2,317 matches
-
de lume tot mai singur, mai barbar, - Trist, cu-o pană mătur vatra, solitar... Iar în zarea grea de plumb Ninge gri Sonet E-o noapte udă, grea, te-neci afară. Prin ceață - obosite, roșii, fără zare - Ard, afumate, triste felinare Ca într-o crâșmă umedă, murdară. Prin măhălăli mai neagră noaptea pare... Șivoaie-n case triste inundară - Ș-auzi tușind o tuse-n sec, amară - Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare, Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă, Ori
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
se inventează în oglinda ferestrei... fulgerul îi desenează acum o mustață bizară, în formă de furculiță... luminând tot ceea ce iubesc eu: rugina care macină tăcut, într-un fel de revoltă vagă și obstinată, cadrul ferestrei, scândura putrezită a mansardei și felinarul chior, întinzându-și o băltoacă de toată rușinea în jurul trupului costeliv... dar care nu-mi mai aparțin, pentru că nu fac parte din societate și tare aș vrea să evadez din cadrul speciei... Data 8, ...astăzi mi s-a pus o întrebare
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
ultim semn al statorniciei și dăinuirii lor în timp. De multe ori, privindu-i, aveam halucinanta certitudine că, odată cu ei, veneau în acele târziuri de noapte și moșii, și străbătrânii lor și stăteau cu toții la taifas, în lumina palidă a felinarelor din piață, într-o devălmășie de trupuri și umbre năboite de peste timp, încât nu mai știam dacă vorbesc cu vii sau cu morți, dacă poveștile lor sunt de acum sau vin din pământul în care fuseseră îngropate, odată cu strămutarea vechilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
știa că o poate pierde Într-un minut. Am continuat să merg, fără să aștept un răspuns. Treaz, În sfîrșit. La scurt timp, se auzi zgomotul traficului, iar văzduhul păru să se aprindă ca o flăcăruie de gaz la căldura felinarelor și semafoarelor care mă făcură să mă gîndesc la un zid nevăzut. — Mai bine ne despărțim aici, zise Bea, dîndu-mi drumul la mînă. Luminile unei stații de taxiuri se zăreau la colț, o defilare de licurici. Cum dorești. Bea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
afaceri, urma să lipsească, pentru a se Întîlni, În apartamentul albastru al hotelului Colón, cu o delicioasă damă de companie, proaspăt sosită de la Sankt Petersburg. Pentru eveniment, casa de pe bulevardul Tibidabo fu transformată Într-un pavilion de circ: sute de felinare, stegulețe și standuri amplasare prin grădini pentru a-i Întîmpina pe invitați. Fuseseră inviați aproape toți colegii lui Jorge Aldaya de la colegiul San Gabriel. La sugestia lui Julián, Jorge Îl inclusese și pe Francisco Javier Fumero. Miquel Moliner Îi avertiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pentru tine, și pentru nătăflețul ăsta de prieten al tău. Tu uită-te bine și Învață, băiete, că Îndată Îți vine rîndul și ție. Am urmărit cum inspectorul Fumero Îl distrugea pe Fermín În bombeuri sub lumina oblică a unui felinar. CÎt a durat Întregul episod, n-am fost În stare să deschid gura. Îmi amintesc impactul surd, teribil al loviturilor ce cădeau fără milă asupra prietenului meu. Și acum mă mai dor. M-am limitat să mă refugiez În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să mă uit și eu la el și, spre surprinderea mea, el Își Înclină capul, ca și cînd ar fi dorit să mă salute și să-mi indice că nu-l deranja deloc faptul că Îi observasem prezența. Lumina unui felinar Îi cădea pe chip din profil. Trăsăturile Îmi păreau familiare. Înaintă un pas și, Încheindu-și pardesiul pînă sus, Îmi zîmbi și se Îndepărtă printre pietoni, spre Ramblas. L-am recunoscut atunci pe agentul de poliție care mă ținuse În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
morții și dezolării. La fiecare pas puteam simți frigul, golul și furia acelui loc, groaza tăcerii sale, a chipurilor prinse În vechi portrete abandonate În compania unor lumînări și a unor flori veștejite. Îndată am izbutit să văd, În depărtare, felinarele de gaz aprinse În jurul gropii. Siluetele a șase persoane se aliniau pe fundalul unui cer de cenușă. Am iuțit pasul și m-am oprit În punctul pînă unde ajungeau cuvintele preotului. Sicriul, un coșciug din lemn de pin necurățat, odihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În cenușiu nu se apropie de mine și-mi oferi o floare din buchetul ei. Am rămas acolo pînă cînd grupul s-a risipit și, la un semn al preotului, groparii s-au pregătit să-și facă treaba la lumina felinarelor. Am vîrÎt floarea În buzunarul pardesiului și m-am Îndepărtat, neînstare să rostesc acel adio pe care-l purtasem cu mine pînă acolo. Începea să se lase noaptea cînd am ajuns la poarta cimitirului, și am bănuit că pierdusem ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
străin, ci pentru bărbatul pe care Îl iubise În tăcere vreme de cincisprezece ani: Julián Carax. 44 Am ajuns În piața San Felipe Neri odată cu căderea nopții. Banca unde o zărisem pentru Întîia oară pe Nuria Monfort zăcea sub un felinar, gol și tatuat cu briceagul, cu nume de Îndrăgostiți, Înjurături și promisiuni. Mi-am ridicat privirea spre ferestrele căminului Nuriei Monfort de la etajul al treilea și am zărit o luminiță arămie, șovăitoare. O lumînare. Am pătruns În grota Întunecată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și cînd un necunoscut mi-ar fi șoptit adevărul În vis. Am ajuns pe palier și m-am avîntat pe scări În jos, apoi am ieșit pe poartă. Strada Urgel era un rîu de nisip strălucitor din care se Înălțau felinare și copaci, asemenea unor catarge Într-o negură deasă. VÎntul spulbera zăpada În rafale. M-am dus pînă la stația de metrou de la Spitalul Clinic și m-am cufundat În tunelele de abur și de căldură la mîna a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
sale. Trezindu-se Înconjurat de beznă cu chibritul aprins În mână, el se repezea la geam, Încercând să deschidă oberlihtul și Înțepenea acolo. Dincolo de geam Îl privea un alt om de paie Braic, Înarmat cu o torță sau cu un felinar. Omul Braic se apropia de geam, se apropia și celălalt. Frica lui creștea. Iar mâinile se transformau În niște cărbuni aprinși. Văzând aceste imagini, omul Braic intra În panică. Și atunci, spărgând sticla, Încerca să pună mâna pe celălalt Braic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
apropia de geam, se apropia și celălalt. Frica lui creștea. Iar mâinile se transformau În niște cărbuni aprinși. Văzând aceste imagini, omul Braic intra În panică. Și atunci, spărgând sticla, Încerca să pună mâna pe celălalt Braic, care, la lumina felinarului, Își bătea joc de el. Întrebându-l ce caută acolo, În salon, omul de paie Braic apărut de dincolo de geam răspundea că-l caută pe omul Braic de dincoace de geam. Dar pentru ce? Ca să-i dea foc răului ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
semnificații pe care până atunci nu le-au avut, pot provoca nostalgia sau repulsia? Vreau să zică abia astfel ne putem explica de ce o roată veche de căruță poate deveni un așa de apreciat lampadar, de ce sfeșnicul de aramă sau felinarul de căruță sunt obiecte decorative În locuri În care necesitatea lor e nulă, de ce apare uneori Încăpățânarea de a armoniza o cergă de Maramureș cu mobila lustruită și de ce pot sta În vitrina cu pahare de cristal rădăcini informe, tratate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu nisip de pe un teren de golf, cu câțiva nuferi plutitori și câteva șezlonguri din lemn de tek pe margine, pentru relaxare. Dădea spre o curte interioară imensă. Tata corecta lucrări la o masă joasă din lemn, luminată de un felinar chinezesc atârnător din hârtie și arăta rezonabil de pus la punct cu o pereche de jeanși și sandale Naot cu șosete flocoase („N-ai de ce să cumperi Încălțămintea aia Birkenstock nemțească, din moment ce și israelienii fac așa ceva“, Îi plăcea să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Bucuroasă că nu mai trebuia să mă bazez pe picioare ca să mă susțină, m-am prăbușit cu stângăcie pe scaun și am rânjit, În timp ce el Închise ușa și se Îndreptă spre casă. 20 Tocmai terminasem de fixat cu sfoară ultimul felinar de hârtie care semăna cu un fel de tocană când mama nu se mai putu abține și mă Întrebă despre Sammy. —Bettina, scumpo, Sammy pare un băiat minunat. Și eu, și tata ne-am bucurat să-l Întâlnim aseară. Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Închis la culoare, aproape negru, iar canapelele din brocart și satin, țesute cu filigran auriu. Era cu totul descoperit, cu excepția câtorva pânze albe, care fluturau În vânt și confereau Întregului loc un aer de exotism sexy; singura lumină venea dinspre felinarele de sticlă În stil turcesc și de la sutele de lumânări din suporturi Împodobite cu mărgele. Boluri din cherestea neprelucrată, cu caise mici și fistic erau așezate pe toate suprafețele disponibile. Era fără Îndoială cel mai sexy loc În care fusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
carului. Cum să nu-ți dai seama, când vezi cum norii se reped asupra ei ca o haită de lupi? Încet-încet, ne-a cuprins bezna. Doar eram în mijlocul pădurii. Nu aveai voie să aprinzi măcar un chibrit, nici vorbă de felinar. Ne apropiam de „linia inamică” doar. Dar până acolo mai era cale de mers, nu șagă. Până să ne obișnuim cu întunericul, au și început să cadă primii picuri de ploaie. Și uite-așa, cu fiecare pas, glodul devenea tot
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un târziu... Iat-o! Ieșea din bucătărie cu o cofă în mână. Venea cu pas rar spre fântână. Lotrului i s-a oprit răsuflarea. Cum să facă să n-o sperie? A făcut un pas spre locul unde bătea lumina felinarului din curte. Atunci hangița l-a văzut. A tresărit. Și-a dus mâna la gură, pentru a-și înăbuși un strigăt, dar a continuat să înainteze. Când a ajuns la un pas de el, lotrul a întins brațele și a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ar simți vreun câine” - i-a trecut lotrului prin gând, în timp ce grăbea pasul. Când a ajuns pe movila de unde se vedea în curtea hanului, s-a oprit. Pentru o frântură de timp, hangița a trecut prin conul de lumină al felinarului din curte. Mergea cu pas grăbit în întâmpinarea hangiului. Când a ajuns în fața lui, acesta i-a smuls cofa din mână și a plecat cu pas apăsat spre casă. Ea a pornit după el, întorcându-și din când în când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
când privirea spre fântână... În seara următoare, fiindcă nu a venit băiatul - asta însemnând că nu-i nici o primejdie - lotrul a pornit spre han. Mergea totuși cu grijă, având pistoalele încărcate la îndemână. Luminile din curtea hanului erau stinse. Doar felinarul de noapte se legăna în bătaia vântului potolit. A bătut în poartă, rămânând în așteptare. ― Cine-i acolo? - a întrebat hangiul, ieșit în prag. ― Om bun. Deschide! - a răspuns lotrul cu voce joasă. ― Îndata mare - a venit răspunsul. Când poarta
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în bucătărie. ― Voi veni negreșit. A sărutat-o din fugă și a plecat. Mergea repede. Aproape alerga. Voia să-l prindă pe hangiu încă amețit de lovitura primită... Când a deschis ușa, hangiul s-a foit gemând... Lotrul a aprins felinarul și, punându i-l în ochi, l-a cercetat cu atenție. „Da. Am ajuns taman când trebuia. Când s-a dezmetici, o să-l am în mână ca pe o păpușă. Va face ce am să-i spun eu!” - gândea lotrul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a ajuns la bordei. Din spatele tufarilor a mai cercetat locul din jurul bârlogului. Nici o urmă. Nici un zgomot... Cu măturoiul de lângă ușă a acoperit urmele de sânge din omăt și a intrat... A tras țolul peste ferestruica din ușă și a aprins felinarul. S-a dezbrăcat și cu ajutorul unui ciob de oglindă a cercetat umărul. O bucată de mușchi smulsă de pe tot brațul ședea răsfrântă și sângera... A căutat o cămașă albă curată, a rupt-o în fâșii și a înfășat-o strâns
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ne întâlnim la intersecția celor două drumuri de sub cota 408. Aveți vreo întrebare? Nimeni nu a îndrăznit să rupă tăcerea, deși unora le-a încolțit gândul: „Asta înseamnă retragere!”... ― Executarea! - a fost ultimul cuvânt al căpitanului, cu privirea dusă spre felinarul atârnat de bagdadia adăpostului... Au salutat scurt și au ieșit. Nu au schimbat decât o vorbă două din mers, neîndrăznind nici unul să pronunțe cuvântul retragere... ― Ei? Care-i porunca? - au întrebat cei din jurul tunului. Dumitru, cu răsuflarea precipitată, a răspuns
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Augie da. Asta e tot ce știu. — Christopher! Ai căzut în apă și te-ai înecat?! Danny își întoarse privirea. Un val se sparse pe plajă. Felix Gordean stătea în picioare pe veranda din spatele casei - o siluetă minusculă, iluminată de felinare din hârtie. O ușă de sticlă era pe jumătate deschisă în spatele lui. Cei doi tipi musculoși, care abia se distingeau, stăteau îmbrățișați pe podeaua dinăuntru. Christopher zise: — Te rog, pot să plec? Danny se gândi la rechinii din trecutul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]