2,012 matches
-
Noaptea esențială - La Nuit essentielle, ed. bilingvă, tr. Valeriu Stancu, Oradea, 1996; Quelque part en Normandie, tr. Paula Romanescu, Timișoara, 1997; Discursuri în partea de însuflețire artistică, Oradea, 1997; Cultură și civilizație - o discuție la nivel de concepte, Iași, 1998; Exilat pe tăișul de sabie, Iași, 1998; Hölderlin izbliza - Hölderlin pe aproape, ed. bilingvă, tr. Adam Puslojić, Belgrad, 1998; Exerciții într-o jumătate de vis, Timișoara, 1999; Incursiune în istoria culturii și civilizației, Iași, 2000; Prolegomene înlăuntrul iluziei, București, 2000; Evul
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
această tragedie scrisă de Shakespeare în 1595? Un act de uzurpare a puterii și, mai ales, conștiința pierderii acestei puteri. Abandonat, tînărul și ușuraticul rege Richard abdică în fața „vărului” său Bolingbroke, duce de Lancaster, viitorul Henry IV, pe care îl exilase. Disperarea de a fi părăsit de ai săi, apoi întemnițarea în castelul Pomfret (unde va fi ucis de zelosul Exton) îi inspiră lui Richard viziuni deosebit de îndrăznețe. Tema meditațiilor sale: dezechilibrul pe care-l naște în mintea protagoniștilor și a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
adevăr, discuția luînd o altă întorsătură, a recunoscut că în 1967, cînd „Ateneu”-l avea propria sa organizație de partid, a votat pentru excluderea lui Nanianu, care fusese acuzat de „imoralitate”. De la revistă, N. a ajuns la ziarul din Constanța, „exilat la Tomis”, de unde s-a reîntors ca reporter la „Steagul roșu” ș.a.m.d. *„Nu veți putea scrie niciodată pătrunzător despre problemele sociale, le-am spus cîtorva de la ziar, dacă nu veți trăi aidoma oamenilor de rînd.” Un fățarnic, în fața
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
v-am spus. Aș vrea să cred că greșesc, dar, din păcate, aceasta este realitatea zilelor noastre în România. Este păcat ca tineretul unei țări să nu-și dorească decât părăsirea patriei. Mulți o fac, obligați, din neputință, să se exileze. Un sistem nedrept face ca o mulțime de oameni, în special oameni de valoare, să aleagă acest drum. Nu este vorba, cum spun ziarele românești, de puterile străine care cumpără creiere. De fapt sunt creiere care se salvează de la înecul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nicio îngrijire medicală la închisoarea Sighet, aceeași soartă au avut-o și Dinu și Gheorghe Brătianu, șefii PNL, Lucrețiu Pătrășcanu, condamnat la moarte și executat. Socialistul Titel Petrescu a murit la puțin timp după eliberarea din temniță. Regele Mihai trăiește exilat în Elveția. Opera acestor personalități se comemorează cu nesfârșite serbări de către cei care i-au lichidat și se fălesc cu realizările lor. Ziua de 23 august este și va rămâne pentru totdeauna opera celor care, prin acțiunea lor, au întors
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
dreaptă a lui Dumnezeu, căci ea schimbă în mod paradoxal chiar neschimbabila hotărâre divină. Moartea ne stă în față în fiecare zi (și nu ca o metaforă, ci real) așa cum îi stătea Sfântului Apostol Pavel. Tot mai însingurat și mai exilat în atrocea lui suferință, omul își înalță mâinile și glasul spre semeni și spre zei cerând ajutor. Orânduirile se schimbă, puteri agresive se înalță sau cad, jocurile politice se fac pe viața oamenilor. Capitalismul și socialismul își extrag puterea din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ani ai domniei sale; cu deosebire în politica sa internă, ignorând un întreg popor, inclusiv pe cei care l-au pus în fruntea lor, deschizând drum tiraniei. Și în bilanțul fructuoșilor ani-lumină ai Măriei sale trebuie trecuți și cei care s-au exilat de bunăvoie sau nu, dar mai ales cei care și-au pierdut viața aspirând la libertate. Un ascultător din provincie, [august-septembrie] 1985, difuzată la 22 septembrie 1985 Domnule director, Nu demult, trecând prin Piața Palatului pe vreme de seară, m-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cum știm, premisa ideală de viață sau artă, pierderea a ceea ce ne-am obișnuit a numi, Într-o prea aproximativă și banalizată terminologie, „rădăcinile”, oricare ar fi ele, zguduie din temelii existența emigratului. Evreul dintotdeauna exilat fusese forțat să se exileze de data asta În chiar țara strămoșilor Îndepărtați, de care se tot Îndepărtase, revenind astfel dintr-o mai curând implicită diasporă milenară Într-o alta, imediată, explicită și nu tocmai confortabilă. Pentru scriitor, șocul unei atât de dramatice dislocări concretizează
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fiu și nepot de fierar, mi-aș fi imaginat, probabil, mai ușor că nu se va lăsa Învins de trauma dislocării, de deposedarea lingvistică sau de presiunea haotică a supraviețuirii, În locul din care, cu mii de ani În urmă, se exilaseră sau fuseseră alungați strămoșii nu se mai știe cât de strămoși. Oreală și stenică surpriză, recunosc: Leon Volovici Își schimbase, rapid, „tema” de activitate și dovedea, tot rapid, și În noul domeniu de cercetare, seriozitatea, discernământul, stăruința, integritatea pe care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ia cu el limba, precum melcul Își ia cu sine casa. Asemenea situație extremă pare decupată din chiar premisa kafkiană și premergătorul nostru clovnesc K. nu ar fi putut decât să fie atras de o astfel de ipoteză a autodistrugerii. Exilat Într-un trup de gândac, dar condamnat să-și păstreze sufletul și mintea de om, devenite, parcă, Încă mai umane, Gregor Samsa redevine ceea ce fusese, mereu, În familie și În afara ei. Pentru cobaiul imposibilului, expatrierea nu era doar o variantă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din coșmar; scăpam din infern... Unde nu e patria naționalistă, numai acolo este bine.” Opera sa, interzisă, apoi, În perioada stalinistă, a beneficiat de o scurtă recuperare, În intervalul „liberalizării” de la mijlocul anilor ’60, invocându-se „umanismul” și „antifascismul” ei. Exilată din nou, ulterior, din cauza subversivității antitotalitare a textelor și a poziției intransigente a autorului față de dictatura Bufonului Carpaților. Ionescu rămânea un... „huligan”, adică cel care scrie „cu totală sinceritate”, cum spusese, obsedat de adevăr, oricât de inconfortabil sau insurgent s-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de premise conjuncturale este doar o parte minoră din marea eliberare, până la urmă: deposedarea de Patrie. Kertész nu o numește exil, dar scrisul său este, fără Îndoială, a unui exilat pentru care nu prea mai contează de unde anume s-a exilat. Prea puțin abordată, tema limbii, unic și ultim refugiu, este lăsată, de asemenea, În suspensie, din cauză, poate, că proaspătul laureat nu trecuse (Încă?) și prin această esențială deposedare... Singurul drept pe care și-l arogă supraviețuitorul lui Kertész rămâne
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vârstă a retroși introspecției, B. reformulează concluziile lui George Koves: „Principiul vieții este principiul răului”. Nu exclude, nici el, cu totul, posibilitatea binelui, dar contemporaneitatea Îi apare, și lui, drept catastrofa de după catastrofă, În care omul pierdut, deposedat de destin, exilat din semnificație, nu mai poate regăsi centrul eului, conștiința de sine. Înlocuirea omului tragic prin dublul său pervertit și burlesc al post-catastrofei nu definește doar cadrul de referință al interogației lansate de B. sau Koves, ci, treptat, și cel al
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sfârșit decât, asasinându l. De altminteri, doar încrederea într-un final favorabil Țării Românești m-a împiedicat să fiu sigur că, după ce Nicolae Petrașcu a condus prima echipă parașutată în țară de guvernul de la Viena, a salvat să nu fie exilați în Siberia un număr considerabil de adversari ai sistemului instalat după 1944, a pus apoi la cale rezistența antisovietică a Mișcării și a contribuit într-o măsură decisivă la fixarea conduitei deținuților legionari avea să fie una din victimele căruia
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
-și dea duhul aici. Cea care nu sfârșește astfel, lasă în urma ei o moarte incompletă, iar fostul ei posesor trăiește pe vecie doar cu ceea ce i-a rămas în suflet. Urme vagi. Cei cărora nu le-au murit umbrele sunt exilați în pădure și hoinăresc acolo toată viața, izolați de lume, posedați de gânduri și idei. Nu știi ce se întâmplă în pădure? Am încuviințat. — Pe ea nu o poți duce în pădure, continuă Umbra. Este perfectă și n-are suflet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mănușile. Obiecte pe care mi le oferise Orașul. Lucruri simple, care aveau totuși căldura lor aparte. — M-am gândit la un moment dat să-mi ajut Umbra să fugă și eu să rămân aici. Asta ar fi însemnat că mă exilau în pădure și oricum nu te mai puteam vedea. Iar tu nu ai dreptul să locuiești în pădure. Acolo nu intră decât cei cărora nu le-au murit umbrele și mai au urme de suflet. Eu am, tu nu. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tu nu. Nici măcar nu ai avea voie să mă cauți. A clătinat ușor din cap. — E adevărat că nu mai am inimă, că nu mai am sentimente. Mama a avut, dar eu nu. Tocmai pentru că i-au rămas, a fost exilată în pădure. Nu ți-am spus, dar îmi amintesc foarte bine când au izgonit-o acolo. Și acum mă mai gândesc uneori la clipele acelea. Dacă aș avea suflet, aș trăi împreună cu mama în pădure și atunci aș avea nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. Primul roman, Visele au contururi precise (1963), nereușit, scris în litera tezismului ideologic al anilor ’60, se ocupă de lumea contemporană, ca și cel din 1980, Umbrele nopții, înfățișând, moralizator, drama unui sculptor român exilat în Occident. Toate celelalte romane, de la Culorile sângelui (1973) până la Sacrificiul (1988), au fost concepute ca părți constitutive ale unei „fenomenologii narative a spiritului românesc”; ele ilustrează o „literatură cu program”, teoretizată în diverse studii și articole, pe o linie
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
pentru punerea în drepturile sale a limbii române în Basarabia. Este unul dintre redactorii revistei bisericești „Luminătorul”, care apare la Chișinău din 1908, alcătuiește și editează pe banii săi manuale de limba și literatura română. Îndepărtat de autoritățile țariste și exilat în regiunea Smolensk, apoi în ținutul Hersonului, revine în Basarabia în toiul evenimentelor revoluționare din anul 1917 și se încadrează în activitatea de naționalizare a învățământului public. La 4 iulie 1918 arhimandritul a fost hirotonit vicar al Mitropoliei Moldovei, cu
GROSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287373_a_288702]
-
periculoase sau să le folosească În exces pentru a le dezamorsa Încărcătura nocivă. În scrierile teoretice, americanii au Încercat să nu părăsească apelul la simț moral - din prudență, poate și din credință - și n-au ocolit niciodată modalizarea, n-au exilat anecdota (anekdota = lucru inedit), pentru a nu-și pune interlocutorul În poziție de inferioritate (Există, desigur, excepții : cea a lui Allan Bloom este una dintre ele). Stilul acesta are și inconveniente. El sfidează În primul rînd, am mai spus-o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ci că ilustrează prin romanele ei o viziune modestă a literaturii. Limbajul, simplu, are muchiile strunjite cu perseverență Încăpățânată, o geometrie elementară dar reprodusă până la manierism: este o scriitoare clasicistă care a nimerit În plină globalizare, o Madame de Lafayette exilată la Dacca și New-York, cineva pentru care forma este cea căre dă identitate conținutului. Deși Îi era la Îndemână, Amélie Nothomb nu pedalează pe realismul literaturii ei mai mult decît strict necesarul pentru caracterizarea personajelor. Fiecare paragraf se termină cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un scaun răsturnat pe cap și, obligat de Împrejurări, să locuiască, Împreună cu prietenii săi, pe plafonul apartamentului iubitei sale. Asistăm la un Luceafăr caricat (evident, nu este deloc probabil ca Chevillard să fi citit poemul-fanion al lui Eminescu), când naratorul, exilat pe tavanul apartamentului iubitei, ajuns la capătul puterilor de a-și mai vedea iubita jos, Îi Întinde mâna pentru a o aduce În lumea lui: dar ea rezistă, el rămâne să-și contemple eșecul cu ochii umezi de lacrimi. Pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mongole, născut Într-o iurtă În orașul Xiao-Long, pe malul fluviului Orbise. Tonul este blînd, nostalgic, stilul limpede, eterat, toate aceste trăsături amintindu-l pe Cinghiz Aitmatov. Condiția scriitorului s-ar reduce de fapt, sugerează autorul, la aceea a individului exilat dintr-o patrie a originii aflată dincolo de puterea istoriei, un tărîm al “tinereții fără bătrînețe”, singurul În care cuvintele sunt capabile de a rosti adevărul: “...de aici sau de aiurea nu voi mai putea regăsi drumul mongol, nu mă voi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o patrie a originii aflată dincolo de puterea istoriei, un tărîm al “tinereții fără bătrînețe”, singurul În care cuvintele sunt capabile de a rosti adevărul: “...de aici sau de aiurea nu voi mai putea regăsi drumul mongol, nu mă voi putea exila decît În minciună, aceasta este probabil lecția, În loc de a divaga fudul despre aici și despre aiurea ar fi mai bine o dată pentru totdeauna ca denumirile să nu aceeadă la stadiul de existență reală decît În timpul unei scurte perioade a copilăriei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Ducasse, ce și-a semnat cunoscutul poem Leș Chants de Maldoror cu pseudonimul Contele de Lautréamont (între cei cărora acesta le dedică volumul Poésies era și D., menționat că „director de revista”). M. Eminescu îl acuză pe D., care se exila în 1872 în România unde avea o soră căsătorită cu avocatul C. Polizu, că i-ar fi trădat pe comunarzi ( D. se apără indignat, răspunzând că numai Pierre Tirard, primarul Parisului, al cărui secretar fusese, a trădat), dar lucrurile au
DAMÉ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286661_a_287990]