1,343 matches
-
fie un ajutor bănesc. Indiferent de natura relațiilor cu persoana căreia i se adresează, cererea trebuie formulată în limitele bunului simț, prin folosirea unui ton și a unor expresii care să nu deranjeze. e. Scrisoarea de mulțumire este un text epistolar prin care se transmite mulțumirea către o persoană pentru îndeplinirea unei rugăminți sau pentru alte acțiuni (o invitație, un dar, o urare, o felicitare). Acest tip de scrisoare mai poate conține menționarea calităților persoanei care a satisfăcut rugămintea, o asigurare
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
Se elaborează în termeni cât mai căldurosi, fără exagerări de stil. Structura unei scrisori de felicitare este, de regulă, următoarea: * locul și data redactării; * formula de adresare; * felicitarea propriu zisă; * formula de încheiere. g. Scrisoarea familială este textul cu caracter epistolar adresat părinților, copiilor sau unor rude, prin care se transmit informații legate de viața intimă de familie. h. Scrisoarea de condoleanțe exprimă rudelor sau prietenilor celui dispărut sentimente de durere și compasiune, motivate printr-un elogiu adus vieții și activității
Compunerile şcolare : forme eficiente de stimulare a creativităţii elevilor by Elena Sonea () [Corola-publishinghouse/Science/653_a_1256]
-
naționaliste ale partidului, „Săptămâna“, „Luceafărul“, „Flacăra“. Cum probabil știți, atunci nu se putea răspunde, totul trecea prin cenzură, ceea ce era permis atacatorilor nu era permis celor atacați. Atunci, Volovici, care locuia la Iași, mi-a sugerat să facem un dialog epistolar. Îmi trimitea câte o întrebare și, când venea la București, lua răspunsul. Volovici a emigrat, textul rămăsese în România. Până la urmă, am găsit un mijloc de a-l transporta în Vest. Când și eu am plecat din România, în ’86
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
a fost la fel. în 1989 am adus cu mine în valiză ilegal romanul său Ostinato și l-am oferit editurii Suhrkamp iar pe Dumitru }epeneag urma să-l predau la editura Fischer, împreună cu întreg grupul oniricilor. Există un schimb epistolar publicat în revista "Contemporanul" despre acest proiect și anii "70, este un document interesant. R.B.: Credeți că extinderea Uniunii Europene spre răsărit va aduce cu sine o creștere a interesului față de literatura și cultura est- europeană, în ocurență față de cea
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
S-au împlinit de curând patru ani de la moartea lui Cornel Regman. Cu acest prilej, doamna Zorina Regman, căreia îi mulțumim, ne-a încredințat spre publicare câteva interesante documente epistolare și fotografii existente în arhiva lăsată de critic. Sunt scrisori primite de Cornel Regman de la Mircea Eliade, I. D. Sîrbu, I. Negoițescu și Dumitru Țepeneag. Publicăm totodată un grupaj inedit de "Reflexii și reflexe". ( Red.) Craiova, 16 Ianuarie, 1975 Dragă Cornel
Din arhiva Cornel Regman () [Corola-journal/Journalistic/13715_a_15040]
-
un interes tipologic." Și fostul coleg din urmă cu 50 de ani crede că nu e exagerat a spune că eforturile, bătălia pentru tipărirea Dicționarului au contribuit la uciderea acestui "constructor dedalic". Din scrisorile lui Mircea Zaciu publicate în secțiunea Epistolare a acestui număr, se vede că Mircea Zaciu își pierduse nădejdea că va mai apuca să-și vadă tipărit rodul atîtor ani de muncă și zbucium și că s-a stins cu durerea aceasta. Iată ce îi scria în ianuarie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16583_a_17908]
-
ocazia de a-l cunoaște, la Moscova, pe domnul prof. Dr. Mihail Friedman, cel mai bun traducător al lui Sadoveanu în limba lui Cehov. S-a legat între noi o prietenie concretizată în schimburi de cărți și reviste, în dialoguri epistolare, precum și într-un amplu interviu. O parte a acestuia o încredințez României literare, restul urmând să apară în nr. 14/2000 al revistei Excelsior, împreună cu trei scrisori inedite de la Mihail Sadoveanu. Domnul Mihail Friedman s-a născut la 1 mai
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]
-
în cartea sa de Al. Săndulescu, au scos din criză genul memorialistic, determinând acea ecloziune de care vorbeam, configurând un curent care aproape că a pus în umbră, pentru o vreme, literatura de ficțiune. Jurnalele, cărțile de memorii și cărțile-document, epistolarele erau căutate cu fervoare de cititorii primului deceniu postdecembrist și mai sunt căutate și azi. Rămâne totuși întrebarea pe care și-o punea recent, în „Ramuri”, N. Prelipceanu, reformulând-o pe aceea mai veche a lui Kogălniceanu referitoare la „traducții
Memorie și memorialiști by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13087_a_14412]
-
Al. Săndulescu va observa „caracterul compozit” al multor scrieri memorialistice românești, dintre cele mai semnificative, cum ar fi, din inventarul clasic, cele ale lui B. P. Hasdeu sau Iacob Negruzzi (jurnale completate de amintiri), ale lui T. Maiorescu (jurnal și epistolar), ale lui Duiliu Zamfirescu (memorii și epistolar), ale lui Ion Ghica (amintiri sub formă de scrisori). Și tot „compozite” îi apar scrierile memorialiștilor contemporani, de la N. Steinhardt la Pericle Martinescu, de la Ion Ioanid la Mircea Zaciu și la mulți alții
Memorie și memorialiști by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13087_a_14412]
-
multor scrieri memorialistice românești, dintre cele mai semnificative, cum ar fi, din inventarul clasic, cele ale lui B. P. Hasdeu sau Iacob Negruzzi (jurnale completate de amintiri), ale lui T. Maiorescu (jurnal și epistolar), ale lui Duiliu Zamfirescu (memorii și epistolar), ale lui Ion Ghica (amintiri sub formă de scrisori). Și tot „compozite” îi apar scrierile memorialiștilor contemporani, de la N. Steinhardt la Pericle Martinescu, de la Ion Ioanid la Mircea Zaciu și la mulți alții convocați de autor în paginile cărții „în
Memorie și memorialiști by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13087_a_14412]
-
greu accesibile - la Bibliotecă Relațiilor cu Străinătatea sau și mai tarziu, noaptea, când, într-o modestă cameră luată cu chirie, conspectează texte ale unor iluștri filosofi, teologi, istorici și scriitori, concepe studii savante, își face însemnări de jurnal, susține polemici epistolare cu unii contemporani (de exemplu, cu Constantin Noica) și reflectează de unul singur asupra unor teme clasice ale gândirii umaniste. Acest mod de a trăi este cu atât mai impresionant cu cât se desfasoara într-un fel de clandestinitate și
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
Basil Munteanu (1897-1972) este Vasile Băncilă (1897-1979). Cititorul se simte aproape recunoscător hazardului alfabetic: culegerea epistolara alcătuită de văduva istoricului literar nu putea începe mai bine! Ne putem închipui un volum de vreo 200 de pagini alcătuit exclusiv din schimbul epistolar al celor doi prieteni: 116 mesaje ale lui V. Băncilă și 61 ale lui B. Munteanu. De aceeași vârstă, brăileni amândoi, colegi de liceu și de universitate, cei doi oameni rămân perfect complementari. Corespondență lor începe în 1922, anul plecării
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
vor fi corespondat cu Basil Munteanu, desi antologia de Corespondențe editata de răposatul Ion Cusa în 1979 e foarte bogată în scrisori primite. Cele 61 de mesaje trimise lui Vasile Băncilă dau o idee despre farmecul și bogăția penei sale epistolare. Editoarea de acum 20 de ani (Emm. B.M., cum semnează ea cele opt scurte rânduri de închidere a cărții) precizează că, respectând formă și ortografia, nu a suprimat nimic din scrisorile cuprinse în întinsă culegere." Multe informații și judecați se
Basil Munteanu si corespondentii săi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/18119_a_19444]
-
vede, încît e greu de crezut că a putut surprinde trăsături caracteristice. Revelatoare, dar nu în întregime, sînt scrisorile lui Kogălniceanu către surorile sale și către părintele sau pe vremea cînd și-a făcut studiile la Berlin, apoi relatările, tot epistolare, (inclusiv însemnări în jurnal) ale lui Maiorescu, apoi Eminescu, Slavici, mai tîrziu Pârvan. Iată o imagine despre Heidelberg comunicată în 1835 de Kogălniceanu tatălui său: Pe un munte la poalele căruia îi zidit acest tîrg, să văd cele mai frumoase
Un studiu imagologic by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18165_a_19490]
-
admiratoare a sa, care timp de 13 ani îi va furniza o pensie alimentară de 6.000 de ruble pe an, fapt care i-a îmbunătățit simțitor situația materială, chiar dacă nu a întâlnit-o niciodată și relațiile lor rămâneau „strict epistolare”. "Simfonia a 4-a", în fa minor, op. 36, compusă în 1877, îi este dedicată doamnei von Meck. În luna iulie a anului 1877, Ceaikovski va trăi unul din episoadele cele mai nefericite ale vieții sale. Pentru a pune capăt
Piotr Ilici Ceaikovski () [Corola-website/Science/299588_a_300917]
-
rol în a identifica cine reprezenta pe cine). Au apărut periodice cu povestiri scurte - "Mercure Gallant" devenind cel mai important. Colecții de scrisori s-au adăugat pieței, acestea incluzând mai multe astfel de povestiri și au condus la apariția romanului epistolar la sfârșitul secoluli al XVII-lea. La sfârșitul anilor 1670 romanul a ajuns și pe piața engleză. Aphra Behn și William Congreve au fost printre primii autori moderni care au adoptat termenul. Romanele de la începutul secolului al XVIII-lea și
Istoria romanului european () [Corola-website/Science/299178_a_300507]
-
de Artă la Secția de Știință și Cultură, iar în anii '70 și '80 începe o prodigioasă activitate de scriitor și profesor, ajutând ca referent de editură la apariția unui număr de lucrări considerate „dificile” în epocă (Jurnalul de la Păltiniș, "Epistolar" etc.). După o perioadă în care folosise în activitatea didactică și publicistică pseudonimul "Jánosi" și varianta românizată "Ianoși", în anul 1958 își schimbă oficial numele în "Ioan-Maximilian Jánosi". Ion Ianoși a reprezentat cu cinste cultura română prin organizarea în 1972
Ion Ianoși () [Corola-website/Science/299196_a_300525]
-
și înverșunarea voastră împotriva evreilor?Ei sunt imaginea vie a patimilor Mântuitorului. Nu ne este deci îngăduit să-i persecutăm și nici chiar să-i alungăm. Nu pe ei trebuie să-i lovească sabia, ci pe păgâni." Deoarece aceste admonestări epistolare au rămas fără efect, în ultimele luni ale anului 1146 Bernard a plecat personal în Flandra, Lorena și Renania. Deși nu vorbea germana, succesul său a fost enorm iar el a reușit să stăpânească mișcarea cruciată, făcându-l pe Raoul
Bernard de Clairvaux () [Corola-website/Science/299233_a_300562]
-
fără ferestre, separată printr-o partiție de anticameră. Deși medic, tatăl lui a păstrat o bună parte din educația clericală în spiritul căreia a fost crescut: chiar și în scrisorile sale folosește expresii specifice Bisericii. Mama romancierului are un stil epistolar mai personal, inspirat mai degrabă din romanul sentimental al secolului al XVIII-lea decât din viețile sfinților. De altfel, Dostoievski și-o va aminti mereu pe mama sa ca pe o femeie grațioasă, mereu capabilă să afișeze afecțiune și căldură
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
care nu are puterea de a vindeca răul din jurul lui. Compasiunea pe care i-o arată femeii "pierdute" Nastasia Filipovna sau tinerei ostracizate, Marie, din satul elvețian îl apropie și mai mult de paradigma hristică. "Oameni sărmani" este un roman epistolar care descrie relație dintre Makar Devușkin, un funcționar-copist de patruzeci și șapte de ani, și Varvara Dobroselova, o tânără croitoreasă. Cei doi sunt rude îndepărtate și încep să corespondeze sau să își trimită cărți. Devușkin nutrește pentru Dobroselova o iubire
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
ritul bizantin ardelean (cel greco-catolic) prevede liturghia în fiecare zi, chiar și în păresimi. Chiar dacă unele comunități săvârșesc liturghia înaintesfințitelor în zilele de vineri, totuși restul săptămânii rămâne euharistic, săvârșindu-se euharistia cel puțin de luni până joi. Câtă vreme epistolarul și evangheliarul nu conțin pericope pentru zilele de peste săptămână din păresimi, există în Ardeal mai multe metode de a alege citiri pentru postul mare. Unii iau apostolul și evanghelia sfântului zilei. Dar chiar în parohiile unde vinerea se săvârșesc înaintesfințitele
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
discutabil“, „Vămile Pustiei“, „Imnele Bucuriei“, „Imnele Transilvaniei“. Virgil Nemoianu publică în „Times Literary Supplement” (30 ianuarie) un articol despre poezia lui Ioan Alexandru. Din acest an, poetul este tot mai insistent în acțiunea de a se construi casa de la Rohia. Epistolarul Ioan Alexandru - Justinian Chira oferă cele mai multe și mai exacte date despre o anumită etapă a procesului de construcție, nu și despre finalizare, care rămâne învăluită în mister și a generat legende. În 1977 la Editura „Albatros“ a apărut volumul antologic
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
concepție lucidă asupra diferitelor fenomene ale vieții. Pe lângă schimbul de scrisori cu personalități ale epocii sale, în special literați sau oameni politici, corespondența lui Bernard Shaw cu actrițele Ellen Terry și Mrs. Parick Cambell a rămas ca exemplu al genului epistolar, dezvăluind și multe întâmplări inedite petrecute în timpul îndelungatei sale vieți. Articole biografice
George Bernard Shaw () [Corola-website/Science/297897_a_299226]
-
-i confere compozitorului o glorie internațională incontestabilă fără precedent în istoria muzicii. Mulți călători care treceau prin Veneția căutau să-l vadă și să-l asculte pe ""Preotul roșu"", de la "Edward Wright" la violonistul "Pisendel", de la flautistul "J. J. Quantz", epistolarul "De Brosses" și până la regele "Friedrich al IV-lea" al Danemarcei. Există numeroase și prețioase mărturii asupra ceea ce reprezenta viața muzicală venețiana și asupra efectului electrizant al interpretării și creațiilor lui Vivaldi. Multe dintre partiturile lui publicate au fost dedicate
Antonio Vivaldi () [Corola-website/Science/298526_a_299855]
-
de la Curte, scriindu-și prima versiune a celebrei cărți „"El Buscón"”, roman picaresc. Aceste schițe i-au adus ceva renume între studenți, dar avea să se dezică de ele în timpul maturității literare. Tot în această perioadă are loc un schimb epistolar între Quevedo și umanistul Justo Lipsio, în care cei doi deplâng războaiele care amenință să distrugă Europa. Când Curtea își mută din nou sediul la Madrid, Quevedo o urmează și locuiește acolo între 1606 și 1611, dedicându-se activității literare
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]