5,276 matches
-
și întâmplări (2) până la ființe (C)." (p. 6). Un delir blând, deocamdată ,critic", în curând ,poetic". Secțiunile prezentului volum ar fi tocmai aceste categorii/ mulțimi/ funcții indicate cu maximă seriozitate de către autor. Obiectele vin mai întâi, sub titlul atât de expresiv Toate obiectele în care înghesuim intenția noastră de apropiere, apoi întâmplările, reunite în Sexul rompres, în fine apar în scenă și ființele, convocate în secțiunea Acte de poetică netextuală. șansa lui Răzvan Țupa ar fi fost ca versurile sale să
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
urmă benigne. Această compensare nu poate fi nicidecum observată la Răzvan Țupa. Corpuri românești, departe de a face uitate curiozitățile inițiale, le certifică și augmentează prin zeci și zeci de noi exemple - nenumărate mostre de ,gândire poetică" rebutată ideatic și expresiv. Tipicul tânărului autor este de un comic repetitiv, sâcâitor: după rularea unor versuri ce nu reușesc să spună și să figureze mai nimic, e dată câte o definiție fără noimă, schimbând instantaneu tonalitatea emisiei și registrul compoziției. Aproape fiecare poem
Cuvinte în aer by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10823_a_12148]
-
frumuseții, cu obsesii existențialiste. În tablourile regretatului Baruch Elron regăsim chintesența timpului și spațiului în valențele lor eterne. Aviva Beigel caută în culori puternice adâncimi spirituale. Beatrice Ben Maor subliniază într-un cadru elegant relațiile între generații. Nitzi Bacal e expresiva în relatarea cromatică a relațiilor umane. Avraham Hazan, în căutări plastice, conferă interpretări noi lucrărilor. Victor Franco evocă timpuri și locuri mângâiate de nostalgie. Hilă Ciolski , în gravuri monocrome, reîntâlnește natură. Miriam Cojocaru interpretează plastic versurile prietenului nostru Zoltan Terner
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
ideală a patriei și a națiunii, a „sfintelor firi vizionare”, la sânul cărora accentele exilului său pământesc se estompează, convertindu-se în legendă, seninătate, vis paseist. Adevăratul triumf al poetului va avea loc însă în lumea ideilor, deplina sa maturitate expresivă fiind reperabilă în poemul Luceafărul (1883), o sinteză a creației eminesciene. Aici poetulalbatros își desface aripile în toată magnifica lor amplitudine. Metafora revelatorie a capodoperei este tocmai decolarea - desprinderea mântuitoare a geniului (Hyperion) de labila contingență întrupată de pământeana Cătălina
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
e întîrziat, ținut prea mult în sertar) - și le înșiră apoi cu sadism, dar ce era de făcut (era ceva, poate chiar destule)?! E limpede că Livia are sensibilitatea ultragiată și că se irită la orice adiere de utopie (inclusiv expresivă; orice utopie e fariseim); sub versurile ei stă tot o candoare strivită, dar una care nu vrea să se lamenteze, ci să riposteze. Iar o sensibilitate excesivă nu poate răspunde decît tot prin excese - aici, premeditat contrare; Livia desenează, prin
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
așază poezia sub semnul „lirismului de cunoaștere”, intuind, întradevă r, o componentă profundă a ei, o țintă obsesivă. Fără să-și disimuleze apetența pentru idee, pentru reflecție în general, aproape fiecare vers are, chiar și scos din poem, o pregnanță expresivă inconfundabilă, legitimând o conlucrare excelentă între inteligență și un har asociativ potopitor. „În formulări de maximă concentrare e vizibil un zvâcnit interior care vine de dincolo de cuvânt. Impresionează în special ingenuitatea cu care poetul relaționează realul cu ficțiunea, pendulând de la
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
simte mai atrasă naratoarea, cu el seamănă mai mult. Pe Janusz Korczak îl respectă, îl admiră, pe Triplu B îl înțelege și-l iubește. Ce scrie despre primul este edificator, dar și oarecum documentar, ce scrie despre al doilea este expresiv. Așa se face că, sub aspect literar, acesta din urmă îl umbrește, până la a-l înlocui, pe celălalt care-i dăduse totuși autoarei imboldul scrierii romanului. Încă o dată banalul vieții învinge în literatură faptul excepțional, încă o dată un exemplar uman
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
receptaculul optim al credinței” face stil în timbru personal. E ca un protocol savuros de potrivire a cuvintelor grație unui imbold de a găsi formule memorabile în marginea a orice, de aceea atenția cititorului e deseori absorbită de o virtuozitate expresivă care pune în umbră parabolele. Stilul cu care Pleșu atinge o temă duce la eclipsarea ei treptată, grație unui efect de întunecare prin contrast. Strălucirea de expresie a comentariului dăunează parabolei comentate, care rămîne stingheră într-un colț al paginii
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
îl uniformizează. Resemnat, va comanda execuția nevestei infidele, semn că nu își poate nega, nici el, condiția umană precară. Nu s-a remarcat niciodată naturalețea cu care Aldulescu transcrie în romanele lui psihologia personajelor feminine. Îmi pare că mult mai expresiv decât a eroilor. Cronicile genocidului se remarcă, la scară mică, și prin excelenta instrumentare a poeticii disprețului din cuplu. Brândușa-Laurian reunesc, întotdeauna intermediați, tensiuni psiho-imagistice mult mai carnale decât cele surprinse de narator „la firul ierbii”. De asemenea, într-un
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
sală, sprijinit în coate de postamentul care desparte fosa de sală. Ca și cum el însuși, Villazón, omul, biata ființă fragilă și vulnerabilă, n-ar fi trecut, în acele minute de delir colectiv, prin toate stările imaginabile, pe care figura lui involuntar expresivă te invita să le citești ca într-o carte: de la concentrarea asupra melodiei, la surpriza de a fi aplaudat la scenă deschisă, la emoția care-l invada treptat, copleșitor, la frenezia indusă de aplauze, la bucuria care parcă i-a
Încă o seară la Operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4112_a_5437]
-
second hand devine pretext pentru inventarierea tuturor proprietarilor de până atunci etc. Atât de inventiv era însă poetul în a descuama straturile cotidianului, încât banalitatea se transforma la tot pasul în ingeniozitate. Într-o literatură tot mai asediată de mijloace expresive hi-tech, remarcabilă e tocmai forța de a face poezie din nimic. În Poezii naive și sentimentale - o spune și titlul - ingenuitatea e, poate, și mai la ea acasă, mai cu seamă pentru că poetul renunță la tonul protestatar din primele volume
Post-sentimente by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4168_a_5493]
-
în prezentul dilatat al acelui moment, fiecare venea cu propria personalitate: una cu toată încărcătura maturității depline și cu toate experiențele acumulate (mamă a trei copii și profesor universitar), cealaltă cu explozia tinereții. Două voci distincte, dar două corpuri la fel de expresive. Această piesă, altădată abia schițată, am urmărit-o și în variante anterioare, dar, de această dată, partiturile celor două dansatoare au luat forme deplin închegate, îmbogățite semnificativ, tot mai grăitoare pentru interiorul fiecăreia dintre ele. Deși în spectacol Valentina De
Platforma românească de dans contemporan și performance 2012 by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4172_a_5497]
-
Oricum, cartea de debut a lui Mihai Iovănel, remarcabilă și prin acribia documentar-bibliografică, și prin echilibrul judecăților situative (transgresarea, deopotrivă, a mitizărilor și a demitizărilor pasionale), este plină de provocări și merită dezbateri mai ample. Chiar dacă nu satisface și apetitul expresiv al cititorului, problematizând aseptic și încercând să convingă la nivelul rece al gândirii, studiul criticului literar de la Cultura oferă, în schimb, șansa unei abordări calme, dezangajate afectiv, a teritoriilor nevralgice ale istoriei noastre culturale.
Monograf în armură de gheață by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4186_a_5511]
-
Mai dificil este de a vorbi de literatură în textele de după Scrisoarea lui Neacșu și acelea ale lui Coresi. Singurul sprijin, practic, nu și teoretic, ne vine de la teza lui Eugen Negrici despre expresivitatea involuntară. Literatura română începe cu texte expresive fără voia lor. Unele, ca epistola nefericitului Cocrișel din 1601, absolut emoționată uman și stilistic. Mi-e greu să las pe dinafara literaturii versuri ale lui Coresi (e drept, traduse, dar și ale lui Dosoftei vor fi traduse în secolul
Când începe literatura română? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4046_a_5371]
-
geamănul invocat în titlu, ci chiar mai mulți frați gemeni. Prima calitate a creatoare este instumentul de care se serveșie: un corp cu linii foarte lungi și fine ale mâinilor și picioarelor, genul de corp, rar, al cărui desen este expresiv și în repaus. Un corp special și o mișcare, în anumite momente și ea specială, aparte, după cum aparte este și jocul degetelor ei, și ele neobișnuit de lungi și pe care știe să le pună în valoare uneori, ca pe
One woman show – SANDRA MAVHIMA by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4057_a_5382]
-
puțini. Tensiunea dintre elitismul creației și nivelul cultural inferior al destinatarului s-a diminuat, pe de o parte, prin simplificarea limbajului, pe de alta, prin intensificarea comunicării. Instinctiv, autorii hard-boiled au împrumutat strategiile de seducție ale epocii, alcătuind un halo expresiv în care se putea recunoaște oricare din beneficiarii modelului cultural dominant. Această strategie nu diferea de dramele observate la începutul secolului al nouăsprezecelea, când, în spațiul romanului și povestirii senzaționaliste, se petrecea adeseori fenomenul „amestecul dintre investigația polițistă și detecție
Detectivi în iarnă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4068_a_5393]
-
Mondial sintagma „crime novel” a început să trimită automat la tradiția Hammett- Chandler, singura viabilă și conținând sămânța globalizării, aneantizând formulele de tip european (de la Agatha Christie la Georges Simenon), a căror obsolescență le condamna la insignifianță și marginalitate. Puterea expresivă și soliditatea stilistică au depășit granițele literaturii, devenind un trade-mark al felului în care erau percepute chiar Statele Unite. Narațiunea obișnuită e una care combină literatura și imagologia: „În cele din urmă, această viziune - o viziune întunecată - a felului în care
Detectivi în iarnă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4068_a_5393]
-
și dramatică, profundă și complexă, proprie scrisului lui Sorescu, nu este nici aici abandonată. Iată, prin urmare, un roman al iubirii în vremuri de ură, în care nici tinerețea, inteligența, talentul artistic nu pot învinge. Romanul este saturat nu doar expresiv, dar și narativ. Verva și seriozitatea se află într-o concurență, de obicei, firească. Textul apare imprevizibil în totul, începând de la surpriza poetului de a se converti, în ultimă instanță, și la proză. Numeroase episoade sunt susținute de protagoniști convingători
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
și Paler, dar Sorescu nu devine ezoteric și nici realist-simbolic, în cadrul predominant uman. Umoristic, sarcastic, pastișant, parodic, prozatorul adoptă, probabil din curiozitate creatoare, perspectiva proiecției omului în zoomorf. Să recunoaștem că este un joc biologic fascinant pentru imaginația epică și expresivă. Al treilea roman al lui Sorescu n-a fost finisat și a apărut postum: Japița, 2000. S-a născut cu urme adânc autobiografice și de (ne)prelucrare literară. Ignorat de comentatori, el este un fragment care poartă marca autorului. Face
Romancierul Marin Sorescu by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10071_a_11396]
-
e nevoie de o adecvare/ echivalare între universul realității exterioare și universul liric propriu-zis, între evenimentele și faptele din jur și, pe de altă parte, asocierile pe care le naște imaginația creatorului. Sarcasmul poetului, vehemențele sale ,muntenești", aciditățile atât de expresive literar ies dintr-un idealism de fond, idealismul unui om rănit lăuntric de gama și scala degradărilor umanului. Încă G. Călinescu, într-o cronică din 1948 publicată în ,Națiunea", făcea, cu acuitatea sa obișnuită, observația că persiflarea e ,semnul unui
Africa de sub frunte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/10012_a_11337]
-
greu convertibil, prizonier al propriilor mutări, el e incapabil să se înțeleagă sau să se expliciteze prin limbaj. Bărbat sau femeie, șomer sau angajat cu ziua, își construiește o existență de care nu dă seamă nimănui, emite fraze dinamice, suculente, expresive în sine, dar care - iată - nu îl exprimă defel. Abia știind acestea putem urmări intrarea în rol a povestitorului. Și intrarea într-o ordine a tramei romanului. Nu neapărat cronologică, pentru că dispunerea capitolelor încurajează salturile, dar legată oarecum de cronologie
Patul nupțial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10061_a_11386]
-
2011. “Cocosul dintre vii” Sauvignon Blanc este un vin alb, sec, produs în România din regiunea Banatului și are 13,50 grade alcoolice. Are o culoare galben păi cu reflexii verzui și este un Sauvignon Blanc tipic, cu nas puternic, expresiv, în care notele de salcâm și cele de flori albe și flori de vită sunt dublate de o doză puternică de mineralitate. Citric, cu aciditate ridicată, se echilibrează gustativ prin aromele mieroase, de caprifoi și salcâm, cu urme de pruna
Vinul saptamanii: "Cocosul dintre vii" Sauvignon Blanc de la Cramele Recas [Corola-blog/BlogPost/95703_a_96995]
-
s-a dăruit căsniciei fără rezerve, pornind la drum nespus de fericită. Dar nu a fost să fie ca în dorințele ei. Delia, acesta e numele frumoasei noastre eroine, cu un minunat păr de culoarea smochinei în pârg, ochi căprui expresivi, cu acea aură pe care o tânără de treizeci de ani poate să o aibă, era frumoasă. Dar, cu toată frumusețea ea nu era deloc fericită. Ochii ei nostalgici, nu erau prea atenti la ceea ce se întâmpla în jurul ei. De
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN FRAGMENT de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384728_a_386057]
-
blând de moaște: „După ploaie lumea s-a deschis/ Ca o gură de înger/ Înmiresmată de fructele căzute/ Împotriva vântului.” (Fugă...). Cum motivul Ofeliei nu putea lipsi dintr-un univers poetic feminin cutremurat de întrebări thanatice, 12 minute este o expresivă versiune personală a acestuia: „Lacul a adus la mal papucii iubitei adormite și ei au licărit ca buzele ei unduindu-se în vânt cu miros de tuberoze. Încerca să-mi spună ceva și eu n-o auzeam? Încerca să facă
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
Tonegaru sau, prin fantezia ironică și gratuitatea jocului lingvistic, a fost alăturat unor Gh.Azap, Ș.Foarță, Fl. Mugur, Gh.Ursachi, L.Dimov. La extreme, Negoițescu, de pildă, vorbea de „un tradiționalism literar de necontestat”, gen Gândirea, prin clasicitatea sa expresivă, altcineva îl aducea în discuție pe Urmuz. Deși poate trimite cu gândul la toți, e clar că E.Brumaru nu seamănă cu nici unul. În postfața prezentei ediții, Al.Mușina îl consideră „un adevărat spirit postmodern”, o încadrare care își are
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]