1,716 matches
-
Atunci când se îndrăgostește de Arina, încearcă să-și contureze un profil intermediar între cele două, dar o pierde tocmai pentru că își ocultase adevărata natură, cea de "bestie din junglă"53, care o fascina, de fapt, pe doctoranda în filosofie adorată. Fatalitatea, în ipostaza caragialiană a "destinului care seamănă a voință răutăcioasă" (Zarifopol), pare să fie resortul acestui deznodământ. Variațiuni pe această temă sunt de găsit și în numeroase nuvele ale lui Gib. I. Mihăescu: Semnele lui Dănuț, Întâmplarea, Vedenia, La "Grandiflora
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
un Dumnezeu mort. După toate aparențele, cea de-a treia "tragedie ontologică" soresciană marchează desprinderea de problematica absurdului. Între alții, Edgar Papu nota categoric în "Vatra" (iunie, 1980) că Marin Sorescu "își dă seama că acest absurd nu este o fatalitate inexorabilă care-l apasă pe omul modern, ci expresia unei erori ale sale, ce poate fi înlăturată. Astfel, tot nonsensul vieții se datorește unei ruperi de rădăcini, care-l face pe omul actual să plutească haotic în gol. Sorescu străbate
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu bucuriile și nenorocirile ei. Simplitatea, sărăcia... asta îi păstrează liberi și senini. Așa, nu poartă povara nici unei bogății, nu sunt robii nici unei munci care să strice omenia din ei. Ei nu datorează vieții nimic altceva decât existența. N-au fatalitate... Au numai ursită. Stau drepți și ușori, gata să primească pe umerii lor slobozi viitorul. Bătuți de toate vânturile, de toate ploile și toate viscolele.. Asta-i viața lor, asta-i libertatea lor și nu și-ar schimba-o pentru
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a ști ce să răspundă. Când, în aceeași clipă, și-o ridică, văzu că Eugenia își ștergea o lacrimă furișă. — Eugenia! - exclamă el, și glasul îi tremura. — Augusto! - șopti ea cu supunere. — Bine, și ce vrei să facem? — Oh, e fatalitatea, nu e decât fatalitatea; suntem jucăriile ei. E o nefericire! Augusto, părăsindu-și fotoliul, se duse să se așeze pe sofa, lângă Eugenia. — Ascultă, Eugenia, pentru numele Domnului, nu te mai juca așa cu mine! Fatalitatea ești tu; aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
răspundă. Când, în aceeași clipă, și-o ridică, văzu că Eugenia își ștergea o lacrimă furișă. — Eugenia! - exclamă el, și glasul îi tremura. — Augusto! - șopti ea cu supunere. — Bine, și ce vrei să facem? — Oh, e fatalitatea, nu e decât fatalitatea; suntem jucăriile ei. E o nefericire! Augusto, părăsindu-și fotoliul, se duse să se așeze pe sofa, lângă Eugenia. — Ascultă, Eugenia, pentru numele Domnului, nu te mai juca așa cu mine! Fatalitatea ești tu; aici nu încape altă fatalitate decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să facem? — Oh, e fatalitatea, nu e decât fatalitatea; suntem jucăriile ei. E o nefericire! Augusto, părăsindu-și fotoliul, se duse să se așeze pe sofa, lângă Eugenia. — Ascultă, Eugenia, pentru numele Domnului, nu te mai juca așa cu mine! Fatalitatea ești tu; aici nu încape altă fatalitate decât tu însăți. Tu ești cea care mă tragi și mă ridici și mă împingi și mă faci să mă-nvârtesc ca un titirez; tu ești cea care mă-nnebunești; tu mă faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
decât fatalitatea; suntem jucăriile ei. E o nefericire! Augusto, părăsindu-și fotoliul, se duse să se așeze pe sofa, lângă Eugenia. — Ascultă, Eugenia, pentru numele Domnului, nu te mai juca așa cu mine! Fatalitatea ești tu; aici nu încape altă fatalitate decât tu însăți. Tu ești cea care mă tragi și mă ridici și mă împingi și mă faci să mă-nvârtesc ca un titirez; tu ești cea care mă-nnebunești; tu mă faci să-mi nesocotesc cele mai ferme decizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
faci să-mi nesocotesc cele mai ferme decizii; tu faci ca eu să nu fiu eu... Și-o cuprinse cu brațul pe după gât, o atrase spre el și-o strânse la piept. Iar ea, calmă, își scoase pălăria. Da, Augusto, fatalitatea ne-a adus aici. Nici..., nici tu, nici eu nu ne putem fi infideli, neloaiali față de noi înșine; nici tu nu poți apărea ca dornic să mă cumperi, așa cum ți-am spus într-o o clipă de supărare, nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
timp ce-și îndrepta și aranja părul. — Nu, tu..., tu..., tu..., Eugenia..., tu... — Nu, eu nu, nu se poate... Nu mă iubești? — Iubirea... Cine știe ce-nseamnă să iubești? Nu știu..., nu știu..., nu sunt sigură ce... — Și-atunci toate astea? — O... fatalitate a clipei, un rezultat al remușcării..., știu eu...; lucrurile astea trebuie puse la încercare... Și pe urmă, Augusto, nu rămăsese să fim prieteni, prieteni buni, dar nimic mai mult decât prieteni? — Da, dar... Și cum rămâne cu sacrificiul tău? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
odihnească, după ospăț, chiar pe pălăria sperietoarei înfiptă în mijlocul livezii. De aceea l-am iubit și tot din această pricină plecarea lui în altă țară m-a îngrijorat peste măsură. Ce s-a făcut oare din păsărica împinsă poate de fatalitate între oameni străini, iarna, fără adăpost? Robert nu va putea niciodată să doarmă în podul unei case vechi, în tovărășia cucuvelelor, lângă gramofonul cu pâlnia turtită, alături de perele tomnatice întinse pe jos, pe pânza de saci, în formații strategice, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
portretu groazii, a pudrat cafeaua c-un prăfșor verzuliu. După ce-a Împlinit misiunea, s-a dus cum a venit, făr’ să atenteze la cornuri, pudrate și ele. Pă loc am suspicionat că complota să-și elimine nepoata, doborâtă dă fatalitate, nainte dă vreme. Am rămas și nu șteam de visasem or nu. La o famelie așa unită și baștană ca alde Grandvilliers nu-i stă În obicei așa chestii-trestii! Mi-am pus frână la spaime ș-am dat să m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
apărută șansa mîntuirii creștine, tragedia a încetat să mai existe. Și anularea ei a născut un alt fel de blestem, aparte. Omul, căruia i-a mai rămas o șansă la care nu mai are cum ajunge, nu mai are scuza fatalității implacabile, a urletului pe care să-l învingă; a acceptării ca atare. Și nici consolarea nu-i e la îndemînă. O astfel de tragedie surdă ca o durere de măsea și indiferentă în fața celorlalți vine să-l cuprindă: o bagatelă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
important lucru În era lui și-a noastră - eroul transmutant nu (re)acționează absolut deloc, negăsind altceva mai bun de făcut decît să se scobească metafizic În nas, adîncit În blană, așteptînd să se lumineze și să fie Înjunghiat de fatalitate. Atunci la ce bun oaia? De ce balada se mai numește Miorița? Ce-ar face altcineva? Un spaniol, un englez, un francez i-ar provoca pe ăia la duel, chiar dacă sunt șanse mici de a Învinge. Un evreu i-ar trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
voise întotdeauna să treacă până și în propriii ochi un om plin de curaj. Începea chiar să creadă că există un destin, un fel de date nescrise cărora nu le poți scăpa, el, care își bătea joc de ideile despre fatalitate ce se cuibăreau acum în sufletul lui. Toate acestea aveau să se repete, într-o formă sau alta. Într-o zi și-a spus: „Am să merg și am să fac scandal“. Dar nu era prea lămurit cui ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
acest mod de existență arată cât de mult s-a degradat ființa umană. "Dreptul la informație" ascunde, de cele mai multe ori, dreptul la minciună. Chiar dacă e bazat pe intenții oneste, gestul rămâne limitativ și parțial. Și aici nu e vorba de fatalitatea oricărui act de comunicare: e vorba de perspectivă, oportunitate și întâmplare. Ceea ce înrăutățește lucrurile e viteza de răspândire a informației. De unde deducem că naivitatea e eficace. Ascultate și reascultate, naivitățile de ieri devin adevărurile de azi. Din simplă emisie fonică
Sunteți o persoană credulă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8348_a_9673]
-
Mircea Mihăieș Răspund pe loc: n-am turnat! Și mulți dintre prietenii mei n-au turnat nici ei. Ceea ce înseamnă că nu era o fatalitate să fii turnător și nu e nici motiv de mândrie. Oricât ar părea de improbabil, exista și o Românie a non-securiștilor. Din nefericire, exista și una infectată de securism. Boala a făcut ravagii, iar societatea românească nu și-a revenit
Ați turnat la Securitate? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8370_a_9695]
-
În plus, calculatoarele sînt adesea setate cu corector automat de engleză, astfel că secvențe de tipul "comunicarea este decisive", "limbajul administrative" sînt frecvente. În asemenea cazuri, explicația e furnizată cu deplină liniște: e vina calculatorului. A preda o lucrare nerecitită (fatalitate - "n-am avut timp să o recitesc"!) e cît se poate de firesc. Deși, pe de altă parte, pentru aspectul pur grafic al textelor se fac oricîte sacrificii: referatele sînt prinse în mape de plastic, cu ilustrații colorate, cu titluri
Corectînd lucrări... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8382_a_9707]
-
fi fost o revoluție, dar o revoluție de valori spirituale și sociale, o punere a statului pe baze noi, o rezolvare curagioasă a problemelor nu de politică, ci de viață spaniolă". În Austria, în schimb, recomandă Anschluss-ul, socotindu-l o "fatalitate istorică", pe care numai Dollfuss, cancelarul Austriei, n-o vede. Dollfuss nici nu ține cu "realitatea... vie", ci cu un "contract" juridic. Deși adversar declarat al lui Hitler, Sebastian, ca tot redactorul obiectiv ce asimilase lecția lui Nae Ionescu despre
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
de instinct de conservare și dispus la nesfârșite paleative. Spiritul mioritic ca boală națională de origine metafizică funcționează mai ales aici, în domeniul rosturilor existențiale, sociale și juridice ale scrisului cu o consecvență demnă de scopuri mai bune. Mioritismul înseamnă fatalitate, dar și defetism, fandare prudentă din fața realului și rezumare la ce e dat, chiar dacă inacceptabil, lamentație, iluzie, sacrificiu inutil, mistificarea realității obiective. Scriitorul român de când se știe el e un erou, dacă se poate național. Dar în același timp și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2848_a_4173]
-
de știrile ce ne veneau din ziare străine, din Rusia chiar, în privința aceasta, eram numiți calomniatori; și când ne rugam lui Dumnezeu să facă a trece păharul acesta de dinaintea noastră și a nu ne împlini ceea ce vedeam apropiindu-se ca fatalitatea, în [ale] cărei unde pluteau cu mulțumire roșii, atunci eram acuzați că vorbim rău de partidul fanarioților și de nobilul său aliat. De aceea era evident că oricât de identice ar fi îndealtmintrelea principiile fundamentale ale partidului conservator, numească-se
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
scaun, nici un registru, nici un sigiliu, nimic nu au autoritățile cu cari să-și poată începe lucrările lor. Pînea chiar și carnea lipsesc cu desăvârșire. La o parte din trupe li se trimite pentru hrană pesmeți de la Rusciuc, dar și aci fatalitatea a trebuit să ne lovească; vaporului Jiul ce era însărcinat a transporta proviziunile, i-a crăpat mașina. {EminescuOpX 159} În atare mod, lumea ce au trimis acolo se găsește în condițiune dezesperată; cu banii în mână, în multe locuri nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
țării. Dar diapazonul pudoarei d-lui Brătianu este ridicat la o așa înălțime că d-sa nu va consimți niciodată a părăsi puterea din mână și va merge înainte precum îl îndeamnă d. Boerescu, spre a aduce negreșit și alte fatalități pe capul acestei nenorocite și mult răbdătoare țări. Cel puțin, daca organele guvernamentale scuteau persoana domnitorului de orice amestec în comedia ce s-a jucat și de astă dată cu demisiunea simulată a d-lui Brătianu, dar nici acest tact
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
un fluviu sau un ocean [î]i îneacă; dar e un fluviu de baionete străine, dar e un ocean de datorii publice, dar precede moartea economică pe cea politică sau cea politică pe cea economică, rezultatul letal e acelaș. O fatalitate grea, păcatele părinților și a strămoșilor poate, păcatele generației actuale, setoase de câștig și lipsite de conștiință, un ce nedefinit ca adâncul Gheenei, incalculabil ca lipsa de caracter, variabil asemenea vecinicului neadevăr apasă asupra acestei țări stoarse și sărmane, acufundate
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
făcu mare zvon. La 1850 fu espuls din Viena, fără a i se cita motive, și trăi internat doi ani la vila sa din Gainfarn, unde trecu la biserica evangelică. După ridicarea acestei internări merse la Dresda, unde scrise broșura Fatalitatea turcească și marile puteri. Întors la 1854 în Austria, trăi retras. Abia la 1859 ținu un discurs cu ocazia unei aniversare a lui Schiller și făcu iar mult zgomot, dar guvernului-i displăcu atât de mult discursul încît a oprit
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
un război cumplit între populație și păduchii și șobolanii aducători de ciumă. Jumătate din europeni au pierit. Alianța microbilor între ei poate fi mai rea sau în orice caz tot atât de rea cât un război modern, adică nuclear. Dar astea sânt fatalități naturale, ce poți face? Mori și ești bun mort. În timp ce gazarea oamenilor, cu premeditare, cum aveam să aflu abia după încheierea păcii că avusese loc în timp ce noi audiam liniștiți cursurile, neliniștește spiritul nostru. Ce-a făcut civilizația europeană, ce i
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]