9,846 matches
-
diferiții factori contextuali. Doar specificarea pentru fiecare lege cauzală a condițiilor care pot modifica într-o direcție sau alta tendința descrisă ne poate duce la teorii cu forță explicativă. Pentru a ilustra capcanele în care poate cădea formularea neglijentă de enunțuri cauzale, să recurgem la analiza unui exemplu. Jack Gibbs (1972) oferă următoarea formulare de lege cauzală ce pare suficient de solid susținută empiric și teoretic: „Rata sinuciderilor variază direct în raport cu gradul de urbanizare a unei țări”. Dacă analizăm însă mai
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
entitatea „urbanizare”, trebuie căutată o nouă entitate, „proces rapid de creștere caracterizat printr-un grad scăzut de organizare și integrare”. Teoria lui J. Steward (1955) ne oferă un exemplu elocvent în această privință. În centrul teoriei sale asupra culturilor stă enunțul cauzal „combinația dintre un anumit mediu natural și o tehnologie generează un anumit tip de cultură”. Această lege cauzală, remarcă autorul, pare să fie infirmată empiric. „Ceata”, de exemplu- o formă arhaică de organizare socială, fundată pe un număr restrâns
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
variabile intermediare (efecte cauză), duce în final la variabila efect. Atât multicauzalitatea, cât și dispunerea procesului determinativ sub forma unui lanț cauzal pun cu claritate în evidență faptul că explicația cauzală nu poate fi redusă nici pe departe la un enunț cauzal simplu, ci constă dintr-o teorie explicativă complexă. Structura explicației cauzale ca teorie complexă va face obiectul paragrafului următor. Structura standard a teoriei cauzaletc " Structura standard a teoriei cauzale" O teorie cauzală completă trebuie să cuprindă următoarele seturi de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sugera că aceste variabile fac parte organică din teoria generală a fenomenului de explicat și sunt interioare acesteia. Fiind simple, directe, relațiile dintre variabilele cauzale abstracte și variabila de explicat sunt universale, putând fi formulate ca legi cauzale. Ele reprezintă enunțuri teoretice fundamentale ale teoriei explicative. Variabila de explicat (efectul) împreună cu variabilele endogene și cu enunțurile (legile) cauzale care descriu relațiile dintre ele formează teoria abstractă generală a respectivului fenomen. O numim astfel pentru că are o validitate universală, fiind valabilă pentru
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sunt interioare acesteia. Fiind simple, directe, relațiile dintre variabilele cauzale abstracte și variabila de explicat sunt universale, putând fi formulate ca legi cauzale. Ele reprezintă enunțuri teoretice fundamentale ale teoriei explicative. Variabila de explicat (efectul) împreună cu variabilele endogene și cu enunțurile (legile) cauzale care descriu relațiile dintre ele formează teoria abstractă generală a respectivului fenomen. O numim astfel pentru că are o validitate universală, fiind valabilă pentru orice condiții particulare. Teoria comportamentului deviant. Cloward și Ohlin (1960) propun o teorie generală a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
această teorie a comportamentului deviant este corectă și completă, totodată: toate variabilele endogene sunt incluse în ea. Să observămcă, prin formularea sa, ea este o teorie universală, aplicabilă în orice context social particular. Structura sa este următoarea: a) Variabile: b) Enunțuri teoretice (legi): Teoria calității vieții. Când, împreună cu un grup de colegi, am fost în situația de a imagina o strategie de analiză a calității vieții și a factorilor responsabili de variația sa în contextul particular al societății noastre, ne-a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cauzează continuu. Un asemenea punct de vedere pare greu de contestat. Schema funcțională poate fi interpretată ca un caz particular sau un compus al schemei cauzale. El nurezolvă însă problema relației dintre cele două scheme pentru simplul motiv că cele mai multe enunțuri cauzale cu care lucrează sociologia sunt nonfuncționale. Cauza invocată nu se referă, de regulă, la consecințele unui element pentru un sistem. Problema reapare deci într-o nouă formulare: care este raportul dintre enunțurile cauzale nonfuncționale și enunțurile funcționale care, eventual
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
două scheme pentru simplul motiv că cele mai multe enunțuri cauzale cu care lucrează sociologia sunt nonfuncționale. Cauza invocată nu se referă, de regulă, la consecințele unui element pentru un sistem. Problema reapare deci într-o nouă formulare: care este raportul dintre enunțurile cauzale nonfuncționale și enunțurile funcționale care, eventual, ar putea fi interpretate ca o specie a enunțurilor cauzale? Punctul de vedere argumentat în acest capitol este că cele două scheme explicative, cauzală și funcțională, nu sunt nici alternative, nici identice, reductibile
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
motiv că cele mai multe enunțuri cauzale cu care lucrează sociologia sunt nonfuncționale. Cauza invocată nu se referă, de regulă, la consecințele unui element pentru un sistem. Problema reapare deci într-o nouă formulare: care este raportul dintre enunțurile cauzale nonfuncționale și enunțurile funcționale care, eventual, ar putea fi interpretate ca o specie a enunțurilor cauzale? Punctul de vedere argumentat în acest capitol este că cele două scheme explicative, cauzală și funcțională, nu sunt nici alternative, nici identice, reductibile una la cealaltă, ci
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
invocată nu se referă, de regulă, la consecințele unui element pentru un sistem. Problema reapare deci într-o nouă formulare: care este raportul dintre enunțurile cauzale nonfuncționale și enunțurile funcționale care, eventual, ar putea fi interpretate ca o specie a enunțurilor cauzale? Punctul de vedere argumentat în acest capitol este că cele două scheme explicative, cauzală și funcțională, nu sunt nici alternative, nici identice, reductibile una la cealaltă, ci complementare. Fiecare se referă la un tip distinct de dependență. În consecință
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în explicație influența factorilor externi, de mediu asupra dinamicii sistemelor. Schema cauzală, în cea mai mare parte a aplicațiilor ei, atrage atenția asupra relațiilor dintre condițiile de mediu și comportamentul sistemului, fără a face apel la dinamica interioară a acestuia. Enunțurile cauzale care au fost utilizate ca ilustrări în primele capitole sunt tocmai de acest tip: „amenințarea externă produce o creștere a coeziunii interne a sistemului”, „productivitatea muncii generează egalitate/inegalitate socială”. Relația, cauzală are deci, cel mai adesea, forma următoare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de mediu care afectează dinamica cerințelor funcționale ale unui sistem (s) și cu P condițiile de mediu care afectează posibilul acțional al acestuia. Schema funcțională lărgită poate fi atunci figurată în următorul fel: Figura 4.2. Schema funcțională lărgită Un enunț cauzal complet trebuie să ia deci în considerare două tipuri de cauze, unele care acționează asupra cerințelor funcționale ale sistemului (s) în discuțieși altele care acționează asupra posibilului său acțional. El va trebui să fie de forma: E(s) = f
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de fizică, de exemplu, putem găsi la capitolul „probleme” formulări de genul: „Un creion care cade dintr-un avion de la o înălțime de 5.000 metri”. Sau într-un manual de chimie: „O gospodină toarnă oțet peste lapte”. În toate enunțurile generale, cu valoare de lege, formulate de diferitele științe, vom găsi doar termenul care desemnează clase generale. În psihologie, de exemplu, există o mulțime de asemenea formulări generale - „frustrarea unei necesități tinde să genereze agresivitate”. În sociologie - „o comunitate amenințată
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care desemnează clase generale. În psihologie, de exemplu, există o mulțime de asemenea formulări generale - „frustrarea unei necesități tinde să genereze agresivitate”. În sociologie - „o comunitate amenințată din exterior tinde să-și mărească coeziunea internă”. După cum se vede, în aceste enunțuri nu este vorba nici de Popescu sau Ionescu și nici despre Imperiul Roman sau Franța napoleoniană. Ele pot fi însă aplicate și la Ionescu sau Popescu, la Imperiul Roman sau Franța napoleoniană. În al doilea rând, perspectiva lor este atemporală
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Ionescu și nici despre Imperiul Roman sau Franța napoleoniană. Ele pot fi însă aplicate și la Ionescu sau Popescu, la Imperiul Roman sau Franța napoleoniană. În al doilea rând, perspectiva lor este atemporală. Timpul nu modifică în nici un fel valabilitatea enunțurilor acestor discipline. Ele sunt, în raport cu timpul, invariante. O piatră cade la fel astăzi, în modul în care a căzut acum un milion de ani sau în care va cădea peste câteva mii de ani. Invarianța temporală face inutilă orice specificație
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
generalului, dar el poate fi analizat în măsura în care este încadrat într-o mulțime de clase generale pe baza proprietăților sale. Definind astfel problema, individualul poate fi integral explicat de către științele teoretice. Operația de explicare rezidă în a pune în conjuncție toate enunțurile teoretice care se referă la respectivul individ. În calitate de corp fizic, Popescu se va comporta în maniera... În calitate de corp chimic, de organism biologic, de sistem psihologic se va comporta... Este deci suficient să identificăm mulțimea caracteristicilor generale care prin conjuncție îl
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
comporta în maniera... În calitate de corp chimic, de organism biologic, de sistem psihologic se va comporta... Este deci suficient să identificăm mulțimea caracteristicilor generale care prin conjuncție îl constituie pe Popescu pentru a-l putea înțelege complet pe acesta, utilizând doar enunțuri generale din diferitele științe. Deși, în aparență, soluția este simplă, se ajunge pe această cale la o problemă insolubilă. Orice lucru individual are o cvasiinfinitate de proprietăți. În aceste condiții,conjuncția legilor generale sub incidența cărora cade respectivul caz este
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
activității geografului este o descriere amănunțită, realizată în cuvinte, în hărți, în numere care înregistrează măsurători. Fără îndoială, geografia este disciplină științifică. Ea întrebuințează mijloace sistematice și controlate de analiză. Produsul ei nu este însă elaborarea unei teorii, a unor enunțuri generale, valabile pentru o clasă de obiecte, ci descrierea unui obiect unic. Există o mulțime de obiecte care sunt individual importante pentru cunoaștere: universul în care trăim, soarele, specia umană printre celelalte specii biologice, România, Australia etc., printre celelalte țări
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Nu totul este la fel de relevant. Este pură iluzie să credem că e suficient doar să avem destule date colectate pentru ca adevărurile să iasă singure la iveală. Tot ce am putea produce în această situație ar fi un șir lung de enunțuri disparate, utile în cel mai bun caz pentru a ne exersa memoria, dar cu siguranță nu și pentru a ne ajuta să înțelegem profund modul în care se produc fenomenele. Faptele fără teorii de interpretare rămân mute, tot așa cum teoriile
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Y...”. O afirmație de tip lege se consideră a fi adevărată dacă este suficient testată. Implicațiile sale empirice sunt specificate cu precizie și sunt evaluate în funcție de datele disponibile, folosindu-se convențiile tehnice de colectare de date acceptate și inferența riguroasă. Enunțul nomologic este aplicabil nu doar eșantioanelor examinate din studiul științific, ci întregii populații de interes. Dată fiind existența unei astfel de legi generale, putem înțelege și exemplele individuale care intră în sfera acesteia. Astfel, putem explica de ce planeta Marte are
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
produce afirmații nomologice referitoare la comportamentul uman în societate, asemenea afirmații rămân banale și elementare și, prin urmare, nu merită atenție. Scepticul crede despre comportamentul uman că este mult prea complicat pentru a putea fi comprimat în vreo listă de enunțuri simple sub formă de lege care să aibă valoare explicativă reală. Comportamentul uman este mult prea variat pentru a face posibilă organizarea unor astfel de legi într-un cadru conceptual integrat care să permită interpretarea și previziunea. Să ne gândim
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
Negarea relevanței pe care o are abordarea nomologică a studiului comportamentului uman implică negarea oricărei posibilități de înțelegere sistematică. Explicația cauzală se bazează în mod necesar pe un fundament nomologic, chiar dacă unele afirmații sunt așa de evidente încât nu necesită enunțuri explicite. Afirmația că toate aserțiunile nomologice necesare explicării comportamentului uman sunt doar elementare implică negarea faptului că am putea spera vreodată să explicăm aspectele mai subtile ale societății umane și că acele aspecte care scapă acum analizei noastre trebuie să
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
privind alegerile din România merită studiat. Eu personal nu cred că m-aș putea ocupa de toate și nici nu sunt toate la fel de interesant de studiat. Să ne imaginăm că aș alege să pun accentul pe partidele politice, deoarece există enunțuri general acceptate în științele sociale care afirmă că partidele reprezintă trăsături decisive în politicile electorale, esențiale pentru alegerea candidaților, pentru prezentarea candidaților către electorat, pentru structurarea exprimării preferințelor electoratului și, mai apoi, pentru organizarea guvernului. Astfel, aș iniția un studiu
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
teoriei care îi stabilește semnificația și a metodei care-i stabilește localizarea în context. Științele sociale câștigă din utilizarea ilustrărilor istorice, care constituie tocmai aplicația concretă a afirmațiilor lor generale; totuși, istoria este incoerentă fără repere din partea științelor sociale nomologice. Enunțurile din științele sociale care sunt făcute fără referire la evenimente specifice sunt adesea insuficiente pentru satisfacerea curiozității noastre explicative în ceea ce privește spațiul și timpul. Dar relatările evenimentelor specifice făcute fără o fundamentare adecvată nu au semnificație intelectuală de esență pentru științele
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
spre a se putea stabili cauzalitatea. A treia prezumție a modelării cauzale este raportarea non-aparentă. Întotdeauna există posibilitatea ca alte variabile din mediul respectiv să producă schimbări sistematice în Y în mod simultan cu producerea de schimbări sistematice în X. Enunțul cauzal bivariat trebuie să afirme că asocierea direcțională observată între X și Y este un fapt creat de dependența empirică a lui Y de X și nu de către un al treilea factor. Efectul variabilei independente asupra celei dependente trebuie să
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]