2,392 matches
-
în sensul anamnezei platoniciene. Textele de critică și istorie literară, atât cele din presă, cât și numeroasele articole din Dicționarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu, dovedesc o privire percutantă și instrumente moderne pentru realizarea exegezei literare. SCRIERI: Viața fără nume, pref. Ion Pop, Cluj-Napoca, 1980; Exerciții de transparență, București, 1983; Insomnii lângă munți, București, 1989; Arta răbdării, Cluj-Napoca, 1993; Avantajele insomniei, Timișoara, 1997; Tratat de oboseală, Cluj-Napoca, 1999; O uitare de texte, Botoșani, 1999; Interioarele
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
metodologică privitoare la cercetarea stilistică, tratează sistematic raporturile dintre stilistică și domeniile interferente, cum ar fi retorica, poetica, estetica, sociolingvistica sau critica literară, pentru a-și verifica ulterior ideile prin analiza textelor literare și a aplica metodele criticii stilistice în exegeza operei unor autori ca I. Heliade-Rădulescu, V. Alecsandri, M. Eminescu, I. Creangă, I.L. Caragiale, M. Sadoveanu, Liviu Rebreanu, G. Bacovia, Tudor Arghezi, Ion Barbu sau Lucian Blaga. Cercetătorul preocupat de stilistica literaturii își dovedește înclinațiile de scriitor în memorialistica din
MUNTEANU-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288299_a_289628]
-
de exemplu, gradele autoreferențialității în literatura exilului (ilustrate de scrisul lui Vintilă Horia). Adeptă a unui comparatism modern, refuzând pozitivismul, autoarea reconsideră „istorismul clasic” prin prisma lui René Étiemble și propune o abordare aprofundată a „influenței”. Este, între altele, fundamentul exegezei Eminescu și intertextul romantic (1990), contribuție importantă la definirea caracteristicilor romantice ale operei poetului român și totodată a raporturilor acesteia cu romantismul francez. Exegeta exemplifică cele două aspecte făcând o amplă paralelă între Eminescu și Gérard de Nerval, ambii situați
MURESANU IONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
legendare până la apariția tragediei grecești, și reține cu deosebire contrabalansarea, după principiul armonizării contrariilor, a elanului dionisiac, modalitate de purificare și eliberare de sine pe calea jertfei, prin soluția apolinică a stăpânirii de sine și a cunoașterii universale. Lucrare de exegeză savantă, după modelul celor ale lui Frazer, Frobenius, Spengler, Eliade sau Detienne, și concepută în prelungirea studiului lui Nietzsche despre nașterea tragediei, Anatomia suferinței nu este doar un tratat neutru cu privire la pătimirile omului generic, ci include și experiența personală a
NASTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288354_a_289683]
-
M. Frenkian, Apollodoros sau Despre bătrânețe. Dialog socratic, introd. trad., pref. Cicerone Poghirc, București, 1978; Filosofia greacă până la Platon, I-II, București, 1979 (în colaborare); Despre Pythagora și pythagorei: Philolaos, București, 2001. Repere bibliografice: Mihai Zamfir, Apolinic și dionisiac în exegeza clasicistă, RL, 1982, 2; Dan C. Mihăilescu, „Anatomia suferinței”, T, 1982, 1; Alexandru Niculescu, Reetimologizarea, RL, 1982, 8; Paul Dugneanu, „Anatomia suferinței”, LCF, 1982, 9; Smaranda Vultur, Discursul suferinței și retorica lui, F, 1982, 6; Andrei Ionescu, Râvnita suferință a
NASTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288354_a_289683]
-
până în 1947. Muzeul „Mihai Eminescu”, inaugurat în 1989, este situat în mijlocul parcului Copou. Este compus din trei săli: Sala Destinului, Sala de Artă și Sala Prieteniei. Colecția de carte cuprinde numeroase volume, de la prima ediție (1884) până în contemporaneitate, studii monografice, exegeze critice și traduceri ale operei eminesciene, fiind completată de o bogată arhivă fotografică. Colecția de artă cuprinde pictură, grafică și sculptură cu referire la Eminescu și creația sa. Muzeul „Constantin Negruzzi” este situat în casa din Hermeziu, unde de la începutul
MUZEUL LITERATURII ROMANE DIN IASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288340_a_289669]
-
de originalitate, ostentația, cultul pentru semnul perlei și al oglinzii, obsesia interiorului, echivocul etc. Structura barocă apare, în comparație cu alte stiluri, inepuizabilă și infinită, confuză și insolubilă din cauza antagonismului ireconciliabil al trăirii, ca la Faust, Hamlet ori Don Juan, de pildă. Exegeza este împlinită prin schițarea reperelor unei viziuni integrale a fenomenului la noi, deși spiritul românesc nu este baroc prin natura sa. La fel va proceda autorul și în Existența romantică (1980), o „schiță morfologică a romantismului”, în care se reformulează
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
Mircea Iorgulescu, „Scriitorii și înțelesurile vieții”, RL, 1971, 51; Bucur, Istoriografia, 485-488; Corbea- Florescu, Biografii, I, 158-167; Piru, Varia, II, 80-82; Laurențiu Ulici, Sensul erudiției, RL, 1974, 2; Nicolae Mecu, „Ion Pillat”, LL, 1974, 3; Pompiliu Marcea, Pornind de la o exegeză, CRC, 1974, 27; Cornel Ungureanu, „Ion Pillat”, O, 1974, 30; Bălan, Artă, 205-207; Micu, „Gândirea”, 972-978; Mircea Anghelescu, „Ipostaze ale iluminismului românesc”, CNT, 1976, 2; Mihai Zamfir, „Ipostaze ale iluminismului românesc”, LCF, 1976, 25; Aurel Sasu, O sinteză polemică, ST
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
postbelică, aflată sub semnul conjuncturalului și al presiunilor extraculturale. În 1986, cu titlul Intelectualitate și poezie, tipărește o versiune revizuită a tezei sale de doctorat despre poezia italiană din Duecento, inaugurând astfel seria cercetărilor sistematice de medievalistică italiană și a exegezelor pe texte din literaturile romanice (italiană, spaniolă, portugheză). Câteva dintre cărțile ulterioare, în special Critica de atelier (1983; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj) și Fața și reversul (1993; Premiul Uniunii Scriitorilor), reunesc interpretări substanțiale ale unor texte de Eugenio Montale
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
vieții”. După o culegere de povestiri, Întoarce-te, Esthera (1999), adevărată probă de încercare a uneltelor sub aspect tematic și stilistic, P. dobândește consacrarea ca prozatoare odată cu publicarea romanului Agata murind (2003; Premiul Uniunii Scriitorilor). Unanimă în a-l aprecia, exegeza încă tatonează în privința interpretării acestui roman, seducător și cu totul „ciudat”, sub mai multe raporturi. De pildă, unii cred că ar fi singura carte autentic postmodernistă de la noi, alții socotesc că, dimpotrivă, ar reprezenta o întoarcere la modernism, prozatoarea frapând
PAVEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288735_a_290064]
-
fascismului. MIRCEA IORGULESCU SCRIERI: Germania hitleristă. Trei luni la Berlin. Documente - Idei - Oameni, București, 1933; Filosofia politico-juridică a lui Simion Bărnuțiu, București, 1935; Portrete și controverse, I-II, București, 1945-1946; Pomul vieții (Jurnal intim 1944), București, 1946; Brâncuși (Amintiri și exegeze). București, 1967; Eseuri (Portrete și controverse. Germania hitleristă. Pomul vieții), îngr. Gh. Stroia, pref. G. Ivașcu, București, 1971; Atitudini și controverse, îngr. și pref. Gh. Epure, București, 1982; Memoriile mandarinului valah, București, 2000; Reeducarea la Aiud, îngr. Nadia Marcu Pandrea
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
C.I. Gulian, București, 1956. Repere bibliografice: Călinescu, Cronici, II, 333-337; Călinescu, Ist. lit. (1941), 867, Ist. lit. (1982), 954; Perpessicius, Opere, XI, 194-198; Streinu, Pagini, II, 326-329; Al. Piru, Petre Pandrea, R, 1967, 12; M. N. Rusu, „Brâncuși (Amintiri și exegeze)” LCF, 1968, 21; Geo Bogza, Petre Pandrea, CNT, 1968, 28; Radu Popescu, Petre Pandrea, GL, 1968, 29; M. N. Rusu, Petre Pandrea inedit, F, 1968, 7; Tiberiu Iliescu, Petre Pandrea, R, 1968, 8; Piru, Panorama, 508-514; Nichita Stănescu, Un om
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
de literatură română (I-III, 1982-1988). SCRIERI: Iosif Vulcan și revista „Familia”, Szeged, 1992; În căutarea identității noastre, îngr. și pref. Vasile Voia, Gyula, 1994. Repere bibliografice: Máté Gavril, „Iosif Vulcan și «Familia»”, TR, 1992, 32; Valentin Chifor, O nouă exegeză despre Iosif Vulcan și „Familia”, F, 1992, 11; Constatin Cubleșan, Iosif Vulcan și orizonturile „Familiei”, JL, 1992, 44-52; Mircea Muthu, Minoritate și cultură, TR, 1995, 17; Cornel Munteanu, Scriitori români din Ungaria. Gheorghe Petrușan, ST, 1998, 9; Bibliografie, Gyula, 1998
PETRUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288804_a_290133]
-
împreună cu N. I. Barbu, lucrare de pionierat în lexicografia românească referitoare la aceste arii culturale, pentru care autoarea a elaborat îndeosebi articole despre poeți (Homer, Sappho, Pindar, Anacreon, Arhiloh, Alcman, Theognis din Megara, Alceu, Simonide din Ceos, Calpurnius Siculus ș.a.). O exegeză interesantă, în care erudiția ce o definește pe P. se supune principiului accesibilității ideilor și demonstrării lor agreabile, este Jocurile cu satyri în Antichitatea greco-romană (1998). Studiul urmărește evoluția de la primele rudimente pantomimice de esență mitico-religioasă până la apariția, în secolul
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
G. Călinescu, Ionel Teodoreanu, V. Voiculescu, pe care i-a considerat întotdeauna părinți spirituali. În 1976 apare postum eseul Dostoievski în conștiința literară românească, cu o prefață de Alexandru Paleologu. Din păcate neterminat, eseul include și dezvoltă mai multe articole: Exegeze dostoievskiene, B. Fundoianu și cazul Dostoievski, Descoperirea lui Dostoievski, Romanul românesc și influența rusească. SCRIERI: Tinerețe ciudată, pref. Ionel Teodoreanu, București, 1943; Moartea cotidiană, București, 1946; ed. pref. Ana-Maria Boariu, postfață Monica Pillat, București, 1979; Romanul de senzație în literatura
PILLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
și ca dialectică a ideilor, susținută deseori de un verb incisiv, polemic. În plan strict filologic, clasicistul P. a dat o traducere a Poeticii lui Aristotel (1940), cu comentarii și întregiri bibliografice la reeditarea din 1965, constituind un model de exegeză atât prin pertinentele note pe marginea textului, pe care aproape îl dublează, cât și prin excursurile referitoare la principalele probleme ridicate de acesta - teoria despre comedie și concepția despre istorie a Stagiritului -, precum și despre natura inspirației la Aristotel și Horațiu
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
realității „interioare”, în romanul românesc, de la Duiliu Zamfirescu la Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mateiu I. Caragiale, Camil Petrescu, Gib I. Mihăescu și Anton Holban. Aparent limitată la un obiectiv strict precizat, cercetarea se vădește a fi complementară perspectivei consacrate din exegeza anterioară și, simultan, înnoitoare până la a fi polemică, prin modalitatea de abordare, rigoarea argumentației și originalitatea interpretării. Seria de analize, pătrunzătoare, minuțioase și pertinente, remarcabile prin acuratețea și intensitatea ideilor, prin numeroasele observații noi, edifică o demonstrație perfect articulată. Precizările
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
tiparului doar încă trei volume (IV-VI, 1952-1963). Cele șase masive tomuri ale ediției au o valoare culturală exemplară, ele epuizând, ca text și interpretare istorico-literară, întreaga secțiune lirică a operei eminesciene. Notele și variantele constituie o contribuție fundamentală la exegeza eminesciană, înfățișând geneza operei, avatarurile ei, structura și conexiunile interioare, proiecția pe coordonatele biografiei lui Eminescu și ale epocii sale. Aparatul critic este, în esență, o confruntare dramatică de fapte, făcând perceptibil efortul poetului. Restabilind variantele fiecărui text, editorul este
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
bibliografice: Mircea Iorgulescu, Metodă și vocație, RL, 1974, 11; Ion Vlad, Lecturile istoricului literar, TR, 1974, 12; Zaharia Sângeorzan, Eposul comic, CRC, 1974, 14; Laurențiu Ulici, Sensul erudiției, RL, 1974, 20; Zaciu, Lancea, 202-206; Dan C. Mihăilescu, Drumuri noi în exegeza eminesciană, LCF, 1978, 49; Gheorghe Grigurcu, „Eminescu” de Ioana Em. Petrescu, F, 1979, 5; Mihai Zamfir, Configurații recente ale exegezei eminesciene, LL, 1979, 3; Liviu Antonesei, Un eseu de semantică ontologică, CL, 1979, 9; Tomuș, Mișcarea, 46-49; Dana Dumitriu, Rigoare
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
comic, CRC, 1974, 14; Laurențiu Ulici, Sensul erudiției, RL, 1974, 20; Zaciu, Lancea, 202-206; Dan C. Mihăilescu, Drumuri noi în exegeza eminesciană, LCF, 1978, 49; Gheorghe Grigurcu, „Eminescu” de Ioana Em. Petrescu, F, 1979, 5; Mihai Zamfir, Configurații recente ale exegezei eminesciene, LL, 1979, 3; Liviu Antonesei, Un eseu de semantică ontologică, CL, 1979, 9; Tomuș, Mișcarea, 46-49; Dana Dumitriu, Rigoare și subtilitate, RL, 1982, 9; Cornel Robu, Lectura între fragment și sistem, TR, 1983, 18; Scarlat, Ist. poeziei, II, 96-98
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
capitolele sau pasajele ample despre Richardson, Diderot, Flaubert, Lev Tolstoi, demne de interes și dacă sunt considerate independent de context. Oportun eclectică, arborescentă uneori până la marginea prolixității spre a nu lăsa neexploatate asociații, analogii și sugestii provenind din toate zonele exegezei de specialitate și, în general, al științelor omului și al științelor limbii, cercetarea comparatistă promovată de O. se distinge ca o realizare notabilă. SCRIERI: Morfologia romanului european în secolul al XVIII-lea, București, 1974; Morfologia romanului european în secolul al
OLTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288527_a_289856]
-
1941), 303-309, Ist. lit. (1982), 343-358; N. N. Condeescu, Al. Odobescu și „scenele” sale „istorice”, Craiova, 1943; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 116-123; Scarlat Froda, Odobescu și teatrul, București, 1957; Tudor Vianu, Alexandru Odobescu, București, 1960; D. Păcurariu, A. I. Odobescu, București, 1966; Șerban, Exegeze, 56-112; Ist. lit., II, 705-739; Ivașcu, Ist. lit., I, 504-511; Săndulescu, Lit. epistolară, 103-112; Gafița, Fața lunii, 401-429; N. Barbu, Noi și clasicii, București, 1975, 78-87; Nicolae Manolescu, Introducere în opera lui Alexandru Odobescu, București, 1976; Al. Odobescu interpretat de
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
vulgarizatoare. Cu eseul Alternativa labirintului (1989) el își reorientează discursul critic spre poezie, subtitlul Repere pentru un dialog cu poezia lui Slavco Almăjan fiind, în fond, o autoprezentare a volumului. Monografie bine structurată, cartea începe cu repere biobibliografice și dezvoltă exegeza cunoscutului scriitor și traducător sârb, comentând-o din perspectiva „imaginilor dinamice” și a „imaginilor matriciale”. Și activitatea de cronicar literar la „Orizont” reprezintă o etapă importantă în destinul de critic literar al lui O. Textul său e marcat de tensiunea
ODANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288507_a_289836]
-
ajunge la concluzii noi, argumentând că „prin ceea ce are elegiac, Miorița apare ca o dureroasă laudă a vieții și a lucrărilor ei. În sfârșit, prin ceea ce explică, Miorița se străduie să facă suportabilă - și rațională - moartea” (Ovid Densusianu și actualitatea exegezei „Mioriței”). Dintre cercetările aplicate, se distinge analiza de text la Cântecul Iancului, unde este relevată funcția regală de „excelență” a eroului în plan uman și cea sacră în plan suprauman, mitic, iar în planul formelor este descoperită o construcție în
NICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288453_a_289782]
-
avut viziunea împletirii raționalului cu iraționalul și care a intuit legea indeterminării. Că între Ion Barbu și Dan Barbilian nu există o schizoidie, ci o sinteză de personalitate se demonstrează în Ion Barbu. Cosmologia „Jocului secund”, o primă încercare în exegeza barbiană de a reciti creația poetului fără a ignora viziunea și structura intelectuală a matematicianului, de vreme ce el aspiră la unitatea contrariilor și la „elaborarea unei metode riguroase, geometrice de captare a inefabilului”. Se obține astfel o reorganizare din interior a
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]