1,706 matches
-
de radio..., una dintre cele mai interesante din Europa. Dar nu era un loc unde înfloreau prieteniile. Care erau relațiile Europei Libere cu emigrația românească din Occident? Directivele venite de la Washington, de la conducerea americană, erau de a nu difuza tezele emigrației. De a nu da cuvântul emigrației decât în mod excepțional. O excepție a fost făcută pentru Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, din care Europa Liberă a făcut perechea poate cea mai mediatizată a exilului românesc. Ei aveau girul direcției americane
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
interesante din Europa. Dar nu era un loc unde înfloreau prieteniile. Care erau relațiile Europei Libere cu emigrația românească din Occident? Directivele venite de la Washington, de la conducerea americană, erau de a nu difuza tezele emigrației. De a nu da cuvântul emigrației decât în mod excepțional. O excepție a fost făcută pentru Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, din care Europa Liberă a făcut perechea poate cea mai mediatizată a exilului românesc. Ei aveau girul direcției americane și prin ei răzbătea o importantă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
excepțional. O excepție a fost făcută pentru Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, din care Europa Liberă a făcut perechea poate cea mai mediatizată a exilului românesc. Ei aveau girul direcției americane și prin ei răzbătea o importantă parte a vieții emigrației din punct de vedere cultural. Mai erau solicitate ocazional personalități, dar nu politice, ale exilului cum ar fi Matei Cazacu, de la Paris, istoric, din America veneau prin telefon comentariile lui Vladimir Tismăneanu și ale altora. Din München era Pavel Chihaia
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Paris, istoric, din America veneau prin telefon comentariile lui Vladimir Tismăneanu și ale altora. Din München era Pavel Chihaia, alt colaborator ocazional, un om de o mare ținută intelectuală și morală, dar care nu făcea parte dintre salariații Europei Libere. Emigrația în general, a oricărei națiuni, era prost văzută de americani, considerată - pe drept sau pe nedrept - un fel de sursă de neplăceri, ba chiar catalogată drept fascistă de anumite cercuri care aveau tot interesul să prezinte emigrația română, sau poloneză
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
salariații Europei Libere. Emigrația în general, a oricărei națiuni, era prost văzută de americani, considerată - pe drept sau pe nedrept - un fel de sursă de neplăceri, ba chiar catalogată drept fascistă de anumite cercuri care aveau tot interesul să prezinte emigrația română, sau poloneză, sau maghiară sub un aspect negativ. Evident că erau și legionari în emigrație, dar ei nu aveau acces niciodată la microfonul Europei Libere... Cât despre fruntașii politici ai emigrației, foarte rar li se lua un interviu. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
drept sau pe nedrept - un fel de sursă de neplăceri, ba chiar catalogată drept fascistă de anumite cercuri care aveau tot interesul să prezinte emigrația română, sau poloneză, sau maghiară sub un aspect negativ. Evident că erau și legionari în emigrație, dar ei nu aveau acces niciodată la microfonul Europei Libere... Cât despre fruntașii politici ai emigrației, foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfârșit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
anumite cercuri care aveau tot interesul să prezinte emigrația română, sau poloneză, sau maghiară sub un aspect negativ. Evident că erau și legionari în emigrație, dar ei nu aveau acces niciodată la microfonul Europei Libere... Cât despre fruntașii politici ai emigrației, foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfârșit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat două, chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitățile politice românești sub o lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
deplasării de persoane, felul în care are loc migrația, spațiul de deplasare, cauzele obiective și subiective. în aceste condiții cei mai frecvent întâlniți termeni în literatura de specialitate, din domeniile interesate care se ocupă de problematica migrațiilor, sunt cei de emigrație/imigrație, azil politic, refugiu, exil, apartitism, migrație sezonieră sau migrație internă. Mai mult decât atât, semnificația exilului s-a modificat în timp. Astfel, atunci când, în Antichitate sau în Evul Mediu, o persoană încălca într-un fel sau altul cutumele ori
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
colectiv de promovare a culturii românești în străinătate. în literatura de specialitate, termenul de exil este folosit cu precădere în cazul în care apare în context cultural, în timp ce pentru domeniul politic și/sau economic este folosit mai mult cel de emigrație, în timp ce științele sociale folosesc alternativ cei doi termeni alături de cel de refugiați. Se poate identifica o diferențiere diacronică a utilizării termenilor, în anii ’40-’50 predominând termenii de exil și refugiu, ulterior cel mai des apare termenul de emigranți, fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acestea a fost una dintre trăsăturile exilului românesc încă de la început. Printre primele încercări de sistematizare a noțiunilor utilizate pentru a descrie această formă specifică de migrație se numără articolul lui Dorin Dobrincu, care preia explicația oferită pentru termeni ca emigrație sau exil din Dicționarul explicativ al limbii române, ceea ce păstrează efortul de teoretizare în zona generalului. Din acest punct de vedere, definiția propusă de Mihai Pelin se plasează în aceeași sferă a generalului, căci, spune el, „termenul de emigrație acoperă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ca emigrație sau exil din Dicționarul explicativ al limbii române, ceea ce păstrează efortul de teoretizare în zona generalului. Din acest punct de vedere, definiția propusă de Mihai Pelin se plasează în aceeași sferă a generalului, căci, spune el, „termenul de emigrație acoperă situația generală - și majoritară - a cetățenilor născuți în România care au părăsit țara voluntar la maturitate pentru o lungă perioadă sau definitiv, între 1940 și 1990”. Sorin Alexandrescu, citat de Gheorghe Glodeanu, susține că „emigrația era economică, exilul politic
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
spune el, „termenul de emigrație acoperă situația generală - și majoritară - a cetățenilor născuți în România care au părăsit țara voluntar la maturitate pentru o lungă perioadă sau definitiv, între 1940 și 1990”. Sorin Alexandrescu, citat de Gheorghe Glodeanu, susține că „emigrația era economică, exilul politic, iar diaspora, istorică, existentă deci de mai mult timp în țara respectivă ca minoritate etnică, indiferent dacă motivul originar de a ajunge acolo fusese economic sau politic”. Considerând exilul un concept depășit, Sorin Alexandrescu preferă să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
istorică, existentă deci de mai mult timp în țara respectivă ca minoritate etnică, indiferent dacă motivul originar de a ajunge acolo fusese economic sau politic”. Considerând exilul un concept depășit, Sorin Alexandrescu preferă să ia în discuție două noțiuni complementare: emigrația ca termen generic privind plecarea din țară și imigrația, termen complementar ce vizează stabilirea în țara de adopție. La rândul său, Eva Behring identifica printre cauzele exilului „asuprirea, urmărirea politică, discriminarea, închisoarea și amenințarea cu închisoarea, interdicția de publicare și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fugă în Occident nu îl transformă automat pe fugar într-un exilat [...], condiția de exilat se capătă încetul cu încetul, pe parcursul unei vieți, printr-un exercițiu care cere fidelitate, răbdare și credință”. La rândul său, Ion Solacolu folosește termenii de emigrație și exil ca sinonimi, însă încearcă să stabilească o distincție între cei „activi politic”, al căror număr era, după aprecierile sale, disproporționat de mic, față de toți cei care părăsiseră România în timpul regimului comunist. Ion Solacolu oferă două explicații, respectiv tema
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mare decât a celor care au părăsit România ulterior. în fine, Neagu Djuvara vorbește despre „diaspora care a apărut ca urmare a evenimentelor celui de-al Doilea Război Mondial și instaurării regimului comunist în România”, dar și despre o „nouă emigrație”, prin comparație cu fenomenul similar de la 1848. în elaborarea studiului de față s-a optat pentru utilizarea termenului generic de exil, fiind încadrată ariei sale semantice toate activitățile menite a face cunoscută, fie individual, fie instituționalizat, prin diferite asociații, opiniei
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
din România a încercat, după o scurtă fază de confruntare, să ajungă la înțelegere cu aceștia (clerul ortodox), astfel încât să nu dea motive pentru un exod clerical în masă”. De asemenea, autoarea stabilește o legătură exclusivă între acest grup al „emigrației de proveniență conservatoare” și participarea la viața religioasă. Nu trebuie însă trecut cu vederea faptul că participarea la evenimente religioase ortodoxe sau greco-catolice făcea parte dintre cele mai constante forme de manifestare a solidarității comunității românești în străinătate. De pildă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
la dispoziție un spațiu în sediul său de pe rue Ribera pentru ședințele unui cenaclu la care au participat mulți dintre oamenii de cultură din exil. Folosind drept criteriu de selecție orientarea politică, Ion Solacolu identifică existența a patru valuri de emigrație, primul fiind constituit exclusiv din legionari, care părăsesc țara după instaurarea regimului antonescian. Asupra acestui prim val autorul nu se oprește „din motive a căror prezentare nu face obiectul scrierii de față”. în al doilea val îi plasează pe oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
imediatei intervenții occidentale urmate de eliberarea țării lor, și deci de nevoia de a reveni pe scena politică românească. Vasile C. Dumitrescu afirma că „eliberarea țării noastre de sub ocupația sovietică este primul obiectiv al luptei pe care are să o ducă emigrația română, dar nu mai puțin este de o extrem de mare importanță de a ne gândi la viitorul ce se pregătește poporului nostru”. Această percepție destul de răspândită în epocă dovedea o lipsă de realism, în condițiile în care se aprecia că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
era să sensibilizeze opinia publică occidentală și să determine o schimbare de atitudine a guvernelor occidentale față de Europa de Est. în acest sens, unul dintre cei mai activi participați la activitatea exilului, Mircea Carp, susține că „românii din exil, din refugiu, din emigrație și-au strâns rândurile regional, continuând să ducă independent lupta de lămurire a opiniei publice”. însă nu numai sfera activității politice a fost acuzată de lipsă de unitate, ci exilul în ansamblul său, în multe dintre lucrările cercetate, acest aspect
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în efortul susținut de a face cunoscută cauza României, exilații s-au reunit și într-o serie de organizații formale, în măsură să ofere un cadru instituțional adecvat acțiunilor lor, cu atât mai mult cu cât Romulus Boilă spunea că „emigrația ca entitate de sine stătătoare nu are nici un rost. Valoare au numai românii sau instituțiile românești din emigrație care corespund uneia sau alteia din variatele realități naționale sau internaționale actuale”. Exilații credeau că de imaginea pe care ei o prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
organizații formale, în măsură să ofere un cadru instituțional adecvat acțiunilor lor, cu atât mai mult cu cât Romulus Boilă spunea că „emigrația ca entitate de sine stătătoare nu are nici un rost. Valoare au numai românii sau instituțiile românești din emigrație care corespund uneia sau alteia din variatele realități naționale sau internaționale actuale”. Exilații credeau că de imaginea pe care ei o prezintă în Occident depinde eficiența acțiunilor întreprinse. Prin urmare, doreau o acțiune unitară, conjugată a tuturor celor care se
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cu altele de interes comun pentru exilații români. De pildă, în Cahiers Roumains a apărut un articol semnat de mons. I. Kirk, „Despre Misiunea catolică română pentru Europa”, dar și altul semnat de Eugen Titeanu, „Paradoxuri, drame și probleme ale emigrației”. însă exilații au încercat să publice o tribună care să prezinte punctul de vedere comun tuturor reprezentanților partidelor democratice în presa pariziană. Astfel, în 1948 a apărut primul număr din La Nation Roumaine. Organe du Conseil des partis politiques Roumains
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sensul cel mai larg al cuvântului”. Așa cum era de așteptat, toate încercările de a-i determina pe românii americani să revină în țară au eșuat. Excepțiile au fost rare și ele nu au depășit, de regulă, aria deciziilor personale. Când emigrația română spre America a devenit un fenomen sesizabil și cu repercusiuni multiple, România nu putea fi confundată cu Lumea Nouă, iar românul metamorfozat în american nu mai accepta a redeveni ceea ce au fost, cândva, părinții lui sau chiar el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
se manifestă ca parte integrantă, dar cu trăsături distincte, a civilizației și națiunii americane”. între „the country of immigrants” și „the country of all opportunities”, cum este considerată îndeobște America, există o legătură indestructibilă, unanim acceptată și discutată azi. Fără emigrație și imigrație, observa cineva, nu ar fi fost posibilă apariția marilor state moderne, a republicilor anglo-saxone și latine din cele două Americi, îndeosebi. Citându-l pe Moritz Wagner, autorul la care ne referim scria în 1928, întru totul îndreptățit, că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a fi amintită, imigrația română reprezintă de mult o dimensiune notabilă a imigrației americane, în întregul ei. înainte de a fi discutat în ipostaza lui de imigrație, elementul de proveniență românească al mixturii americane reclamă a fi examinat în circumstanța de emigrație, care precedă intrarea în SUA și acordarea statutului de imigrant. O asemenea abordare, absolut necesară, nu poate fi acceptată fără a se ține cont de unele caracteristici temporale, economice, politice, diplomatice etc., care au influențat emigrarea, în general, sau cea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]