și proză (1911-1916
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și crăcănați pe slabele noastre mădulare, toate dintr-odată: literatura, științele și artele, sensibilitatea rafinată și decadentă a epocii, veritățile substanțiale agonisite de școli de cultură, tot ce-au ignorat strămoșii și părinții noștri”. Lista de lecturi și audiții este elocventă: Baudelaire, Edgar Poe, Verlaine, Rimbaud, Mallarmé, Laforgue, Herédia, Samain, Villiers de l’Isle-Adam, Barbey d’Aurevilly, Rollinat, Moréas, Verhaeren, Zola, Maupassant, Flaubert, Max Nordau (cu Degenerescența și Minciunile convenționale), criticul impresionist Jules Lemaître și evoluționistul raționalist Ferdinand Brunetière, Georg Brandes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Una dintre țintele favorite ale polemicilor lui Vinea este E. Lovinescu, împotriva căruia se dezlănțuie în diatribe violente; aparent contrariant (ambii comentatori sînt adversari ai sămănătorismului, ambii se vor manifesta ca exponenți ai sincronismului modernist), faptul se deovedește a fi elocvent. Ar fi reductiv să punem aceste excese doar pe seama influenței pamfletare a lui Arghezi și a lui N.D. Cocea, a apropierii de socialiști și a aversiunii față de liberali; după cum ar fi naiv să le considerăm doar drept o expresie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scepticul mîntuit, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura „Grai și suflet - Cultura națională”, București, 1996, p. 209). Prețuirea lui Lovinescu față de modernismul lui Arghezi vine abia în urma campaniilor de susținere purtate de Aderca, Fundoianu, Vinea ș.cl. (o imagine elocventă, în amplul dosar al receptării argheziene din epocă, realizat de Dorina Grăsoiu în „Bătălia” Arghezi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984). În faza „pașilor pe nisip”, criticul se arată reticent față de curentele noi, resimțite ca superficiale. E. Simion e îndreptățit să constate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]