KorAP: Find »[drukola/base=extraterestru & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...51 52 53 ...102 >

2,545 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

se deschideau tunelele, grotele și puțurile care metamorfozau nivelul inferior al stației de epurare într-un coșmar xenopsihotic. Corpurile erau montate în panou, în pozițiile cele mai inconfortabile. Brațele și picioarele erau strâmbe și rupte, ca pentru a corespunde dorințelor extratereștrilor. Capetele erau înclinate în unghiuri neverosimile. Din mulți nu mai rămăseseră decât scheletele pe care carnea putrezise, sau doar câteva oase. Adică aceia, mai norocoși, care cunoscuseră eliberarea morții. Toți aveau un punct comun. Indiferent de starea de descompunere, cutia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
dacă trebuie, dar pe tine să te scutească! Acest raționament nu avea decât un neajuns. A pleca acum însemna să-i abandoneze pe Vasquez, Hudson, Hicks și pe ceilalți în infernul de la nivelul C și să-i lase în seama extratereștrilor. Dacă vor avea noroc, vor muri. Dacă nu, se vor trezi închistați în peretele cu coconi pentru a-i înlocui pe colonii pe care cu milostivenie i-au carbonizat. Știa că nu putea să acționeze în acest fel și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
ochilor artificiali îi permiteau să vadă lucruri care scăpaseră, poate, colonilor. Printre toate întrebările pe care și le punea, era una care-l intriga în mod deosebit și căreia și-ar fi dorit să-i dea un răspuns: acești paraziți extratereștri ar încerca să se fixeze pe o ființă sintetică? Corpul lui nu avea nimic în comun cu cel al organismelor pur biologice. Aceste creaturi erau capabile să facă deosebirea înainte de a sări? Și, în caz contrar, dacă un parazit ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
face cumva să ducem un eșantion și când va fi analizat în laboratoarele Companiei, cercetătorii vor pune la punct un mijloc de protecție, un scut. Și vom găsi o metodă de a stăpâni aceste ființe pentru a le utiliza. Acești extratereștri sunt tari dar nu atotputernici. Sunt rezistenți, dar nu invulnerabili. Pot fi uciși cu arme simple ca vibratoarele și aruncătoarele de flăcări, am demonstrat-o. Voi ați dovedit-o. (O adăugase pe un ton admirativ, dar ea nu se lăsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
a fost casată, nu mai intră în discuție. Ai niște drepturi și vei fi mai bogată decât ai visat vreodată că ai fii, Ripley. Ea îl privi îndelung fără o vorbă, ca și cum studia o ființă aparținătoare unei noi rase de extratereștri. O specie deosebit de respingătoare. ― Ești un nemernic. El dădu înapoi, cu o expresie înăsprită. Masca de bunăvoință căzuse. ― Îmi pare rău că reacționezi astfel, Ripley. Mă obligi să mă folosesc de autoritatea pe care mi-o conferă rangul. ― Ce rang

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
cap și împinse placa la locul ei, apoi bărbatul luă un aparat ca al lui Vasquez și porni să sondeze metalul la sol. Îndărătul lor, Burke și Newt stivuiau containere de medicamente și de hrană într-un colț al încăperii. Extratereștrii nu se atinseseră de rezervele alimentare ale coloniei. Și, fapt de mai mare importanță, distilatoarele de apă erau încă utilizabile. Circuitul de distribuire funcționa datorită presiunii atmosferice, electricitatea nu era deci necesară pentru a trage apa din robinete. Nu riscau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
prin defensiva exterioară. Era reduta lor. Donjonul. Blocul operator avea pereți mai groși decât toate celelalte săli ale coloniei. Aducea cu un seif ultramodern, și enorm. Dacă va trebui să se sinucidă pentru a nu cădea de vii în mâinile extratereștrilor, atunci aici le vor găsi infanteriștii trimiși în ajutor lor cadavrele. Dar, deocamdată, acest loc era o oază de pace, sigură și confortabilă. Ripley o întinse cu grijă pe fetiță pe patul cel mai apropiat, și-i zâmbi. Acuma, tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
o sută, dacă socotim că o treime din oameni au pierit în timpul luptelor. ― Da, este probabil, aprobă Bishop. ― Dar în primul stadiu al evoluției lor, chestiile astea ies dintr-un ou. De unde provin astea? Când omul care a descoperit nava extraterestră și-a făcut raportul, la prima aterizare pe această lume, vorbea de un mare număr de ouă, dar fără să intre în detalii. După aceea, nimeni nu s-a dus acolo să le numere. Poate că nu erau toate viabile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
număr de ouă, dar fără să intre în detalii. După aceea, nimeni nu s-a dus acolo să le numere. Poate că nu erau toate viabile. Eu cred că aici colonii au fost zdrobiți numericește; și nu cred că primii extratereștrii care s-au infiltrat în colonie au avut timp să se ducă să caute restul ouălor din nava străină. De aici reiese că ei au venit din altă parte. ― Aceasta este chestiunea de la ordinea zilei, declară Bishop pivotând cu scaunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
au fost poate ouate de o singură creatură de acest fel? ― Desigur nu în cadrul societăților de insecte pe carele cunoaștem noi. Dar dacă analogia este valabilă, trebuie să existe și alte similitudini. Ca o regină furnică, sau termită, regina acestor extratereștri ar trebui să fie din punct de vedere fizic mult mai mare decât toate creaturile pe care le-am întâlnit până acum. Abdomenul unei regine este atât de umflat de ouăle pe care le conține încât nu se poate mișca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
în centrul vieții lor, ea este, efectiv, mama societății lor. Ne putem considera fericiți că această comparație se oprește aici. Furnicile și albinele trec direct din stadiul de ou în cel de larve, nimfe, apoi adulți. În timp ce fiecare dintre embrioanele extraterestre are nevoie să se găsească în interiorul unei gazde pentru a se putea dezvolta. Dacă n-ar fi așa, le-am vedea mișunând pe toată suprafața lui Acheron. ― Bizar, dar chestia asta nu mă liniștește deloc. Astea-s mai mari decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
putem spune că am feștelit-o. Numai dacă bineînțeles, aceste supoziții sunt fondate. În ciuda distanței de parcurs, primele ceaturi care au apărut au putut să se ducă după celelalte ouă în nava de care vorbești dumneata. Această regină, această societate extraterestră complexă, toate acestea poate nu există decât în închipuirea mea. Dar fie că se datorează sau nu inteligenței sau instinctului, este de netăgăduit faptul că aceste ființe cooperează. Asupra acestui punct nu mai există nici o îndoilă. Le-am văzut la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Știm atât de puține lucruri despre monștri ăștia. E prea riscant. ― Dar eu te credeam mai inteligentă. Dacă o scoatem la capăt vom fi niște eroi. Viitorul ne va fi asigurat. ― Deci, așa te consideri dumneata? Carter Burke, îmblânzitorul de extratereștri? Ceea ce s-a întâmplat la nivelul C nu ți-a mai redus din entuziasm? ― Infanteriștii nu știau ce-i așteaptă și au păcătuit prin exces de încredere! S-au pomenit blocați într-o sală unde nu-și puteau folosi nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
păli. ― Ia stai. Despre Ce dracu' vorbești? ― Ai auzit foarte bine. Colonii. Toți acești năpăstuiți care nu bănuiau nimic. Ca familia lui Newt. Ziceai că mi-am învățat bine lecția, așa-i? Dumneata i-ai trimis să viziteze epava navei extraterestre. Am verificat în jurnalele coloniei. Este intact, ca și planurile găsite de Hudson. Sunt convinsă că niște judecători îl vor găsi foarte instructiv. "Directive ale Companiei șase doisprezece nouă, din data de cinci treisprezece șaptezeci și nouă. Ordin de explorare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
răstigni, o să fiu acolo ca să le dau cuiele. Presupunând că după "eroarea de calcul", cineva va mai putea pleca de pe planeta asta blestemată, desigur. Ține minte ce-ți spun. Se dădu la o parte tremurând de furie. ― Cel puțin motivațiile extratereștrilor erau de înțeles. Burke se îndreptă și-și întinse cămașa șifonată, înainte de a declara pe un ton compătimitor. ― Dumneata nu vrei să vezi situația în ansamblu. Viziunea despre lume îți este limitată la locul în care te afli și în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
navetei. De ce să nu-l folosim? Turnul părea intact. ― M-am gândit deja la acest lucru. (Se întoarseră cu toți spre Bishop.) Am verificat. Cablurile de legătură între centrul de exploatare și acest turn au fost tăiate în timpul luptelor dintre extratereștri și coloni. Este unul dintre motivele pentru care aceștia din urmă nu au putut trimite mesaje, nici măcar pentru a-i avertiza pe cei care ar fi venit în ajutorul lor. Ripley se gândea cu repeziciune. Lua în considerare, rând pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
astfel o ființă umană? El știa că, în pofida programului său complet și a tot ceea ce putea să învețe pe durata de viață care i-a fost repartizată, specia care îl crease va rămâne pentru totdeauna un mister. În comparație cu colegii lui, extratereștrii nu aveau nimic enigmatic. Era posibil de prevăzut reacțiile lor în orice situație. În plus, în împrejurări identice, zece creaturi din specia sa, ar reacționa la fel, pe când zece oameni ar face lucruri diferite fără nici o legătură între ele, dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
puțin jumătate ar fi complet ilogice. Dar oamenii nu aparțineau unei specii ca aceea a albinelor. Sau cel puțin așa credeau ei. Bishop nu prea le împărtășea acest punct de vedere. La o privire mai atentă existau similitudini între oameni, extratereștri și androizi. Toți aparțineau unor societăți structurate. Diferența venea de la faptul că la oameni haosul era o regulă datorită acestui lucru singular pe care ei îl numeau individualism. Și fiindcă și acest lucru fusese inclus în programarea sa, însemna că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
priviți, le spuse liniștit. Ripley se încumetă să se uite pe ecrane, zicându-și că la urma urmei nu sunt decât imagini. Limbile de foc țâșneau din gura roboților-santinelă saturând cu alb ecranele, dar puteau să vadă clar hoarda de extratereștri care înaintau pe culoar. Ori de câte ori un proiectil atingea o creatură, corpul său chitinos exploda proiectând în toate părțile fluidul său vital coroziv. Podeaua și pereții erau găuriți și brăzdați. Numai ceilalți monștri erau imunizați împotriva acidului. Gloanțele trasoare luminau vârtejurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
după câteva zile, să iasă din chesonul lui, să debranșeze sistemele voastre de supraviețuire, debarasându-se de cadavre în spațiu. Și ce poate fi mai simplu să născocească o poveste a dispariției voastre, cu marea parte a echipei decimate de extratereștri și cu imaginile luptei desfășurate la nivelul C transmise de camerele voastre și înregistrate în memoria lui Sulaco? Ar fi putut la fel de bine să pună moartea voastră în seama creaturilor acestora. ― Nemernicul! Jigodia trebuie să crape! exclamă Hudson, care-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
de către localizator. După aceea ajunse la cercul inferior al infernului. Trebuia acum să se aventureze în alveolele interne și vedea înăuntrul pereților forme scheletice: trupurile năpăstuiților coloni care fuseseră duși în aceste locuri pentru a servi drept incubatoare pentru embrionii extratereștri. Așa cum erau prinși în rășină, păreau niște insecte fixate în blocuri de ambră. Semnalul aparatului se amplifică și o îndrumă spre stânga. La fiecare cotitură și la fiecare intersecție, avea grijă să aprindă un cartuș luminos cu întârziere și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
unor sirene și strigătele creaturilor care dădeau năvală. Ar fi văzut-o mai devreme dacă și-ar fi ridicat privirea intrând în sală. Viziunea era insuportabilă și simți deznădejdea. O formă gigantică printr-un nor de aburi roșietici: era regina extratereștrilor, așezată pe ouăle sale, aidoma unei enorme insecte-Buda vâscoase. Țeasta era înarmată cu colți nemăsurați. Poseda două picioare și patru membre anterioare cu gheare, strânse pe un abdomen încordat. Corpul gigantic era format dintr-un buzunar tubular membranos suspendat între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

cu volane sau corsete din piele strânsă, fuste extra-scurte și tocuri-stiletto, dumnezeiești, dresuri până pe pulpe, linse de portjartiere recunoscătoare, fardată impecabil, cu manichiura la zi și chilotul de mătase cu margini de dantelă decupându-i perfect fesele ridicate. Sunt lucruri extraterestre, pe care nu le întâlnești în Facultatea de Litere. Nepotrivirea sărea în ochi. Undeva apăruse un accident, o greșeală, un asemenea angrenaj de splendoare și demnitate n-avea voie să se plimbe liber la orele mele. Afară o aștepta probabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
pe Brutus în bucătărie, să cotrobăie prin frigider. Până și Cătălin renunța la șurubelniță, împachetând-o într-o batistă și punând-o deoparte pe noptieră. Filmul se chema Dark City, un nume banal, care nu anunța mare lucru. Acolo, niște extratereștri dubioși, îmbrăcați în parpalace până sub călcâie, se-apucă să facă experimente pe oamenii dintr-un oraș, scoțându-le memoria din creier și injectându-le alte isprăvi în loc, luate de la vecini. Seara erai un sărăntoc, cu nevastă-ta înjurând în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
unt și miere. Habar n-aveai că ți se umblase la bibilică; îți vedeai liniștit de viață, cu-aceeași poftă și seninătate. Amintirile ajungeau în niște eprubete speciale, pe care un savant deștept dar corupt (trădătorul cauzei cetățenești, racolat de extratereștri) le combina între ele: puțină nefericire la grădiniță, o adolescență veselă, o tragedie în familie, două căsătorii ratate, o crimă, o bătrânețe după gratii. Ingredientele erau extrase și înlocuite sub supravegherea extratereștrilor, care-și observau apoi victimele, pentru a le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]