1,345 matches
-
engleză în 2000, pe când eram Fellow la Center for Advanced Study in the Behavioral Sciences, Stanford - el însuși o instituție castaliană. Sunt recunoscător fundațiilor Andrew Mellon și Volkswagen pentru finanțarea anului meu sabatic la Stanford. 1. Atât Jurnalul, cât și Epistolarul au fost publicate de Editura Cartea Românească din București. Ultima republicare a Jurnalului (ediția a treia) este din 2003. Cenzorul partidului era un anume tovarăș Velescu, angajat al odiosului Consiliu al Culturii și Educației Socialiste, organizație ce răspundea de coordonarea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aceste lucrări conduc spre o sinteză monumentală a chestiunii, din care Marino a terminat doar prima parte, apărută după moartea lui: Libertate și cenzură în România. Începuturi, Polirom, Iași, 2005. Persoana care avea rol de intermediar între cenzură și editorul Epistolarului era deci Ion Ianoși, unul dintre foarte puținii marxiști ai țării, format în mediul elevat, puțin cunoscut de români, al marxiștilor evrei de limbă maghiară de la Cluj, inspirați de Georg Lukács și Cercul Petöfi. Nu cunosc un studiu serios al
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
limbă maghiară de la Cluj, inspirați de Georg Lukács și Cercul Petöfi. Nu cunosc un studiu serios al acestei experiențe, cea mai mare șansă ratată de a avea un marxism revizionist respectabil în România. Ianoși le fusese profesor multora dintre protagoniștii Epistolarului și a obținut (pentru a salva cartea despre care scrisese un referat oficial) includerea unei contribuții proprii în antologie, în care vorbea despre o anume opțiune ideologică, prin care el înțelegea marxismul. Liiceanu, răspunzându-i lui Ianoși în aceeași antologie
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
comunismul de stat. 11. Constantin Noica, Jurnal filozofic, Publicom, București, 1944. Referințele mele sunt la pp. 7-8 și 88. După 1990 cartea a fost reeditată de Humanitas. Într-un dialog cu Dan Petrescu, care a fost inclus inițial în manuscrisul Epistolarului, dar a fost ulterior cenzurat, am remarcat această continuitate pedagogică în gândirea lui Noica; dialogul, extrem de critic la adresa lui Noica pentru faptul că se lăsa (în ciuda voinței lui?) manipulat de către național-comunism, a fost totuși apreciat de filozof într-o frumoasă scrisoare
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lui fiind o continuare a cântecului de lume, trecut prin prisma sentimentalismului lui D. Bolintineanu, căruia, de altfel, i-a dedicat o poezie. Folosește câteva procedee și imagini caracteristice cântecului lăutăresc, precum interjecțiile, hiperbola, metafore tipice, încheieri împrumutate din genul epistolar. Versurile sunt totuși curgătoare, ceea ce a dat posibilitate lui Grigore Ventura și George Cavadia să le folosească în câteva romanțe ce au cunoscut o mare popularitate. Sub influența simbolismului, Ș. a scris câteva Sonete decadente, utilizând procedee și motive proprii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289636_a_290965]
-
se poate desfășura pe un (singur) plan sau pe mai multe planuri; (!!) un rol important în aceasta au: 1. categoriile gramaticale ale verbului Ț moduri, timpuri (de regulă, o formă de trecut); (!!) timpul prezent fiind utilizat, mai ales, în scrierile epistolare, în narațiunea cu caracter memorialistic sau fals memorialistic; 2. pronumele (de obicei, pers. a III-a) (!!) narațiune inversă: acțiunile unui personaj sunt relatate de alt personaj, în cadrul unui dialog (sau al unui monolog); - narațiunea se desfășoară în timp și în
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
dicteul Hanrietei și una singură este proprie) iar restul ale Hanrietei. Cartea a fost întâmpinată cu rezerve ori cu aspre critici („scrisorile au un cuprins ordinar”, „denigrează”; Titu Maiorescu, în 1902: „sunt caricaturi literare, nu izvoare”, etc.). Acest zguduitor roman epistolar al Hanrietei a făcut dâră adâncă în conștiința publică, prin el s-a instituit definitiv imaginea lui Eminescu bolnav de sifilis, a Veronicăi Micle drept cauză a sifilisului (și transmițându-l mai departe, lui Miron Pompiliu, care-i era, cum
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
să depună aceste scrisori private într-un depozit public iar mai apoi lucrurile se amestecă definitiv, probabil lumea uită cu totul cine a fost cutare ori cutare, probabil că ajutorul pare prea ostentativ, oricum strident, cert este că acest tezaur epistolar nu devine public. Poate că viitorul îi rezervă o soartă specială. Important este de știut că scrisorile publicate în 1893 și republicate în 1933 reprezintă o selecție făcută cu scopul de a demonstra ceva. Atenție: este, de fapt, o dublă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
a fost Hanrieta pe lângă fratele ei este în același timp personaj și actor de tragedie, își cunoaște și își plânge destinul dar și caută prilejul pentru asta, abia așteaptă să-l găsească. Mulțumește cu plecăciuni elegante pentru fiecare bănuț (stilul epistolar o prinde foarte bine și este adevărată expertă în ilustrarea lui) și descrie cu amănunte cum îl cheltuiește. De asemenea, descrie cu lux de amănunte uneori boala fratelui ei. V. „ANAMNEZA” HANRIETEI Cineva a avut curiozitatea să adune cu creionul
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
apară în presă tocmai pentru a ajunge la structura inițială, „ structura Morțun” să-i zicem, și a-i pune pe cei doi s-o recunoască și s-o restituie. Cu V. G.Morțun el nu mai are, după acest episod epistolar din martie 1888, nici o legătură (și în câteva scrisori asupra cărora n-am zăbovit Hanrieta însăși îi mărturisește Corneliei Emilian că Eminescu îl crede neserios, mincinos, etc.); cu Maiorescu numai legăturioficial-protocolare. Dacă ar fi revenit la relațiile apropiate mai vechi
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
fiindu-i un fel de tutore moral). În același timp, însă, pregătirile pentru citirea acestei piese de teatru în casa lui Titu Maiorescu îi luau mult timp. După cum vedem, informația este lacunară, lipsesc de peste tot referințele la vara lui 1888. Epistolarul Hanrietei Eminescu nu ne mai este de mare folos pentru „anamneza” bolii poetului. Despre intervenția Veronicăi Micle în relația ca atare, mai reținem doar două fragmente. Unul se referă la fotografia lui Mihai Eminescu din tinerețe: „Vă trimit cu deosebirea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
unii se răsfață în lux și eu n-am cu ce mă căuta! Sdrobită cum n-am fost niciodată, vă rog scumpă mamă nu mă părăsiți. Sărut mâna, a matale supusă ca o fiică, H. Eminescu.” Din tot acest roman epistolar care-i ridică monument Corneliei Emilian ca salvatoare a lui Eminescu atât rămâne: lecția sărăciei asimilată de către Hanrieta care va muri peste câteva luni în sărăcie cu adevărat lucie. Pentru ea nu mai funcționează energia chetelor. Culmea fiind că ea
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
regele Mihai, ale lui Vartan Arachelian cu Corneliu Coposu etc.). Altă studentă și-a ales tema Scrisori de la Constantin Noica. Ea și-a motivat alegerea prin faptul că este o mare admiratoare a filosofului de la Păltiniș, dar și a genului epistolar În general (ceea ce m-a surprins puțin, recunosc, fiindcă tinerii de azi nu mai au obiceiul să scrie scrisori, ci mai mult e-mailuri!). Referindu-se la acest aspect, Magdalena Vulpe amintea de un citat din introducerea lui Sextil Pușcariu
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
la Universitatea Nouă din Bruxelles / 107 III.3. Scurte note cu privire la asociațiile studenților români de la Universitatea Liberă din Bruxelles (1904, 1925) / 116 III.4. "Schimbul de favoare" pentru studenți români de la Universitatea Liberă din Bruxelles (1919-1924) / 124 Capitolul IV. Fragmentarium epistolar. Câteva istorii ale unor studenți români de la Universitatea Liberă și de la Universitatea Nouă din Bruxelles / 133 IV.1. Un "etern" student: politehnistul Vasile Butză mereu în căutare de subvenții / 135 IV.2. Un student "rău-platnic": Petre Zlătescu, doctor în drept
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
ajutor dovedește, alături de alte măsuri și facilități, interesul autorităților române de a susține studiile în străinătate, căci mulți dintre acei tineri vor fi ocupat, la întoarcere, pozițiile vacante (încă destul de numeroase) din diverse sectoare ale vieții publice. Capitolul IV Fragmentarium epistolar. Câteva istorii ale unor studenți români de la Universitatea Liberă și de la Universitatea Nouă din Bruxelles Așa cum s-a văzut, în capitolele anterioare i-am adus în discuție doar pe cei care au reușit să încheie un parcurs academic complet și
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
ofițer Vasile Butză, student politehnist, inițial la Liège, apoi la Bruxelles, căutător neobosit de subvenții pentru studii. Nu știm dacă într-adevăr s-au găsit împreună atunci ori i-a reunit pur și simplu notorietatea sau renumele lor îndoielnic, imaginarul epistolar ori informațiile de culise ale terților... Cert este că de la punctul lor de întâlnire s-au desfășurat în fața ochilor noștri câteva episoade ale trecerii lor prin Bruxelles. În fine, am mai reținut și istoria unui alt personaj în momentul în
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
finalizarea studiilor. Pe 25 septembrie 1904, Însărcinatul cu Afaceri al Guvernului de la București în capitala Belgiei primea din partea Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice răspunsul că departamentul în cauză nu mai avea "nici o sumă disponibilă pentru acordarea de ajutoare"23... Încheiem epistolarul lui Vasile Butză spunând că pentru anii ce s-au scurs după 1904 arhivele nu ne-au mai dezvăluit vreo urma a trecerii sale (sau nu am găsit-o noi!), iar în listele celor care obțineau o diplomă de absolvire
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
ROMÂNI LA UNIVERSITATEA LIBERĂ DIN BRUXELLES 2 1 Cuvânt de introducere 96 95 Universitatea Liberă din Bruxelles în primă sută de ani de existență Românii titulari ai unui doctorat la Universitatea Liberă ... Miscellanea. Universitatea Liberă și Universitatea... 132 131 Fragmentarium epistolar. Câteva istorii ale unor... 240 239 În loc de concluzii Bibliografie Indice de nume proprii Résumé Indice de nume proprii
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
Canada, Finlanda etc.:“Biserica Sfântul Gheorghe” din Huși, de Costin Clit, “Mânăstire Moreni” de Gheorghe Ghenghe și Marin Rotaru, “George Tutoveanu” de Serghei Coloșenco, “Nu-i mai ajunge sufletului...” de C.D. Zeletin, “Valori spirituale tutovene” de Traian Nicola, “Caleidoscop memorialistic epistolar” de Constantin Parfene, „Trestiana” monografie arheologică de Eugenia Popușoi, „Documente bârlădene ferecate în metal” de Nicolae Mitulescu, „Călător... prin vâltoarea vremii” de Alexandru Mânăstireanu, o carte autobiografică a autorului ,Iubire”, versuri și proză de Al. Vlahuță, „Personalități medicale din Țara
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
1923), e moleșită într-un sentimentalism fără speranță. Emotiv ca un adolescent întârziat, „trubadurul”, invadat de amintiri duioase și atașat de „nimicuri dragi”, are - ca și în stihuirile lui - „ochii scăldați în lacrămi”. Așa, în schițele și în însemnările pretins epistolare din Priveliști și amintiri (1912), Floarea iubirei (1914) și Dragostea unui trubadur (1916). Printre înduioșări, înfrigurări, deprimări, o „inimă tristă” bate și un peisaj, la rându-i, plângător intră numaidecât în rezonanță. Câteva vagi fizionomii și un umor silit nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287285_a_288614]
-
transpunerea unor scrieri ale lui Eugen Ionescu și Alexandru Ciorănescu. A făcut parte din colectivul care a redactat și a editat, între anii 1983 și 1993, volumele XI-XVI din ediția monumentală Opere de M. Eminescu. Pentru volumul Domnița „Nebănuitelor trepte”. Epistolar Lucian Blaga-Domnița Gherghinescu-Vania (1995), ediție însoțită de note, o anexă și bibliografie selectivă, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor. Ediții: Tudor Arghezi, Manual de morală practică, Galați, 1993; Domnița „Nebănuitelor trepte”. Epistolar Lucian Blaga - Domnița Gherghinescu-Vania, București, 1995; Din călătoriile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286257_a_287586]
-
Opere de M. Eminescu. Pentru volumul Domnița „Nebănuitelor trepte”. Epistolar Lucian Blaga-Domnița Gherghinescu-Vania (1995), ediție însoțită de note, o anexă și bibliografie selectivă, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor. Ediții: Tudor Arghezi, Manual de morală practică, Galați, 1993; Domnița „Nebănuitelor trepte”. Epistolar Lucian Blaga - Domnița Gherghinescu-Vania, București, 1995; Din călătoriile lui Don Miguel. Corespondență Ion Barbu - Al. Rosetti, București, 1995; Șerban Cioculescu, Tudor Arghezi, București, 2000. Traduceri: Ladislav Fuks, Domnul Theodor Mundstock, București, 1973, Cazul consilierului de poliție, București, 1981; V. P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286257_a_287586]
-
premiul Asociației Scriitorilor din Timișoara. Protagonistul e un înstrăinat în conflict nu doar cu profesorii, dar și cu propriul tată, ciudatul Golm. Și el se află într-o continuă căutare, singura care pare a-l înțelege fiind sora lui; schimbul epistolar dintre frați are nu doar rolul de a îmbogăți tehnicile narative, ci și pe acela de a separa mai clar cele două lumi, ale celor două vârste. Ambele romane sunt lipsite de un fir narativ clar, remarcându-se o tendință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286709_a_288038]
-
estetică a cuvântului creator, comparabile în proză și în articolele politice din ziarul „Timpul”, într-o epocă de modernizare a vieții și culturii naționale. Volumele Mircea Eliade în actualitate (1991) și Întâlniri cu Arghezi (1992) conțin amintiri personale și mărturii epistolare privindu-i pe cei doi mari scriitori. SCRIERI: Scriitori români despre limbă și stil, București, 1957; Eminescu despre problemele limbii române literare, București, 1963; Problemele limbii literare în concepția scriitorilor români, pref. Perpessicius, București, 1966; Limba română. Sintaxă și stilistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
sine, nutrită și de nevoia confesiunii, trădează propensiunea spre interogație și relativizare a celui care își caută „sufletul dintâi”. Factura autobiografică a textului este susținută de apelul la doi naratori care își descriu dialogic - unul diaristic, iar celălalt prin procedeul epistolar - parcursul existențial. Prin aceeași strategie care mizează pe rememorare, confesiune și jurnal se reconstituie, în romanul Vămile iubirii (1988), o ambianță aparent romantică, creată de trei femei care doresc să realizeze, fiecare prin datele ei temperamentale, cuplul cu un partener
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288688_a_290017]