1,678 matches
-
în Londra la sfârșitul săptămânii, mormăi ea. Atunci, Lisa, spuse Oliver, foarte serios, singura întrebare este: ești interesată? A urmat o tăcere lungă și densă, după care Lisa spuse: Da, presupun. Dintr-odată, devenise timidă. —Ești sigură? Da, chicoti ea, emoționată. —Iubita! exclamă el, aproape în glumă. Atunci de ce mă lași să transpir așa? Încă timidă, ea recunoscu: — Îmi era frică. Încă îmi este. —De ce? Ea dădu din umeri. De speranță, cred. Nu am vrut să sper, în cazul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
deținuților, apropiindu-mă de o clădire mare, în stil spaniol, ce avea în față un portic acoperit cu țiglă. Am parcat și am fost întâmpinat de un căpitan în uniformă de la LASD, care mi-a întins mâna cu un zâmbet emoționat. — Domnule detectiv Bleichert, eu sunt directorul închisorii, Patchett. Am coborât din mașină și i-am strâns mâna cu putere, în stilul lui Lee Blanchard. — Încântat, domnule director. Lui Roach i s-a spus ceva? — Nu. Este în sala de interogatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care zbura, așteptând o confirmare că mașina de patrulă - Quebec Trei Unu - era În spate. Nu era ritmul lor normal, dar erau liberi. Cineva ciocăni la geamul de pe partea pasagerului, iar Logan tresări. Afară, În zăpadă, stătea un bărbat aparent emoționat, care purta o apărătoare pentru brațe bine-căptușită. Logan coborî geamul dinspre omul emoționat și spuse: — Deci... alsacianul acesta e mare, nu? Pe față i se citea că speră un răspuns negativ. Logan ținea ridicat mulajul de dantură ca să-l poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În spate. Nu era ritmul lor normal, dar erau liberi. Cineva ciocăni la geamul de pe partea pasagerului, iar Logan tresări. Afară, În zăpadă, stătea un bărbat aparent emoționat, care purta o apărătoare pentru brațe bine-căptușită. Logan coborî geamul dinspre omul emoționat și spuse: — Deci... alsacianul acesta e mare, nu? Pe față i se citea că speră un răspuns negativ. Logan ținea ridicat mulajul de dantură ca să-l poată vedea Îngrijitorul de la Departamentul Canin. Nu-l făcea deloc mai fericit pe om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nu furi de la ăla care-ți dă de lucru. 32 Camera de interogatoriu era Închisă și sufocantă, radiatorul din colț scuipa căldură, iar fereastra opacă refuza categoric să lase Înăuntru aer proaspăt. Un miros de picioare Împuțite și de subțiori emoționate umplea Încăperea, În timp ce Cameron Anderson stătea de cealaltă parte a mesei și mințea. Logan și Insch stăteau vizavi de el, ascultând cu fețe inexpresive cum Cameron Andreson dădea Încă o dată vina pentru tot pe Doug Disperatul MacDuff. Fata moartă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
oasele, făcându-i capul să zvâcnească. Totul era Încețoșat, apărând și dispărând din câmpul ei vizual, În vreme ce ea se străduia să iasă la suprafață. Făcuse ceva. Ceva important... Oare de ce Îi era așa frig? — Ești trează? Era vocea unui bărbat, emoționată, aproape timidă. Tremurătoare. Totul reveni la locul său. Agenta Watson Încercă să sară-n picioare, dar era Încă legată de mâini și de picioare. Tentativa făcuse camera să se Învârtă În jurul capului ei, cu marginile mișcându-se Înainte și Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Un tânăr ofițer spuse cu regret: — A scris cele mai frumoase poezii de dragoste care s-au auzit vreodată. — Unde-i Tomis? întrebă copilul. — În provincia cea mai îndepărtată, mai primejdioasă și blestemată a imperiului, la Pontus Euxinus, îi explică emoționat tânărul ofițer, marea cu ape negre. De acolo îi scria în fiecare an lui Tiberius și îl ruga plângând să-l cheme înapoi la Roma. Și adăugă, imprudent: — Era prieten cu tatăl tău. Era, probabil, o afirmație periculoasă, pentru că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unească puterea Romei cu culturile Orientului. Poate din cauza legendei țesute în jurul numelui lui Germanicus, poate din cauza capacității sale excepționale de a stabili relații cu ceilalți, poate din cauză că erau sătui de războaie, vizitatorii coborau acele scări, în amurgurile calde ale Antiohiei, emoționați și chiar fericiți. Iar Zaleucos, preceptorul sclav, îi șoptea entuziasmat lui Gajus că acolo, înăuntru - așa cum scrisese nu știu care filosof antic -, forța limpede a cuvintelor ce se adresau intelectului domina violența armelor care răneau trupul. De-a lungul secolelor, oamenii aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nimeni nu-l recunoștea. Într-o dimineață însă, poporul din Roma a început să arate spre el; era fiul lui Sempronius Garcchus - implicat în procesul împotriva Juliei -, care, la șaisprezece ani, își urmase tatăl exilat în insula Kerkyna. Agrippina zise, emoționată: — Când mama a fost luată de lângă noi, eu și frații mei eram aici, în casa asta, ca acum. Și pe neașteptate a venit fiul lui Gracchus - pe atunci avea cam vârsta ta, Gajus - și ne-a spus: „Am venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Nilus, tatăl lui era viu. „Zeița cu numele asemenea unei adieri de vânt.“ Tiberius devastase micul ei templu roman, iar pe preoți îi deportase și-i ucisese. Numai inviolabila domus a Antoniei putea avea o asemenea încăpere în acele vremuri. Emoționat, Gajus îl întrebă pe bătrân: — Ai fost la templul din Sais? Bătrânul spuse: Când am fost luat sclav, m-am întors să-l privesc. Aveam zece ani. Tot ce știu mi-a spus tata. Cine era tatăl tău? Bătrânul răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și, laolaltă, îl aclamară imperator și îi adresară salutul pe care, în întregul imperiu, vreme de douăzeci și trei de ani îl primise numai Tiberius. Mulțumită amintirilor și sângelui care-i curgea prin vine, Gajus îl recunoscu și tresări, mai emoționat decât fusese vreodată în viața lui. Acea primă, entuziastă rebeliune militară aducea deodată în puterea lui zeci de mii de oameni înarmați, îi dăruia căile maritime ce legau Roma de provinciile mediteraneene, aprovizionarea vitală cu grâu din Aegyptus. Era asaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe insula Pandataria, încuviința. Urcă pe Tiberis, fluviul Romei, navigând încet, pentru ca vestea să se răspândească. Debarcă, ducând urna grosolană de lut cu rămășițele mamei sale sub purpura imperială, la fel cum Agrippina dusese cenușa lui Germanicus. O mulțime imensă, emoționată și indignată aștepta în liniște pe mal și, așa cum făcuse în cazul lui Germanicus, îl salută în cor, cu un strigăt neașteptat și pătimaș; apoi formă un cortegiu spontan, interminabil, luminat de mii de torțe, și merse alături de el până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
culoare. Salută alți senatori, mai vorbi puțin și făcu doi pași în urmă. Domitius Corbulo îi spuse, cu vechea lui încredere de militar: — Augustus, te rog... Sora mea Milonia murea de nerăbdare să vină - râse. Femeia făcu o plecăciune, vizibil emoționată: tânărul Împărat văzu o revărsare de păr negru, strâns lejer, cum se obișnuia în Phrygia; glasul care vorbise venea de departe. Ea își înălță capul, el nu observă dacă era frumoasă sau nu, dacă era tânără sau nu, îi văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca zorii să lumineze nisipul“. Oare bătrânul preot chiar spusese toate astea, sau amintirile se amestecaseră cu visele lui neliniștite? Împăratul se întoarse pe partea cealaltă, convins că era singur. Era plină zi. Milonia se întinsese alături și îl privea. Emoționat, încercă să spună ceva. — Noi doi... Se întrerupse însă, fiindcă ea îl îmbrățișă deodată și își lăsă capul pe pieptul lui, cu un gest tandru; o strânse în brațe. Era într-adevăr foarte mică, se gândi el, singura persoană care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o mulțime de povești despre banchete în care dansurile lui întreceau orice închipuire, despre iubiri capricioase, despărțiri, disperări și furii. Mnester se opri în mijlocul scenei. Luminile aranjate cu pricepere alunecau asemenea apei pe pielea lui, pieptul i se zbătea, răsuflând emoționat, părea că perizomul avea să-i alunece pe șoldurile înguste. Pe când toți îl priveau, Împăratul se întoarse ca și cum l-ar fi strigat cineva din spate. Strigătul acela fusese doar în mintea lui, însă e greu să înțelegi avertismentele zeilor. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
culege umbrela unei păpădii și a o sufla; mă iubește, nu mă iubește. Sare să rupă o floare, mi-o Întinde ca semn de solemnă investitură erotică; Îmi prinde mâna și-o apropie de obraz; mi-o sărută tandru, este emoționată. Devin bădăran din inconștiență de mascul răsfățat. Nu sunt la Înălțime. Îmi retrag mâna repede, spunându-i cu duritate: „Nu fi proastă!“. A Înțeles că a greșit dăruindu-mi prea mult. Atitudinea ei se schimbă, Își retrage feminitatea rănită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sărutat În mijlocul drumului și tramvaiul era În stație. M-o fi văzut cineva? Ei, și? Azi am fost la sfatul popular, cu grupa, la căsătoria colegului nostru Ogășanu. A fost frumos, ea era atât de liniștită În privința lui, atât de emoționată... M-am pilit nițel, după băutura de aseară. Am spus niște vorbe pe care le consider totuși bine spuse. Am atacat-o pe Magda, actuala țintă a lui Vasile. Am făcut pe geloasa! Ce idee! Ce fantezie! Distracție ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că cineva credea contrariul. În sfârșit, ajunseră la Cirque Fantastique, unde repetițiile pentru spectacolul din acea seară erau în toi. Puteai vedea zeci de protagoniști, îmbrăcați în costume speciale sau în haine de stradă. - O, Doamne! se auzi o voce emoționată. Era vocea Karei, care suferise o metamorfoză surprinzătoare. Fața era ca a unui copil, iar ochii umblau de zor prin toate cotloanele acestui cort. Pur și simplu radia de fericire. Sachs tresări la auzul unei pocnituri puternice în spatele și deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Sellitto făcu după cum ceruse robotul și apoi formă și celălalt număr. John Keating răspunse imediat, iar Sellitto îi explică faptul că erau în mijlocul unei anchete și că voiau să le răspundă la câteva întrebări. Urmă o pauză, după care vocea emoționată a bărbatului spuse: - Mmm, despre ce este vorba? Sunteți chiar de la poliția din New York? - Exact. - Bine. Cred. - Mai demult, ai lucrat pentru un om pe nume Erick Weir, nu-i așa? întrebă Sellitto. Din nou un moment de tăcere. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
auzea discuții de la revedere, căci familiiile se pregăteau să își încheie vizitele de duminică după-amiaza. Își auzea propriii pași fantomatici. Se opri la intrarea în cameră. Trase de câteva ori aer în piept pentru a-și calma vocea și, mai emoționată decât fusese vreodată pe scenă, păși în cameră. Pauză. Apoi: - Bună, mamă. Mama se întoarse cu fața de la televizor. Clipi surprinsă și îi zâmbi. - Ia uite cine a venit. Bună, draga mea. Dumnezeule, se gândi Kara, privindu-i ochii sclipitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mă trimită doctoru’ acolo cum am să-mi aterizeze-n fulgii de porumb vreun înger afurisit de-al lui Crystal, da’ nu renunț. * Azi l-am văzut pe moșu’ ăla care mă place. Era iar la magazin și arăta așa emoționat când s-a apropiat de casa mea. Denisha zice c-ar trebui să fiu atentă după ce-am primit felicitarea aia luată de el, pe care mi-a adus-o Brenda, da’ io cred că e-n ordine. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să văd că măcar reușea să mă privească în ochi. Bineînțeles, știu de multă vreme că e topită după mine - Dumnezeu știe că se fac destule glume pe tema asta la cantină -, dar în ultima vreme chiar pare mai puțin emoționată când trebuie să vorbesc cu ea direct despre câte ceva. Fără-ndoială, a căpătat un pic mai multă încredere în ea de când a-nceput legătura ei curioasă cu domnul cum-îl-cheamă. — Și chiar are efect, Stacey? Adică, sigur nu vrei să-nduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de sâmbătă cu ședințe, timp în care am fost încurajați să ne cunoaștem cu ceilalți manageri seniori în grupuri informale de șase. Fiecărui grup i s-a dat un set de întrebări pentru discuție și după un început un pic emoționat cred că am avut o contribuție sănătoasă la discuție. Duminică dimineața toți delegații s-au reunit în sala de bal, iar liderii grupurilor (eu nefiind inclus de data aceasta, dar am fost anunțat că am șanse mari să fiu ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
-i nimic, mami. Poți să dai bomboane din alea lu’ Crystal și lu’ Wayne și lu’ Charlie și poți să iei și tu una și să nu te deranjezi deloc pentru mine. Minunat! Așa, a sunat soneria și eram destul de emoționată când m-am ridicat de pe scaun să răspund. La dracu’! Aș fi fost emoționată dacă știam cine vine, nu? Mama a tras draperiile și-a tras cu ochiu’ afară și arăta - cum se zice? - cam surprinsă și uimită în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
jos chiloții albi, foarte strâmți, și a descoperit exact ceea ce vrusese Adriana să spună când insistase ca Emmy “doar să știe” în caz că avea de-a face cu un caz de circumcizie) și cu amândoi avusese relații de lungă durată. Era emoționată. Pudoarea ei — ceva ce Duncan încă nu întâlnise la o fată — l-a făcut să fie și mai hotărât, iar Emmy a părut, fără să vrea, că e greu de cucerit. Cu cât rezista mai mult, cu atât mai insistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]