2,253 matches
-
mulțumea măcar cu o vorbă bună. Trase în ograda conacului, nu în fața castelului, ca să nu indispuie pe boieri. Avusese intenția să ia și pe Aristide la întrevederea cu Nadina: în fața unui bărbat nostim orice cucoană tânără vrea să rămâie numai fermecătoare. În ultimul moment se răzgândi. Cine știe cum se pot întoarce lucrurile și de ce să fie băiatul de față dacă s-ar întoarce în rău? După primele schimburi de cuvinte, Platamonu își zise că înțelept a procedat lăsând pe Aristide pe-afară
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se lăuda și se înălța, firește, dar cu măsură. Până nu va vedea cu ce se va alege din mondenismele astea, nu îndrăznea să-și ia vânt. Îndeosebi despre Nadina vorbea cu mare entuziasm. I se părea ființa cea mai fermecătoare și lăsa să se înțeleagă că-l simpatizează, deși ea nu prea l-a luat în seamă și chiar în automobil abia i-a adresat câteva cuvinte, întreținîndu-se mereu și în franțuzește numai cu Raul Brumaru. În sfârșit, duminică înainte de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Sunt îndrăgostit rău! Olga îi aruncă o privire cu un surâs ștrengăresc. Tecla, însă, uitîndu-se o clipă la loja Nadinei plină de o diversitate de admiratori, murmură pe gînduri: ― Ce-i drept, parcă s-a făcut mai frumoasă și mai fermecătoare... Tânărul Iuga îi sărută mâna, recunoscător. Când se ridică iar cortina și se întunecă sala, Nadina șopti: ― Unde mergem după spectacol, Grig? Și mai târziu, în momentul culminant al dramei de pe scenă, continuă cu drăgălășenie: ― A descoperit Raul un local
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
unui adăpost împotriva frigului și întunericului. ― Unde să stăm? întrebă Titu, cuprinzîndu-i mijlocul. Vezi, aici la mine nici n-avem unde să stăm împreună alături... Tanța purta pe față un surâs curat de fericire. Ei toate i se păreau acuma fermecătoare. Se așeză simplu pe marginea patului, uitîndu-se cum Titu punea două lemne în sobă, cum întorcea cheia în broască... De-abia când el îi luă capul în mâini și o sărută pe buze mai apăsat ca altă dată, avu o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Grigore, apărură Predelenii și Rogojinaru rămase bodogănind cu geamantanul. Olga mulțumi cu un surâs lui Titu pentru flori. ― Poetul nu se dezminte niciodată! strigă Predeleanu, strângând mâna tânărului Herdelea. ― Mai cu seamă când e vorba de o domnișoară așa de fermecătoare! zise tânărul cu pălăria în mână și cu o privire admirativă către Grigore. Doamna Tecla Predeleanu era mai mișcată ca toți. Îi părea rău că n-a luat și pe copii la gară, să fie de față când pleacă Olga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de la Old City la Gara Lipscani și de la cărți poștale la Foto Cabinetul meticulos desuet al lui Eugen Ciocan. Trec, de asemenea, zilnic prin fața ASE-ului, unde au început să apară mici expoziții stradale cu imagini de arhitectură rurală și fermecătoare bisericuțe de lemn pe care le privesc (și nu sînt singurul) de fiecare dată cu încîntare. în satele noastre, acestea sînt înlocuite însă de casele făloase, iar bisericile de lemn se dărîmă sub povara timpului și în indiferența totală a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
le cunosc, o apo logie lucid filială care întrece, fie-mi cu iertare, toate elogiile satului românesc. Îi aparține lui șerban Anghelescu și îl găsiți în cartea sa recentă Farmecul discret al etnologiei. Pe același ton, textul continuă cu cîteva fermecătoare dezvrăjiri : Semănătorismul și poporanismul au adîncit ceea ce discursul pașoptist lăsase în arena ideologică : sfințenia rurală, culpa intelectualilor care s-au separat de izvorul veșnic al autohtoniei. Din nou este vorba despre o unitate primordială pierdută. Instaurarea diferenței, despicarea neamu lui
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
complexul fiind așezat în mijlocul unei păduri. Acea pădure, cu magia ei, cu ataraxia vegetației nesfârșite, cu miile de forme ale trunchiurilor, rădăcinilor, putregaiului, cu bolțile rarefiate, cu dârele de lumină căzând printre frunzele transparente, este unul dintre locurile cele mai fermecătoare în care am fost vreodată. Umblam toată ziua prin pădure, ciopleam corăbioare din scoarță de molid, ne luptam și jucam fotbal. Eram împărțiți pe detașamente, după vârstă, de-o parte băieții, de alta fetele. Ele culegeau clopoței și alte flori
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am întors s-o privesc, prefăcîndu-mă că vreau să-i spun ceva unui coleg, nu mi-a venit să cred: Lili stătea picior peste picior, într-o atitudine care mi s-ar fi părut indecentă dacă nu ar fi fost fermecătoare. I se vedeau picioarele până sus, cu pielea lor albă și mată, iar ea, mi-am dat seama deodată, mă privea țintă. Nici nu știu când a venit lângă mine. Era parfumată puternic, zâmbea și mă privea cu coada ochiului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ar afla. Ciudat că toți o vedeau numai sub aspectul ăsta frivol. Chiar și acum, când eram atât de pornit împotriva ei, simțeam că nu pot fi de acord cu aceste, în definitiv, defăimări ale Ginei. Eu știam cât de fermecătoare, de bună și chiar de inteligentă putea fi ea uneori, știam că, printre zeci de prostii, putea să aibă câte o replică uimitoare, știam cât de obsedată e de moarte, de îmbătrînire. Firește, sufeream și-o uram pentru că aparținea altcuiva
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Caramele și drageuri" sau "Limo-limo-limonada". De la șapte-opt ani în sus abia, de când începusem să merg la școală, mă mai stăpâneam. Dar întotdeauna am fost o pofticioasă. Mă mir că nu m-am făcut ca o balenă. Oborul era un loc fermecător. Mi-l amintesc și azi cu precizie, îl văd pur și simplu în fața ochilor. O intersecție simplă, nu foarte largă, dar cu un aer balcanic, negustoresc, cum nu mai găsești azi nicăieri. Dacă veneai de pe Ștefan cel Mare, te năpădea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la comandă, se ridicară și apoi, unele după altele, se curbară spre deget, lipindu-și boabele cleioase de unghia lui Egor. Dacă aș lăsa degetul aici, în scurt timp mi l-ar roade până la os." Era o plantă-păianjen, un păianjen fermecător. I-am povestit visul cu apa și cel cu paharul, și Egor a aprobat dând ușor din cap, fără să se mai entuziasmeze ca la început. Acum știa. Eu eram, fără nici o îndoială, aleasa, eu aveam să pătrund în REM
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și-au închinat cu socrii și alte rubedenii un pahar de vin. Mașina, de culoare crem, era parcată oblic, între Lada lui Gheorghian de la șase și Wartburgul vișiniu al fotografului de pe scara cealaltă, proprietarul buldogului Dolly. Dacia avea o linie fermecătoare și cei doi arhitecți o puteau privi de dimineață până seara din balcon. Strălucea cel mai tare în soarele aspru al primăverii, chiar mai tare decât Citroenul colonelului de la doi, colonelul Boteanu, mașină pe care un soldat o spăla cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vreau să mă joc la lecție, răspunsei eu, încercînd să par mult mai sec decât eram. Asta i-a dat de gândit și a'închis o clipă ochii, după obiceiul ei. Avea pleoapele mai palide, cu o foarte ușoară și fermecătoare umbră viorie. ― Mă duc să văd dacă au venit scrisori, spuse ea și se ridică repede de la masă. O așteptai puțin cam plictisit; căci vedeam că nu învață nimic și mă temeam să nu creadă inginerul că din vina mea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
greutate pantofii, căci era întunerec, și coborâi tiptil scările, cu o ciudată mâhnire și furie în suflet. Am fost foarte emoționat văzând pretutindeni lămpile aprinse. *** Din jurnalul acelei luni: " Nu are o frumusețe regulată, ci dincolo de canoane, expresivă până la răzvrătire, fermecătoare în sensul magic al cuvântului. Recunosc că nu mi-am putut lua gândul de la ea toată noaptea. Și acum, în loc să lucrez, mă gândesc la ea, imagine pală în sort albastră de mătase întunecată cu înflorituri de aur. Și părul... Persanii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a mulțumit că am vorbit cu ea. După cină avem o mică "explicație". Maitreyi îmi spune că n-am înțeles-o atunci când am crezut că disprețuiește dragostea, simpatia..." " Lupta a durat un sfert de oră. I-am strivit mâinile. Era fermecătoare zbătîndu-se; fața i se contorsiona, lăcrăma, se ruga în gând Ia Tagore. Încerca să-și scoată mîmile prinse de încheieturi în pumnul meu; căci aceasta era lupta. Eram calm, experimentând detașat de durerea fizică și de orgoliu. În sfârșit, a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
se cunoască. Oare cine ar putea să-i aducă tuberoze la mormânt ? Ștefan este influențat de Sophie, Titi la fel, Miti Popazu a plecat la Viena, așadar nici măcar o floare ! Un mormânt părăsit... Ce păcat, atât de tânără și de fermecătoare și de grațioasă și, dacă ar vrea, ar putea să dirijeze și casa, în locul Sophiei și madamei Ana... Cine o controlează seară de seară pe leneșa de Nela dacă i-a șters de praf pantofiorii de lac și dacă i-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ea ar fi trebuit să se mărite cu el.“ Nu l-a mai întâlnit pe Rozanov decât mult mai târziu, când o Linda ușor jenată a venit în vizită Ennistone împreună cu soțul ei. Dar pe atunci Alex era logodită cu fermecătorul și atât de popularul Alan McCaffrey și își revenise din episodul ei paranoic. Soții Rozanov au plecat mai târziu în America, unde Linda a murit, lăsând o fată cu care, din câte se spunea, Rozanov nu se putuse împăca niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că te afli aici, se adresa preotul către Stella. Bună, Ruby. — Da? Asta înseamnă că a aflat toată lumea? replică Stella. E cel mai nou subiect de conversație la Băi? — Doamna Osmore mi-a spus, răspunse părintele Bernard, etalându-și surâsul fermecător. De fapt, îl înștiințase Gabriel la telefon, dar i se părea lipsit de tact să menționeze acest lucru. — Și de unde, mă rog, a aflat doamna Osmore? întrebă Brian iritat. Nu vrem să ne pice tot felul de indivizi, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
el însuși că se îmbătase (ceea ce i se întâmpla rar, dar zdravăn) și că se dăduse de gol față de Tom McCaffrey, pe care, ulterior, îl pusese să jure că va păstra secretul. Oricum, încă nu rupsese relațiile cu primejdiosul dar fermecătorul lui har. Încă se mai ducea pe la profesorul lui de canto, un om posomorât, un compozitor ratat, pe vremuri cântăreț de operă, care locuia pe lângă magazinul Harrods și de la care continua să ia lecții, ascunzându-i cât de puține exerciții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
momentul de față, Tom era coautor cu Gideon Parke. Învățase să imite stilul poetului din secolul al XVIII-lea și compunea kilometri de versuri adiționale, despre care se spunea că sunt mai bune decât originalul. Printre acestea se număra și fermecătorul cântec pe care-l scrisese pentru băiețandrul (Simon, fratele Oliviei Newbold) care, la sfatul lui Jonathan Treece (fost dirijor de cor la St. Paul, actualmente organist la un colegiu din Oxford) cânta rolul măscăriciului destinat contra-tenorului imposibil de descoperit, în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nesta, Valerie și Olivia, cu răsfățatul lor Mike Seanu, și Simeon, fratele Oliviei, care urma să cânte în rolul contratenorului, și Cora Clun, fiica lui „Anne Lapwing“, precum și Derek, fratele ei mai mic, vedeta corului de la St. Olaf, care juca fermecătorul rol de paj al Afroditei; se mai găseau Maisie Chaimers și Jean Burdett, muzicala soră a organistului de la St. Paul și a brutal de sincerului medic al domnișoarei Dunbury, Jeremy, Andrew și Peter Blackett, și Bobbie Benning și alte persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
unde organizasem o petrecere și rezultatul a fost că toți colegii, afară de Charlot, pe care îl lăsa rece orice femeie, se îndrăgostiră de ea. Mă simțeam puțin măgulit fiindcă toți mă invidiau că pusesem mâna pe o femeie atât de fermecătoare. Chiar Rița, servitoarea care ne făcea curățenie și ne spăla rufele, mi-a spus în treacăt: ― Aferim, domnule Petrican, așa fetiță mai rar! Cunoștințele printre fete le făceam, de obicei, la balurile studențești, unde mă duceam cu doctorul, care, ca
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
voce pițigăiată!) devenea altul. Ieșea parcă din proptia-i piele, făptura lui se mărea pe nesimțite, lua proporțiile unui uriaș care ne stăpânea cu forța verbului său sclipitor. Uitam de el, uitam de noi și ascultam o simfonie de cuvinte rnai fermecătoare decât muzica beethoveniană. Astfel, dreptul roman încete să mai fie o disciplină aridă de care fugeau mai toți studenții, ci o artă care urca la creier, pe scări de mătase. Când a isprăvit, m-am frecat la ochi cu necaz
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în plus. Mihaela arăta tot timpul o veselie și o exuberanță aproape neobișnuită. Parcă adunase toată primăvara în ea. Vorbea însuflețit, râdea zglobiu de toate lucrurile, se agăța sprintenă de crengi, alerga pe alei și făcea o mulțime de ștrengării fermecătoare. Părea o Mihaela nouă cu însușiri noi, care n-avea nici o asemănare cu cealaltă pe care o cunoscusem până atunci. ― Știi, Aimée, că mă mut? ― A! slobozi ea un țipăt ascuțit, de surprindere. Tocmai în clipa asta aveam de gând
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]