1,801 matches
-
cei care dau naștere mitului Femeii, care depășește cu mult cadrele acceptate de către Biserică). Abundă și frapează viziunile milenariste și miturile escatologice, atât de pregnante în Cruciade, în mișcările unor Tanchelm ori Eude de l'Étoile, sau mitul Inocenților și exaltarea pruncului Isus în dezastruoasa Cruciadă a Copiilor, și chiar ridicarea lui Frederic al II-lea la rang de rege sfânt, de Dumnezeu întrupat.51 În Evul Mediu creștin coexistă, conform lui Joseph Campbell, două viziuni majore asupra lumii. Prima consideră
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fapt de resacul subiectivității vexate și al iraționalului. În mod anarhic drepturile la o imaginație plenară sunt revendicate atât de multiplicitatea psihozelor, de apelul la alcoolism și stupefiante, de jazz, de ciudatele hobby-uri, cât și de doctrinele iraționaliste și exaltarea celor mai înalte forme ale artei."376 Iar dacă discursul despre mit este tot un mit, nu trebuie să ne surprindă că și anumiți mitografi au devenit figuri mitice, captați în formule ambigue, contradictorii, intrigante.377 Acest fenomen este vizibil
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fim Pistolarul Singuratic, dar și membri în Clubul Pistolarilor Singuratici unde să îi bârfim pe alți Pistolari Singuratici". ibid., p. 95. 768 Clișeele cu care operează banda desenată, mai ales favorizarea gândirii magice în dauna celei raționale, sublimarea naivității și exaltarea nemăsuratului, au ca miză convingerea publicului de "caracterul exclusiv și indivizibil al puterii absolute", este de părere Ion Manolescu, op. cit., p. 18. 769 Danny Fingeroth, op. cit., p. 29. Până la urmă, dilema se rezumă astfel: "super-eroul sălășluiește în noi, ori noi
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
fel de nebunie fericită, ca și când cerul intens albastru pâlpâind printre crengi, pânzele de păianjen umflate de vânt între trunchiuri și mai ales mirosurile, de sevă și coajă, de rășină și țărână, ar fi fost un halucinogen tare, injectat intravenos... Aceeași exaltare năucă am simțit-o și azi, pe traseul meu printre molizi, în susul culmii Cumpătului. Când m-am întors, ud de zăpadă și încălzit, uitasem de tot plictisul, de mediocritatea fără ieșire a vieții mele bucureștene. De lumea literară, de contractele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nasc credințe, Cruciada copiilor, tabloul uriaș pe care-l porți în minte, tabloul copiilor, îngeri la minte și trup care ne-au izbăvit de dictatură, Guernica mea, Cruciada copiilor, cu astfel de gânduri aseară pe străzi, beat de propria-mi exaltare, alungând ca pe-o gânganie nedorită orice trimitere la examenul de marți, se însera de-a binelea când am pornit spre telefoane, Pe cine să sun? Când ți-a dat ea numărul de telefon nu-ți mai amintești, 537109, Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fata asta să mă facă să vorbesc cu atâta ușurință despre mine?! În comparație cu Theo, eu nici nu m-aș putea numi pictor, ci un oarecare zugrav de biserici, Mie îmi place și pictura de la noi din biserică, și eu cu exaltare, Pentru că n-ai văzut încă pictura lui Theo! Nu sunt aceleași picturi?! Cu Răstignirea Domnului, Cina cea de taină, Pogorârea Sfântului Duh, Maica Domnului cu pruncul, de când eram mică mi le-a explicat bunicul pe toate, era cantor și citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
numai dacă îți construiești tu una, crezi că poți experimenta așa, ca pe o pânză, pe care dacă nu-ți convine o poți arunca la gunoi, Dacă va fi nevoie am să-mi construiesc o biserică, îi spun plin de exaltare lui Lucian și tuturor, 22 aprilie, n-ar mai trebui, dar încă ceva din mine tresare neliniștit ori de câte ori se întâmplă ca Aida să treacă pe aici, nimic nu mă poate opri să nu-mi arunc privirea spre fereastră atunci când recunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
eu nu voi mai fi nicăieri și asta e diferența față de Apus, acolo sunt recunoscuți pe pereți pictorii, nu imaginile! Îi dau dreptate meșterului și-i povestesc cu entuziasm despre experiența mea în fața frescelor de la Arezzo și-i vorbesc cu exaltare despre convingerea mea că lumea se schimbă sub ochii noștri, că nu se mai poate picta astăzi ca și cum se picta pentru părinții noștri, îl fac să înțeleagă că tinerii au nevoie de cu totul altceva, că biserica trece printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
părintele Ioan nu trebuia să moară, mai bine, Doamne, ia de la mine niște ani din viață! și toată această bătălie între ceea ce mă învățase părintele până atunci și ceea ce simțea sufletul meu întorcându-se spre el mă aducea într-o exaltare fără margini și cu Theo nu mai puteam vorbi, pentru că el, de când se întorsese la mănăstire, părea alt om și se chinuia zilnic cu durerile de ochi și de cap și parcă îmbătrânise dintr-o dată, suferea cumplit și-și purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atât de tânăr, se pregătea pentru eveniment și ajunseră la concluzia că era prea stupid pentru a-i înțelege însemnătatea. Nu știau - și, până în acea zi, nu știa nici el - că pentru el discursurile publice aveau să fie pură plăcere, exaltare, etalarea farmecului personal. Se prefăcea că încearcă să-și pregătească orația; după lungile lecturi, mintea lui era plină de fraze latine pline de forță, de perioduri grecești limpezi și echilibrate. Prudent însă, după două rânduri stupide ceru ajutorul celor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
toți, în aceeași clipă. Iar zeii se vor bucura privind. Herodes căzu o clipă pe gânduri, apoi spuse: Putem s-o facem. O s-o facem. Cu ușile închise, printre cântece, dansuri, libații, în aerul greu de parfumuri, la capătul unei exaltări colective amețitoare, prinții prizonieri, răsuflând greu din pricina violenței ritului, abandonară fetele pe perne, se ridicară și, adunându-se, le adresară zeilor, prin vechea formulă rostită de glasul lui Rhoemetalkes, rugăciunea care îi obliga să se supună: — Gajus Caesar Augustus imperator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aveam aripi și mi se părea că În curând am să și zbor. În toată existența mea, n-am fost atât de bucuros că exist decât atunci, căci, mai târziu, la facultate, n-am mai trăit niciodată asemenea stare de exaltare. Văd și acum curtea aceea largă a liceului Radu Greceanu, Închisă de zidurile Înalte de penitenciar. Intram pe poarta din dreapta și mă pierdeam În mulțimea de grupuri zumzăitoare de elevi ce se cercetau pe nerăsuflate, spunându-și ce-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pot găsi o iubire de durată, așa cum doresc eu, iar la Radu În primul rând e foarte greu drumul, la capătul căruia să mă aștepte deznodământul. Nu știu nimic acum. Atâta știu, că Radu mi-a dat azi o imensă exaltare spirituală, care m-a scos din melancolie și m-a pus pe drumul voinței, așa cum trebuie să lupt mereu, fără preget, pentru victoria idealurilor mele. 30 noiembrie 1959 (luni) Toate pisălogelile lui Fredy, atât de enervante prin intensitatea lor, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aplecat și m-a sărutat pe obraz. Nici măcar nu bănuiam că o să mă sărute, prea rece fusese atmosfera. Apoi, Însă, mi-a cerut și mie să-l sărut. M-am codit la Început, iar apoi, cu sufletul cuprins de o exaltare nemaiîntâlnită, l-am prins cu mâna dreaptă pe după gât și l-am sărutat pe obrazul drept. A fost un gest spontan, plăcut, aproape dureros. Când mă apropiam din ce În ce ca să-i ating cu buzele obrazul, aveam senzația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
prânz și somnul seara. Probabil că numai eu simțeam acel frison de plăcere și teamă, o stare bolnăvicioasă, perversă, ca tot ce Îți este interzis; este cert că, Încălcând tabuul impus de mama mea cu strășnicie, mă simțeam În acea exaltare aproape erotică a corpului, căruia i se oferea o plăcere interzisă. În subconștient, plăcerea era dublată de isteria libertății; iubirea exagerată a părinților devine cu timpul o tiranie mai rea decât orice Închisoare și, deși țineam tot atât de mult la mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
niciodată repulsia din mine? N-ai simțit că toată masca mea de dragoste e de fapt un pretext ca să-ți fur ceea ce ai tu mai bun În sânge: experiența de alpinist? Ai acumulat-o greu, frântură cu frântură, crispare alături de exaltare, suferință alături de extaz. Și eu am venit să-ți răpesc pas cu pas comoara aceasta pe care numai tu o ai. Bietule om mărunt, cum te-nșeală pe tine toată lumea... Și cum te calc În picioare, ca să-ți fur crâmpeiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
noastre s-o ferim de orice intrus, de orice intenție vulgară venind din partea cuiva; așa se face că orice atenție din partea-i, către oricare dintre noi, se transforma În motiv de crâncenă invidie, dacă nu mai mult; astfel se explică exaltarea ce m-a cuprins când am Înțeles că nu-i sunt chiar indiferent, că mă preferă Între ceilalți pretendenți la atenția ei; primul simptom În acest sens mi s-a Întipărit În memoria afectivă ca o cicatrice de neșters, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi, după cum ne-o arată literaturile lor, războinice și religioase, pentru ca mai târziu să devină erotice și metafizice. Cultul femeii a coincis cu cultul subtilităților conceptiste. Într-adevăr, în zorii spirituali ai popoarelor noastre, în Evul Mediu, societatea barbară simțea exaltarea religioasă și chiar mistică și pe cea războinică - spada poartă o cruce în vârful plăselei -; femeia ocupa însă un loc foarte redus și cu totul secundar în imaginația lor, iar ideile strict filozofice somnolau, învăluite în teologie, prin claustrele mânăstirești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sunt atâtea femei ispititoare, atâtea... Atâtea Eugenii! Atâtea Rosarii! Nu, nu, cu mine nu se poate juca nimeni, cu atât mai puțin o femeie. Eu sunt eu! Mi-o fi sufletul mărunt, dar e al meu!“ Și simțind în această exaltare că eul i se tot umfla și umfla, iar casa i se strâmtora, ieși în oraș ca să-i ofere spațiu și aer liber. De cum păși pe stradă, se și trezi cu cerul deasupra capului și oameni care se duceau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-i închide, Rosario, nu-i închide, pentru Dumnezeu! Deschide-i. Așa, așa, mai mult. Lasă-mă să mă văd în ei, atât de micuț... Și văzându-se pe sine în ochii aceia ca într-o oglindă vie, simți că prima exaltare i se domolea treptat. — Lasă-mă să mă văd în ei ca într-o oglindă, să mă văd așa de micuț... Doar așa voi ajunge să mă cunosc..., văzându-mă în ochii unei femei... Și oglinda îl privea într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Dacă bietul Augusto ar fi putut citi atunci în cugetul lui Rosario, ar fi fost și mai disperat. Pentru că naiva fetișcană gândea: „Într-una din zile am să mă-ntorc ca să petrec în locul celeilalte...“ Augusto era din nou cuprins de exaltare. Simțea că timpul pierdut nu mai aduce înapoi prilejurile irosite. Fu cuprins de furie împotriva lui însuși. Fără a ști ce face și ca să-și umple timpul, o chemă pe Liduvina și, văzând-o în fața lui, atât de senină, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Fima unul sau două trucuri sexuale neobișnuite și rafinate, iar el simți, dincolo de plăcerea carnală, și urme de bucurie spirituală: cu fiecare zi, cădea tot mai mult sub vraja bucuriei tainice pe care i-o trezeau munții, Îmbinată cu o exaltare ce Îi dădea puteri vizionare, de o intensitate pe care n-o mai cunoscuse niciodată până atunci și nici n-avea s-o mai Întâlnească după aceea. În acele zile, În munții din nordul Greciei, era În stare să privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
hartă mesianică. Brusc bătrânul scăpă un mic șuierat, ca și cum ar fi fost uluit de Înțelepciunea lui Fima sau de propria sa prostie. Tuși, gemu, probabil vru să strecoare câteva cuvinte, dar Fima se lăsa dus de val, arzând tot de exaltare spirituală: De ce naiba li se spală tuturor creierul spunându-li-se că egalitatea umană e străină de iudaism, marfă neevreiască de proastă calitate, fals pacifism creștin, În timp ce amestecătura aiurită clocită de un rabin mesianic oarecare, bunicul lui Gush Emunim 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu e pierdut, cele două posibilități nu se exclud una pe cealaltă. Situația i se păru ciudată, dar și extraordinară: cu toate că nu se culcase cu soția sa, trupul lui nu simțea că-i lipsește nimic, ci dimpotrivă, era cuprins de exaltare, bucurie, Împlinire, de parcă, Într-un fel misterios, ar fi avut o relație sexuală profundă și precisă. De parcă prin această relație ea l-ar fi născut pe fiul lui, pe singurul lui fiu. Dar În ce sens? Întrebarea i se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
închidă, deschideam puțin gemulețul de aerisire de jos al marii fereastre, pentru ca duminică dimineață să am acces în atelier, după ce mă cățăram pe fațada cocoșată din piatră naturală. Asta sună temerar și ar putea să genereze o scenă de film: exaltarea pătimașă a cățărătorului pe fațade sau un alt Louis Trenker cucerește peretele de nord al masivului Eiger. Deoarece însă atelierele sculptorilor, ca și atelierul pentru lucrări în ghips și turnătoria de bronz, erau situate la parter, cățărarea mea de la sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]