1,376 matches
-
m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit și cenușă fierbinte; luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit cântau simfonii perpetui de culori și arome... Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut, a fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete, perechea de pepeni se zbenguiau fascinanți în terminații printre răzoarele frustrate. În magazinul de șiretlicuri ai intrat nesigură, nervoasă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
un deget. O fi încercat și el, ca băieții să o atingă, dar Giulia era intransigentă. - Edy nu te mai mișca! Patul nu era atât de mare și se hâțâna la orice respirație dar noi, nu băgam în seamă toate fleacurile și ne studiam înflăcărați. Giulia când își aducea aminte să răsufle iar o apucau nervii, - Edy, nu te mai foii atâta! Și iarăși ne mângâiam decupând părți din noi! Giulia își aminti de bluză și îmi șopti tare, fără să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
atâtea saloane închise să rămână nefolosite, când ele ar putea fi transformate în magazine care să vândă flori sau struguri sau toate acele lucruri pe care oamenii le cumpără când vizitează o rudă bolnavă. Hamburgeri și așa mai departe. Mici fleacuri și suveniruri. Spre sfârșitul întâlnirii, cineva a adus în discuție subiectul calităților anilor de viață adăugați. Trebuie să spun că este una dintre temele mele preferate. Ideea este să iei costul unei operații și apoi să calculezi nu doar câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
constată că avea timp să prindă ultimul tren de York. Noiembrie 1990 — Hai să părăsim această adunare sordidă, spuse Findlay, apucându-mă de braț. Arătă spre tablouri. Hai să nu ne mai mânjim privirile cu aceste bazaconii, aceste fandoseli, aceste fleacuri sclipitoare ale unei societăți putrede decadente. Duhoarea bogăției adunate prin mijloace necinstite și prin automulțumire mă sufocă. Nu mai suport nici o clipă compania acestor oameni. Vreau puțin aer curat, pentru Dumnezeu! Și spunând asta, mă împinse spre ușă, apoi afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a desmembra cromatica grupului cu inepțiile mele bioenergetice de numai un milion am dat să ies pe ușă, acțiune împiedecată de un nou grup tineresc pavoazat domestic cu plapume, perne și saltele. Dumneata ce dorești? M-a întrebat Savantul. Un fleac. O nimica toată. Un sfat despre acțiunea undelor Alpha prin intermediul cristalelor... Îmi pare rău, a replicat Savantul, dar acum mă ocup de cazarea studenților, de cantină, de burse, de fericirea acestor vlăstare ! Și a izbucnit într-un plâns sincer, bărbătesc
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Operă. Printre oameni care stau mereu În rîndul Întîi. O zi cînd n-am simțit deloc nevoia de a scrie a fost cînd s-a născut Andrei, 8 septembrie ’99, ziua miracolului. Singurul pe care l-am săvîrșit. Restul sînt fleacuri, artificii, jocuri fără sens, nisip. În cel mai optimist caz, aș mai avea de trăit vreo 20 de ani, sper să reușesc s-o fac pentru a-mi Învăța fiul să rîdă, pentru a-l deprinde cu realitatea magică, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe-un vechi scrin ca la Eisenstein, cum era construită fiecare scenă, fotogramă cu fotogramă, cum se tot umblase maniacal la detalii În fiecare plan, cine dracu’ o fi, un american?, nu, n-ar avea timp să se ocupe de fleacuri, de lumina pornită de jos În sus și-un pic lateral, cu cadre Împărțite-n două de arcușul firelor de praf auriu, și, la o adiere de vînt, văd pe teletextul din capul meu că, Într-adevăr, nici vorbă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Se putea duce dracului totul, uneori se și ducea, universul n-avea decît să se facă țăndări, praf, atomi, Richter căuta sunetul ideal. Puritatea. Absolutul. Căutare fără cea mai mică legătură cu dragostea, frumosul uzual sau ororile mari și mici, fleacuri. Alt univers. Pactul cu Dumnezeu. UN BOSNIAC LA CURTEA REGELUI SPIELBERG Albumul lui Goran Bregovic, Arizona Dream (voce, Iggy Pop), are zece părți (piese): In The Deathcar, Old Home Movie, TV Scream, 7/8 & 11/8, Get The Money, Gun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cinema, În pat, Înfipt În carne, Înainte sau Înapoi la facultate, ce groaznică instituție, făceau prezența la seminarii, dar tot nu ne duceam, eu și Mașa, iubita mea de-atunci, acum soție și mamă dar la fel de suplă siberie față de toate fleacurile atît de importante care ne-au ros mie și altora existența, făceam cursurile de anatomie live, la mine-acasă, În clasa a șasea de facultate era să mă oblige să repet anul un profesor de igienă pentru că mă pîrÎse un coleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
guru la modă. Sigur că premiile și elogiile sînt un lucru bun. Te fac să sticlești. Dar un lucru și mai bun ar fi să ai o rentă. Să nu te duci la serviciu, să nu-ți pierzi vremea cu fleacuri Într-o viață ce se poate stinge Înainte s-apuci tu să pui punct și virgulă. Iar cel mai bun lucru care ți se poate Întîmpla ar Însemna să fii mulțumit de cum scrii, plus privilegiile de mai sus. I.M. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
într-una pofta de bani, îi va face să alerge ca nebunii după bani, după cât mai mulți bani, să nu se sature de bani, să se calce în picioare unii pe alții ca să adune bani și bogății. Își vor cumpăra fleacuri din ce în ce mai scumpe, fără să aibă habar că plătesc taxa pe prostie și pe egoism. Cu ajutorul meu, Bârfa, Egoismul și Prostia vor reuși să se bage pe sub pielea fiecărui om. Ca oamenii să nu poată visa nimic
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
dar și la a nu'ș cîta privire. Mă consider un om înfrînt. Am jucat numai cu negrele, am fost în stare să-mi ratez și eșecul: un contract de muncă desfăcut (chiar de trei ori în doi ani) pare fleac în România șomajului. Chit că, pe vremea Ceau, un șomer era considerat "parazit al societății multilateral-dezvoltate". Vînat cu miliția, călcat în cizme. Și am luat destui ani de șomaj în timpul lui Ceau. O spun în cunoștință de cauză. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
curcanul îl "indignă". Latră și latră și latră. E cum ar trece cu ghearele pe clapele nervilor. Ta-Nooo, gata, hai încoace te rog! Ei, dacă mi-s rugat, vin. Nu'z dai seama ce ridicoli sîntem cînd ne certăm de la fleacuri? Preaiubito, scriitoreasa mea preaiubită, mai avem biscuiți digestivi? De două zile șlungul nu-i mai place. Are iarăși probleme cu stomahul. Îi aduc pachetul. Ronțăie, satisfăcut doar pe jumătate, dar îmi aruncă privirea aceea ceresc-cîinească. Mi-i omenește cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
geană cu geană, deget cu deget, celulă cu celulă, pe de rost. Tot face exerciții și exerciții pe pereți de biserici: cu buzele ei biruitoare, cu sînii somnoroși, cu tot ce este ea pe lumea asta, din glezne-n tîmple. Fleacuri or fi? Dumnezeu știe. Dar viața noastră ce-i fără fundamentalism (da, ăsta-i cuvîntul) afectiv? Zi de zi, iubire activ-creștină și duminică de odihnă ortodoxă întru Măria. O, dar atunci ar trebui să descopăr tragedia din comediile lui Chaplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
devoalat de Herr Professor ("Gata cu rapoartele, vreau raporturi corecte, colegiale"). Sau focul l-a pus un prost de paște, excedat de noua apariție editorială? Îs destui "la neputință" de-a publica. La cîte au văzut culoarele facultății, ăsta-i fleac. Vrei un exemplu? Lui Ioan Constantinescu i-au smuls de pe ușa cabinetului plăcuța cu numele, imediat ce-a murit. În Mihai Drăgan au tras cu... "sonete", lipite de ușa closetului". "Acolo le era și locul, Herr Professor. Cele cu rime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Însă erau inutile, dat fiind că Starbucks deținea un adevărat monopol asupra dozelor zilnice de cofeină indispensabile angajaților, iar mesele de prânz puteau fi comandate la oricare dintre miile de mici restaurante amplasate peste tot prin centru. Dar era un fleac plăcut, aproape drăgălaș; ceva care parcă spunea: Alo, ia uită-te la noi, avem ceai Lipton și pachețele cu zaharină și chiar un cuptor cu microunde, În caz că vrea careva să-și Încălzească resturile de la cina de aseară! Suntem și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
lăcuste ce te aștepți să Înceapă să cânte din clipă-n clipă, umplând camera cu acea stare de calm natural pe care niciodată nu poți să-l Închizi Între niște pereți burdușiți cu cărți sau cu te miri ce alte fleacuri ce nu au alt rol decât acela de a artificializa, de a decanta orice imixtiune a naturii; privești acea iarbă de gheață, dar care uiți că este de gheață (ți se pare că este chiar o materie vegetală autentică) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
auzisem că nu sunt prieteni). „Mare, monșer, da, e mare, dar ce face el? În loc să se țină cu dinții de talentul cu care e Înzestrat scriind opere (aici apasă pe cuvânt), el se foiește toată ziua În tot felul de fleacuri, de combinații de culise, ba se apucă să-i dea lecții lui Goethe, ba să dialogheze cu te miri cine de la Europa Liberă. Prea se agită mult, monșer, ca un coi Într-o căldare...“ Sunt lovit din nou, aproape material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acest individ care trece acum pe lângă noi și o salută?“ NU. Nu mă interesează iubirea ei. E o capcană. O mlaștină afundă din care nu se mai iese. Eu vreau să fac ceva important. Nu mă pot Împiedica de aceste fleacuri. Am procedat foarte bine că i-am Întors spatele. Să se Învețe minte. Să nu mă mai plictisească. Sunt sătul de gâsculițe. Rămân un bun camarad cu ea, dacă vrea să discutăm idei. Îmi iau În fiecare după-amiază, când ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
arhitectura veche, păi să le pozez, neică!“, zice Vasile ironic, „să avem după ce reconstitui trecutul istoric al studenției noastre!“. Azi e În vervă, Îl las să vorbească până se oprește singur, nu râd. Vasile Înțelege că n-am chef de fleacuri, flerul lui oltenesc Îi dictează să tacă; mă privește atent, fără să se supere și așteaptă să-mi treacă. Cu Vasile mă simt bine; el nu are agresivitatea proștilor ce se cred deștepți și te asaltează cu insipida lor conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
numai două lăzi cu cărți, biblioteca doctorului Vasile Popescu de la Pitești, soțul fiicei doamnei Alexandrescu, Mimi. Odaia din fund, cu două ferestruici spre curte, un pat de tablă, un lavabou, o masă rotundă, trei scaune, un dulap hodorogit și câteva fleacuri, botezate bibelouri de familie, era a lui Titu. În curte, mai încolo, stătea un cizmar evreu, Mendelson, cu cinci copii, dintre care cel mare își termina armata la artilerie, apoi un plăcintar bulgar cu dugheana în vecini, un croitor rămas
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
venea să-și muște limba că s-a apucat de-a trăncănit, încît acuma o să prindă țăranii ură pe dânsul să nu mai aibă trai cu moșia. Dar cine să-și închipuie că Iuga are să facă atâta tărăboi dintr-un fleac de nimic?... Spuse primarului să nu se pripească și să mai aștepte olecuță, că va merge și dânsul negreșit la cancelarie să declare că n-are nici o pretenție și să lase lumea în pace. Mulțumit, Pravilă porni spre sat. Pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
violent și abținîndu-se permanent de a scrie. Altminteri însă, Herdelea era singurul tovarăș redacțional al lui Roșu, care îi spunea deseori: ― Să știi, puiule, că tu ai să ajungi! Ascultă-mă pe mine ce-ți vorbesc, că eu nu vorbesc fleacuri ca domnișorii ăștia care vin cu pălăria-n cap, se grozăvesc, mint și nu-s capabili să scrie un rând cumsecade. Ai să ajungi, băiete, pentru că îți place munca și nu te codești! Să știi!... Ai și talent, ești și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
turma țărănească fără păstori va fi pe urmă complet la cheremul lor... Te revoltă și te indignează, mai ales când vezi că noi, cei condamnați la moarte, stăm și ne ținem de cancanurile șefiei, de intrigile remanierii și de toate fleacurile!... Pentru a tempera puțin atmosfera ce o crease izbucnirea bătrânului, Grigore făcu zîmbind: ― Nici nu mi-aș fi închipuit, tată, că te poate pasiona atât de mult politica! ― Crima nu e politică, Grigoriță! răspunse Miron potolit, dîndu-și și el seama
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
slab, mic și cocârjit, Popescu-Răcaru de la Dimineața. Cel de la Universul se trezi din moleșeală și întrebă căscînd: ― Ce-i, monșer, începe ori nu începe, că eu o dau dracului de afacere! ― Taci, bre, că începe! zise Popescu-Răcaru. Dar ședința e fleac. Să vă spun eu mai bine o știre extraordinară și senzațională. A adus-o adineaori șeful de cabinet de la Interne. E caldă... Zice că într-un orășel de la Dunăre, n-a vrut să comunice ce oraș, trebuie să fie Giurgiu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]