3,170 matches
-
în brațe, inclusiv în apropierea plecării. Se jucau în holul de jos, se ascundeau pe după ghivecele cu flori și râdeau. Mi-a răspuns și mie la o întrebare: - Cum te cheamă pe matale, frumosule? - Costel! - Și câți ani ai matale, flăcăule? - Mmmm! - Ai trei anișori? - Mmmm! a repetat el răspunsul și s-a refugiat în poalele Silviei. Scriitorul Ioan Grămadă a realizat introducerea în noul subiect al zilei în stilul său prietenos, amabil, cu zâmbetul pe buze, declarându-se „gazdă”, dat
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
șarpe și porni hotărâtă către palatul falnic care se vedea deja printre copacii stufoși. Bătu la poartă cu putere și așa se făcu că îi deschise tocmai Mladin, fiul lui Colț-Împărat, care se pregătea de plecare. Cum o mai privi flăcăul! Bag seama că nu mai văzuse în viața lui o fată atât de frumoasă cum era cea din fața lui. - Bună vremea domniei-tale, salută Lia cu un zâmbet mic, primiți călători pentru odihnă în acest palat? Uitând și să salute și
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
că nu mai văzuse în viața lui o fată atât de frumoasă cum era cea din fața lui. - Bună vremea domniei-tale, salută Lia cu un zâmbet mic, primiți călători pentru odihnă în acest palat? Uitând și să salute și să răspundă, flăcăul se dădu la o parte din poartă și îi făcu loc fetei să intre pe lângă el. O măsură cu privire și își simți obrajii luându-i foc. Frumoasă mai era străina aceea! - Cine ești? De unde vii? Încotro te îndrepți? - Multe
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
ceară răsplată pentru munca lui, mulțumindu-se cu ceva de-ale gurii și poate ceva de îmbrăcat. Tare vesel mai era Ionică! În timp ce muncea, fluiera de mama focului și nici păsările nu îl întreceau în cântec. În satul lui Ionică, flăcăii se luau la întrecere din te miri ce. N-a pus el prea mult la inimă întrecerile acestea căci nimeni nu reușise încă să îl întreacă la muncă sau la fluierat. Dar iată că într-o zi, în timp ce căra câțiva
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
Așa se face că nu trecu mult până când pădurea de lângă poiana de sub coasta muntelui se umplu de feciori la pândă, puși pe vânat pasărea de aur. Cât despre Ionică al nostru, din ziua în care auzise ce își dorește Măriuca, flăcăul nu își mai găsi liniștea. Măriuca nu numai că era frumoasă, harnică și cuminte, așa cum o știa toată lumea din sat, ci era și singura fată de care flăcăul nostru prinsese drag. Nu că satul n-ar mai fi avut fete
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
Ionică al nostru, din ziua în care auzise ce își dorește Măriuca, flăcăul nu își mai găsi liniștea. Măriuca nu numai că era frumoasă, harnică și cuminte, așa cum o știa toată lumea din sat, ci era și singura fată de care flăcăul nostru prinsese drag. Nu că satul n-ar mai fi avut fete frumoase, harnice și cuminți, dar Măriuca avea o vorbă dulce și blândă care îi înmuia lui Ionică picioarele și un zâmbet care îi încrețea nasul plin de pistrui
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
fi avut fete frumoase, harnice și cuminți, dar Măriuca avea o vorbă dulce și blândă care îi înmuia lui Ionică picioarele și un zâmbet care îi încrețea nasul plin de pistrui și îi aducea gropițe în obraji, făcându-l pe flăcău să nu mai poată scoate un cuvânt, ca și când n-ar fi învățat niciodată să vorbească. Pesemne că asta simțeau față de fata morarului și alți feciori dacă era să te iei după forfota din poiană. Una peste alta, însă, pasărea de
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
mai spun să se dea prinsă. Trecură astfel zile, apoi săptămâni, luni și în cele din urmă ani, fără ca vreun fecior să pună mâna pe acea pasăre de aur despre care ciobanii povesteau că ar poposi în poiană. Încet, încet, flăcău după flăcău renunțară cu toții la vânătoare, convinși că Măriuca se hotărâse de fapt să rămână singură la moară după ce tatăl ei avea să nu mai fie alături de ea. Ionică însă nu renunțase la visul său de a - și duce zilele
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
să se dea prinsă. Trecură astfel zile, apoi săptămâni, luni și în cele din urmă ani, fără ca vreun fecior să pună mâna pe acea pasăre de aur despre care ciobanii povesteau că ar poposi în poiană. Încet, încet, flăcău după flăcău renunțară cu toții la vânătoare, convinși că Măriuca se hotărâse de fapt să rămână singură la moară după ce tatăl ei avea să nu mai fie alături de ea. Ionică însă nu renunțase la visul său de a - și duce zilele, câte avea
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
cel mai bătrân dintre ciobanii din sat. Se vorbea că Baci Ștefan știa câte-n lună și-n stele dar că nu îi plăceau oamenii și îi ocolea, trăind o viață de pustnic. Așa se face că, trezindu-se cu flăcăul nostru la poartă, Baci Ștefan își asmuți cei cinci câini ciobănești pe care îi avea, gândind că aceștia, așa mari și fioroși cum erau aveau să îl alunge pe nepoftit. Ei, dar Ionică nu era vreun fricos care să își
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
fluieră lung și ascuțit către câini și să vezi minune, animalele se culcară cuminți la picioarele lui, lingându-i cizmele ponosite. - Ia, vezi-ți de drum, strigă Baci Ștefan peste poartă, nu ești binevenit! Își chemă câinii și întoarse spatele flăcăului nostru. Ionică nu așteptă să i se spună mai multe, intră în curte și se porni din nou pe fluierat. Câinii ciuliră urechile, după care începură să alerge prin curte fugărind oile și caprele până ce Baci Ștefan începu să strige
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
trebuie să îmi slujești fără plată timp de trei ani. Se învoi Ionică, ce să facă? Munci pe rupte alături de Baci Ștefan, fie soare, fie ploaie, fie ninsoare, fără să se plângă, timp de trei ani încheiați. Mulțumit de ajutorul flăcăului, Baci Ștefan își luă rămas bun de la Ionică spunându-i la despărțire doar atât: - Pasărea de aur nu este doar o plăsmuire, ea vine în poiană o singură dată pe an, la începutul primăverii. Dacă e adevărat ceea ce cred eu
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
-i la despărțire doar atât: - Pasărea de aur nu este doar o plăsmuire, ea vine în poiană o singură dată pe an, la începutul primăverii. Dacă e adevărat ceea ce cred eu despre tine, vei reuși să îi afli singur povestea. Flăcăul se întristă peste măsură de puținele vorbe ale ciobanului. Pentru atât lucrase el pe brânci timp de trei ani? Așteptase o poveste din care să poată să înțeleagă cum să facă să prindă pasărea de aur. Fără poveste cum să
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
trezi de pe creanga pe care adormise răpus de oboseală. O minunăție de pasăre se așezase în mijlocul poienii iar penele ei de aur luminau întreaga poiană, pădurea și muntele. Cu inima zbătându-i-se în piept gata să-i sară afară, flăcăul începu să fluiere încetișor. Pasărea începu să se legene în ritmul melodiei și închise ochii de încântare. Ionică atât aștepta. Sări de pe creangă direct în poiană și prinse pasărea de aur. Speriată, aceasta încercă să își desfacă aripile, dar, vezi
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
să fluiere încetișor. Pasărea începu să se legene în ritmul melodiei și închise ochii de încântare. Ionică atât aștepta. Sări de pe creangă direct în poiană și prinse pasărea de aur. Speriată, aceasta încercă să își desfacă aripile, dar, vezi tu, flăcăul o ținea strașnic să nu aibă scăpare. - Om bun, om bun, lasă-mă să mă întorc la puii mei, începu să plângă pasărea, vor muri de foame și de sete fără mine! Of, cât își dorea Ionică să fie cu
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
lor. Ce să mai facă acum bietul Ionică? Culese o floare și își împodobi cu ea pălăria așa cum și-ar fi împodobit-o cu o pană, după care luă drumul morii. Măriuca tocmai pleca de acasă când se întâlni cu flăcăul nostru. Îi privi cu atenție pălăria și un zâmbet larg îi încreți nasul pistruiat, aducându-i și gropițele în obraji: - Dar ce podoabă ai la pălărie, Ionică! Feciorul nu răspunse, bag seama că iarăși frumusețea fetei îl amuțise cu totul
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
fetei îl amuțise cu totul. Își ridică mâna la pălărie, scoase floarea și o întinse fetei. Aceasta o luă și îi trase în piept parfumul. Nu trebuie să vă spun mai multe. Că a fost floarea, că a fost bunătatea flăcăului, că au fost ambele la un loc, fata morarului îl îndrăgi pe dată pe Ionică. S-au cununat așa cum se cuvine și au trăit fericiți la moara de lângă poiană. De atunci nimeni nu a mai văzut vreodată pasărea de aur
POIANA PĂSĂRII DE AUR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375707_a_377036]
-
le răspunde “. Fetele tinere din sat plecau în grupuri să culeagă florile galbene de pe câmpuri sau din poienile pădurii. În timp ce culegeau flori, cântau împletindu-și fiecare propria coroniță, pe care o închina soarelui și și-o așeza apoi pe cap. Flăcăii satului preferau să pună un fir de Sânziană în fereastră, lăsând-o deschisă în timpul somnului... Ei așteptau ca la miezul nopții, Sânzienele să le aducă, pe floare un fir de păr sau un alt semn care să le dea un
SÂNZIENELE, TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375743_a_377072]
-
De dupa gât duios Și după ce l-am sărutat I-am zis cu glas sfios: ”Bunelule, te rog, mă iartă Pentru răspunsul ce am dat, Dar luat cu munca asta, iată Că n-am mai cugetat ... ”La ce să cugeți, măi flăcău, Nu ți-am cerut nimica, Vorbeam, ca bietul nătărău Doar eu și ... cu opinca! Am zis atunci o proastă vorba Cu mintea mea năuca Să-mi ierți grăirea sloboda Ce te-a-ntrerupt din munca!” ” Ba nu, bunelule, gândesc Privind a ta
PROFIL BIOGRAFIC-ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369260_a_370589]
-
încet, încet, parcă nu se mai termina. Când ridicase mâna dreaptă, intervenise Raveca, mama lui Vidu, amintindu-i de față cu toți că el nu primise decât povețe, rar vorbe dojenitoare și doar fusese și un copil rău, și un flăcău zurbagiu, căruia doar milităria îi strunise pornirile abia la vârsta însurătorii... Bunicul înlemnise cu genunchii îndoiți neterminând înălțarea definitivă; din poziția asta se prăbușise, ca secerat, pe scaun. Își văzuse de masă fără o vorbă. De atunci, ne spusese bunica
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
Numai Primăvara putea să-l privească și să-i zâmbească. De astă dată prințesa se zăpăcise cu totul și nu-și dădu seama că tot mai ținea de mână pe Mărțișor. Soare-Împărat se încruntă când o văzu de mână cu flăcăul, care zâmbea și el. Atitudinea lui Mărțișor l-a înfuriat cumplit și vru să-l trăsnească cu paloșul, dar își dădu seama că nu se cuvine să facă el asta. Slujitorii așteptau porunca: - Cine-i nemernicul pe care-l ții
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
-n care n-au crezare Și fiecare s-a crezut un zeu. Ne-au dărâmat și fabrici, si uzine, Ca depășite, prea muncitorești. Le-au dus, fier vechi, în cele țări străine Să nu avem produse românești. Disponibilizări și somerie, Flăcăi și fete exportam de zor, Se duc tot mai departe în robie, De casă să le fie tot mai dor. Produse-agricole, mai naturale, Nu mai sunt sere pentru a obtine, Dar noi aducem, artificiale, Realizate tot în țări străine. Credeam
CE MAI IMPORTAM? de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378745_a_380074]
-
pe lună și acești bani îi dădeam cazacilor pentru hrană și spălarea rufelor". Pentru acest țăran, care și-a părăsit satul timp de patru ani, totul este în regulă, războiul este un zbucium și o frămîntare. "Sărmanii de noi, sărmani flăcăi, am plecat toți ca flori deschise, iar acum sîntem ofiliți, ne-am lăsat parfumul la muscalul blestemat". În Vechiul Regat, primul act al dramei se joacă în Consiliul de coroană din 3 august. Șeful guvernului, Brătianu, conduce cu fermitate discuțiile
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
apusului, între două grindine, schimbarea gărzii la Palat (Palatul cui?). O urmăresc, nu fără amuzament, știind cum se developă cea de la palatul Buckingham. E o mică parodie balcanică, departe de procesiunea interbelică, în care schimbarea gărzii avea motivație deplină. Acum, flăcăii ăștia, vreo cinci-șase, într-un albastru foarte chimic, anevoie reținîndu-și rîsul, apar, nu prea cadențat, de după colțul clădirii și se îndreaptă, pe trotuar, către majestuoasa poartă. Nimeni nu-i observă. În urma lor, ca la țară, vin leneși doi cîini vagabonzi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de cîte două, trei ori pe zi. Miezul nopții, aici, în San Marco, întins desculț pe dalele veșniciei, te împacă măreț cu tine însuți. Măcar o clipă. Pe trotuarul din fața Casei Correr, unde se află expuse Ușile mele ieșene, un flăcău, giovane, extrem de chipeș, își are instalat "atelierul" ambulant: o măsuță cu un album fotografic documentar (reclama lui), două scăunele albe și geanta burdușită cu ustensile. Ce face chipeșul? Tatuaje. Tatuaggi. Mai tot timpul, pe unul din scaune se află așezată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]