5,226 matches
-
descompunere; proletarii au dreptul la aceleași onoruri postume ca și domnii; curvele sînt produsul diferențelor de clasă; curvele sînt (deci) demne de aceleași flori ca și doamnele de familie bună“. Și cîte altele. Cortegiul funerar În frunte cu Bandura va flutura steaguri roșii și negre În momentul În care va intra În mahalaua proletară, se zbăteau În bătaia vîntului, fîlfîind sinistru, flame purpurii În bezna nopții, aidoma unor simboluri florale, nu lipsite de conotație socială. La hotarul dintre mormintele celor avuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
trase perdelele ca să lase să pătrundă lumina blîndă a zorilor. — Hai, Daniel, Îmbracă-te. Vreau să-ți arăt ceva, mi-a zis. — Acuma? La ora cinci dimineața? — Există lucruri care nu se pot vedea decît pe Întuneric, a insinuat tata fluturînd un zîmbet enigmatic pe care probabil Îl Împrumutase din vreun volum de Alexandre Dumas. Străzile Încă lîncezeau În cețurile și răcoarea nopții cînd am ieșit În poartă. Felinarele de pe Ramblas desenau un bulevard de aburi, clipind În timp ce orașul se dezmorțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
zăcea la parterul unui edificiu Îngust, Înnegrit de funingine și cu un aspect mizerabil, În Ronda de San Antonio, lîngă piața Goya. Încă se mai zăreau literele imprimate pe geamurile soioase și un afiș În formă de gambetă Încă mai flutura pe fațadă, promițînd croieli după măsură și ultimele noutăți de la Paris. Ușa era asigurată cu un lacăt ce părea să fi rămas acolo de cel puțin zece ani. Mi-am lipit fruntea de geam, Încercînd să pătrund cu privirea În interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
emoționată a portăresei și am perceput mirosul acru de sudoare pe care-l emana. M-am simțit ca un hoț de morminte, cu sufletul Îmbătat de lăcomie și dorință. — Auziți, ce-o fi zgomotul ăsta? a Întrebat portăreasa, neliniștită. Ceva flutura prin beznă, alertat de prezența noastră. Mi s-a părut că Întrezăresc o formă palidă plutind la capătul holului. — Porumbei, am zis eu. Trebuie că s-au strecurat pe vreo fereastră spartă și au cuibărit aici. Să știți că mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mai aprins discutate a fost procedura retragerii guvernului, când și cum trebuia să se facă, cu discreție sau fără, cu sau fără imagini de televiziune, cu sau fără fanfare, cu ghirlande pe mașini sau nu, purtând sau nu, drapelul național fluturând pe aripi, și un șir nesfârșit de amănunte pentru care a fost necesar să se recurgă, și nu de puține ori, la protocolul de stat, care, niciodată de la întemeierea națiunii, nu se aflase într-o astfel de încurcătură. Planul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o comunicare să facă un ministru de interne. Poate că ar fi reușit să ajungă la vreo concluzie folositoare pentru viitor dacă, deodată, mira fixă a televizorului n-ar fi dispărut de pe ecran ca să facă loc obișnuitei imagini a drapelului fluturând în vârful catargului, leneș, ca unul care abia s-a trezit, în timp ce imnul făcea să răsune tromboanele și tobele, cu un ușor tril de clarinet pe la mijloc și câteva râgâieli convingătoare de trombon. Crainicul care apăru avea nodul la cravată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
farmecelor și frumuseții ei. Și nimic nu poate fi mai împăciuitor decât intrarea în portul Papeete. Goeletele ancorate la chei sunt curățele și cochete. Orășelul desfășurat pe malurile golfului este alb și civilizat, iar copacii exotici cu flori stacojii își flutură culorile ca un strigăt pasionat pe azurul cerului. Sunt senzuali cu o violență nerușinată, care-ți taie pur și simplu respirația. Iar mulțimea care se înghesuie pe debarcader când trage vaporul la chei este viu colorată și degajată. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sunt sarazini! Morți cu toții! exclamă el ignorând mașinăria distrusă. Dante Își ridică privirea asupra cadavrelor. Două purtau Însemnele ofițerilor din marină: comandamentul probabil, și comito, secundul său, care comanda vâslașii. Al treilea era Înveșmântat În niște straie somptuoase, care parcă fluturau În jurul său asemenea unor aripi Întinse. Straie de o croială neobișnuită, ca și marele turban Înfășurat În jurul capului. Barba era și ea lungă și moale, după uzul oriental. Pe chipuri, semnele unei bătrâneți avansate. - Cu toții... cu toții morți, continua să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și sodomit, Încă unul. Se pare că soiul acesta rău Îți stârnește dumitale simpatiile. Dante se aprinse și se apropie amenințător de cardinal. Dar acesta nu părea să ia În seamă furia care Îi clocotea În piept. Din nou, Îi flutură raportul dinaintea ochilor. - Știi, messer Alighieri? Oamenii din secretariatul meu care s-au ocupat de cazul dumitale au o teorie. Închipuie-ți, sunt convinși că totul se trage de la moartea tatălui dumitale. Un om cu niște afaceri nu totdeauna, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
umeri. - Facă-se voia Domnului cel puternic și milostiv. Abia pe scări Își dădu seama că folosise formula păgânilor. Poetul o coti spre malul Arnului, trecând pe lângă atelierele tăbăcarilor. Încerca să se ferească de soarele după-amiezii cu vălul beretei și fluturându-și cu mâna prin fața nasului ca să alunge miasmele ce ieșeau din căzile stăteau pieile unde la muiat. Era un gest inutil, dar continua să Îl repete În mod automat, afundându-se din ce În ce mai mult În valul acela căldicel și cleios care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Arno... Între timp Își agita brațele, hăcuind În dreapta și În stânga cu pumnalul pe care și-l scosese de la brâu. Părea adâncit Într-o bătălie cu umbrele, În timp ce masca lui grotescă devenea din ce În ce mai tragică. Și fața i se Întunecase, sub panașul fluturând de pe coif. Continua să tremure, pradă unei furii neînfrânate. Împunse cu degetul arătător de mai multe ori În pieptul poetului. - Mi s-a făcut lehamite de tovărășia Mizeriei. Când o să vină și vremea noastră, prietene? Apropo, ce-i Înăuntru? zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dar mai apoi, dintr-o dată, ridică din umeri, alungând nefasta presimțire. Nu, semnele acelea de pe hârtie nu aveau nici o putere. Numai el era arbitrul propriului destin. Mânios, Înșfăcă foaia ca să o facă bucăți. Îi sfâșie marginea, după care se opri. Fluturând hârtia, o Întorsese pe partea cealaltă, iar acum, pentru prima oară, observa un lucru. Astrologul Îi desenase horoscopul În pripă, pe o foaie scoasă la Întâmplare din traistă. În discuția agitată În care erau cufundați, nu Își dăduse seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
grăbit să se bucure de Înviorarea unui duș, care trebuia să țină locul somnului. Spre amiază, absolvenții În haine țipătoare au inundat străzile cu orchestrele și corurile lor și În corturi s-au ținut mari reuniuni, sub flamurile negru-oranj ce fluturau și se-nvolburau În vânt. Amory a privit Îndelung o clădire ce purta numărul 69. Acolo, câțiva bărbați cărunți ședeau de vorbă, liniștiți, În timp ce studenții treceau pe lângă ei, ca o defilare a vieții. SUB ARCUL DE LUMINĂ Pe urmă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
trec mai departe. Fariseii Însă... pfui! El Îl ridiculizează fără milă. În dimineața următoare l-a Întâlnit pe Burne, care mergea grăbit pe aleea McCosh după un seminar. — Încotro, mărite țar? — La redacția lui Prince, să vorbesc cu Ferrenby. A fluturat sub nasul lui Amory un exemplar din ediția din acea dimineață a lui The Princetonian. — El a scris articolul de fond. — O să-l jupoi de viu? — Nu, dar m-a surprins. Ori l-am judecat complet greșit, ori a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ori a devenit pe nepusă masă cel mai Înverșunat radical din lume. Burne și-a văzut grăbit de drum și au mai trecut câteva zile până să audă Amory o relatare despre conversația celor doi. Burne pătrunsese În sanctuarul redactorului, fluturând vesel ziarul: — Salut, Jesse. — Salut și ție, Savonarola. — Tocmai ți-am citit articolul de fond. — Bun băiat - nu te credeam gata să te Înjosești așa de tare. — Jesse, m-ai surprins. — Prin ce? Nu ți-e frică să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să intre Într-o societate secretă sau o familie În ascensiune care se străduiește să fie primită Într-un club? Sar În sus numai la auzul cuvântului. Ideea că pentru a-l face pe om să muncească trebuie să-i fluturi aur prin fața ochilor este o prejudecată, nu o axiomă. Am procedat atâta timp În felul acesta, Încât am uitat că există și alte căi. Am construit o lume acolo unde a fost necesar. Permiteți-mi să vă anunț - Amory a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
intimida. Colegul meu o să asiste aici, cuminte. Metodele lor de interogatoriu sunt cu mult mai dure, să știi! - Aș vrea să știu pentru ce am fost arestat. - Deci, domnule Nexus... - Horațiu! - Deci în primul rând, pentru amenințare... Gabrielescu scoase scrisorile, fluturându-i-le pe sub nas. - Citez: „Și nu în ultimul rând, vreau să te întreb cine pizda mă-tii ești? Cu scârbă, spermă și căcat, Nexus”. Citez: „Voi scuipa pe mormintele voastre!”. Citez: „În caz contrar, s-ar putea întâmpla o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
a îmbrățișat ca atunci la Cairo și mi-a șoptit: ― Mulțumesc. A fost o mare plăcere să stau cu tine aici. Ai grijă de tine! S-a urcat în mașină și și-a trimis gândurile cine știe pe unde, în timp ce flutura din mână în semn de adio sau de la revedere, cine știe? ― Mulțumesc și eu, Josef! Poate că nu ne-am întâlnit întâmplător la Cairo. Acolo, sub un pod, am văzut ceva care mi-a tăiat respirația, un cerșetor cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
gât dintr-o suflare paharul meu de bourbon cu gheață. Dar dacă nu cumva drogul nu-și făcea efectul asupra oamenilor obișnuiți, serioși, ca noi, sau dacă doza era insuficientă? Îmi treceau diverse gânduri prin cap, când Akemi mă Întrebă fluturându-și genele: — Nu ți se pare prea multă gălăgie aici? Nu reușesc să mă relaxez. I-am cerut nota chenerului care venise să se intereseze dacă mai dorim să comandăm altceva. — Ia zi, nu vrei să mergem direct la hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dure. Nu eram total străină nici de scatologie. Cred că Înțelegeți ce vreau să spun, din moment ce ați experimentat pilulele de ecstasy, nu-i așa? — Cred că Înțeleg În mare, am răspuns. Keiko Kataoka dădu aprobator din cap, cu un zâmbet fluturându-i pe chip. Ceea ce am recunoscut că Înțeleg era acea stare de nesiguranță când parcă toți nervii Îți vibrează Într-un murmur nedefinit. Nu era doar acea senzație de ceva moale și umed care-ți Înconjoară organele sexuale, frecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fac? Ce-aș putea face? În momentul În care lacrimile Începură să i se prelingă din colțurile ochilor, Keiko Kataoka Îi arse cu putere o palmă peste obraz. — Treci și adună toate cuburile de gheață de pe jos! Pe fața vagabondului flutură un zâmbet. Noriko Începu să tremure din tot trupul În urma palmei primite, se aplecă să adune cuburile de gheață, dar se prăbuși pe covor, ca și cum Întreg corpul i s-ar fi descompus În bucăți. În cădere, fusta costumului de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
obiective, iar să-ți vezi brusc chipul apărând În imagine e ceva Înspăimântător, care-ți face pielea ca de găină. — Vă rog să vă relaxați și să mă ascultați, Îmi spuse Keiko Kataoka și un zâmbet plin de noblețe Îi flutură pe față. Din expresia chipului ei nu ți-ai fi putut da seama că trecuse prin cele mai neînchipuite aventuri pe tărâmul sexului și al drogurilor. Nimic nu amintea de femeile total necunoscute legate strâns, cu simțurile exacerbate de afrodisiace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de păr care cădea pe fruntea bărbatului care stătea cu capul plecat. Câteodată Îi mângâia buzele cu o mână ridată. Bărbatul nu-și ridica ochii din pământ. Părea că rezistă cu stoinicie umilinței. Din când În când un surâs vag flutura pe fața acestei femei care avea probabil de două ori vârsta Însoțitorului ei. Priveam scena cu interes, așteptându-mă ca bărbatul să se ridice enervat În orice moment. Cu toate că afară Încă strălucea soarele, amândoi beau fără gheață ceva ce părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
micul Walther și nu-i lipsea nimic în ce privește puterea de oprire a adversarului. Precum un cec gras, era o armă care îmi conferea întotdeauna un sentiment de încredere și de liniște atunci când mi-o strecuram în buzunarul de la haină. Am fluturat pistolul în direcția lui Bruno. — Și oricine mi-a trimis invitația va ști că port la mine o armă. — Dar dacă sunt mai mulți? — Rahat, Bruno, chiar nu e nevoie să-l desenezi pe dracu’ pe perete. Îmi dau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
comportament bizar repetându-se din nou ori de câte ori veneau alți vizitatori, până când bărbatul se află din nou lângă mine. Enervat de presupunerea lui că aș fi câtuși de puțin interesat de desenul lui amărât, mi-am lungit gâtul peste umărul lui, fluturându-mi aparatul de fotografiat aproape de chipul său. — Poate că ar trebui să te apuci de fotografiat, i-am zis vesel. A mormăit ceva și s-a tras deoparte. Uite unul pentru Doctorul Kindermann, mi-am zis. Un țicnit cu acte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]