2,299 matches
-
noapte a cîntat din fluier pînă cînd a adormit cu coarnele pe cap. CÎnd s-a trezit, În peșteră erau trei nimfe, molcuțe și goale precum Eva. I s-au dăruit noapte după noapte, de fiecare dată cînd cînta la fluier. Dispăreau cînd Își scotea coarnele, așa că Își scotea coarnele cînd se plictisea de nimfe. CÎnd era singur, folosea cuțitul din os pentru a sculpta bastoane. CÎnd se simțea singur, cînta din fluier și nimfele apăreau, uneori cele trei dintîi, alteori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
după noapte, de fiecare dată cînd cînta la fluier. Dispăreau cînd Își scotea coarnele, așa că Își scotea coarnele cînd se plictisea de nimfe. CÎnd era singur, folosea cuțitul din os pentru a sculpta bastoane. CÎnd se simțea singur, cînta din fluier și nimfele apăreau, uneori cele trei dintîi, alteori - altele. După mult timp, plictisit, a Început să rătăcească, ucigînd noi animale, schimbîndu-și Înfățișarea, sculptînd noi toiege din lemn și os, dar ținînd mereu aproape prima fluierișcă, primul toiag și primele coarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
uneori cele trei dintîi, alteori - altele. După mult timp, plictisit, a Început să rătăcească, ucigînd noi animale, schimbîndu-și Înfățișarea, sculptînd noi toiege din lemn și os, dar ținînd mereu aproape prima fluierișcă, primul toiag și primele coarne. În timp, primul fluier și primul toiag au căpătat tot soiul de puteri. Puteau atrage către ele creaturi fel de fel care Îi ascultau vrăjite muzica sau puteau să-l ridice În aer, să se hîrjonească cu păsările cerului. În anii din urmă, bastoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
a ținut de cuvînt. Mi-au dat numele ca al ei. Scanînd undele la Întîmplare, să vadă cine-i pomenește numele, Diavolul aude toate acestea și se umflă În pene. Tare Îi mai place Balcania; i-a modelat esența cu fluierul și lira lui. Este și Pan și Orfeu, maestrul peșterilor grecești și rege al Traciei. A creat acolo asemenea frumuseți că triburile omenești care au urmat i-au apărat, pînă la moarte, melodiile, poveștile, atît cele ticluite de el, cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
bateristul” Richard Huelsenbeck (emigrat din Germania) și Marcel Iancu vor interpreta, în costume tiroleze grotești sau în robe întunecate, poeme simultane, „bruitiste”, esperanto și „maori”, urlîndu-și versurile împănate cu onomatopee în ritm de castaniete, sunet de tobe și acompaniament de fluier. Spectatorii erau îngroziți. Trei decenii mai tîrziu, după al Doilea Război Mondial, minimalizarea rolului jucat de „întemeietorul” Hugo Ball în favoarea lui Tzara va fi denunțată în termeni violenți de către eseistul Petre Pandrea. Potrivit ereticului militant de stînga, dadaismul a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tine altfel/Fii soră mai mică/ Să mă îngrijești/Să nu mai presupui că te înșel/Să-ți fiu Polichinelle cu muzică” („Insomnie“). Persiflarea „pășunismului” pastoral și denudarea convenției biografice: „gîndurile mele se duc - ca oile la păscut/plîng în fluier pe cîmpie triste părți de biografie” (Tristețe casnică, greșit transcrisă de unii comentatori, „Tristețe cosmică“, și interpretată în ocurență cu... Blaga!). Un anarhism lucid se naște din sentimentul insuportabil al captivității (care produce, pe lîngă „cuvinte în libertate”, un carnavalesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
veacuri fierbinți. În somn sângele meu ca un val se trage din mine înapoi în părinți. [1926] * FUM CĂZUT S-aude zbor scurt și zadarnic de gâște peste pajiști reci. Undeva un cântec se pătrunde de chemări de veci. Un fluier seacă, altul nu s-arată. Aleluia, privirea mi se umple de păsări și vânt, vieții nu i-am rămas dator nici un gând, dar i-am rămas dator viața toată. Cu mișcări oprite ades văd bolți prăbușite în apă. Din frunzele
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
păduri plutitoare-ai strigat prelung deasupra întîielor ape. Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat? Făptură ți-am zice, potir fără toarte, cântec de aur rotind peste spaima noastră de enigme moarte. Dăinuind în tenebre ca în povești cu fluier părelnic de vânt cânți celor ce somnul și-1 beau din macii negri de subt pământ. Fosfor cojit de pe vechi oseminte ne pare lumina din ochii tăi verzi. Ascultând revelații fără cuvinte subt iarba cerului zborul ți-1 pierzi. Din
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
boltitelor tale amiezi ghicești în adâncuri toate misterele. Înalță-te fără sfârșit, dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi. [1926] * ECHINOCTIU Semne verzi subt șovăiri solare ieși, soră, să vezi pe ogor. Popi negri vestind sub pământuri soarele cu fluiere greierii umblă până-n pragul sicrielor și-acolo mor. Pe-aici, afară de oraș, și ieri am fost să iscodim învierile în fața porților. Îndrăznește, soră, ah, soră, să nu suspini. Într-o singură zi mugurii și iarba au crescut repede ca unghiile
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cântec. [1929] * SEARĂ MEDITERANEANĂ Faruri ghicite pe mare dau semn. Viespii se-nchid în cristale de lemn. Se strânge în țărnă de nu știu ce chin, ca o mână crispată, amarnicul spin. Adie sud cald prin urnele sparte, prin sângele meu, prin fluier departe. Din Hades cântând privighetorile vin, s-așază pe masă 'ntre pîne și vin. [1931] * HOTAR Calea Lactee abia ghicită se pierde scrisă în noapte fierbinte și calmă, ca linia vieții runic săpată într-o imensă zăbavnică palmă. Pașnic ca untdelemnul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
un păianjen singurel. Iscoditor micuțul își țesuse mreaja de mătase în urechea lui și Pan din fire bun prindea țânțarii celui din urmă prieten ce-i rămase. Treceau în goană toamne cu căderi de stele. Odată zeul își cioplea un fluier din nuia de soc. Piticul dobitoc i se plimba pe mână. Și'n scăpărări de putregai Pan descoperi mirat că prietenul avea pe spate-o cruce. Bătrânul zeu încremeni fără de grai în noaptea cu căderi de stele, și tresări îndurerat
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cruce. Bătrânul zeu încremeni fără de grai în noaptea cu căderi de stele, și tresări îndurerat, păianjenul s-a-ncreștinat. A treia zi și-a-nchis coșciugul ochilor de foc. Era acoperit cu promoroacă și-amurgul cobora din sunetul de toacă. Neisprăvit rămase fluierul de soc. CĂTRE CITITORI Aici e casa mea. Dincolo soarele și grădina cu stupi. Voi treceți pe drum, vă uitați printre gratii de poartă și așteptați să vorbesc. - De unde să-ncep? Credeți-mă, credeți-mă, despre ori și ce poți
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
păduri plutitoare-ai strigat prelung deasupra întîielor ape. Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat? Făptura ți-am zice, potir fără toarte, cântec de aur rotind peste spaima noastră de enigme moarte, dăinuind în tenebre ca în povești cu fluier părelnic de vânt cânți celor ce somnul și-l beau din macii negri de sub pământ. Fosfor cojit de pe vechi oseminte ne pare lumina din ochii tăi verzi. Ascultând revelații fără cuvinte subt iarba cerului zborul ți-l pierzi. Din văzduhul
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
rănile purtate prin văile noastre s-or vindeca închizîndu-se ca florile la întuneric. În curând picioare albe vor umbla peste ape. ECHINOCȚIU Semne verzi subt șovăiri solare ieși soră să vezi pe ogor. Popi negri vestind sub pământuri soarele cu fluiere greerii umblă până-n pragul sicrielor și-acolo mor. Pe-aici, afară din oraș, și ieri am fost să iscodim învierile în fața porților. Îndrăznește soră, oh soră să nu suspini. Într-o singură zi mugurii și iarba au crescut repede ca
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să umfle enorme baloane de săpun, mari ca niște papuci, motani sau mingi, și toate discuțiile se topiră În fața acelei magii uimitoare, iar femeia de serviciu a doamnei Fioravanti nu mai fu găsită În ziua aceea. a nouăsprezecea oră La fluierul arbitrului, iapa aruncă o privire ucigătoare adversarelor În tricouri albe - brațe atârnate și genunchi flexați dincolo de plasă, Într-o așteptare tensionată. Aruncă mingea, sări și o lovi cu toată puterea, cu palma deschisă. Mingea coboară neașteptat dincolo de linia de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
la Braniște, dincolo de pădure, să ducă un ied la niște rude mai sărace ale spătarului. Acum se întorcea la curte, unde îl așteptau alte treburi. Se rezemase de scoarța uscată și tare a copacului și își fermeca inima cu un fluier mic. Se gândea la Ghighina, fata spătarului Gongea. Nu se gândea la ea ca la o iubită, ci, așa, ca la o ființă frumoasă către care îndrăznise să ridice ochii. Pampu era argat de curte, dat de mic la stăpân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
podul din marginea satului, au traversat o parte din pădure, iar după vreo oră au ajuns la Podul Morarilor. Acolo au făcut primul popas, pe malul Dâmboviței. Era zi însorită, pământul era uscat, iar de pe câmpuri se auzeau glasuri și fluiere. Există astfel de zile pe care nu le poți uita ușor, iar aceasta era una dintre ele. Iscru simțea cum i se umple sufletul de dorințe, Ghighinei i se părea că Pampu se gândește la ea, spătarul își făcea deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și nici băciță Să-ți dea apă din cofiță, Nici otavă din căpiță Și nici cin`să te laie, Mioriță bucălaie! Oare lupii mi te-alungă De n-ai stână și nici strungă, Nici cioban să te păzească, Și din fluier să-ți doinească? Și în noaptea-ntunecoasă De pe-o culme mai stâncoasă, Bufnița să buhăiască Și răul să-l prevestească. Moartea ce avea să vină Înainte de cu-ziuă. Ce-i cu turma, De-i pierzi urma Și a jale
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-i pierzi urma Și a jale zbiară-ntruna De parc-ar veni furtuna? Baciule ce-mi ieși în cale, Mulțumescu-ți dumitale De n-am cai să mă-nsoțească Și nici câini să mă păzească, Nici cioban să mă-ngrijească Și din fluier să-mi doinească, E că dincolo de zare Ne-au ieșit dușmani în cale: Unul plăsmuit de pustă, Hămesit ca o lăcustă Și viclean din cale-afară, Fără-onoare, neam și țară, Și altul, tot lepădătură, De prin stepe-adunătură, Pe român îl pizmuiră
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Dar ea se grăbește, Nu-ți respectă dorința Și nu se ferește Să fugă cu anii Pe care-i răpește Jocul copiilor Alergam cu păru-n vânt, Prin lan de grâu și de porumb. Un cuc în zare s-auzea, Fluier de tren se repezea! Voiam s-ajung, să-l văd d-aproape, Un șarpe verde ce străbate, Distanțe lungi, neobosit, În fum și abur clocotit! Drumuri Aș vrea să alerg Prin lumi nesfârșite, Să văd chipuri noi Și necunoscute. Spre
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
distanță cum șerpuiește spre gară. Oprește... O voce interioară îmi spune: trebuie să alegi! Inevitabil va trebui să alegi! Alegi bine, alegi mai puțin bine, alegi cu sufletul, alegi rațional, subiectiv sau obiectiv. Trenul acesta? Sau următorul? Se aude un fluier. Urc învolburată de dorință și mă așez cu drag lângă viitor, în brațele confortabile ale ideii construite cu multă trudă și îndârjire. Mă bucur frenetic trepidând de emoție. Uneori iubesc să mă așez lângă prezent, dar viitorul e cel lângă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și iată că gărgărița s-a pierdut în zarea trandafirie. Stăteam și priveam mirificul tărâm neschimbat de la ultima întâlnire, iar acum puteam înțelege adevărata frumusețe. Știu că zborul fluturilor din floare în floare înseamnă grație, iar simfoniile și sunetele de fluier ale păsărilor înseamnă fericire și armonie. Cunosc mirosul ierburilor, al frunzelor arse de soare, dar și culorile intense ale roadelor din livadă, în preajma amurgului. Priveam în zare marea verde, agitată de vântul fugar, iar de departe aud basmul vechi al
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de fine pentru a stăpânii arta țesutului. Dar pentru că Nanna își iubea fiica, a lăsat-o să încerce. Uttu a coborât mai întâi la răsărit, pe pământurile dinspre Râul Verde, dar femeile de acolo nu și-au lăsat tobele și fluierele ca s-o asculte pe zeiță. Uttu s-a dus apoi înspre sud, dar a nimerit într-o secetă cumplită, iar soarele le luase mințile femeilor. „Nu avem nevoie decât de ploaie”, au spus ele, uitând cum copiii le mureau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
chiar în orașul Haran. - O să vedeți munții cei mari și un oraș adevărat, spunea ea. Piețele pline cu mărfuri uimitoare și cu fructe cărora noi nu le știm nici numele! O să vedem chipuri din toate colțurile lumii. O să auzim muzica fluierelor de argint și a flauturilor de aur. Lea nu era așa doritoare să vadă lumea de dincolo de dealurile unde se născuse. - Sunt mulțumită cu chipurile din jurul meu, spunea ea, dar e adevărat că aș vrea să scap de duhoarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și la frații noștri. Tabea zicea că pe Elifaz nu-l știa prea bine, dar că Reuel era drăguț. Dintre băieții mai mici, nu-l suporta pe Jeush, care o trăgea de păr de fiecare dată și o lovea în fluierul piciorului când era trimis să muncească cu ea în grădină. Eu i-am povestit cum Simon și Levi ne făcuseră pe mine și pe Iosif să ne abandonăm jocurile și cum pe mine mă tratau ca pe o servitoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]