54,757 matches
-
copilărie să vorbim, că numai ea..."). Copiii lui Mitică au deja griji, doar că grijile și preocupările lor sînt, la fel ca ale taților lor, derizorii. Eugen Ionescu aduce cu totul alt tip de mici oameni mari. În poemele lui, "ființele mici" au toate grijile ființelor mari, în speță pe ale lui Eugen Ionescu însuși și ale generației sale. Copiii sînt niște mici existențialiști, confruntați, de cînd se joacă cu păpușile, cu marile întrebări metafizice, cu marile absențe, cu Răul, iar
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
ea..."). Copiii lui Mitică au deja griji, doar că grijile și preocupările lor sînt, la fel ca ale taților lor, derizorii. Eugen Ionescu aduce cu totul alt tip de mici oameni mari. În poemele lui, "ființele mici" au toate grijile ființelor mari, în speță pe ale lui Eugen Ionescu însuși și ale generației sale. Copiii sînt niște mici existențialiști, confruntați, de cînd se joacă cu păpușile, cu marile întrebări metafizice, cu marile absențe, cu Răul, iar această disproporție dintre marile probleme
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
ale generației sale. Copiii sînt niște mici existențialiști, confruntați, de cînd se joacă cu păpușile, cu marile întrebări metafizice, cu marile absențe, cu Răul, iar această disproporție dintre marile probleme și universul mic, apărat de un Dumnezeu mic, face ca ființele mici să trăiască mult mai acut sentimentul neputinței și tragismul existenței. Povara întrebărilor strivește pur și simplu lumea în miniatură, în care totul este din carton, vată și tărîțe. Moartea păpușii și Elegie mică sînt cele două fețe ale morții
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
umezi/ și cu moarte-n trup uscat". În ambele poeme, martorii sînt păpușile, care bocesc de-a valma creaturile umplute cu tărîțe și pe cele din carne și sînge. PĂpușile cu care s-a jucat ( în realitate sau în poezie) "ființa mică" Eugen Ionescu nu sînt simplă recuzită, ci modelul omului ionescian. Elegie pentru păpușa cu tărîțe conține, in nuce, toată filozofia ionesciană și scenariul tuturor pieselor sale. Este așadar, o artă existențială și un crez artistic: S-a afărîmat păpușa
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
om cu gura strîmbă și pupila bleagă, un om bătrîn, căci, imaginea păpușii înainte de sfărîmare este o caricatură a bătrîneții. Păpușa din elegie este una bătrînă. Iar cînd vine moartea, nu mai poate face "nimeni nimic". Faptul că în universul "ființelor mici" păpușile sînt trase de sfori, că îmbătrînesc și mor și că cei care se joacă cu ele sînt conștienți de asta face poezia lui Eugen Ionescu profund originală. După cum originală este și ideea de a spune copiilor elegii, adică
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
că îmbătrînesc și mor și că cei care se joacă cu ele sînt conștienți de asta face poezia lui Eugen Ionescu profund originală. După cum originală este și ideea de a spune copiilor elegii, adică de a-i lega de tristețe. Ființele mici din aceste poeme, fie ele copii, păpuși, animale sau obiecte animate, sînt aceleași din teatrul ionescian de mai tîrziu. Adică ființe care cunosc întrebarea DE CE? În Prezent trecut- trecut prezent ( traducere de Simona Cioculescu, Humanitas, 2002) există o altă
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
originală. După cum originală este și ideea de a spune copiilor elegii, adică de a-i lega de tristețe. Ființele mici din aceste poeme, fie ele copii, păpuși, animale sau obiecte animate, sînt aceleași din teatrul ionescian de mai tîrziu. Adică ființe care cunosc întrebarea DE CE? În Prezent trecut- trecut prezent ( traducere de Simona Cioculescu, Humanitas, 2002) există o altă față a poemelor pentru ființe mici: patru povești pentru "copii mai mici de trei ani". De data aceasta există un narator, chiar
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
fie ele copii, păpuși, animale sau obiecte animate, sînt aceleași din teatrul ionescian de mai tîrziu. Adică ființe care cunosc întrebarea DE CE? În Prezent trecut- trecut prezent ( traducere de Simona Cioculescu, Humanitas, 2002) există o altă față a poemelor pentru ființe mici: patru povești pentru "copii mai mici de trei ani". De data aceasta există un narator, chiar tatăl, care îi vorbește fetiței lui de 33 de luni, Josette. Ca în poeme, și aici, copilului îi sînt refuzate mincinoasele locuri comune
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
antic, în teatrul de mai tîrziu al lui Ionescu teoria lui Hermogenes o învinge pe cea despre "dreapta potrivire a numelor". Poetul nu și-a luat în seamă cartea de debut, deși nu există nimic mai "ionescian" decît Elegii pentru ființe mici. Încă o dovadă că autorii nu trebuie crezuți pe cuvînt atunci cînd fac aprecieri asupra propriei opere.
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
în mine cu lacăte grele. Cine să-l mai scoată de acolo?! Sau "Tristețea e singura realitate pe care sufletul meu o trăiește plenitudinar." Sau "Ori de câte ori îmi lipsești te caut ca pe cealaltă jumătate a mea pentru a-mi reîntregi ființa..." sau "Cerul ochilor tăi în care strălucea roua pură a melancoliei..." și așa mai departe... Metafore simple, epitete ornante, vocabular cioranian 100%, efect zero. Autorul se prea poate să fie un om sensibil, o structură melancolică, un poet. Tehnic vorbind
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
cu grijă în mine însumi așa cum m-ai așeza în Celălalt sub ferestrele noastre cerșetorii Amarului Tîrg caută aur în Alaska gunoaielor fă-mă să fiu o formă fără obiect precum orice poem ori un obiect fără formă precum orice ființă orice-aș face norul bîzîie ca un bondar răcoarea solară se-nvîrte ca o morișcă. Centrul de azi Centrul de azi e altul decît cel de ieri doar marginea e-aceeași Centrul un pic frivol zăpăcit mobil marginea virtuoasă răbdătoare neclintită
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]
-
să termini urcușul pe-acest lujer galben se sprijină muntele pe-această cioară (vopsită) mizează un Înger și promisiunea celestă se-nfruptă din fructul răscopt și curge saliva de-a dreptul din gura văzduhului cîte furnici se urcă pe mușuroiul ființei tale însă nu mai pot coborî și rămîn toropite acolo amestecate cu gîndurile. Direcții Direcții curente glorii grădini prin care se plimbă cărțile cărți prin care se plimbă grădinile limbaje ce debarcă pe țărmul altor limbaje cum colonizatori Paradisuri ce
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]
-
Socec în anul 1939. Am părăsit locuința lui E. Lovinescu strîngînd în brațe volumul care răspîndea o mireasmă de tipăritură proaspătă. Îmi venea să opresc trecătorii de pe stradă, să le împărtășesc bucuria pe care o trăiam și care răspîndea în ființa mea un șuvoi de inegalabilă fericire. Acea zi s-a înscris, în biografia mea, ca începutul celui mai important act din viața mea, parafat de prestigioasa semnătură a marelui critic E. Lovinescu Bacău - 3 februarie 2003
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14168_a_15493]
-
The Road not Taken. La Irina Mavrodin însă, alternativa este, inevitabil, îmbrăcată în mistic, drept singur și simplu mod de concepere a existenței, în metafora gestului femeii lui Lot: " Ai putea trăi acum/ nu știu câte vieți,/ dacă te-ai uita/ la ființa / cu multe chipuri schimbătoare/ care îți gâfâie/ în spate/ dar frica ta este/ prea mare/ mai bine ia-o la fugă/ și nu privi înapoi." (Epifanie IV) Titlurile poemelor au și ele o semnificație: par a desemna tablouri sau eboșe
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
abstracte, sugestii de existență ba chiar de existențialism. Foarte puține imagini concrete, deși poeziile sunt transparente, simplificate, ele sunt cel mai adesea punctele de plecare a meditațiilor de profunzime și serenitate orientală, sau de contemplare la modul rembrandtian a materiei ființelor: "văd scena din pădure/ mistrețul negru zace/ în balta roșie/ de sânge aburind" (Vânătoarea). Alteori realitatea se încheagă ciudat-superb în imagini foarte sugestive: "prin fereastră/ ninge imaginea e vie/ nu poate fi agățată/prinsă alunecă din labe/ se rostogolește ca
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
la adăpat, se interesa de păsăretul curții, cerea slugilor bătrâne să-i spună povești. Această curiozitate e aproape congenitală, ca și auzul foarte bun, care înregistra "acordurile delicate ori grave ale naturii". Ca un "primitiv", el se integrează cu întreaga ființă plantelor și animalelor. Deși în această scriere memorialistică vrea să "se lipsească de meșteșugul breslei din care face parte", Sadoveanu nu se poate abține să nu descrie, cu penelul său cunoscut, bălțile Siretului în expedițiile lui cinegetice tot mai frecvente
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
acea vreme o moșioară. Fiul n-avea nimic din dârzenia răzășească: era delicat și cuminte "ca o duducă", studios, "își vedea numai de bucoavne" și nu ieșea să se joace cu copiii. "Primitivul" Sadoveanu își vede colegul ca pe o ființă care-și renega seminția printr-o existență livrescă și orientată în cu totul altă direcție decât cea filoțărănească: "Nu-l puteam dobândi niciodată pentru mine și ai săi; într-o zi era al unui autor antic, în alta al unui
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
unghiuri ale pământului, apoi de a se strânge într-un singur loc în care n-a nins niciodată, felul de a se topi repede sau încet, de a sta mult timp ca o lapoviță, apoi de a se liniști ca ființă vie, rămânând pe vârful munților Kebnekaize, mult timp, aproape un an, până când, în sfârșit, va întâlni imaculata față de copil a unei noi zăpezi. Toate aceste nume sunt sacre pentru laponi și unele din ele au pătruns și în limba suedeză
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
altă parte a orașului marțial, în umbra marilor lupte, timpul își încetinise ritmul devenind o baltă - o mică îngrămădire lichidă în care nu înotau peștii mari și nici măcar broaștele. Dar în acest timp-marasm exista de asemenea viață: amoebe și alte ființe care nu erau vizibile cu ochiul liber. În băltoaca de timp se trăia într-o așteptare care treptat devenea chiar scopul vieții. Cei care așteptau cădeau într-o stare visătoare, plăcută - având destul timp să caște, întinzându-și picioarele în
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
pornit-o și eu pe jos cu mulțimea de bărbați și femei care se îndreptau spre ușa larg deschisă, ducând în brațe pungi și cartoane pline de flori. Acești oameni, îmi spuneam, observându-i de departe, sunt cu siguranță niște ființe care nu trăiau ca să se compare unele cu altele. Păreau eliberați de invidie, nemulțumire, amărăciune. În cadrul ușii stătea Rakel zâmbind, îmbrăcată într-o rochie cu dungi, părul ei era tuns băiețește și firele răzlețe aveau reflexe violete. Lângă pantofii ei
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
de vis cu sirene și pești, corpuri de zei ai mării, totul mă atingea vrăjindu-mă din depărtare. Viața urla de poeme. Apoi am mers într-un ritm mai liniștit, coborând în labirintul străzilor necunoscute. Toate casele erau pline de ființe având ochi de cuarț roz, ochi de ametiste și de citrin. Se auzeau porți - deschizându-se și închizându-se brusc. Ascultam vocile - o ceartă izbucnise pe undeva, folosind cele mai tari verbe ale limbii. Se intonau cântece, cu sunete proaspete
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
nou roman, dându-ne imaginea ei despre oraș. Melinescu scrie istorii palpitante despre orașul ei natal, București, și despre orașul de adopție, Stockholm, numindu-l: «orașul meu marțial». Regele Karl al XII-lea joacă un rol esențial în carte - ca ființă umană nu ca războinic, el reunind pasiunea și marea libertate." Metro * "O carte minunată. Sentimente autentice. Impresionante narațiuni. Neobișnuite unghiuri de contemplare și observații remarcabile. Profundă filozofie a vieții. Și o limbă poetică fabuloasă. Limba care te face să uiți
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
s-ar permite să fac o petrecere la Gabriela Melinescu acasă, aș invita: un animal de noapte, un magician din Lublin, pe Isaac Bashevis Singer, pe Chagall și chiar pe Doamna cu coasă. Ce istorii neobișnuite s-ar auzi! Ce ființe ciudate și înaripate ar pluti prin cameră! Aproape de viață, aproape de moarte. Exact ca în noua carte a lui Melinescu. Ea este născută în România, leagănul suprarealismului. Suprarealismul este moștenirea ei maternă. Expressen * "Melinescu a devenit un maestru în a transforma
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
copleșitoare) devine calea piezișe a autoflagelării. Sunt izbitoare în poezia Marianei Marin acel soi de radicalism etic, acea sete de puritate, sau mai bine zis acea spaimă de compromis și de maculare, care sfârșesc prin a distruge temeiurile înseși ale Ființei. Adriana Babeți oate că și alții care vor scrie despre ea, copleșiți de tristețe, își vor intitula rândurile MADI. Numele acesta a purtat-o în spate, i-a semnat trecerea halucinantă prin lume și cărți, ajungând la mine ca o
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
Madi nu era bună de "iubită", ci de prieten. Dar asta nu se vedea clar atunci. Mai exact, nu vedeam eu. Aici v-ar putea lămuri Pufi, sau Luisa, sau Nora Iuga.) Nu se putea obișnui cu stilul românesc al ființei, deși a fost sclava lui preasupusă. Asta v-o spun pentru că, dacă băteai la ușa ei la miezul nopții sau la cinci dimineața, tot aia era. Intrai, intrai în vorbă, deschideai sticlele de vin roșu, puneați țara la cale și
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]