1,777 matches
-
el străbate fără Încetare, fascinant și derutant, hotarul dintre realitate și ficțiune, construind o istorie „posibilă“, În care sunt incrustate și fapte reale, dar care ne transportă Într-o „lume paralelă“. Poet, dramaturg și prozator, În aceeași măsură ca lingvist, filolog și istoric, nu pare a fi sau refuză să fie conștient de distincția dintre aceste domenii. Autori de literatură fantastică sunt mulți, Hasdeu aparține Însă speciei mai rare de creatori care Îmbină știința cu ficțiunea. Spre sfârșitul vieții, ducând până la
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
La Început, mă Întrebam dacă nu cumva Andrei Naum, tatăl poetului, pomenit și el În agendă, are vreun frate. Dar, datorită dvs., pista asta a căzut, căci Alexandru și Teodor Naum, ambii ieșeni, unul conferențiar la Universitatea din Iași, celălalt filolog clasicist, profesor la Cluj, sunt probabil, și prin obârșie, și prin vârstă, și prin ocupație, cei căutați. Celelalte detalii pe care le precizați, legat de personajele foiletonului Broscuța sunt pitorești, dar, În măsura În care agenda ca atare nu le menționează, nu e
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
de Noailles. Articolul meu din 1906 cu Barici. Vrea informații.” Există vreo pistă de informare pentru: a. „franciscanul Frențiu”; b. „seminarul franciscan de la Hălăucești”; c. „universit[atea] franciscană de la Linza (lecțiune foarte nesigură!!) Călugărească”? Cât despre „articolul meu cu Barici” (filologul sârb, profesor de indo-europeană la Belgrad), nici Alexandru George, editorul operei lui Lovinescu nu are habar de acel articol, așa că e inutil să vă Întreb. Și Încă o Întrebare, aceasta, să zicem, de... nouăzeci de puncte: citind, În Aqua forte
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
în scurtul dialog pe care îl purtăm: considerații despre timp, prețul benzinei, investițiile turcești în Basarabia („mărunte, obscure și slinoase”), corupția puterii, proiectul republicii prezidențiale al lui Lucinschi etc. Nu-l întreb, dar bănuiesc că este un fost pedagog, probabil filolog, care s-a reprofilat în tranziția basarabeană pentru a putea supraviețui. Mai cunosc câteva exemple de acest fel. Când ajungem la aeroport, bunul și agreabilul meu convorbitor îmi cere o sumă dublă față de ceea ce știam că trebuie să plătesc. Tupeul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tragică. O panică subreptice care avea, probabil, să-i scurteze zilele - a murit de un atac de cord! -, o tristețe „îngropată” și vie în același timp, acel désarroi, acea confuzie pe care o trăiau, probabil, cei câțiva maeștri ai culturii, filologi, simțind, trăind acel seism ciudat și neașteptat al istoriei, al instituțiilor, al criteriilor pe care le deprinseseră în Apusul luminat, de care erau mândri și pe care încercau să le inculce cârdurilor de învățăcei ce îi înconjurau. M-a primit
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
scriitori, din altă generație literară, care mi-au stat aproape în acei ani dificili, crezând în steaua mea: Al.I. Ștefănescu și Nina Cassian. Al.I. Ștefănescu sau Ali era cu un sfert de secol mai în vârstă decât mine, filolog; spre nefericirea lui și a vocației sale de romancier, în primii ani ai durului stalinism cultural ocupase un post important - și distrugător pentru valorile clasice și moderne ale literaturii române -, la Cenzură. Apoi redactor șef-adjunct la unica și uriașa editură
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mortuare. Iată pentru ce exegeții au renunțat la lornioane, și-au suflecat mânecile și au pus mâna pe târnăcop și pe lopată, încă de pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Când Sfânta Scriptură a început să-și arate slăbiciunile sub scalpelul filologilor și al istoricilor (contradicții, interpolări, neverosimilități), spiritele evlavioase s-au apucat, în plină criză a modernității, să caute sub pământ veracitatea povestirilor biblice, fără vreun rezultat prea convingător. De unde și fantasmele cavernoase despre șarlatani, despre existența unor căi de acces
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un păzitor la coșarele moșierești e coșărar sau humelnic; o dată reține termenul ghionder auzit la Murighiol și utilizat în Împărăția apelor. Sute de alți termeni în nuanțele lor semantice elocvente se adaugă fără contenire până la senectute. Artist cu virtuți de filolog erudit, acest cel mai mare cunoscător al limbii române pe toată întinderea și pe întreaga-i istorie nu pierde nici un prilej pentru a-i ilustra tezaurul. Relatările diaristului perspicace, notele lui de drumeție pe itinerarii de la Balcic și Mangalia până în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
14; Restif de la Bretonne citise multe cărți la patru ani, la 11 sedusese multe fete, la 14 compusese o poemă asupra celor întăi 12 amante; Bacon, la 15 ani, concepuse Novum organum; la 10 ani Pico dela Mirandola era mare filolog; Goethe scria în mai multe limbi înainte de 10 ani. Ascoli a publicat la 15 ani un studiu asupra rapoartelor dintre dialectele din Friul și Valachia; la Voltaire talentul s-a manifestat la 13 ani; Mirabeau făcea discursuri la 3 și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
banchet al Academiei. Trei săli mari sunt puse la dispoziția tuturor participanților. Masă îmbielșugată, bună-voie și prietinie. Academicieni din toate părțile Uniunii, Europei, Americii. Am cunoscut un academician d. Cristi, de loc din Ismail, născut acolo înainte de 1877; d. Sișmarian, filolog ș.a. 17 iunie 1945 Am vizitat Cremlinul, la vremea amiezii. Într-un corp de clădiri muzeele, armele și îmbrăcămințile de război vechi, în diferitele epoci imperiale ruse.; într-altul palatele împărătești și sala mare a sovietului suprem foarte modernă; a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
neologisme moștenite de la presa românească și lăsând la o parte cuvântul vechi moldovenesc pe care îl au la îndemână. E o lucrare de desfacere a limbii literare pusă la cale de niște nepricepuți analfabeți. Întreprinderea a pornit din vremea când filologul rus Marr preconiza ideea că revoluția limbii trebuie să completeze revoluția socială politică. Stalin a lămurit chestia; greșala însă mai subsistă la unii bărbați pretențioși de la Chișinău. Știința filologică rusească, după cât se vede, tinde să statornicească adevărul, spunându-și cuvântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
moldovenească. Unii dintre scriitorii mai buni ai Republicii Socialiste Moldovenești înțeleg că limba moldovenilor Republicii trebuie să fie una cu limba română. Alții tind s-o diferențieze. Punctul de vedere al Academicianului Vinogradov și al colaboratorilor săi ca și al filologului Sismariov de la Leningrad, este că limba română e una cu a moldovenilor. Deci operile din literatura română ar urma să fie numai transcrise cu litere rusești pentru moldoveni din Republica Socialistă Moldovenească. Convorbirea a fost prietinoasă și interesantă. Vinogradov e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
participă delegați iugoslavi. Sunt invitați și alți intelectuali ai republicii vecine ca să viziteze republica noastră și realizările poporului muncitor de la noi. Academia R.P.R. stabilește deasemeni legături cu academiile iugoslave și pregătește pe anul viitor cercetarea de cătră un grup de filologi și istorici a regiunii unde s-a format limba română, în timpul marilor invazii, când păstorii se puneau cu turmele lor la adăpost dincolo de Dunăre sub protecția cetăților și legiunilor romano-bizantine. Filologii și istoricii sârbi și bulgari vor da desigur sprijinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe anul viitor cercetarea de cătră un grup de filologi și istorici a regiunii unde s-a format limba română, în timpul marilor invazii, când păstorii se puneau cu turmele lor la adăpost dincolo de Dunăre sub protecția cetăților și legiunilor romano-bizantine. Filologii și istoricii sârbi și bulgari vor da desigur sprijinul lor pentru dezlegarea acestei probleme de mult propusă și încă nerezolvată deplin. 1. Considerații istorico-filologice asupra trecutului popoarelor noastre, Români și Bulgari. 2. Indiferent de teoriile istorico-filologice, însăși viața de astăzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Sadoveanu despre Sadoveanu (1977); antologia Sadoveniana, Editura Ion Creangă (1977). 5. Sévigné, Marie de Rabutin-Chantal, marchiză de (1626-1696), literată franceză. 6. Valeria Sadoveanu (n. Mitru) (1907-1985), a doua soție a scriitorului, publicistă și traducătoare. 7. Ilie Bărbulescu (1873-1945), lingvist și filolog, slavist, profesor la Universitatea ieșeană (1909-1945). ANEXE Fotografii și manuscrise inedite 19 octombrie 1961, ultima zi din viața scriitorului (Fotografie de Dan Grigorescu) Mască mortuară (Fotografie de Dan Grigorescu) Mască mortuară (Fotografie de Dan Grigorescu) Mulajul mâinii drepte (Fotografie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de Istorie A.D. Xenopol, Iași) și Adrian Cocîrță ( Galeria Oamenilor de Seamă, Fălticeni). Ilustrația lucrării, inedită, provine din albumele familiei. Considerăm că amintirile lui Gheorghe N. Rădășanu, publicate în această variantă, sunt deopotrivă accesibile specialiștilor, atât de istorie, cât și filologilor, dar și celor interesați de istoria locală a zonei Fălticenilor. Radu Florian Bruja VIAȚA MEA Gheorghe N. Rădășanu 6. Ian. 1971, Bogata Tătuca meu Neculai Grigore Rădășanu, s-a căsătorit în anul 1883 iarna, luând în căsătorie pe Paraschiva Pachița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
blânzi și albaștrii pentru totdeauna. Se odihnește în cimitirul din Bogata alături de soția lui dragă, Eugenia, în satul lui "prea drag ". SFÂRȘIT Note: 1. Luxița (Lucsița) Paladi, proprietar în Județul Suceava, din familia Paladi; 2. Gheorghe Ghibănescu, (1864-1936), istoric român, filolog, profesor limba română la "Vasile Lupu", membru corespondent al Academiei Române (1905), a editat documente de istorie medievală românească; 3. Ioan Mitru, (1896-1919), a renunțat la studii teologice pentru a studia filosofia și istoria, Director al Școlii normale "Vasile Lupu", din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
știe numai spaniolă..." Când i-am dat scrisoarea, primul adjunct mă întrebă, uitându-se la mine cu un zâmbet pe față, care nu era prea des arborat, mai ales în fața subalternilor: Dumneata chiar vorbești patru limbi fluent? Știți, eu sunt filolog, mă scuzai, de înțeles, înțeleg mai multe, căci am făcut gramatica comparată a limbilor romanice și pe aceea a limbilor slave. Și mi-a plăcut să știu câte ceva din orice limbă. Dumneata ai fi bun în diplomația multilaterală, la O.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
în consistența și complexitatea educației de ansamblu asigurate atâtor generații de elevi, a căror opțiune ulterioară pentru științele umaniste a fost decisiv influențată de atractivitatea și de înalta ținută ale orelor de istorie din gimnaziu. Dubla formație - de istoric și filolog - i-a permis abordarea euristică și transdisciplinară a conținuturilor disciplinei istorice, dintr-o perspectivă mai amplă, de largă cuprindere, ale cărei valențe, odată etalate, au dat seamă de un stil didactic bine definit, personalizat și extrem de eficient, deschis unui lăudabil
S? facem din istorie o ?tiin?? vie! () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83587_a_84912]
-
de a ajunge la vreo redacție de revistă, speranță care și-a tot amânat împlinirea până în primăvara lui' 89 (deci nu după revoluție), când cu ajutorul lui Dumitru Chirilă, redactorul-șef adjunct al "Familiei", și susținut și de colegul echinoxist și filolog Ion Simuț, am ajuns redactor la revista orădeană, am primit locuință (era încă epoca de aur, dar parcă se simțea ceva în aerul ei, ca un vuiet surd), a venit și familia mea la Oradea, din toamnă, a venit apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la actualitate, sau lansau doar savu roase vorbe de spirit care și acestea șocau, stârneau vâlvă, contrastând cu stilul înțepenit, posomorât și mereu previzibil al discursurilor epocii. Îmi amintesc ce succes a repurtat Victor Eftimiu la o întâlnire cu studenții filologi, când, vorbindu-le acestora despre piesele sale noi, se lamenta prefăcut că nu știa cum să-și stăpâ nească personajele. Eu vreau să le țin pe linie, spunea el, dar ele, personajele, de cum le scap din ochi, o iau la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Tudor Vianu Într-o zi de septembrie a anului 1953, mă aflam într-un grup de „boboci“ puternic descumpăniți, chiar panicați, de faptul că nu găseam sala în care urma să asistăm la primul curs din cariera noastră de studenți filologi, cursul de literatură univer sală (sau de „literatură de peste hotare“, cum i se mai spunea în epocă). Amețiserăm urcând și coborând etajele incintei din Edgar Quinet, întrebând în dreapta și în stânga, până când s-a găsit cineva să ne spună că nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ne fi indus în eroare, neavizați, asupra identității? La începutul anului 1957, Sorin Titel mi-a arătat un exemplar din revista Tânărul scriitor, unde i se publicase o povestire: Drumul. A fost un mic eveniment în lumea noastră de studenți filologi, căci mai toți, pe față sau în secret, ne îndeletniceam cu scrisul și mângâiam visuri de carieră literară. Știam că Sorin scria și el, dar nu știam că întreprinsese ceva și în direcția publicării, ceva ce se soldase, iată, cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în care, într-una dintre pagini, putea fi văzut numele său tipărit sub un text. Acesta era un mic comentariu-explicație în josul unei fotografii cu o imagine din Deltă. Nu știu cum intrase în legătură cu redacția și cineva de acolo îl pusese pe studentul filolog la această probă: să comenteze literar o fotografie. Debutul publicistic absolut al lui N. Velea acesta este. A urmat cel de la Gazeta literară, care s-a petrecut odată cu al meu. Paul Georgescu, redactorul șef al revistei, conducea atunci la facultate
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
paisprezece ani a acelei publicații. Dar încă înainte de-a fi lucrat la Gazetă eu venisem în contact cu mediul literar, în zone ale sale oarecum mărginașe, ce-i drept, nu lipsite însă de atractivitate pentru un tânăr care, student filolog fiind, scria și el. Scria pe rupte, dar în secret, poezie, proză, visând să devină scriitor. De fapt, fie că o spun, fie că nu, mai toți studenții de la Litere (de la Filologie, pe vremea mea) își fac planuri de afirmare
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]