1,715 matches
-
insinuează în tot corpul, crește și se dilată ca un regret spre a se fixa apoi ca o tristețe. Este teama de viitorul existenței mele problematice sau este o teamă de propria mea neliniște? Căci mă cuprinde o neliniște de fatalitatea ființei mele. Oare voi mai putea viețui după astfel de probleme, voi mai putea continua să trăiesc după astfel de viețuiri? Oare ceea ce trăiesc eu e viață, sau un vis absurd, o exaltare reverică îmbrăcată în imperceptibile melodii transcendente? Nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se realizează, ci realizează. Faptul că fiecare om trebuie să aibă o carieră, să intre într-o formă de viață care aproape niciodată nu-i convine, este expresia acestei tendințe de imbecilizare prin muncă. Să muncești pentru ca să trăiești, iată o fatalitate care la om e mai dureroasă decât la animal. Căci la acesta activitatea este atât de organică, încît el n-o separă de existența sa proprie, pe când omul își dă seama de plusul considerabil pe care-l adaugă ființei sale
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și neliniștea apocalipsului. Sânt atât de vesel și de trist, încît lacrimile din mine au în același timp reflexe de cer și de infern. Pentru bucuria tristeții mele, aș vrea să nu mai existe moarte pe acest pământ, a cărei fatalitate este atât de groaznică în tristețea pură și adevărată. O să mă înghită golul meu lăuntric, o să fiu înghițit de propriul meu vid. Să simți cum te prăbușești în tine, în neantul tău propriu, cum riști gîndindu-te la tine, cum cazi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
într-un avânt apocaliptic. Simt cum tremur eu, și cu mine întreaga lume, cum mă năpădesc fioruri din adâncuri și cum mă cuprinde o exaltare de sfârșit de lume. Aș vrea ca toată lumea aceasta să fie aruncată în aer de fatalitatea ei proprie, de o nebunie imanentă, continuă și adâncă, de o demonie intrinsecă și părăsită, să se cutremure totul ca în fața ultimelor clipe, să ne învîrtim, halucinați, la viziunea agoniei definitive, a agoniei ultime a universului. Nimic să nu-și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lumini ale lumii. Văzând mizeria subiectivă în mizeria obiectivă a lumii, credem că ne ușurăm povara și ne dispensăm de mustrările ce ar trebui să ni le facem. În realitate, această universalizare ne adâncește nefericirea și, prezentînd-o ca pe o fatalitate cosmică, ne închide orice posibilitate de a o diminua, de a o face mai suportabilă. Disciplina nefericirii provoacă mai puține neliniști, mai puține surprize dureroase, un chin mai atenuat și o suferință mai stăpânită. Este o mascare aristocratică a consumării
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
exterioare nu se evidențiază mai bine ca în condamnarea viciului, această expresie de tragic carnal și de tulburare pasională, ce crește din prezența spiritului în carne. În orice viciu este prezentă o tragedie a cărnii, un salt al cărnii din fatalitatea ei, o încercare de sfărâmare a limitelor imanente ce încarcerează elanurile pasionale. O plictiseală organică se ridică până la o deznădejde a nervilor și a cărnii, din care nu se pot salva decât încercînd celelalte forme posibile de voluptăți. Atracția tuturor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Dumnezeu. Dar în infinit nu există popas. Și astfel, nu-l voi găsi niciodată. Procesul prin care cineva devine pesimist? O frecvență mare de depresiuni într-un om care are atât elan, încît în fiecare moment să fie viu. O fatalitate organică provoacă depresiuni incontinue, fără determinante și excitante exterioare, numai dintr-o adâncă tulburare internă; aceste depresiuni înăbușă pâlpâirile elanului, atacă permanent rădăcinile vieții și distrug bucuria naivă și instinctivă de a trăi. Se afirmă cu totul greșit că devine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Nu știu // 73 Singurătatea individuală și singurătatea cosmică // 74 Apocalips // 76 Monopolul suferinței // 78 Lirismul absolut // 84 Esența grației // 88 Eternitate și morală // 94 Moment și eternitate // 97 Istorie și eternitate // 101 A nu mai fi om // 103 Magie și fatalitate // 105 Entuziasmul ca formă a iubirii // 112 Lumină și întuneric // 120 Renunțarea // 122 Frumusețea flăcărilor // 136 Întoarcerea în haos // 140 Ironie și autoironie // 142 Despre mizerie // 144 Fuga de pe cruce // 146 Cultul infinitului // 150 Banalitate și transfigurare // 155 Principiul satanic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lăuntrice care înving rezistența mecanică a mediului exterior, tot așa, în lumea istorică există o ortogeneză a culturilor, care justifică individualitatea fiecăreia prin condiții și determinante originare, printr-un impuls specific. Marșul marilor culturi în istorie seamănă, de aceea, unei fatalități; căci nimic nu le poate opri de la pornirea lor de a se afirma și individualiza, de a impune stilul lor de viață altora și de a robi totul fascinației lor violente. Existând relativ puține culturi mari, numărul fenomenelor istorice este
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
i s-a constituit axă. Căci de la întîiul gest de viață, el trebuie să aducă în lume ceva care, desfășurat în timp, devine pentru el totul. Intrării lui în istorie nu există piedici din afară. Zorile lui sau sânt o fatalitate, sau nu sânt - De ce noi, românii, etnic vorbind mai omogeni decât germanii, am trebuit să ne așteptăm soarta o mie de ani? Situația geografică defavorabilă, neprielnicia condițiilor, năvăliri barbare, vecini sălbatici? Dar acestea ar fi trebuit să fie motive în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
gloriei este lipsită de un resort secret, dar efectiv, de viață. Ascensiunea culturilor dă impresia de creație din nimic, de direcționare după un plan pur interior. Germenele demiurgic nu este în toate egal de fecund. De aceea, nu toate sânt fatalități în aceeași măsură. La unele, demiurgia ia un caracter pur exterior și atunci ea se numește gigantism. Este cazul Angliei. Te întrebi: cum se face că această țară, dispunând atâta vreme de lume, nu este totuși o mare fatalitate? Neapărat
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sânt fatalități în aceeași măsură. La unele, demiurgia ia un caracter pur exterior și atunci ea se numește gigantism. Este cazul Angliei. Te întrebi: cum se face că această țară, dispunând atâta vreme de lume, nu este totuși o mare fatalitate? Neapărat, Anglia a dat lumii genii unice, inexplicabile, și a produs, în țara celui mai ordinar empirism, literatura cea mai delicată, deși este inexistentă în muzică și nulă în metafizică; totuși ea n-a luptat pentru o idee care s-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noi, românii, n-am făcut până acum istorie, ci am așteptat să ne facă istoria, să ne dinamizeze un torent transcendent ființei noastre; nu este naționalist acel ce nu e frământat de limitarea fatală care închide România în cercul și fatalitatea culturilor mici, a acelor culturi care n-au curajul să se învîrtă în jurul propriei lor axe: nu e naționalist acel care nu suferă infinit că România n-are misiunea istorică a unei culturi mari, imperialismul politic, megalomania inerentă și voința
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un vulcanism biologic, ornamentat și justificat de o întreagă eflorescență de valori specifice. Că un popor are tradiții, simțire comună nu dovedește nimic pentru urma pe care o va lăsa în lume. Numai în clipa când începe să devină o fatalitate, adică să fecundeze și să distrugă, își învinge nimicul condiției exclusive de popor. Ceea ce a fost Franța pe vremuri și astăzi Rusia, Germania și Japonia îmi pare a defini elementele acestei fatalități și voința de a deveni națiune. Oricât ar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Numai în clipa când începe să devină o fatalitate, adică să fecundeze și să distrugă, își învinge nimicul condiției exclusive de popor. Ceea ce a fost Franța pe vremuri și astăzi Rusia, Germania și Japonia îmi pare a defini elementele acestei fatalități și voința de a deveni națiune. Oricât ar vrea orgoliul și furia mea să integreze România cât de puțin în acest joc de forțe, trecutul și prezentul o exclud și va trebui să ne-o reveleze altcum pentru a nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a împiedicat-o să fie totdeauna imperialistă. Și a fost prin direcțiunea specifică a istoriei sale. Imperialismul de circumstanță este nerevelator și el nici nu descoperă o mare națiune. Cuceririle mari au în ele o mare doză de gratuitate, de fatalitate inutilă. Cine cucerește numai fiindcă îi trebuie imediat nu atinge prin fapte o semnificație istorică. Tot ceea ce e grandios și durabil în istorie s-a făcut sub imperiul unei necesități, care n-are nimic comun cu nevoia de fiecare zi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fiindcă ea este vibrația activă și intensă a devenirii. Marile culturi sânt culmi ale timpului. Adevărurile de fiecare zi ale românului sânt paralizante. Ele tind să răpească omului orice responsabilitate. Fatalismul este un amoralism al devenirii. Înțeleg să te mâne fatalitatea individuală și interioară, dinamismul demonului lăuntric, dar este o deviere și o rușine antropologică să-ți pui capul sub timp. Ne-a condus vremea o mie de ani. Aceasta nu spune puțin. Fatalismul neamului nostru este un blestem pe care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mari, rămânând în limitele scepticismului. La ruși, autoconștiința a fost totdeauna însoțită de autotortură. Asociind condiției rusești pasiunea pentru durere, ei s-au sfâșiat încontinuu, neștiind să se accepte sau să se refuze. Rușii s-au simțit ca o mare fatalitate, nu însă ca o evidență. De aceea s-au călcat ei în picioare la toate răspântiile și nu s-au cruțat niciodată în căutarea vijelioasă a nefericirii. Acest popor suplinește râsul prin rânjet, delicatețea prin avalanșe lăuntrice, nuanțele prin cascade
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
au creat în ciuda timpului. În orice elan, el cedează din rezistență, încît victoria asupra lui este un indiciu categoric al vitalității spiritului. Ireductibilul și irevocabilul spațiului și timpului nu sânt cunoscute de avalanșa ca soartă a culturilor mari. Cu conștiința fatalității timpului, nici un popor n-ar fi făcut revoluții, și nici războaie n-ar fi purtat, dacă spațiul ar fi fost atât de eterogen direcției lor interioare. Demiurgia culturilor a generat spațiul și timpul fiecăreia. Deoarece noi românii nu ne-am
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și de dramă. Acesta e și sensul scepticismului, în general. Românii n-au aproape nici o înțelegere pentru istorie, căreia-i substituie concepția destinului. Și ce este ideea de destin? Logica iraționalului. O direcție interioară într-o lume de contingențe, o fatalitate într-o totalitate de variabile. Pe când însă culturile moderne au renunțat la ideea metafizică a destinului, înlocuind-o cu una psihologică, noi românii am rămas la sensul metafizic al soartei. Pentru un german sau pentru un francez, destinul nu înseamnă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
metafizică a destinului, înlocuind-o cu una psihologică, noi românii am rămas la sensul metafizic al soartei. Pentru un german sau pentru un francez, destinul nu înseamnă mai mult decât un ireductibil lăuntric ce ne dă o formă în viață. Fatalitatea crește din suflet și rămâne în marginile lui. Dacă totuși depășește sfera psihologică, ea afectează forma unui determinism mecanic, fără baze în ontologic. Românul vede însă o sursă universală realității esențiale care e destinul. Fatalismul ete determinism pe baze metafizice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu expresii din lumea noastră și ați găsit cheia ascensiunii. Nu s-a făcut așa de ușor o dictatură două mii de ani... Să fie oare utopie, dacă am crede că România ar putea să se ridice vreodată peste nivelul și fatalitatea culturilor mici? N-aș vrea să formulez o condamnare pentru neamul meu. Și dacă ar exista în România un oracol, mi-ar fi teamă să-l întreb. Cine-mi poate garanta că viitorul nu ne va rezerva surpriza unui miracol
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ale puterii. De la 20 milioane de locuitori, în câteva decenii se ridică la 50, pentru ca populația să crească într-o mare numerică, ce legitimează aritmetic imperialismul. Sânt astăzi în lume 110 milioane de nemți, care își simt chemarea ca o fatalitate. Este un fapt universal controlabil: progresul în industrializare sporește numărul populației. Chiar dacă acest spor se întîmplă în primele faze, el este atât de copleșitor, încît limita staționară la care se fixează nu poate fi concepută ca o stagnare. De ce în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
numeric. Cine spune masă înțelege atomizare, iar cine-i delimitează conceptul modern nu-i poate îndepărta reprezentarea mulțimii, al cărei orgoliu pleacă din număr și a cărei conștiință din amenințare. Imensul cantitativ, gingantismul numeric, amplificîndu-se în conștiința individuală ca o fatalitate, face din fiecare reprezentant, din fiecare individ aparținător mulțimii, o fatalitate particulară, o amenințare individuală... Mișcarea maselor moderne și dinamismul lor compact au ceva halucinant în explozia lor subterană. Când ele vor ajunge la conștiința lor deplină, dilatate de orgoliul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
modern nu-i poate îndepărta reprezentarea mulțimii, al cărei orgoliu pleacă din număr și a cărei conștiință din amenințare. Imensul cantitativ, gingantismul numeric, amplificîndu-se în conștiința individuală ca o fatalitate, face din fiecare reprezentant, din fiecare individ aparținător mulțimii, o fatalitate particulară, o amenințare individuală... Mișcarea maselor moderne și dinamismul lor compact au ceva halucinant în explozia lor subterană. Când ele vor ajunge la conștiința lor deplină, dilatate de orgoliul lor numeric, vor cutremura candoarea devenirii. Cultura maselor este un nou
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]