140,845 matches
-
argumente" ale lui Cioran - daca săntem dispuși a le taxa ca atare - pleacă tocmai dintr-o nemulțumire de sine sinceră și nu neapărat publicitară? Dintr-o nemulțumire ce include și conștiința contradicțiilor, incapacitatea de-a rezista tentațiilor afirmării și, ăn final, ale gloriei! "Incomparabil fanfaron" Cioran? Chiar... incomparabil"? Spune un adevăr - ăScriitorul e an mod necesar exhibiționista (721) - și al ănfăsoară an ăfrămăntăriă. Că nu e bine așa, că n-ar trebui, că ar trebui să tacă. Parcă n-ar ști
Cioran pe fată si pe verso (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17424_a_18749]
-
din care s-a scos surdina. Dacă faci cateva portrete că ăsta scoți un volum minunat... Sper că vei țipari cateva pana va ieși ed. a II-a din Compendiul meu, ca să notez nouă d-tale muzică din adăncuri..." an final, separat de restul considerațiilor, Călinescu da explicații privitoare la Sun, mit mongol an speranța că, abia acum, va reuși să ași vadă piesă reprezentată, Vianu fiind proaspăt numit directorul Teatrului Național. Autorul se declară flatat că asupra piesei s-a
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
ar putea ăntămpla că oferta mea de lucru să fie primită favorabil, aștept un singur semn de la d-ta ca să pornesc ănsufletit la treabă". (Cf. vol. 14 Opere, p. 286-287, 1990) Bogată an elanuri stăpănite, ăntretesute cu năzuințe prețioase, frază finală din scrisoarea citată mai sus ămprumută tonul nobil al măndriei cordial lămurite: "Nutresc an perspectiva acestui proces și speranța de a te vedea mai des și de a ne regăsi pe terenul atător gănduri și aspirații comune. Cu veche prietenie
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
decât purul adevăr. Și nu se știe dacă d'Arthez, combătăndu-i, apărăndu-si iubita, nu este convins că adversarii spun adevărul; dar, cănd iubești cu adevarat, trebuie să dai un credit nelimitat ființei iubite. E, poate, ce simte ănsăsi prințesa, ăn final, cănd iubirea ce i-o poartă acum scriitorului pare să fi trecut prin probele cele mai aspre sau mai greu de acceptat... D'Arthez e Balzac. Este, putem spune, un soi de bovarism, avânt la lettre, al autorului Comediei umane
Secretele Printesei de Cadignan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17473_a_18798]
-
cunoscutul pictor, grafician, scenograf și critic de artă François Pamfil. Pe numele lui, Secția de pictură a UAP a emis adresa nr. 1920 din 08-11-1999, prin care este somat să-și achite restanțele de chirie la atelier. În partea ei finală, adresa sună astfel: Întrucît ați depășit termenul mai sus menționat (3 luni), vă atragem atenția că, dacă în termen de 30 de zile nu achitați la zi datoriile pe care le aveți, se va proceda la ridicarea dreptului de folosință
O executie sumarã by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17452_a_18777]
-
urmări destinul de-a lungul mai multor generații. Vorvorenilor s-au adăugat Cozienii, apoi diverșii Lascari, cativa Negruzzi și o ăntreagă societate aristocratica lua ființă aevea. ăncet, ăncet s-a constituit o vastă rețea de relații umane, creatorul fiind, ăn final, de-a dreptul uimit de soliditatea punților aruncate ăntre 24 de episoade. La apariția Cronicii de familie, Petru Dumitriu se găsea ăntr-o stare efectiv euforica și, imediat, i-a dat prin gând că ar putea repeta performanță, ămpingând radiografia socială
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
placă cu numarul; 5. București). an ambele versiuni, este pomenit un personaj, al cărui destin urma să reprezinte figură centrală din episodul catalogat la poziția 8 din planul general; povestea avea să capete o turnură dramatică, după cum sugerează titlul ei final: Viața și moartea lui Constantin Andreica sau "Ca un ostaș, ca un muncitor cu ziua". Din formulare răzbat rezonante biblice. Povestirea a luat amploare excepțională. N-a fost tipărită niciodată (un mic fragment doar, putin ănainte "evadării" autorului). Manuscrisul, pe
Cu documentele pe masă by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17469_a_18794]
-
logic rezultă că aceștia urmau să joace un anume rol an avansarea intrigii. Ultimul paragraf ("Peste toată această pâcla roșie...") era mai dinainte elaborat, textul s-a oprit la "Voi să mă rețină și ea la masă..." an respectivul paragraf final este vorba de un bărbat și de o femeie, pe care conu Rache nu i-a mai vazut apoi vreodată - cei doi bandiți, dintre care unul femeie deghizata an bărbat. Este, totuși, o simplă ipoteză, ăntrucât o singură ăntorsătură de
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
a fost finisata estetic cu aceeași șansă și ăndelungată truda că operele mai vechi." Nicolae Manolescu ia an considerație structura intimă a tuturor episoadelor - an care explicația unor fapte izolate este lăsată an suspensie, spre a conchide că, dacă episodul final nu este terminat, atunci nici celelalte nu sunt, cu atat mai mult cu cât ultima narațiune n-ar fi "nici mai misterioasă, nici mai laconica decât precedentele." Un argument material că episodul final nu a fost lăsat neterminat - sau mai
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
suspensie, spre a conchide că, dacă episodul final nu este terminat, atunci nici celelalte nu sunt, cu atat mai mult cu cât ultima narațiune n-ar fi "nici mai misterioasă, nici mai laconica decât precedentele." Un argument material că episodul final nu a fost lăsat neterminat - sau mai precis că aceasta a fost voința autorului de a lăsa cititorului ultimul cuvânt - ar fi folosirea, cu oarecare frecvență, de către Mateiu, a punctelor de suspensie... Iar pentru a clarifica ăntregul curs al episodului
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
nu a fost lăsat neterminat - sau mai precis că aceasta a fost voința autorului de a lăsa cititorului ultimul cuvânt - ar fi folosirea, cu oarecare frecvență, de către Mateiu, a punctelor de suspensie... Iar pentru a clarifica ăntregul curs al episodului final, N. Manolescu susține existența unei anumite succesiuni ăntre episoade, din care ar rezulta că femeia cu ochi de pisică din fotografia ce-l fascina pe conu Rache nu putea fi altcineva decât Albină, căpetenia bandei "stupului" și, deci, personajul feminin
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
oricum lectorul nu are la ăndemână decât două ipoteze, fiecare cu latura lor slabă. Pilonul critic al celor care nu admit elementele de legătură ăntre episoade - cel cu ministrul de externe se exclude din cauza oricum - lasă liberă ideea că paragraful final ar fi putut tot atât de bine aparține unui al patrulea episod pierdut sau rămas an schemă și că ar fi fost greșit adăugat de editor sau de transcriptorul textului, poate după o filă stinghera, cum sunt destule an Arhiva prozatorului. Caz
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
Ceptureanu. E aici, ăn fapt, o dispută ăntre lectori convinși de aserțiunea lui Mateiu că nu scria primul cuvânt dintr-o narațiune ănainte de a-i fi stabilit an amănunțime resorturile și chiar cuvântul de ăncheiere (an care caz paragraful final cunoscut ar fi putut fi elaborat chiar primul!) și un posibil diletantism al autorului care-și modifică registrul, trecând de la românul de moravuri la cel detectivistic. Dar acesta din urmă este numai un subprodus al celui dintâi, chiar dacă-și are
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
pentru strictul lor determinism - vezi vorbele legate de sâmburele de cireașă! Desigur, Mateiu năzuia la mai mult. Trama polițista al interesa doar și numai că deschidere către adâncirea tainei. Modul grosolan an care, la cele mai multe române polițiste este dezlegat an final misterul nu putea să nu-i repugne. Prin ce mecanisme ale schimbării gustului public a ajuns, ăn zilele noastre Sub pecetea tainei să intereseze an prim plan, ar necesita un popas hermeneutic ce ar avea an vedere aplecarea de astăzi
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
răufăcătorilor ar fi fost dejucate, cu singură excepție an care vizitatorul n-ar fi fost chiar monarhul Bulgariei. Insinuări din text trimit la necunoscută din fotografie - mai cu seamă schimbarea de sex a celui de-al doilea vizitator, din paragraful final. ansa rămânem neapărat an domeniul ipotezelor. Polițistul, care nu se ăndoieste a-l fi identificat pe bandit, stă numai an cumpănă alegerii celei mai potrivite tactici de a-l ăndepărta, si pentru totdeauna. Pentru aceasta, simpla lui deconspirare ar ajunge
Sub pecetea tainei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17468_a_18793]
-
și profunde, o pondere specială oferind-o Alexandru Repan. Interpretarea este valoroasă atât an partiturile lor solistice, dar și an relația atât de specială dintre cei doi, cu vibrații emoționale ăntelept dozate de-a lungul spectacolului, pentru a culmina an final, unde tensiunea se dizolvă ăntr-o imagine poetica de intensă trăire scenica. Foarte bine aleasă este și Clară Vodă an Honey, de o inocentă infantilă, adorabila an câteva momente cheie. Din păcate, cel de-al patrulea, Bogdan Vodă an Nick pare
Invitatie la dansul mortii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17487_a_18812]
-
dialog direct, cu ăntrebări ămpletite cu răspunsurile anterioare (an cele mai multe cazuri) sau despre un dialog prin corespondență; continuând cu amănuntele picante din introduceri organizate an scurte povestioare sau portrete pline de miez; an fine ăncheind cu un fel de "morală" finală foarte politicoasa, dar care circumscrie an același timp distanță specifică față de poziția celui intervievat. Cititorii se vor bucura cu siguranta citind "rândurile an care se vor preface cuvintele noastre", după cum ai spunea autoarea unui cunoscut poet londonez. Mihaela Anghelescu-Irimia, Dialoguri
Bibliografie postmodernă în interviuri by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17499_a_18824]
-
schimb e relevat că "valoarea antitărănismului din Pași pe nisip stă nu atât an justificări teoretice cât an amplă operație critică pe textele sămănătoriștilor, când a ridiculizat fără drept de apel ăfalsitateaă și idilicul unei literaturi an afară realismului". Termenul final e desigur vetust și nepotrivit. Pentru că Lovinescu nu cerea respectarea canoanelor realismului, cât - prin idilism - carenta obiectivării. Iar Iorga n-ar avea deloc program (pentru că principiul național an artă e de când a apărut literatura modernă), lăudând, fără discernământ, scriitori inexistenți
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
ci ăncredintat lui Mihai Ralea. Această chiar ănainte de 1930. Ralea scrie aici (ce-i drept cu impardonabila intermitenta) despre cele mai notorii apariții. Memorabilă e cronică lui Ralea, din 1927, la volumul Cuvinte potrivite de Arghezi, ăn care, ăn final, aprecia: "Nu există poet mare neăncadrat. Dl. Ț. Arghezi e cel mai mare poet al nostru de la Eminescu ăncoace. Valori prea mari nu se pot clădi pe postamente de nisip". Apreciere curajoasă, negreșit, si validată, apoi, de istorie, Arghezi fiind
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
de măsură lumea, modificând structura universului liric, schimbându-i fundamental tonul imnic an apocaliptic, chiar dacă motivele și marile teme stănesciene rămân an principiu aceleași dând operei unitatea și coerentă unui destin poetic major. ăntre călărețul mistuit de flăcări din apoteoza finală a Sensului iubirii, ăntruchipare a "zeului-soare" străbătând tăriile aureolat de o maree a luminilor și seniorul "necuvintelor" zdrobindu-se ăntr-un turnir cu inexprimabilul artei poetice ("Prințul căzând de pe cal/ striveste-n cădere un ănger./ E sentimentul total/ pentru care azi
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
nenumărați poeți, mari sau mărunți, ai verbului românesc. Verb pe care al cred printre cele mai explozive, printre cele mai pline de fast din ăntreaga poezie a oamenilor și zeilor". Fiindcă intenționează că, ăn câteva luni, să ajungă la forma finală a volumului, Miron Kiropol ai roagă pe poeții din țară să-i trimită volumele lor la adresa: 2, rue Chantault, 28.000 Chartres, France. Desigur, autorul ași alcătuiește dicționarul personal după criterii declarat subiective, cu mari și mărunți, așa ăncăt discuțiile
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17507_a_18832]
-
G. Mihăilă Creșterile și descreșterile Imperiului Otoman - Textul original latin în forma finală revizuită de Dimitrie Cantemir De curand a apărut la Editură "Roza Vanturilor" impunătoarea ediție a uneia din operele fundamentale ale lui Dimitrie Cantemir (26 octombrie 1673-21 august 1723), cel mai strălucit spirit românesc, deschizător de orizonturi la începutul secolului al
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
difuzată mai tarziu, în 1756, de o altă librărie, cu o nouă foaie de titlu și o alta legătură). Demn de subliniat este faptul că, pe lângă portretul autorului și imaginea palatului sau din Constantinopol, după un desen propriu, în partea finală a cărții (ț. ÎI, p. 455-460), se află o biografie a sa, nesemnata, la a cărei redactare cercetătorii presupuseseră de mult participarea lui Antioh, dar care abia o dată cu descoperirea de către Virgil Cândea a manuscrisului original, legat împreună cu Istoria, s-a
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
asasinatul, exterminarea reciprocă. Căci cele trei ordine cunosc așa cum ne-o înfățișează Duby, o istorie a înfruntării și intolerantei, mai degrabă decît una a întregirii reciproce. Din acest punct de vedere, cel mai interesant și revelator mi se pare capitolul final, dedicat unui tratat de dragoste, scris de capelanul André între 1186 și 1190, în vreme ce lucra la cancelaria regală, pe vremea aceea a lui Filip August. Acest tratat este, de fapt, un index al regulilor și tabu-urilor. Dragostea nu e
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
ediție Cornel Todea a considerat să meargă mai departe în derularea acestui proiect de un interes național cu echipa cu care a lucrat acum un an, apelînd, de aceea, si la aceiași membrii ai juriilor de preselecție, precum și ai juriului final. Din care au făcut parte actorii Emilia Popescu a ce l-a înlocuit pe Ștefan Iordache, reținut la București cu repetițiile la foarte apropiată premieră cu O scrisoare pierdută, în regia lui Alexandru Tocilescu la Teatrul Național din București a
HOP! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17609_a_18934]