29,871 matches
-
poate: nimeni nu-l obligă pe Quijano să devină Quijote. Inițiativa îi aparține în întregime. Singură remarcă ce s-ar impune, pentru acuratețea aprecierilor, este ca, deși nu e propriu-zis silit de cineva, Quijano e împins cumva de la spate de eroii romanelor citite. Începe să le copieze viața, conduită, manierele, codul cavaleresc. Am putea pretinde, folosindu-ne de clasificarea lui Caillois, ca Alonso Quijano intra într-un joc de mimicry, adică de rol, mască, schimbare de identitate. Nici dezinteresul nu ridică
Însemnări despre Don Quijote by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17960_a_19285]
-
evreu, rabinul Ben Dosa, care se străduiește să aducă seninătatea credinței între acești barbari disperați. Ben Dosa e o figură impresionant de luminoasă în această lume a tenebrelor: de meserie cizmar, el e cel ce vine de departe, de altundeva, eroul civilizator. Le face încălțări femeilor și bărbaților, un gest simbolic, fără îndoială, care presupune o anulare a solidarității dintre forțele terestre și bestialitatea oamenilor. Îi învață pe copii să scrie și să citească și le propovăduiește tuturor credință poporului lui
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
el, izbutește să îl facă seducător pentru cititori. Un mujic rus aproape analfabet, temperamental și isteț, cu un bun-simț care a însemnat enorm într-o lume a aristocraților pentru care poporul rus e adeseori de neînțeles, Rasputin are toate datele eroului clasic. Interesantă este originea numelui său, în legătură cu care Troiat speculează că ar putea proveni fie de la cuvîntul rasputstvo, care înseamnă în rusă "dezmăț", sau de la rasputati, a dezlegă noduri încurcate sau a găsi soluții unor situații complicate. După ce citești însă
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
sale pe un cu totul alt făgaș, după întîlnirea cu drame ale vietii pînă deunăzi necunoscute. Cu reverența delicată și melancolica pe care o avem cu toții pentru lecturile ce ne-au marcat adolescență, Mircea Ștefănescu îl deleagă pe Fabrice, tînărul erou din românul lui Stendhal, La Chartreuse de Parme, să îi exprime o atare transformare existențiala. Despre personajul care plecase după Napoleon la Waterloo, Stendhal scrie la un moment dat o frază potrivită și pentru trăirile autorului nostru: "Cantitatea de sînge
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
a mea de proza. Era vorba de un romancier foarte talentat și foarte puternic, un dandy al vremii, provocînd cu vestimentația să extravaganța masele cenușii ale comunismului. Un amănunt de istorie literară se cuvine consemnat: citînd articolul de mai jos, eroul, marele romancier din anii cincizeci, care era și directorul unei importante edituri, mi-a rupt, furios, un biet contract de traducere. Menționez această pentru istoria literară. Marele scriitor trăiește în occident. În ultimul său an de președinție, Ion Iliescu l-
Primul text publicat by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17974_a_19299]
-
de identitate ori angoase metafizice. Însă mie Mariaș nu mi se pare defel a fi un ironist, căci satiră îi alunecă totdeauna în meditație serioasă, iar ridicolul se convertește inevitabil în cel mai bun caz într-un tragic-comic. Între universul eroilor lui David Lodge, de pildă, care și el scrie despre lumea universitară anglo-saxonă, și cel al lui Javier Mariaș diferența e enormă. De unde se vede că orice aplecare asupra alterității nu poate genera parodie, ci meditație fundamentalmente non-parodică (parodia presupune
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
un cuvînt pentru acest sentiment care califica întîlnirea dintre cele două lumi, care nu știu sigur în ce măsură se regăsește în alte limbi, în spaniolă sau română: awe (admirație stupefiata). Mi se pare un cuvînt foarte nimerit pentru postura romanesca a eroilor lui Mariaș, și totodată cheia stării de spirit a acestei cărți, justificarea faptului că într-o asemenea carte nu poate fi vorba de parodie. Fără îndoială, însă, Oxfordul, așa cum îl descrie scriitorul spaniol, nu e foarte departe de Academia din
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
atît, cronicarul, care e necesarmente un outsider, pentru că numai lui i s-ar revelă cu adevarat această lume ciudată și ascunsă în ciudățeniile ei, este cel ce garantează ontologic viabilitatea universului pe care îl descoperă, de fapt instituie, povestindu-l. Eroul lui Mariaș se întreabă, de la începutul românului, daca nu cumva există o coincidență semnificativă între moartea acestor două personaje (din trei care sînt importante pentru el pe durata șederii la Oxford) și propria lui plecare. Dacă m-aș mai fi
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
aici nu este același om care a văzut și căruia i s-a întîmplat, și nici nu este o prelungire a sa, ori umbră să, nici moștenitorul, nici uzurpatorul sau" (sublinierea mea). Vanitatea de la început, a autorului care își conține eroii că proiecții ale sale, este anulată brusc, transformată în extrema instabilitate a însuși acestui autor, el de fapt fiind o proiecție, o formă ce se poate umple cu diverse conținuturi, în funcție de experiențele sale. Discontinuitatea dintre "cel care povestește" și "cel
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
infantilism să numești această penibilă umblare cu sorcova, fără busola, în direcții despre care nu știm nimic, dar, în mod misterios, ni se par convenabile? Pentru că,de-a lungul istoriei ne-am comportat lamentabil, azi, în compensație, ne visăm mari eroi ai creștinătății. Ieri aveam complexul Occidentului și i-am opus găselnița penibilă (mi-a fost dat s-o aud chiar din gură unor oameni extrem de inteligenți!) că nici nu e nevoie să intrăm în Europa, pentru că noi suntem europeni de la
Sansa democratiei: lovitura de stat?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17961_a_19286]
-
ani, să devină un nume în poezia românească actuala. Volumul sau de debut - Bărbați și femei. 29 în ordine alfabetică, apărut în 1993 la Editură Phoenix - a atras imediat atenția, fiind conceput că o originală galerie de portrete ale unor "eroi ai timpului nostru". Răceală observației, dusă adeseori până la sarcasm, blazarea iremediabila a autoarei, tentă suprarealista a unora dintre portrete aveau farmec. Ca să nu se repete, Diana Manole a reunit în volumul următor - Dragoste printre (sic!) etaje, Editura DU Stil, 1997
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
îl citise pentru această și pe Ion Neculce), ea venind, scria Zoe Dumitrescu Busulenga, "direct din germană veacului de mijloc și urmând fără greș tiparele strofelor din original...măsură lor aspră, bărbăteasca, expresiva, potrivite cântării unor atari fapte și atari eroi. Până și aliterațiile caracteristice versului epic german au fost, în cea mai mare parte, respectate. "Să mai amintim că V.T. a mai tradus românul lui H.J.Chr. von Grimmelshausen, Aventurosul Simplicius Simplicissimus (1967) și a publicat o Istorie a literaturii
Amintirile lui Virgil Tempeanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/18006_a_19331]
-
propriile sale "dezvăluiri" elucubrante (culminând, demențial, cu "jurnalul" Ronei Hartner), ea nu poate fi menționată nici măcar în trecere. Ar fi nevoie de câteva tomuri. Și iată-l acum, în fața noastră, tremurând că varga, făcând pe mortul în păpușoi. Unde e eroul ce voia să ne salveze de ceea ce reprezintă, în viziunea lui încețoșata, relele pământului: democrația de tip occidental, drepturile omului, vecinii de la apus, economia de piață, libertatea. Iată-l ascunzându-se, ca un zmeu de hartie creponata, îndărătul certificatului medical
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
trei române (Roxana, Păpucii lui Mahmud, Doctorul Taifun) au apărut recent, sub îngrijirea d-lui Teodor Vârgolici, la Editură Minerva, în clasicizata colecție "Scriitori români", în, firește, o ediție critică. Roxana, primul din serie, e un roman epistolar adresat de erou, Aba Pavel, duhovnicului sau. Eroul a nimerit paroh într-un cartier muncitoresc, fără biserici sau casă de rugăciune, într-o atmosferă de "complecta nesimțire religioasă". A început prin a face prozeliți - puțini - printre babe și copii, adunîndu-i, săptămînal, la o
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
Mahmud, Doctorul Taifun) au apărut recent, sub îngrijirea d-lui Teodor Vârgolici, la Editură Minerva, în clasicizata colecție "Scriitori români", în, firește, o ediție critică. Roxana, primul din serie, e un roman epistolar adresat de erou, Aba Pavel, duhovnicului sau. Eroul a nimerit paroh într-un cartier muncitoresc, fără biserici sau casă de rugăciune, într-o atmosferă de "complecta nesimțire religioasă". A început prin a face prozeliți - puțini - printre babe și copii, adunîndu-i, săptămînal, la o predică simțită, în clădirea școlii
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
că e pe cale de a păcătui. Cele două femei, fără de care proiectul său ar fi rămas în stadiul visării, îl iubesc lumește, Debora invitîndu-l chiar să petreacă, împreună cu ea, la o vilă din străinătate, iar Roxana, geloasa, îl privea posesiv. Eroul nostru constată că deși proiectul își urma drumul constructiv, își pierde sufletul în iubirea pentru Roxana. Și, că totul să se îmbine la timp, moare intempestiv bogătanul Ceaur. Roxana ar voi să continuie construcția, dar îl invită să locuiască alături de
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
iubirea pentru Roxana. Și, că totul să se îmbine la timp, moare intempestiv bogătanul Ceaur. Roxana ar voi să continuie construcția, dar îl invită să locuiască alături de ea, ca stăpîn al ei și al copiilor ei. Înfricoșat de pericolul păcatului, eroul abandonează totul și se călugărește, dar sperînd că, totuși, catedrală e pe cale de a fi isprăvita și altcineva, măi vrednic, vă sluji în ea. Tema păcatului, atît de frecvență în literatura lui Galaction, a căpătat o înfățișare romanesca. Păpucii lui
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
tîrîndu-se pe șine, istoria imediată." Pe urma acestei afirmații de acum 38 de ani, grupul de cercetători de la Jurnalul literar au dezgropat din uitare românul, l-au studiat și au ajuns la concluzia că el aparține indubitabil lui N.I. Herescu, eroul principal, scriitorul român exilat la Paris, Gabriel Adam fiind un alter-ego. Drept care, Editura Jurnalul literar a publicat recent, în traducerea Corneliei Ștefănescu (o muncă deloc ușoară fiindcă originalul abundă în jocuri de cuvinte, expresii argotice și subtilități lingvistice, vădind pasiunea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17958_a_19283]
-
stimulează creativitatea!" Afirmație caustica prin care scenaristul-regizor-producător-actor-monteur își susține o mai veche opinie conform căreia el perseverează în a face "serii" chiar și atunci cînd pare că a pus punct (vezi Freddy^s Dead: The Final Nightmare, după care faimosul erou cu degete-cutit, Kruger cel născut în 1984 în Coșmarul de pe Strada Elm, revine în bombasticul Wes Craven^s New Nightmare), pentru că "e singura modalitate de a împiedeca Răul să se manifeste în viața reală!" Subiectul propriu-zis îl contrazice, protagonistul, asasin
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
care dictează. La terestrul Tony Scott teroarea e iscata nu de pronia divină, ci de un înalt funcționar, aparent apatic (în spatele ochelarilor ascunzîndu-si ferocitatea Jon Voight), care dorește să lucreze "curat" și mobilizează ditamai satelitul planetar să-l urmărească pe erou, avocatul hăituit pentru că deține fără să știe proba video a unui asasinat politic săvîrșit cu sînge rece. În ajutorul lui Will Smith va veni nimeni altul decît Gene Hackman într-un rol pereche celui celebru de electronist specializat în supravegheri
Trei filme si-o parodie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18041_a_19366]
-
în tipologia și tendința neo-picarescă a românului spaniol actual. Într-adevăr, cartea narează isprăvile unui picaro modern din picaresca Barcelona a ămodernismuluiă. În decursul a numai patru decenii scurse între cele două Expoziții universale organizate în capitala Cataloniei (1888-1929), (anti-)eroul lui Eduardo Mendoza, pe nume Onofre Bouvila, posesor al unui caracter de o implacabila fermitate și neezitând să facă uz de metode pe cât de inavuabile, pe atât de expeditive și eficace, devine, din tărănus venit ăsă-si caute noroculă la oraș
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
din care Mendoza știe să scoată un profit substanțial pentru demersul său neo-picaresc, ține de ăorizontul de așteptarea, implicând, după H.R. Jauss, un raport specific între lumea fictiva și cea reală. Așa cum în picaresca clasică tipul de intrigă și de erou: mozo de muchos amos - ăfecior la mulți stăpâniă, este în cele din urmă un pretext pentru pictua ade genă a celor mai felurite medii și ambiante sociale, tot astfel, în cazul de față, oricât de insolite ar fi peripețiile protagonistului
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
nu planează vreo îndoială privind identitatea să cu autorul - păstrează față de lumea înfățișata și de faptele relatate aceeași distanță că și savantul față de un obiect de studiu, iar semnalul acestei distanțe e tonul narativ de o omniscienta neimplicare. În fine, eroul românesc - mai puțin un individ cât un ătipă - este ținut să asculte de un determinism strict, pe care Hippolyte Taine îl definește drept conjugarea a trei factori: la race, le milieu, le moment. Atitudinea autorului față de nouă convenție - s-o
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
această privință. Prima frază a fragmentului: ain anul când Onofre Bouvila sosi la Barcelona orașul era în plină febră a renovăriiă (ed. rom., p.7), ne face să-i presupunem o funcție de cadru ăobiectivă în care urmează să fie introdus eroul; în continuare constatăm însă că nici despre erou nu va fi vorba aici, nici despre determinările sale (potrivit rețetei românului realist al secolului trecut). În locul lor apar o serie de notați evident ironice, ca pentru a sublinia incongruenta și derizoriul
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
când Onofre Bouvila sosi la Barcelona orașul era în plină febră a renovăriiă (ed. rom., p.7), ne face să-i presupunem o funcție de cadru ăobiectivă în care urmează să fie introdus eroul; în continuare constatăm însă că nici despre erou nu va fi vorba aici, nici despre determinările sale (potrivit rețetei românului realist al secolului trecut). În locul lor apar o serie de notați evident ironice, ca pentru a sublinia incongruenta și derizoriul unor asemenea determinări. ăRasaă, bunăoară, este reprezentată de
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]