3,552 matches
-
Politehnică, nemaicitind decât cursurile tehnice și, poate, niscaiva romane de dragoste aflate la îndemână în camera Marietei, dar mult mai puține decât mamă-sa. A pus punct laturii umaniste a formării sale. Mira-Mică s-a dovedit, însă, motivată și fără ezitări în pregătirea pentru profesie, ca și părintele Artemie. A învățat serios și în facultate, încât a primit o repartizare de invidiat ca inginer mecanic la VULCAN. Și, se pare că Artemie nu intervenise în nici un fel pentru ea, după cum spuneau
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
emoție. Era ceva specific pentru mine, această reacție de transpirație rece, oarecum jenantă și norocul meu a fost că n-a ținut mult, doar cât m-am obișnuit cu situația în care mă aflam. Miruna se mișca elegant. După câteva ezitări, pașii ni s-au acordat la aceeași rezonanță și nimic nu a mai făcut-o să greșească. Muzica era tulburătoare, parcă ne unea sufletele singuratice. Trupul ei fremăta la atingerea genunchilor mei, iar mâna cu care o țineam de talie
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 2012 din 04 iulie 2016. înjurături mi-au rămas (de la tata) primordiale ce-i drept și acelea lipite de timpanul urechii stângi pe care un orelist practicant budhist mi-a scos-o fără ezitare din rădăcină pentru mântuirea mea nirvanică anticipată a concis aproape fericit privindu-mă suferind atât de mult după șoaptele tale alerg eu oarecum nepăsător de perspectiva edenică după șoaptele tale singurele din lume care m-ar putea face cumva să
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
vreo însemnătate acolo sus chiar și așa într-o ureche cum am rămas ... Citește mai mult înjurături mi-au rămas (de la tata)primordiale ce-i dreptși acelea lipite de timpanul urechii stângipe care un orelist practicant budhistmi-a scos-o fără ezitare din rădăcinăpentru mântuirea mea nirvanică anticipatăa concis aproape fericit privindu-măsuferind atât de mult după șoaptele talealerg eu oarecum nepăsător de perspectiva edenicădupă șoaptele tale singurele din lumecare m-ar putea face cumva să credcă destinul meu are vreo însemnătate acolo
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
a contesta vechile precepte estetice pe un plan mai larg, o formă a emancipării individului în raport cu media“. Fantasticul cultivă un tip special de senzațional, iar în acest sens este formulată ipoteza lui Tzvetan Todorov potrivit căreia „fantasticul durează atâta timp cât ține ezitarea“. Ezitarea este atât a personajelor, cât și a cititorului, deoarece aceștia trebuie să decidă dacă ceea ce percep ține sau nu de realitate. „Cel care percepe evenimentul trebuie să opteze pentru una dintre cele două soluții posibile: ori este vorba despre
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
contesta vechile precepte estetice pe un plan mai larg, o formă a emancipării individului în raport cu media“. Fantasticul cultivă un tip special de senzațional, iar în acest sens este formulată ipoteza lui Tzvetan Todorov potrivit căreia „fantasticul durează atâta timp cât ține ezitarea“. Ezitarea este atât a personajelor, cât și a cititorului, deoarece aceștia trebuie să decidă dacă ceea ce percep ține sau nu de realitate. „Cel care percepe evenimentul trebuie să opteze pentru una dintre cele două soluții posibile: ori este vorba despre o
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
de 20 de ani, le spune el. Această „agățare“ de prezent îl împiedică pe Gavrilescu să treacă cu ușurință dincolo, „cu ușurință“ însemnând: prin revelația sacrului. El nu știe să deosebească sacrul de profan. Trecerea lui Gavrilescu are loc cu ezitări, cu întoarceri în lumea senzorială; toate acestea au loc fară ca el să conștientizeze. Senzorialul este tradus prin zgomotul tramvaiului, zgomot ce simbolizează o lume la care era pe punctul de a renunța: „Prea târziu!“, exclamă el înainte de a intra
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
la umbra nucilor rămâne pentru o clipă derutat zâmbind: „Parcă s-ar fi aflat dintr-o dată într-o pădure, la munte“; această „derută“ nu este decât o desprindere de planul real, astfel trecerea lui Gavrilescu, spre dincolo are loc cu ezitări, cu întoarceri în lumea senzorială, deci Gavrilescu este Alice în țara minunilor, deoarece asistăm la o derealizare a individului. Confuzio-oniric, delir (cf. lat. confusus „amestecat“ ; gr. oneiros „vis“) delirul este trăit intens, subiectul luptându-se cu dușmanii imaginari sau putând
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
determina o mare parte a clerului să accepte unirea. Promisiunile Curții și ale iezuiților de a-i scuti de incapacitățile lor constituționale și fiscale și de a le oferi o poziție demnă de funcția lor au părut, în final, irezistibile". Ezitările ierarhiei ortodoxe au cedat, puțin cîte puțin, începînd din momentul în care împăratul Leopold a promis, în 1692, tuturor credincioșilor de rit grecesc că atunci cînd se vor uni cu Roma, vor avea aceleași privilegii și imunități de care se
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de către bulgari, a unei părți din Dobrogea. Hitler este în favoarea bulgarilor, astfel că la 31 iulie 1940 el consideră retrocedarea Dobrogei de sud în frontierele din 1912 incluzînd Silistra și Balcic drept o soluție care trebuie să fie acceptată fără ezitare. Aceasta va fi impusă românilor cu ocazia Conferinței de la Craiova, din 19 august-7 septembrie. Negocierile româno-maghiare încep la Turnu-Severin. Este în joc cedarea unei părți din Transilvania. Românii se așteaptă să piardă între 21.000-27.000 km2. Negociatorii lor afirmă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
șeful casei militare; principalul șef comunist, Pătrășcanu, care se face ascultat de Moscova; șefii opoziției, Brătianu și Maniu, care încearcă să se facă ascultați de Aliați; Mihai Antonescu, care urmează toate pistele și de aceea nu reține nici una. Există și ezitări: un număr de politicieni rărnîn atașați ideii că doar Antonescu poate să ceară armistițiu. Mulți se tem de aventură. Șteflea îi face cunoscut, pe 4 august, lui Sănătescu, că există 650.000 de germani pe teritoriul românesc și că va
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
grave responsabilități apasă asupra lui Maniu, care ar fi făcut un joc dublu, oscilînd mult timp între ideea de a lăsa pe Antonescu să încheie armistițiu și aceea de a participa la complotul de la Palat. Acest joc dublu și aceste ezitări au început în 1943, în timp ce România își deschidea fronturile diplomatice de contact cu Aliații. Cretzianu era plecat la Ankara cu acordul mareșalului și servea în același timp intereselor guvernului și celor ale opoziției. Antonescu ar fi declarat în acest sens
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și vrea să impună ca model calea românească a realizării socialismului. Opozanții sînt determinați să creadă că nenorocirea românească este cea mai rea dintre nenorociri; cei care s-au raliat s-au convins că modelul românesc este cel mai bun. Ezitarea este poate surprinzătoare într-o țară care susține progresul și construcția omului nou pe cultul spontan și organizat al trecutului. Relația cu trecutul este nouă, deoarece este asociată cu o mutație socială: exclușii, dezaprobații împuternicesc o patrie pe care vechile
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Bucureștiul se întîlnește cu Rusia în analizele responsabilităților privind declanșarea războiului din Iugoslavia și pregătește, în 1994, un tratat cu Serbia. Desăvîrșita ordine a acestei strategii de rațiune și de convingere este tulburată uneori de incertitudinile privind viitorul rus, de ezitările în construcția europeană și de slăbiciunea redefinirii legăturilor dintre Statele Unite și Europa. În sfîrșit, această logică reformistă de concepție totalitară care adoptă instrumente democratice Constituția din decembrie 1991, alegerile este combătută de susținătorii unei democrații liberale. "Huliganii", revoltații care vorbeau
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
într-o expectativă riscantă în raport cu celelalte surate din... primul val, trebuie să acționeze (diplomatic) rapid și eficient. Trebuie numiți ambasadori noi (în locul celor iliescieni, dubioși și evazivi) mai cu seamă la Bonn și Moscova, unde se cere cîștigată bătălia. Orice ezitare, orice întîrziere poate fi fatală. Știm însă că noua putere este decisivă. Și va fi cîștigătoare. Zilele trecute, Uniunea Scriitorilor a înmînat puterii o listă cu oameni de recunoscută valoare, care să pătrundă în ambasadele noastre din străinătate. Foarte bine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de referință și în biografia lui Leonid Boicu, pentru că l-a apropiat pentru a doua oară în viață, până la implicare de această dată, de activitatea didactică și de catedră. Fiind cel dintâi solicitat pentru asemenea program, a acceptat - nu fără ezitări personale și insistențe exterioare - să colaboreze, în cumul, cu Catedra de Istorie Universală, dar nu pentru noua disciplină înscrisă în orarul facultăților, ci pentru a preda un curs de istorie generală și alte câteva cursuri speciale, studenților Facultății de Istorie-Filosofie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de vedere împărtășit și de P. Constantinescu-Iași și de L. E. Semenova. Pentru B. H. Sumner, Brâncoveanu, „posesor al unei mari averi și al unui mare talent diplomatic, ca și al unei armate mărișoare, el a fost un prinț al ezitării -aproape cel mai mare compliment care putea aparține oricărui domnitor în acele împrejurări [...]. În orice caz, totuși, el nu era omul care să-și taie toate căile de retragere și avea nevoie de amplă măiestrie care să alterneze...”. Oricum, Constantin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și conferințe. Lupasco nu a putut cunoaște dezvoltările accelerate ale transdisciplinarității, căci a decedat în 1988. Chiar un an înaintea morții sale, am fondat Centrul Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare (CIRET), iar Stéphane Lupasco a acceptat, fără urmă de ezitare, să figureze printre membrii fondatori. A fost un act simbolic de o mare importanță, căci Lupasco este unul din marii precursori ai trans-disciplinarității. În 1992, am fost invitat ca expert la o sesiune a Academiei Pontificale a Științelor, dedicată studiului
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
totalitare. După Lupasco, societatea comunistă este o societate omogeni-zantă, fondată pe entropie și, deci, destinată morții. Să nu uităm că întrevederile noastre se desfășurau în 1984, cu cinci ani înainte de prăbușirea neașteptată a sistemului sovietic. Putem spune, fără umbră de ezitare, că Lupasco prevăzuse această prăbușire. Trialogul nostru a avut o poveste uimitoare în România. A fost tradus de disidenta română Doina Cornea, profesoară de filosofie la Universitatea din Cluj, și difuzat sub formă de samizdat în 1987, cu doi ani
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
știință și cunoaștere, între încarnare și înălțare la cer. Așa se constituie septenarul (TT; TA, TP; AA, AP; PA, PP). În septenar, terțul inclus semnalează în fine prezența sa reală, ca stare. Terminologia abelliană ezită între senar și senar-septenar. Această ezitare este evident legată de includerea sau neincluderea terțului inclus ca stare: dacă Abellio este gata să accepte terțul inclus ca principiu, în schimb e prea puțin înclinat să-l accepte ca stare. În termeni mai formali, am putea spune că
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
lui Tharmas. 349 (5, 1) arzătoare suferință: Vezi Vala, I, 173. 350 (5, 2) beznă cea grozavă: Vezi Vala, I, 174, unde Blake, dimpotrivă, vorbeste de amestecarea "strălucirii" lui [Tharmas] cu "tandrele ei mădulare" (ale lui Enion). Se observă astfel ezitările lui Blake în ce priveste aspectele fundamentale ontice precum Lumină versus întuneric, probabil și datorită accepțiunii pe care o cunoștea bine a lui Pseudo-Dionisie Areopagitul privind "Întunericul" divin, adică Lumină infinită ce depășește orice dualități de tipul lumină-întuneric, cald-rece, etc.
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ce-oi găsi pe-aici și după aia vedem noi cum le-aranjăm... Așa că eu pun scaunul ăsta. Vecin 3: Care scaun? Vecin 2: Ăsta pe care stau eu. E stil și face două mii ca popa. Vecin 3: (după o ezitare) Bun. Dacă-i bal, bal să fie. Plus trei mii. Vecin 2: De acord. Pun masa în trei mii. Vecin 3: Hai să fie. Ful de popi. Vecin 2: Regret, poți să bei apă cu el. Caré de nouari. Păi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
astea... și a spus ce nu voia să spună... (mai liniștit) Păcat! Era un actor foarte bun..., un mare actor... poate că nu atât de mare... ca mine... Gh. P. unu: Ce vorbești?! (Gh. P. doi înțelege și, cu oarecare ezitări, deschide încetișor cortina; Gh. P. unu este în poziție semișezîndă și îl admonestează cu degetul pe Gh. P. doi) De unde-ai mai scos și năzbîtia asta...! Cum adică ești un actor mai mare ca mine...! Gh. P. doi: Bine, ești
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de mii de oameni, să fi venit și să zică "Oameni buni, dați-ne la o parte, arestați-ne, luați-ne pîinea și luați voi locurile noastre"!? Spune și tu, omenește vorbind, se putea așa ceva? Octav: (după o clipă de ezitare) În primul rînd, Nea Matei, nu asta ar fi fost soluția; asta e imaginația matale și politică, și morală, și în toate; ca un mare sentimental ce ești, văd că matale ai grijă numai de niște oameni și nu de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
adâncit în toate domeniile, îmbrăcând un caracter oficial tot mai pronunțat, astfel încât lipsa relațiilor diplomatice dintre România și R.F.G. apare tot mai evident ca un anacronism. Diversificarea acțiunilor și contactelor realizate, precum și nivelul la care acestea se desfășurau, conduceau, fără ezitare, în direcția normalizării relațiilor o reînnodare a unor relații care existaseră de-a lungul secolelor între cele două popoare. Gerhard Schrőder3 arăta în 1966, cu ocazia unei discuții pe care o avusese cu un reprezentant român, la Ministerul Afacerilor Externe
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]