1,866 matches
-
literar se remarcă prezența lui Victor Eftimiu, care colaborează de la primul număr cu povestirea El haiduc Bujor, urmată de Kiriakitza și Una serenata, a lui Brătescu-Voinești cu Un accidente. Din proza lui I. L. Caragiale se publică, în limba franceză, O făclie de Paste și 25 de minute. Cezar Petrescu e prezent cu El cămin de Corcho și La aventură, Liviu Rebreanu cu un fragment din Ciuleandra. Li se adaugă un articol inedit al lui Liviu Rebreanu, Două latinități, apărut în numărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286646_a_287975]
-
FĂCLIA, revistă apărută la Galați, lunar, între 24 august 1935 și 9 ianuarie 1936, editată de un comitet condus de avocatul I. E. Vasiliu. Primele numere poartă ștampila CENZURAT, din cauza materialelor protestatare cu o vădită tendință de stânga. Literatura se rezumă la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286933_a_288262]
-
mintea și din minte apar gîndurile. Și, odată cu ele, problemele. Ca să reușim să ne menținem conștiința nealterată, trebuie ca mintea să tacă. Cînd mintea tace începe ființarea, începe Eu sunt. Numai în tăcerea minții întrezărim Adevărul și-l așteptăm cu făcliile aprinse. Împreună, căci nimeni nu e singur și ne iubim unii pe alții "cum Tatăl ceresc M-a iubit pe Mine". Individualismul este rădăcina a tot ce este futil și indezirabil în viață. Pînă și umbra are nevoie de lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
DAMIAN, Ștefan (24.II.1949, Hodoș-Bodrog, j. Arad), prozator și traducător. Este fiul Melaniei (n. Rachiei) și al lui Nicolae Damian, țărani. A absolvit în 1972 Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, secția română-italiană. Este redactor la ziarul „Făclia” din Cluj-Napoca, instructor la Casa de Cultură Cluj-Napoca, inspector la Comitetul de Cultură al județului Cluj, după care trece în aparatul de propagandă al Comitetului Județean al CC al PCR. Din 1985 devine redactor la Editura Dacia din Cluj-Napoca și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286667_a_287996]
-
să se împlinească în culisele obscure ale istoriei: "Dar asta înseamnă nimicirea României!" Exact ceea ce a vrut să fie cândva testamentul comunist al lui Engels, care a descoperit în români obstacolul din calea "revoluției mondiale", mit care a ținut aprinsă făclia legendei negre în bolșevism. Acum, sosise vremea revanșei istorice pregătite de bolșevism sub acoperirea "autohtonă" a "magnificilor" Moscovei, prada fiind foarte ușoară nu atât prin trădarea mizerabilă a lui Nicolae Ceaușescu a propriei linii politice, cât prin reușita remarcabilă a
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și înstrăinat de matca sa, însă nimic conjunctural (poate cu o singură excepție: poemul final Nistrul). Se anunța astfel o nouă voce lirică, alăturată de Perpessicius, în cronica radiofonică a cărții, lui D. Iov și lui Nicolae Coban, tustrei preluând „făclia acelui lirism basarabean pe care l-a aprins cu un sfert de veac în urmă poetul și preotul Alexie Mateevici”. Poemele evocă nostalgic și melancolic efigia Basarabiei peste care „ca un fluviu dragostea mi se revarsă”, Chișinăul academic și boem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289499_a_290828]
-
FĂCLIA, revistă apărută la București, bilunar, între 15 noiembrie 1915 și 1 martie 1916. Revista, purtând subtitlul „Literară, teatrală, artistică”, se vrea „de pură manifestare artistică, dezbrăcată de orice năzuinți materiale”. Poezie argheziană este publicată în primele trei numere, cu Psalmul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286934_a_288263]
-
întrunirilor Astrei. „Cronica muzicală”, asigurată de Lucian Voiculescu, prezintă repertoriul Operei din Cluj, unde se pun în scenă opere de Richard Wagner, Giuseppe Verdi, Bedrich Smetana ș.a., dar și opere românești - Oedip de George Enescu, Năpasta de Sabin Drăgoi sau Făclia de Paști de Al. Zirra. În „Săptămâna muzicală”, rubrică ținută tot de Lucian Voiculescu, sunt comentate concertele lui George Enescu la Cluj în 1936 și în 1937. Sunt analizate câteva monografii elaborate de autori români (Emil Ciomac, Poeții armoniei, Jean
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288364_a_289693]
-
toiul furtunii și adâncind între ele ravene păroase". Și acest tablou, somnul ucigașului Dragomir, tatăl lui Stan: "Și, luând din vatră un tăciune aproape stins căruia suflarea lui îi reda strălucirea, o trase pe Ileana, care se împotrivea, și plimbă făclia improvizată peste grămada de paie unde zăcea bărbatul, scuturat de spasme, cu maxilarul convulsiv și fruntea sclipindu-i de sudoare. Iar tăciunele brăzda întunericul ca o sabie pe care sângele vreunei victime străpunse se răspândea în mii de scântei pe
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
atent cu ironie la moravurile provinciale și burgheze (Nuvele, Norocul); Boteni, născut în 1881; Bujor, autorul frumoasei nuvele Mi-a cântat cucu-n față; Calistrat Hogaș, ingenios, descriptiv; Caragiale, mai cunoscut ca dramaturg, care a pus în nuvelele sale (O făclie de Paște) un realism atrăgător sau terifiant; vom vorbi despre el în capitolul dedicat teatrului. Virgil Caraivanm născut în 1879, a publicat trei volume de povestiri agreabile: Povești, Povești franceze, Povești de pretutindeni*. Al. Cazaban, născut în 1876, este un
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
și destinate să dispară cu timpul, nu înseamnă că operele care le tratează nu vor trăi după dispariția lor, cum trăiesc și vor trăi întotdeauna comediile lui Molière. El a practicat cu succes și genul terifiant, de pildă în O făclie de Paște (tradusă în franceză de Ad. Clarnet, 1912), unde un hangiu prinde printr-o gaură din ușă și arde cu lampa brațul unui hoț: detaliul este imaginat și redat cu atrocitate. Drama sa Năpasta are vigoare. După Vasile Cosmovici
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
franceză Le Trésor de Petroassa. 20 Șoimii, roman istoric; Dureri înăbușite, nuvele; Floare ofilită, Cântecul amintirii, Apa morților. 21 Născut în 1858 la Iași. 22 Născut în 1852. O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, Conul Leonida față cu reacțiunea, O făclie de Paște, Schițe nouă etc. 23 1560-1625 [corect: cca. 1590-1647 n. trad.]. 24 Chronique de Moldavie depuis le XIVe siècle jusqu'à 1594, ediție critică și traducere de Émile Picot, cu note și tabele genealogice, Paris, 1878. 25 1633-1662 [corect
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Grigore Popescu, medic. La Cluj va absolvi liceul (1965) și Facultatea de Filologie (1971). Ulterior lucrează ca redactor la „Steaua”, în 2000 devenind redactor-șef al publicației. Este unul din membrii fondatori ai revistei „Echinox”. Debutează în 1962 la ziarul „Făclia”, iar în 1963 îi apare cea dintâi poezie în „Steaua”. Prima carte, Umbria, este publicată în 1971, fiind distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Viața românească”, „Convorbiri literare” ș.a. A fost bursier în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
vremea cât am fost lider, nu a existat un asemenea angajament. S. B.: Textul angajamentului era următorul: "Ca membru al asociației studenților comuniști, mă angajez solemn să servesc cu cinste și devotament cauza Partidului Comunist Român, să duc mai departe făclia libertății, a spiritului revoluționar, să lupt cu toate forțele pentru înfăptuirea Programului partidului de făurire a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintare a României spre comunism. Mă oblig să învăț necontenit, să fiu drept, cinstit, modest, curajos și combativ, să
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
lumînarea (7); becul (5); a da foc (5); pornește (5); țigara (5); brichetă (4); chibrituri (4); a lumina (4); candela (3); căldură (3); începe (3); luminează (3); porni (3); bricheta (2); a declanșa (2); deschide (2); desprinde (2); dorință (2); făclie (2); flacăra (2); dă foc (2); frică (2); incendiu (2); iubire (2); iubirea (2); a începe (2); jocul (2); a lua foc (2); lumini (2); lumînări (2); nervi (2); pasiune (2); speranță (2); a stinge (2); țigară (2); aer; albastru
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
4); chibrit (3); element (3); frică (3); grătar (3); jar (3); mistuitor (3); pompieri (3); putere (3); rău (3); scînteie (3); sobă (3); șemineu (3); a arde (2); arșiță (2); casă (2); cărbune (2); culoare (2); distrugere (2); dor (2); făclie (2); galben (2); gheață (2); iubire (2); jăratic (2); necaz (2); nenorocire (2); purificare (2); răutate (2); speranță (2); vatră (2); aer; agitație; apa; aprinde; a aprinde; aprindere; aragaz; de armă; arși; artă; arzînd; asemănare; atracție; august; babă; boală; căldura
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
peisajul marin și exotic. Scurte povestiri de dragoste și de moarte ale haremului, poeziile aduc, în ciuda accentelor dulcege, o autentică voluptate a peisajului, decorul oriental bogat colorat, marea în lumină mereu schimbătoare: „E oara când s-aprinde a lui Lial făclie / Și varsă valuri d-aur pe marea azurie, / Lăsând ca să se vază mișcând din aripiori / O pulbere-argintoasă de mii de peștișori; / Frumoase mozaice, divine, infinite...” B. prinde irizări, imaginea dobândește uneori, în mod fericit, o transparență luminoasă, somptuozitate, versul are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
narațiune. Convenții și inovații în literatura română / 101 2.1. Prefigurări. Letopisețul Țării Moldovei de Miron Costin / 101 2.2. Teroarea naturală / 106 2.2.1. Sadismul istoric. Alexandru Lăpușneanul de Constantin Negruzzi / 107 2.2.2. Naturalismul visceral. O făclie de Paște de I.L. Caragiale / 114 2.2.3. Evadarea eșuată. La Vulturi! de Gala Galaction / 121 2.3. Teroarea de frontieră. Între natural și supranatural / 128 2.3.1. Deformarea psihologică. În vreme de război de I.L. Caragiale / 129
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și ele în mod firesc în ecuație, între multe altele, prodigios decantate literar și artistic. Cătălin Ghiță evită domeniul complex al fricii politice, selecția literară pe care o propune în mod evident: doar o eșantionare fiind previzibilă pe alocuri (O făclie de Paște, Moara lui Călifar, Aranka..., Domnișoara Christina) și revelator-recuperatorie în altele, "frica organică de frig" din Frigul lui Gib I. Mihăescu sau anxietatea thanatică din Îmbrățișarea mortului, de Alexandru Philippide fiind planuri de lucru surprinzătoare, scoase din raftul secund
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ontologic al terifiantului textual. Prima dintre ele va pune în discuție teroarea naturală, adică acel model care produce spaimă utilizând ingredientele universului real și respectând legile verosimilului. Pe acest făgaș, se înscriu următoarele texte: Alexandru Lăpușneanul de Constantin Negruzzi, O făclie de Paște de I.L. Caragiale și La Vulturi! de Gala Galaction. A doua direcție urmărește teroarea de frontieră, plasată, ambiguu, între natural și supranatural, deci între real și fantastic (de precizat aici că vehiculul acestei identificări deformate este reprezentat de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ale lui Caragiale. Mă văd constrâns să exclud din excursul meu Hanul roșu, care îmi apare drept lipsită de valoare literară din cauză că trama și stilul sunt împrumutate fără jenă din În vreme de război și, mai pregnant încă, din O făclie de Paște. Oricum, grotescul întâmplărilor narate (o decapitare maniacală a unei fete nevinovate, urmate de vopsirea întregului han al părintelui său în sângele victimei) m-ar determina să-l situez pe Beneș, cel puțin în acest caz, pe linia pur
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
noi; certă rămâne plasarea în centrul ei, grație atât consistenței, cât influenței, a nuvelei istorice Alexandru Lăpușneanul, simultan studiu de patologie tiranică și investigație narativ-psihologică a unui personaj nimbat de propriul penchant spre sadism. 2.2.2. Naturalismul visceral. O făclie de Paște de I.L. Caragiale Devastator de sarcasticul Caragiale nu putea, desigur, rata ocazia de a se încerca nu numai în comicul spumos, ci și în naturalismul tenebros. O făclie de Paște și În vreme de război posedă un substrat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
propriul penchant spre sadism. 2.2.2. Naturalismul visceral. O făclie de Paște de I.L. Caragiale Devastator de sarcasticul Caragiale nu putea, desigur, rata ocazia de a se încerca nu numai în comicul spumos, ci și în naturalismul tenebros. O făclie de Paște și În vreme de război posedă un substrat asemănător, însă diferența de clasificare operată de mine se explică prin raportarea protagonistului la real. Astfel, dacă în primul caz, hangiul evreu Leiba Zibal este conștient, până în momentul declanșării nebuniei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
gang, femeia fu izbită de o grozavă priveliște". Abia acum i se dezvăluie lectorului, și aceasta grație conștiinței reflectorii a unui personaj secundar, dimensiunile atrocității: "Zibal ține ochii ațintiți asupra unui lucru spânzurat, negru și inform, sub care [...] arde o făclie mare". Într-un pasaj cu note protokafkiene, trebuie remarcată alura de entomolog pasionat a protagonistului, concentrat asupra experimentului său patologic, ca și descrierea detașată, cvasi-clinică a reacțiilor sale: "Zibal urmărise cu nesațiu toate contorsiunile, toate crispațiile stranii ale degetelor, apoi
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
năvălesc în curte, hangiul are o reacție, încă mai terifiantă prin calmul aparent cu care este jucată. Astfel, el se hotărăște să meargă la Iași, ca să-i spună rabinului că nu mai este evreu, ci creștin, de vreme ce a aprins o făclie de Paște, întru slava lui Christos. Ieșirea din scenă a lui Zibal este pacifică: "Și omul plecă încet spre răsărit la deal, ca un călător cuminte, care știe că la un drum lung nu se pornește cu pasul pripit". Are
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]