2,528 matches
-
Vorbele dirigintelui mă săgetară în creștet. Simțeam că o să-mi lipsească viața de internat, tot vacarmul creat de colegii mei de clasă, șansa de a mai cunoaște tineri ce aveau să se perinde pe acolo, știam că voi suferi după farsele de doi bani la care tot apelam ca să mai spargem monotonia, după programul de înviorare alături de Marius, după plimbările prin curtea școlii alături de Sini, după momentele de râs alături de Nicoleta care se întorcea în fiecare zi de luni de acasă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
-mi barba cu after-shave ca să-mi gâdil egoul chior de proiecte, dar doldora de trecut. Mița Caftangista, Veta cea Bravă, Maricica cea Cumplită au lipsit din peisaj. Ca matură nu am mai trăit în Ardeal, deci aceste diferențe, uneori aceste farse (vezi clădiri austro-ungare botezate neaoș), nu le-am trăit în deplină conștiință de sine. În școala generală și în liceu am prins entuziasmul abandonării lui Roller și dominanta Daicoviciu. Mi-am petrecut mult timp la cetățile dacice de la Costești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu dispunea de opțiunea de a influența decizia lui Rachel amenințând-o că își retrage fondurile, pentru că Luke și Rachel acopereau ei înșiși jumătate din costuri. —E o bătaie de joc, a spumegat, neputincioasă. Nu e o nuntă, e o farsă. O „binecuvântare“ - auzi la ea! Ei bine, pe mine poate să nu mai conteze. Și eu care îmi făceam griji pentru culoarea rochiei ei. Dacă nu se mărită la biserică, poate să poarte orice culoare vrea, la dracu’. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întâmplate de la întemnițarea mea, Clement al VII-lea era deja înapoi. A cerut să nu fie deranjat și a venit să se așeze, fără nici un fel de ceremonie, pe fotoliul pe care i-l rezervaserăm. Credeam că cele mai bune farse din Roma erau cele ale regretatului cardinal Bibbiena. Însă găselnițele lui messer Guicciardini merită să fie ținute minte. S-a îndreptat ușor în jilț, iar chipul i s-a îngrijorat brusc. M-a fixat cu intensitate. — Noaptea trecută am stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și alți câțiva veți fi othonienii și veți sta în vârful colinei. Flamma și oamenii lui vor fi armata lui Vitellius. Valerius închise ochii. Oare de asta îl adusese destinul la Roma, pentru a fi ucis în arenă, într-o farsă tragică, pentru a muri într-un spectacol care trebuia să le prezinte romanilor bătălia de la Bedriacum și triumful pe care împăratul nu încetase să-l sărbătorească, de parcă ar fi luat el însuși parte la luptă? — Am înțeles, zise cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
el. — Asta a fost o scenă de furie, corect? spuse el cu o voce profundă și calmă. Furia unui bărbat adevărat. Sunt adeptul lui Stanislavski. Prima dată trebuie să mă înfurii. Nub își îndreptă spinarea încruntat. Totul a fost o farsă de la bun început. Nub era omul unui singur rol, al femeii cu barbă. Nu ne era de nici un folos. Cine ar fi putut crede că Caduta Massi născuse o asemenea namilă? Cum ar fi conceput el să mănânce bătaie de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pentru a-i fi tată. Unde e legătura? Vezi o blondă de patruzeci de ani lată în umeri, încadrată de doi poponari lituanieni zgomotoși, îmbrăcați cu maieuri. Ce legătură poate exista între ei? Londra e plină de istorioare, istorii, romane, farse, comedioare, cronici de familie, seriale și foiletoane care se plimbă agale ținându-se de mână. Și eu în ce joc? Mi se pare mie că e o comedie bufă. O comedie pornografică, spumoasă, destinderea comică împreună cu proprietăreasa sau servitorul înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îmi amintea vag de fazele furiei budiste prin care mi se întâmplă și mie să trec atunci când descopăr (sau când, contra unui preț piperat, mi se aduce la cunoștință) un alt defect capital al Fiasco-ului. Pot să suport o farsă, mi-am spus eu, chiar dacă farsa e propria mea viață, sunt chiar eu. Adesea simt nevoia să râd din plin. Dar gluma asta se răsuflă, cu toate celelalte lucruri. Când am descoperit că viața mea avea formă și contur, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
budiste prin care mi se întâmplă și mie să trec atunci când descopăr (sau când, contra unui preț piperat, mi se aduce la cunoștință) un alt defect capital al Fiasco-ului. Pot să suport o farsă, mi-am spus eu, chiar dacă farsa e propria mea viață, sunt chiar eu. Adesea simt nevoia să râd din plin. Dar gluma asta se răsuflă, cu toate celelalte lucruri. Când am descoperit că viața mea avea formă și contur, am fost primul care s-a tăvălit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
un dram de noroc - abia dacă i-am recunoscut degetul mare ridicat în sus pentru mine, fața clipind șmecherește. Îți mai aduci aminte când, cu mai mult timp în urmă, Fielding mi-a dat un bilet clasa întâi la Berkeley? Farsa cu bomba? Păi n-am folosit niciodată biletul pe care îl cumpărasem chiar în ziua aia cu propriii mei bani, și acum iată-l, puțin șifonat, și cu amprentele mele digitale cam negre, ce-i drept, dar încă valabil, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de handicap fizic... Părerea mea e că locuiește singură, adică împreună cu mine, pentru că își dă seama că nu poate iubi ființele omenești decât în absența lor. — Ultima piesănu se potrivește, spuse Vultur-în-Zbor. Virgil Jones zâmbi satisfăcut. — Asta e mica mea farsă, zise el. Jocul nu poate fi încheiat. ZECE în timp ce Virgil Jones și Dolores O’Toole pregăteau masa de seară, Vultur-în-Zbor n-a putut să nu observe ce echipă bună făceau cei doi în felul lor ciudat. Păreau să lucreze în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
șase metri înălțime. Totuși flacăra rituală fusese cea care provocase totul. Ardea în bolul de piatră de sub mica platformă pe care se desfășura de fapt întreaga scenă și arunca umbre imense pe peretele îndepărtat. Dar chiar și după ce a dezlegat farsa pe care i-o jucaseră ochii, Vultur-în-Zbor tot nu și-a găsit liniștea - în parte pentru că, după ce de-acum se lăsase păcălit de două ori de iluzie, se aștepta la o a treia, dar mai ales pentru că simțea în sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și oamenii lui mă arestau și mă acuzau de cîte-un furt absurd sau că ademeneam fetele la ieșirea unui colegiu de măicuțe. Încă o lună la pîrnaie, bătăi și apoi iar În stradă. N-am Înțeles niciodată ce sens aveau farsele astea. Pe cît se pare, poliția găsea de cuviință să dispună de o sumă de suspecți pe care să pună mîna ori de cîte ori era necesar. Într-una din Întîlnirile mele cu Fumero, care acum e ditamai bărbatul respectabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
văd În ai lui Julián. Simțeam că, atunci cînd mă dăruiam lui, mă răzbunam pe Julián și Penélope și pe tot ceea ce mi se refuzase. Miquel, care era bolnav de dorință și de singurătate, știa că dragostea noastră era o farsă, Însă, chiar și așa, nu mă putea lăsa. Bea din ce În ce mai mult și, de multe ori, abia dacă mă mai putea poseda. Atunci glumea cu amărăciune că, la urma urmei, devenisem un cuplu matrimonial exemplar Într-un timp record. Ne făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ei (ba chiar ca cel ales), nu i-a trecut prin minte că acesta nu dorea de la el nimic, doar pe Penélope. Nu i-a trecut nici o clipă prin minte că, În sinea lui, Julián Îl disprețuia și că toată farsa aceea nu era pentru el decît un pretext ca să se afle aproape de Penélope. Ca să o posede pe deplin. În această privință, Într-adevăr, cei doi se asemănau. CÎnd soția l-a anunțat că Îi descoperise pe Julián și Penélope dezbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lui era pesemne Îngrijorată, că se făcea tîrziu. Doamna Sanmartí, care funcționa pe post de piesă de mobilier sau de colet mobil, era cotată mult sub obligatoriul Bugatti pe scara afecțiunii soțului; se părea că-și pierduse rolul jucat În farsa acelei căsnicii, odată ce averea socrului trecuse În mîna lui Sanmartí. Mercedes mă prevenise dincotro bătea vîntul. Înzestrat cu o capacitate de concentrare limitată În spațiu și timp, Sanmartí era amator de carne proaspătă și nu tocmai la vedere, concentrîndu-și bagatelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
au reflectat agonia unei societăți, încercările ei ridicole de a-și menține privilegiile. Oglindirea unei societăți în descompunere a impus un anumit mod de prezentare și - cum comicul înlesnește omenirii să se despartă cu voioșie de trecutul ei - comedia, vodevilul, farsa au predominat în această epocă, slujind, prin evidențierea aspectelor negative, la „îndreptarea moravurilor”. S-a afirmat că „în zorii literaturii noastre moderne, primele întrupări ale genului comic se suprapun celor dintâi exerciții de caracterologie, îngemănare menită parcă să confirme teza
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
poștei asemănătoare cu cea a lui Dandanache, după cum povestește cu vorbirea-i „stropșită” însuși comisul. Similitudini între comediile lui Alecsandri și ale lui Caragiale se găsesc și în comicul de situație. Tabloul în trei acte, Iașii în carnaval, este o farsă bazată pe o încurcătură, prevestind D-ale carnavalului de I. L. Caragiale. În comediile lui Caragiale „viziunea carnavelească este fundamentală”<footnote I. Constantinescu, Caragiale și începuturile teatrului european modern, București, Editura Minerva, 1974, p. 263. footnote> cu deosebirea că „la Alecsandri
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
singurul mare înșelat al piesei și cel mai ușor de înșelat dintre toți în același timp” (de Veta, Zița, Chiriac). Înțelegem că tejghetarul Chiriac va prospera înșelându-și patronul de două ori - o dată prin adulter și a doua oară prin farsa pe care i-o joacă, făcându-l să creadă că-i apără „onoarea de familist”. Vanitatea Jupânului Dumitrache, încrederea în sine și în categoria căreia îi aparține, excelenta părere despre membrii clanului său, trăsătura de naiv, capacitatea de iluzionare și
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
între grupurile de indivizi. Tejghetarul Chiriac va prospera nu doar prin repartiție echitabilă a viitoarei „tovărășii la parte cu patronul său de acum, ci și frustrându-l, înșelându-l de două ori”, o dată prin adulter și a doua oară prin farsa pe care i-o joacă, făcându-l să creadă că-i apără „onoarea de familist”. Tipătescu îl face pe Trahanache să creadă că a rămas prefect „pentru interesul partidului”: „mi-am sacrificat cariera și am rămas între d-voastră, ca să
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
nene Nae!”, „Urgent”. Redus la minte, întunecat de o onestă stupiditate, suprema satisfacție a lui Ipingescu este de a se face stimat de familia lui Dumitrache și de a-și afirma „superioritatea intelectuală” tălmăcind articolele politice. E un tip de „farsă groasă”, cum îl caracterizează însuși dramaturgul, dar având vanitatea relațiilor sociale. Tot în relații de alianță amicală este și Ipistatul din comedia D-ale carnavalului. În schimbul unui bilet la loteriile Ipistatului, Nae Girimea îi poate solicita oricând serviciile. Exclamația energică
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
D-ale carnavalului. În schimbul unui bilet la loteriile Ipistatului, Nae Girimea îi poate solicita oricând serviciile. Exclamația energică „Vorbă” constituie mecanismul personajului și destăinuie caracterul de autoparodie. Apariție fugitivă, Ipistatul contribuie alături de celelalte personaje la crearea și menținerea atmosferei de farsă prin „stupiditatea și nebunia lui de cea mai pură speță”<footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 159. footnote>. Forma cea mai simplă a nebuniei comice e producătorul de râs, care în treatru a fost prezentat în diferite forme ale profesionalizării, în funcție de
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
unei revoluții diferite de cea pașnică a lui Leonida, bătrânul nu ia in serios mărturiile ei și apoi, auzind cu propriile-i urechi, caută să pună în acord întâmplările cu definiția lui. Leonida caută în gazetă confirmarea propriilor constatări. În farsa pe care autorul o face celor doi bătrâni, comicul sporește prin confruntarea unor iluzii derizorii cu o realitate derizorie, văzute printr-o optică deformatoare comună celor doi protagoniști. Mai bine adaptat mediului social este un alt „senex” - Dandanache. Pelticul și
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
pentru a reîncepe”<footnote B. Elvin, op. cit., p. 5. footnote>. Într-un joc mecanic, ființe complet „despersonalizate” prin caracterul mimat al acțiunilor și sentimentelor parodiază existența. Acordând interes formelor „primitive” de teatru, pantomimei, marionetelor, comediei dell’arte și șotiei, circului, farsei populare, Caragiale ne prezintă imaginea unei lumi menținând sub travestiuri și „despersonalizări” impresia că viața se desfășoară într-un circuit închis și fără perspective „un spațiu închis, fără ieșire”<footnote I. Constantinescu, op. cit., p. 100. footnote>. Din acest punct de
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
îndeobște [...] amuzantă. Caragiale a fost un demon al veseliei”<footnote Paul Zarifopol, Publicul și arta lui Caragiale, Introducere la Opere I, II, I. L. Caragiale, în Pentru arta literară, București, Editura Minerva, 1971, vol.I, p. 119. footnote>. Interesul lui pentru farsa și paiațeriile antice, ca și tehnicile mai noi ale artei teatrale s-a spus că indică în Caragiale un precursor al teatrului modern. S-a observat că tehnica realizării personajului comic în teatrul lui Caragiale este „până la un punct asemănătoare
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]