8,029 matches
-
tablou al primăverii, un peisaj edenic plin de culoare, lumină și muzicalitate (Cântecul primăverii). La fel de expresiv apare și tabloul din Ireală, poezie semnată de Mircea Marcel Petcu, prin descrierea unei zile de vară până la lăsarea nopții. Vara, personificată într-o fecioară cu "buze roșii, cărnoase" se lasă atrasă de un "soare de foc" cu străluminări de aur, înconjurat de mantia ireal de albastră a cerului care devine, pe parcurs, vioriu odată cu lăsarea nopții și ivirea astrului selenar ce va arginta peisajul
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUȚIU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 354 din 20 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Fecioara rucăreană A fost odată ca niciodată, a fost odată în vremuri de restriște pe când românii își apărau țara și cinstea cu preț de sânge. A fost odată în vreme când copleșiți de hoarde sătenii-și pârjoleau calea cu case-n
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
înalt de trup și părul negru mângâindu-i sânii, cu morfoleală-n gură se-nfundă puf de perini și-ordonă un neînțeles tălmăcit. - Să-mi umple ea paharul și să-mi pregătească patul ! Spăimată-n culme de ochii bulbucați de pofte, fecioara-și face-un plan de fugă. Beiul cu josul în stârneală înghite-n sec și-nfige mâna-n teșchereaua doldora. Apoi scoate un pumn de galbeni pe care îi arată fetei stâlpite, în zornăit căznit. Cu mândrie în scărbă privită
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
să se oprească-naintarea și se întoarce singur cu brațele întinse înspre fată. În sinea lor cei doi își cugetă în scurt ce au defăcut. Fata putea să se întoarcă la viață și belșug cu strângere hidoasă ori să moară fecioară. Fulger de gând alege sfârșit de netrăire și se azvârle-n hău pe seninarea stâncii... Avea palmele împreunate-n rugă de iertare după ce își făcuse semnul crucii sfinte cu-nsemnul învățat... Turcii-și ridică brațele spre Cerul lui Alah în țipăt
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
jos de brațe ce-ar fi vrut s-o prindă, și parcă-i simtevzbatul. NU înțelege credința-n cinste de ghiaur și-și pleacă în jos capul ca-un înfrânt... Părinții-aleargă-n țipăt cu vaiet ca să ridice rămasul cu frumos de fecioară. Într-un târziu inimi zdrobite o suie-n car de-ngropăciune și-n dangăt de clopot, toți îi jelesc curajul cinstei cu neprihănire... După-mplinirea celor de cuviință sătenii în credință tare au înfipt o cruce-n acel vârf de munte
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
ca să arate tuturor că cinstea n-are preț în viață... Povestea a fost uitată când în 1916 eroi români au murit acolo sus luptând să-acopere viața ostașilor din vale. Și au intrat în istorie semnând cu-o cruce-n vârf. Fecioara a rămas fecioară rucăreană depoveste pentru Vârful Crucii și de-a fost adevăr Dumnezeu îi poate șterge păcatul înapoierii darului de viață, știind că a fost făcut fără de cuget să-și apere cinste și neprihană... Dar vârful de munte cu
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
că cinstea n-are preț în viață... Povestea a fost uitată când în 1916 eroi români au murit acolo sus luptând să-acopere viața ostașilor din vale. Și au intrat în istorie semnând cu-o cruce-n vârf. Fecioara a rămas fecioară rucăreană depoveste pentru Vârful Crucii și de-a fost adevăr Dumnezeu îi poate șterge păcatul înapoierii darului de viață, știind că a fost făcut fără de cuget să-și apere cinste și neprihană... Dar vârful de munte cu Cheie mai știe
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
a lunii Rămân în cruci împietriți. Alunecă sănile pe vise de zăpadă Când timpul așterne tăcerea sub nea, Doar el a rămas în ogradă Și lacrima ce picură din stea. Undeva în adâncuri decantează vinul via De culoarea obrazului rușinatelor fecioare, Sub zăpezi,încă,mai germinează poezia Iar rimele sunt însămânțate de soare. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Germinața de sub zăpadă / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 375, Anul II, 10 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
GERMINAŢA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361559_a_362888]
-
de parca mi-ar fi izvorât ape vii din sânii-copii; și-aș calcă peste valuri că pe spinări de dacice dealuri nici tare, nici blând îngânând un descânt cu rădăcini în pământul cel sfânt. * * * * * Albastrul halo să mă înconjoare că pe fecioare atunci cand visez că alăptez Duhul Frumosului și al Miraculosului că alăptez pe Însuși Mesia pogorându-se în chiar Poesia cea căreia tot mai smerita mă-nchin în Numele Tatălui și-al Fiului și-al Sfanțului Duh, Amin! LERUI LER, EMINULUI... Și-
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
pornite în dans nupțial Războiu-ntre îngeri a fost interzis ZVON DE PRIMĂVARĂ Se trezește mapamondul dintr-o lungă hibernare, Un zefir dictează versul odelor nemuritoare. Tânără și solitară într-o zi de primăvară, Muza scrierilor mele a luat chipul de fecioară. Ea m-așteaptă în pădure lângă brazii de argint, Eu grăbit îi ies în cale s-o dezmierd și s-o alint, Dar cochetă, capricioasă, dispare și n-o revăd Și mâhnit mă-ntorc din cale temător ca de prăpăd
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
care se leagă cel mai mult de praznicul respectiv. Ioan Botezătorul este cel care face legătura dintre Vechiul și Noul Testament, punând în lumină unitatea structurală a Cuvântului lui Dumnezeu. Biserica îl consideră ca cel mai mare dintre sfinți, imediat după Fecioara Maria. Zaharia și Elisabeta vârstnici fiind și fără copii, un înger i s-a arătat lui Zaharia - care provenea din ceata preoțească a lui Abia - în altar în săptămâna slujirii sale anunțându-l că i se va naște un fiu
SF. IOAN BOTEZĂTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363829_a_365158]
-
ar fi pustiu ca vântul, zădărnicit și orb, În preajma ta fecundă ce limpede mi-e versul Ca aerul pe care tot mai flămând îl sorb! Tu știi ce dulce-mi este povara asta sfântă Când mi te-aud prin suflet fecioară cum reciți Și-adeseori cu tine mă simt ca pâinea frântă Și numai laolaltă noi suntem fericiți! Cuvântul este viața și începutul ei, Asa e scris acolo, în Cartea cea divină Să nu știm niciodată tăcerea noastră ce-i Și
POEME DIN SPITAL de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363839_a_365168]
-
cu inima în treacăt Câte-un vis, câte-un fior... Măritată sunt, am lanțuri La dorințe și zăvor, Ca o sclavă din Bizanțuri Ce s-ar da celor ce-o vor... Măritată sunt, am funii La al patimii fior De fecioară când nebunii O ucid cu pofta lor. Măritată sunt, am noduri La aripi, ca să nu zbor Peste râuri, peste poduri, Ca-ntr-o plasă un cocor. Măritată sunt, am strajă La al cărnii mele for, La exterior doar coajă, Gratii
MĂRITATĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363865_a_365194]
-
Zâne bune, zâne rele, Sânziene și rusalii... Noaptea nopților rebele De delir și funeralii Cu drăgaice și cu iele Când se-mpușcă generalii Și-și dau viața pentru ele. Zâne bune, zâne crude, Și iubite neiubite... Noaptea spiritelor lude De fecioare neursite, De frigide paparude Când se vând pentru ispite Pustnici, regi, cristoși și iude. Zâne bune, zâne acre Libere sau ferecate... Noaptea patimilor sacre Și a sacrelor păcate Pentru văduve și soacre Când nu-s iaduri ferecate Pentru piazele din
SÂNZIENE ŞI RUSALII... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363867_a_365196]
-
înceta o clipă Să-ți cânt elegii cu lira Viselor ce se-nfiripă Și să bei din elixir a Cărnii-mi ultimă dulceață Noaptea când delirul arde În combustii de o viață Și când muza mea de bard e O fecioară desfrânată, Lacomă poftind să beie Cu reținere de fată Și cu poftă de femeie Sublimatul din tinctura Și esența-mi drămuită, Dizolvându-mă cu gura Și sorbindu-mă uimită... Referință Bibliografică: Muza mea / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MUZA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 923 din 11 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363879_a_365208]
-
momentul de față, sunt două extreme în Muntele Athos: sunt câteva mănăstiri mari cu condiții deosebite, de lux, și majoritatea mănăstirilor, schiturilor și chiliilor, care abia au cu ce să supraviețuiască. Aceasta nu înseamnă că harul și binecuvântarea teritoriului Patroanei Fecioara Maria s-ar fi împuținat. Nu, sub nici o formă, oricare ar fi slăbiciunile omenești. În joc se află altceva, de o calitate aparte. Este vorba de credința creștină care este și ea supusă profundelor schimbări ale timpurilor pe care le
“CRED, DOAMNE, AJUTĂ NECREDINŢEI MELE!” de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364055_a_365384]
-
februarie 2014 Toate Articolele Autorului LIVEZILE MELE Livada mea nocturnă, mai plânge după stele, În noaptea înfloririi. Aprinde candele luminii-n dar, Tânjind după un nor sihastru, înzăpezit, hoinar, Ce-o mistuia-n rafale, lovind cu lacrimi grele. Livada inimii - fecioară, mireasă este-n vară Tresare-n arșița iubirii și-n timp de sărbătoare. Trezește și scântei, strivite-n soare, Prelinse-n toamna vieții. Și nu e prima oară. Livada vieții mele, lumină e în drum, O văd cu ochii minții
ELISABETA IOSIF LIVEZILE MELE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364059_a_365388]
-
norii ca și anii, nu vom mai fi nici noi, dar în adâncul firii trăiește-o lumânare ascunsă-ntr-o firidă, nestinsă de suflare, sub raza tremurată citesc în mine, scriu, „De ce-nțelegem rostul iubirii prea tîrziu?”. Ai ochi de fecioară frumoasă, iubito, cu părul șaten, lăsat pe umerii netezi ca zarea-n ținutul Goshen. Zâmbești ca un prunc înaintea descătușării din vis, zadarnic aș vrea doar cu mintea să-mi stăpânesc ochiu-nchis în mine, în inima care, bătând nebunește, cerșind
INIMA RECE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362825_a_364154]
-
Acasa > Versuri > Iubire > POEME DE IUBIRE - AUTOR FLORENTIN SMARANDACHE Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1555 din 04 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului IUBIRE MICĂ Fecioara brună ca o tristețe din Homer îmi bate la inimă. Eu merg să mă-nvețe să plâng Ea se luminează de ziuă. Pe drum de-atâtea ori sunt un beat. Și vin la ea cu lacrimi în flori. „Ți-e
POEME DE IUBIRE – AUTOR FLORENTIN SMARANDACHE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362940_a_364269]
-
beau. Amețitoare apă, ce-ntunecat te clatini! / Mă simt legat prin sete de vietatea care a murit / La ceas oprit de lege și de datini... [ ... ] Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau să trăiesc și-aș vrea .... / Tu, iartă-mă, fecioară - tu, căprioara mea!Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Și codrul, ce adânc! / Plâng. Ce gândește tata? Mănânc și plâng. Mănânc!” „A murit, mărturisește tot Stela Covaci, când furios, când sperând, părându-i rău și iubind cu ardoare viața
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
mine nopți, Să-i fiu beției...dulcele mister Că un împătimit de struguri copți, Culegător să-mi fii, să nu-ți mai pier Și nu mai tristă, nici mai aplecata Și... nu mai lacrima și nici mai stea, Ci că fecioara pură, luminată, O stea din Cer să fiu, pe palmă ta... Shanti Nilaya Referință Bibliografica: Septembrie, scrisoarea ce ți-o scriu / Shanti Nilaya : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1699, Anul V, 26 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
SEPTEMBRIE, SCRISOAREA CE ȚI-O SCRIU de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362955_a_364284]
-
-ntindă rătăcirea la-ntregul creștin-norod, A venit Cler din toată lumea, la întâiul Sfânt Sinod : Diaconi, Preoți și Episcopi, cu Poșta Împărătească Ce dezbăteau Sfânta Scriptură, erezia s-o stârpească ! 7 articole din Crez, sub SFÂNTUL DUH au decretat : MESIA-Omul din Fecioară, e DUMNEZEU Adevărat ! De toată organizarea, Constantin s-a îngrijit ; Și-ntocmai ca un Apostol, Biserica, a Slujit ! Chiar dacă avea putere ca un Mare Împărat, Cu evlavie și râvnă, Elena l-a ajutat ! Apoi cu dragoste de fiu (Elenei), Constantin
SF.M.ÎMPĂRAȚI ÎNTOCMAI CU APOSTOLII, CONSTANTIN ȘI MAMA SA ELENA de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362976_a_364305]
-
melodios. Bărbatul strunește calul și ascultă câteva secunde. Glasul duios continuă să cânte ademenitor. Printre tufișuri astrul nopții își revarsă din nou razele. La scurt timp călărețul ajunge într-o poieniță, unde, în mijlocul său, plutește într-un vals ademenitor o fecioară (PRINȚESA) cu părul auriu revărsat în valuri peste umerii goi, cu sânii dezveliți și doar un voal alb îi cade peste nuditate, lăsând dezvelite coapsele frumos conturate. PRINȚESA: (cu voce melodioasă) Vino, iubitul meu! PALOȘ cu privirea ageră, părul negru
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Treptat privirea îi alunecă pe trupul care se unduiește armonios. PALOȘ: Cine ești tu, făptură demonică!? Fecioarase oprește din dans și cu grație întinde brațul drept către el. PRINȚESA: Apropie-te viteazule! Doar n-ai de gând să ucizi o fecioară fără apărare! PALOȘ: (cu sânge rece) Ești o nălucă ispititoare a nopții! Prințesa nopții face câteva piruete ispititoare. PRINȚESA: (suavă) Sunt ursita inimii tale! PALOȘ: (ferm) Răspunde: ești ființă umană sau miasmă a întunericului? PRINȚESA: (cu voce ademenitoare care se
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Nu mă păcălești cu vicleniile tale ca să mă atragi în ungherele întunecate ale bârlogului tău. Nu mă tem de dușmanul în carne și oase, indiferent cât de puternic și numeros ar fi, dar de nălucile nopții nici atât! PRINȚESA: Știu, iubitule! Fecioara îl cuprinde cu un braț catifelat pe după gât și-și lipește sânii fragezi de pieptul său puternic. Câteva secunde se privesc în ochi. PALOȘ: (o împinge ușor) Nu mă ademenești cu vicleșugurile tale! Dispari de bună voie, fantasmă nocturnă, altfel
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]