2,389 matches
-
este, nu o dată, pusă sub semnul întrebării. R. aduce în cercetarea literară o perspectivă sociologică proaspătă, dovedind cu mijloace superioare și îndeosebi prin efectele ei în plan interpretativ cât de utilă este o asemenea abordare, când domolită de un spirit erudit, când stimulată de cel polemic. În postură de romancier, R. și-a propus să scrie trilogia Legea conservării scaunului, anunțată încă în 1987 (într-un interviu din „Tribuna”). Sociologul, mizând pe „argumentele” prozatorului, avansează, în cheie postmodernă, o radiografie a
RACHIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289079_a_290408]
-
traducător (cunoștea limbile germană, franceză, spaniolă, portugheză, italiană, olandeză), orientându-se mai cu seamă către spații lingvistice și perioade istorice puțin sau deloc cunoscute, creând punți spirituale între acestea și cultura românească. Au fost considerate adevărate evenimente echivalențele sale la eruditele studii ale lui Johan Huizinga (Amurgul Evului Mediu, Erasm, Homo ludens, Cultura olandeză în secolul al XVII-lea) sau versiunea la Cartea pictorilor, text de la 1604 aparținând lui Carel van Mander, ca și transpunerea tragediei clasice în versuri a lui
RADIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289087_a_290416]
-
extrema dreaptă adoptată de R., dar a revelat și o închistare a teologului într-o atitudine îngust tradiționalistă, prin nimic confirmată ulterior. Monografia asupra lui Paisie de la Neamț sau aceea consacrată gravurii în lemn din Moldova evidențiază, pe lângă un spirit erudit, o deosebită intuiție în descifrarea valorilor artistice autentice și o conștiință românească echilibrată, ivită dintr-o sinteză organică a elementelor specificității naționale, de unde lipsa de exces și de vulgaritate din polemicile sale, perspectiva metafizică a dezbaterilor publice pe care le
RACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289082_a_290411]
-
veche, relația dintre Mihai Eminescu și vechiul scris românesc, ca și receptarea de către poet a unor influențe, precum cea a lui Baltasar Gracián, prin intermediul vechilor traduceri românești. Ca și în celelalte cercetări ale lui M., stilul este unul al demersului erudit și exact, științific fără pedanterie. SCRIERI: Bibliografia analitică a literaturii române vechi. Cărțile populare laice (în colaborare cu Cătălina Velculescu), vol. I: Cărțile populare laice, partea I, București, 1976, partea II, București, 1978; De nuptiis Mercurii et Philologiae, București, 1997
MORARU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288248_a_289577]
-
lexicografice în Țara Românească. Predosloviile lui M. - polemice sau cu dedicație - sunt luate ca model de un Udriște Năsturel sau de Teofil, mitropolitul Ugro-Vlahiei. Personalitate umanistă, M. a scris în latină, slavonă și polonă mai multe prefețe, memorii și lucrări erudite de polemică teologică. Prefața slavonă la Triod ales (Kiev, 1631), închinată domnitorului Moise Movilă, conține idei comparabile cu cele din Învățăturile lui Neagoe Basarab..., privitoare la îndatoririle „politicești și duhovnicești” ale conducătorului țării. Prefața altui Triod, tot din 1631, dedicată
MOVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288264_a_289593]
-
Angenot, Tzvetan Todorov ș.a. În căutarea valorii estetice și a literarității pamfletului se întreprinde un excurs prin toată literatura română, preferându-se, pentru exemplificări și comentarii, perioada pașoptistă și cea interbelică. Pamfletul ca discurs literar se impune ca o lucrare erudită, minuțios elaborată. SCRIERI: Marin Preda. Fascinația iubirii, București, 1996; Romulus Guga. Polifonia unei voci, Târgu Mureș, 1998; Pamfletul ca discurs literar, București, 1999; Laurențiu Fulga, Cluj-Napoca, 2001; Lecturi neconvenționale, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Gheorghe Glodeanu, „Pamfletul ca discurs literar”, JL
MUNTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]
-
ideologizarea discursului critic după metoda realismului socialist (eului liric i se cere „tipicitate”, iar poeziei „«eroi» care-s purtători ai moralei înaintate”), volumul Atitudini (1966), ce reflectă activitatea criticului de la „Steaua”, cuprinde și studii rezistente la eroziunea timpului: o sinteză erudită privind anii de formație ai lui I. Heliade-Rădulescu, pledoaria antidogmatică în favoarea subiectivității și a dramatizării (= problematizării) lirismului. Sub semnul lui Aristarc (1975) reprezintă o justificare a pozițiilor de principiu, teoretice și indică totodată stabilirea cvasidefinitivă și exclusivă a lui M.
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
Sofocle, Plutarh, Dionis din Halicarnas și mai cu seamă din pitagoreici și alți filosofi greci de până la Platon. Prima carte a lui N., Le Fonctionnement des concepts dans un texte inédit de Castelvetro (1977), este o restabilire însoțită de comentarii erudite a unui manuscris al cărturarului renascentist, în care acesta glosează pe marginea tratatului lui Dionysios din Halicarnas, Despre potrivirea cuvintelor. Eseistul se impune cu Anatomia suferinței. Primul pătrar (1981), text polimorf de factură originală, asociind incursiunile în filosofia culturii, în
NASTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288354_a_289683]
-
catolic (și care nu admitea o tipărire grăbită). Cu alte cuvinte, revizorii și editorii bucureșteni - frații Radu și Șerban Greceanu, bănuitul lor „consilier” stolnicul Constantin Cantacuzino, Ghermanos Nyssis, Mitrofan, fostul episcop de Huși, alți „dascăli” - renunță la achizițiile pretențioase și erudite ale manuscrisului 45 (demonstrație magistrală de alcătuire a unui text în acord cu rigori foarte speciale), se „repliază” lângă Septuaginta de la Frankfurt și pun sub tipar o versiune vădit mai pauperă în planul rigorilor filologice. „Au îndreptat” însă, pe alocuri
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
căutare de sine - ca artist și cetățean -, de la contemplarea reținută a lumii derutante și nesigure, care transpare în epode, până la descoperirea echilibrului interior și revelarea esenței umane din epistole. Pentru a identifica elementele determinante ale viziunii poetice horațiene, cercetătorul, un erudit înzestrat și cu o mare capacitate analitică, studiază opera prin raportare la biografie, precum și la contextul cultural al epocii. Imaginea poetului latin este completată de informațiile cuprinse în tabelele cronologice sau metrice și în bogatul corpus de note care evidențiază
NICHITA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288430_a_289759]
-
orășenesc”. Amplul studiu Cezar Bolliac (1966) îl situează pe scriitorul pașoptist în epocă și stăruie cu deosebire asupra ziaristului, despre care monograful aduce informații și interpretări noi. O monografie este și Ion Pillat (1974), iar o incursiune istorico-literară cu deschideri erudite ale perspectivei spre spațiul european se află în sinteza Ipostaze ale iluminismului românesc (1975), unde exegetul extinde raportările de la aria occidentală, privilegiată de D. Popovici în La Littérature roumaine à l’époque des Lumières, către manifestarea fenomenului la bulgari, unguri
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
și poezie”, ST, 1986, 2; Mihai Zamfir, Medieval și universal, RL, 1986, 5; Gabriela Danțiș, „Intelectualitate și poezie”, CREL, 1987, 1; Adrian Popescu, Un alt Montale, ST, 1988, 12; Tania Radu, „Cumpănă și semn”, LAI, 1991, 9; Adrian Popescu, Un erudit necesar: Marian Papahagi, TR, 1991, 12; Ștefan Borbély, Constructorii. 1. Marian Papahagi, F, 1993, 2; Ierunca, Subiect, 218-223; Maria Genescu, Hermeneutica pudorii, RL, 1994, 8; Octavian Soviany, Critica „filologică” și postmodernismul, APF, 1994, 3-4; Ion Vlad, Orizonturile criticii hermeneutice, TR
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
ca arhitectura, sculptura, ceramica, medicina, geografia, istoriografia, filosofia, literatura, oratoria, retorica ș.a. Solida formație pe care o are P. s-a manifestat și în activitatea de traducătoare și editoare a unor texte fundamentale din autorii elini, însoțite de consistente și erudite comentarii și note care să elucideze diversitatea aspectelor filologice, literare, istorice, filosofice, culturale implicate. Împreună cu Ion Banu a coordonat ampla ediție din presocratici, Filosofia greacă până la Platon (I, 1-2 - II, 1-2, 1979-1984), exemplu de acribie științifică, în care a și
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
Pasiunea arheologică pentru reconstituirea lumii vechi, cu specială preocupare pentru coloniile grecești de pe țărmul dobrogean al Pontului Euxin, nu lasă deoparte nici un domeniu al cunoașterii, inclusiv mărturiile filologice, literare și de istorie a religiilor, pe care le supune unor comentarii erudite, atent mereu la respectarea „documentului”, indiferent de natura sa, și la valorificarea lui. Aceste studii și eseuri, tot atâtea incursiuni în istoria culturii antice, din care nu lipsesc surprizele nici pentru literat și unde se simte exemplul lui Vasile Pârvan
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
Ivasiuc ș.a. Un corolar al specializării în problematica romanului îl reprezintă studiul de „poetică istorică” Vârstele romanului, reluat, cu informația actualizată, în Poetica postmodernismului (două ediții: 1996 și 1998). P. examinează constituirea poeticii romanului modern într-o sinteză suplă și erudită, edificată savant, printr-o subtilă îmbinare de perspectivă filosofică și studiu comparatist. Trei faze sunt identificate în acest proces: primul modernism, definit printr-o poetică dominată de aspirația spre cunoașterea științifică, modernismul târziu („înalt”) și postmodernismul, care validează în plan
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
În exil publică eseuri, articole, recenzii ș.a. în „Lupta”, „Cuvântul românesc”, „Dacoromania” ș.a. În lucrarea B.P. Hasdeu, lingvist și filolog (1968), concepută ca o primă etapă în valorificarea operei savantului, P. realizează o sinteză a ideilor viabile oferite de acest erudit de tip renascentist, pe care îl consideră un precursor în majoritatea domeniilor lingvisticii și filologiei. Servindu-se de capitole privitoare la biografia și formația intelectuală a autorului studiat, ca și de o sinteză bibliografică a lucrărilor sale științifice, P. îi
POGHIRC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288871_a_290200]
-
relații cu personalități princiare (Ferdinand I de Habsburg, împăratul Carol Quintul, frații regentei), ecleziastice (papa Clement al VII-lea, cardinali, episcopi), cu scriitori și filosofi umaniști (o prietenie epistolară privilegiată îl leagă de Erasm din Rotterdam), regăsindu-se, alături de savanți, erudiți, profesori clasiciști, într-o veritabilă „republică a literelor”. Își scrie în Țările de Jos majoritatea operei - lucrări istorice, corespondență, poezii, după ce, mai tânăr fiind, produsese un tratat de alchimie sub pseudonimul Nicolaus Melchior. Revine în țară în 1542, pentru a
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
schemă reductibilă la prelucrarea parodică a unui text de referință (Don Quijote) într-un spațiu al realului autohton. Un șofer, Anghelache Gh. Sotir, ins cât se poate de frust la prima vedere, se alătură unui personaj mai în vârstă, bizar și erudit, într-o călătorie aiuritoare - „nu așa, o călătorie până ici-colea, ci ceva cam pe tot globul și care să dureze ani de zile”. Vehiculul acestei curajoase întreprinderi este o vechitură de aproape un secol, cu o marcă incertă. Tipurile lui
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
eseista. Este primul dintre cei trei copii ai Ralucăi /Rachel (n. Musurus), de origine cretana (tatăl ei, Constantin Musurus Pasă, fost ambasador al Porții Otomane la Londra, tradusese Divină Comedie a lui Dante în grecește și avea în ascendentă un erudit umanist prieten cu Erasm și cu Aldo Manutio), și ai lui Grigore Bibescu, fiu al domnitorului Gheorghe Bibescu. Bunica paterna, Zoe Mavrocordat, dobândise prin adopție numele Brâncoveanu și Basarab. N. primește în casa o instrucție umanista (tatăl îi preda istoria
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
ca posibilitate de omologare a originii și durabilității creațiilor folclorice (Cânticele poporane ale Europei răsăritene, mai cu seamă în raport cu țara, istoria și datinile românilor). Astfel, cercetările lui indică un făgaș nou în folcloristica românească, pe care merge și un alt erudit al timpului, B.P. Hasdeu. O. încurajează, în același timp, culegerea literaturii populare și apreciază contribuțiile, distincte, aduse de Petre Ispirescu și G. Dem. Teodorescu. El însuși face câteva adaptări literare (Jupân Rănică vulpoiul, Tigrul păcălit) ori prelucrează, după G. W
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
despre „feciorul de împărat cel cu noroc la vînat”. Basmul bisoceanului, piesă literară unică, filtrează expresia populară, întâlnită des în Pseudo-cynegeticos, și imaginația specifică poveștii într-o compoziție stilizată, ușor convențională, apropiată de luxurianța barocă. O. este un spirit cultivat, erudit fără trufie, un hermeneut mobil și carismatic, om de gust și rafinament, care se delectează întreținând un dialog, mereu seducător, cu cititorul; pe acesta îl măgulește inducându-i ideea că jocul este deschis, că perspectivele și ipotezele pot fi multiplicate
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
îl privește strict pe scriitorul C. A. Rosetti, comentariul nu excelează în analiza interpretativă, însă realizează situări pertinente în contextul poeziei pașoptiste (jurnalul e mai puțin valorizat), stabilind filiații, paralelisme și influențe uneori neașteptate. La N. aspectul de studiu doct, erudit, se asociază cu patosul persuasiv. SCRIERI: Figuri mureșene (în colaborare cu Eugen Nicoară), Târgu Mureș, 1933; Ion Pop-Reteganul, Cluj, 1938; I.P.S.S. Patriarhul dr. Miron E. Cristea, Târgu Mureș, 1938; Sub stindardul Astrei. Două decenii de activitate culturală în despărțământul Reghinului
NETEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288427_a_289756]
-
bancar și frecventa cenaclul Sburătorul, E. Lovinescu compunându-i în Memorii un portret de neuitat, intitulat, în chip definitoriu, Un anglo-saxon autohton, în care N. e rând pe rând un „Des Esseintes bucureștean”, „yankee” și dandy wildeian. Omul era un erudit sui-generis, „purtat - zice memorialistul - prin lumea largă, cultivat prin ceea ce a văzut, dar și prin ceea ce a citit, mai ales în domeniul istoriei, cu o memorie solidă, poliglot, vorbind toate limbile cu ton just, afară de limba română, unde devine anglo-saxon
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
și cronici literare la „Viața românească”, „Adevărul”, „Vremea”, „Convorbiri literare”, „Cuvântul”, „Societatea de mâine”, „Acțiunea” ș.a. Prima carte, O plimbare pe Olt, îi apare în 1930. Proza lui N. este proiecția unei naturi duale: naturală și artificială, elementară și rafinat erudită și livrescă, solemn lirică și ironico-sarcastică sau umoristică, „normală” și abstrusă. Romanul Lupii (1933) e o narație cu schelet memorialistico-cinegetic. Invitat în Maramureș la o partidă de vânătoare și pescuit, autorul-narator are parte de o primire grosier inospitalieră. Nervul ironic
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
de partid, excelentă, dar nemeritat uitată. După recunoașterea oficială a sociologiei (1965), H.H. Stahl continuă să publice lucrări importante atât de istorie socială, cât și de metodologie a cercetării sociologice, devenite manuale fundamentale pentru noua generație. Traian Herseni publică lucrări erudite de sinteză a teoriilor occidentale - sociologie generală, psihologie socială, sociologie industrială, sociologie lingvistică. Vasile V. Caramelea a introdus cu o consecvență de admirat antropologia socială și culturală, constituind În jurul său un grup restrâns de cercetători. În perioada 1964-1968 se publică
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]